Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi

Facultatea de Geografie şi Geologie

Departamentul de Geografie

Adaptările animalelor la temperaturi

ridicate

Student: Dancă Emanuel-Sergiu

Specializarea: Geografia mediului

Grupa: GM21

Coordonator: Lect. Dr. Ursu Adrian

 Cuprins:
I.Motivația alegerii temei
II. Noțiuni generale despre temperatură
III. Clasificarea animalelor in funcție de temperatura în care
trăiesc
IV. Adaptările animalelor in funcție de regiunea climatică
V. Adaptările cele mai extreme ale animalelor la condițiile de
temperaturi ridicate
VI. Concluzii

Cap I. Motivația alegerii temei

Alegerea acestei teme a fost rezultatul fascinației și curiozității mele de a studia și afla
aceste adaptări ale animalelor la noi condiții climatice sau de altă natură; condiții care, în
lipsa acestor adaptări, ar face imposibilă existența în mediile respective. Gândindu-mă că
temperatura reprezintă unul dintre cei mai importanți factori de mediu, aceasta având o
influență directă asupra viețuitoarelor. Așadar, consider că cele mai spectaculoase adaptări
ale animalelor sunt cele la temperaturi ridicate, deoarece astfel de exemple sunt întalnite
oriunde pe Pământ, în orice regiune climatică, de la ecuator până la poli.

Cap II. Noțiuni generale despre temperatură

Temperatura este o marime fizică a unui sistem care exprima dacă sistemul respectiv este
mai cald sau mai rece. Astfel, materialul cu o temperatură mai ridicată este mai cald, iar cel
cu o temperatură joasă mai rece. Ea indică viteza cu care atomii ce alcătuiesc o substanță
care se mișcă, în cazul încălzirii viteza lor crescând. Oamenii de știință afirmă că la o
temperatură extrem de scăzută, numită zero absolut, atomii sau moleculele și-ar înceta
mișcarea complet. Temperatura împreună cu lumina face parte din factorii ecologici.

Temperatura este un factor abiotic de mare importanta care influenteaza viata.

Temperatura reprezinta factorul care determina in mare masura repartitia vietuitoarelor pe
glob. Variatiile de temperatura produc modificari in activitatea biocenazelor, in functie de
anotimp. Procesele vitale se desfasoara de regula intre 0°C si 40°C. Cu toate acestea exista
organisme care suporta temperaturi mult mai scazute (vietuitoarele din zonele polare) sau
mult mai ridicate (animale de desert).Diverse specii de animale traiesc in conditii de caldura
excesiva sau frig excesiv dar,fiecare dintre ele au adaptari fizice care le permit sa traiasca in
aceste habitate.

Distribuția temperaturii lunii ianuarie în intervalul anilor 1951-1980

Temperatura constituie factorul care determina in mare masura repartitia vietuitoarelor pe

Glob si deci, determina varietatea biocenozelor. In tara noastra varietatile de temperatura,
produc modificari in activitatea biocenozelor in functie de anotimp. In unele ecosisteme
aceste varietati sunt mai mici (pesteri, rauri, etc) , iar in alte ecosisteme (paduri de stejar)
vietuitoarele suporta variatii mari de temperatura de la un anotimp la altul. Exista organisme
care suporta temperaturi mult mai scazute de 0 grade, de exemplu, vietuitoarele din zonele
polare sau mai ridicate, animalele din desert. Acest lucru este posibil deoarece prezinta unele
adaptari in functie de regimul termic.

Cap III. Clasificarea animalelor în funcție de temperatura in care

trăiesc
Animalele ca si plantele in functie de temperatura optima in care se dezvolta se impart in trei
categorii:

a)Microterme:ursul polar (Ursus maritimus) este un urs alb care trăiește în zonele nordice
înghețate ale Oceanului Arctic, fiind cel mai mare animal de pradă întâlnit pe uscat.
Durata vieții sale este de 35-40 ani; morsa de Atlantic (Odobenus rosmarus rosmarus) si
de Pacific (Odobenus rosmarus divergens) mamifere mari, semi-acvatice, care trăiesc în
mările reci din emisfera nordică si foca (Phoca vitulina), cel mai adesea, focile pot fi
intalnite in regiunile polare si subpolare, insa traiesc si in alte zone, cu o clima mai calda.

b)Mezoterme: cea mai reprezentativa specie ce apartine acestei clase fiind scorpionul (
Scorpiones ) traiesc de regula in zone uscate unde solurile sunt nisipoase si pietroase, dar
exista si speciicare salasluiesc in paduri sau specii care s-au transformat in scorpini de copac.

c)Megaterme: aceasta clasa fiind alcatuita din animale ce sunt adaptate la temperaturi
foarte ridicate pe o perioada lunga de timp fiind formata din ierbivore precum girafa
(Giraffa camelopardalis) fiind cea mai inalta din toate speciile de animale, traind
exclusive in savanele din Africa si camila (Camelus) , rezerva de apă a unei cămile
acumulată în stomac atinge o cantitate între 100 și 150 litri, cantitate suficientă pentru 2
săptămâni

Cap IV. Adaptarile animalelor în funcție de regiunea climatică

a) Zona ecuatoriala. E s t e o z o n a d e c l i m a c a l d a c a r a c t e r i z a t a p r i n
t e mp e r a t u r i r i d i c a t e , u m i d i t a t e f o a r t e m a r e v â n t u r i n u mi t e " c a l m e
ecuatoriale", vegetatie si flora foarte bogata. Climatul în zona
ecuatoriala este de o mare uniformitate termica în toate lunile
a n u l u i î n r e g i s t r â n d u - s e t e mp e r a t u r i c u m e d i a d e 2 5 - 2 7 0 C s i
p r e c i p i t a t i i a b u n d e n t e ( 3 - 4 m/ a n )

Condițiile climatice favorabile din această zonă extrem de caldă și umedă permit
existența unei mari diversități de animale. Cele mai multe
(șerpi, insecte, maimuțe, fluturii, păsări viu colorate) trăiesc în coroana arborilor unde
găsesc o hrană abundentă. Principalele adaptări ale animalelor arboricole se referă la
posibilitățile lor de a face salturi și de a se agăța de ramurile arborilor. În padurile
ecuatoriale din Lumea Noua multe grupuri de mamifere, cum ar fi maimutele si
câtiva porci spinosi, au cozi; aceasta trasatura ajuta în mobilitate dar de asemenea le
da posibilitatea sa se agate pentru a ajunge la hrana. Câteva paduri din Asia sunt
cunoscute în special pentru animalele care au abilitatea de a sari dintr-un copac în
altul, care este o metoda eficienta de a merge prin padure.
 Mandrillus sphinx
a) Zona savanelor. În funcție de condițiile existente în cele două anotimpuri ale anului, viața
animalelor din savană se desfășoară în mod diferit. În anotimpul secetos, dispariția ierburilor
determină migrarea unor păsări și mamifere spre locurile unde își pot găsi hrana. În
anotimpul ploios, bogăția ierburilor oferă hrana îmbelșugată numeroaselor mamifere
erbivore (girafe,zebre, antilope). Animalele cele mai numeroase din savana sunt marile
erbivore: gnu, zebre, bivoli, girafe si elefanti. Acestia din urma consuma cel putin 150 kg de
vegetale pe zi. De aceea, ei trebuie sa se deplaseze rapid pentru a-si gasi hrana necesara.
Astfel, cand iarba devine rara, gnu si zebrele inainteaza in siruri lungi spre noile pasuni;
migratia lor corespunde cu ritmul anotimpurilor. Viata in turma face erbivorele mai putin
vulnerabile in fata animalelor de prada ca leii, leoparzii, gheparzii.
Aceste animale salbatice ataca mai usor animalele izolate sau bolnave. Starvurile, care
se gasesc din abundenta, sunt imediat devorate de vulturi si hiene.Astfel, aceste carnivore,
spre deosebire de ierbivore, profita de sezonul secetos. Unul dintre cei mai mari pradatori ce
reprezinta principalul pericol in timpul migrarii ierbivorelor este crocodilul(Crocodylinae),
deoarece ele sunt nevoite adesea sa traverseze numeroase rauri.
In savana mai traiesc si numeroase alte animale: pasari (dropii, barbus, gangas), reptile
(soparle, serpi), insecte (furnici, libarci, lacuste, termite).Marea migratie a antilopelor-gnu
reprezinta unul dintre cele mai fasciniante evenimente anuale ale naturii; la aceasta migratie
pot lua parte chiar sute de mii de exemplare.

Migrația antilopelor-gnu (Connochaetes gnu)

c) Zona deserturilor. Deșerturile sunt regiunile cele mai uscate de pe Pământ. Multe animale
se adăpostesc în timpul zilei și ies la căderea nopții în căutarea hranei, precum scorpionul si
multe alte reptile,rozatoare si mamifere. Ele sunt capabile să spuraviețuiască cu foarte
puțină apă. De exemplu, cămila poate să nu bea apă săptămâni întregi, pentru că o
înmagazinează în cantitate mare în stomacul ei buretos.

Animalele din desert prezinta adaptari la conditiile de uscaciune in care traiesc. Asrfel in
Sahara exista cantitati mari de melci din specia Helix.Aceste animale au o reiztenta foarte
mare la conditiile vitrege de uscaciune. Ganditi-va numai ca dupa ce au fost adusi in muzeele
din Europa au revenit la viata si dupa 4 ani de moarte aparenta. Reptilele prezente in desert
excreta acid uric,o substanta ce este eliminata in acelasi timp cu excrementele si deasemenea
au o piele carnoasa si mai groasa. Mamiferele a caror urina are nevoie de mai multa apa
pentru a fi eliminata sunt rare in pustiu, iar cele care sunt, de exemplu coiotul californian
(Canis latrans) au o urina mai groasa. Unele soparle pot absorbi apa , dar si umezeala prin
pielea lor aspra (soparla australiana Molloch horridus).Deasemenea animalele din desert pot
sa nu bea apa un timp mai indelungat, bazandu-se in mare parte pe apa cuprinsa in hrana lor
vegetala..Un caz binecunoscut este cel al dromaderului. Animalele din desert au si unele
adaptari care le ajuta sa se deplaseze pe solurile nisipoase si uscate. . Dezvoltarea mai
pronuntata a urechilor la unele animale(fenecul) are rolul de a ajuta la eliminarea caldurii
corporale deoarece sunt puternic vascularizate la suprafata pielii. Adapostirea in subteran
(sub pamant) este o metoda foarte buna pentru aceste animale din desert. De altfel
majoritatea prefera sa iasa afara doar dimineata devreme sau seara din cauza temperaturilor
ridicate de la pranz. Din cauza nisipului fierbinte sunt reptile ce se misca in asa fel incat sa
atinga cat mai putin suprafata fierbinte a nisipului. Un fenomen binecunoscut pentru coloritul
acestor animale este homocromia(copierea coloritului mediului ambiant). Acestea sunt doar
cateva dintre adaptarile pe care le au aceste animale din desert.

Molloch horridus
 Cap V. Adaptarile cele mai extreme ale animalelor la
conditiile de temperaturi ridicate
a) Pestii din zona arctica

Cu cat temperatura mediului este mai mica, cu atat pestii reusesc mai greu sa isi
mentina functiile metabolice. Ba mai mult, atunci cand temperatura scade, in celulele
organismului lor pot aparea mici cristale de gheata care cauzeaza leziuni grave si, in cele din
urma, moarte.
Cu toate astea, pestii din zona arctica fac exceptie de la aceasta regula. Recent, oamenii
de stiinta au descoperit in sangele lor o proteina anti inghet, care impiedica formarea
cristalelor de gheata. O proteina similara a fost descoperita si la speciile de gandaci care
traiesc la altitudini mari sau in regiuni din apropierea zonei arctice.

Ton (Thunnus)
b) Caldura generată prin procese chimice si mecanice

Pe langa faptul ca animalele cu sange rece nu isi pot mentine temperatura constanta si
sunt mai sensibile la schimbarile mediului, ele sunt capabile doar de scurte momente de
energie.
O categorie speciala, insa, o reprezinta insectele care devin foarte active, generand
caldura prin mijloace chimice si mecanice. Procesul consta in miscari musculare rapide si
constante.Unul dintre cele mai representative exemplu este calugarita (Mantis religiosa)
 Mantis religiosa
c) Folosirea urechilor drept mecanism de racire a sangelui din organism
Pastrarea unei temperaturi scazute devine o provocare, mai ales pentru animele mari si
energice din zonele tropicale. In cazul elefantului sau ieurelui, urechile actioneaza ca niste
ventilatoare, avand multe vase de sange care ajuta animalul sa isi raceasca corpul atunci cand
e foarte cald.
Potrivit oamenilor de stiinta, si organismul dinozaurilor din familia Stegosaurus reactiona la
fel.

Loxodonta Africana
d) Schimbarea proprietatilor sangelui

Pentru a functiona mai bine in medii ostile, unele animale au capacitatea de a dezvolta
compozitii diferite ale sangelui. Asa se intampla in cazul unor animale precum casalotul si
gasca indiana. Ambele specii detin abilitatea de stoca mai mult oxigen in celulele sangelui
decat alte necuvantatoare.

Casalotul are nevoie de asta pentru momentele in care isi cauta hrana in apa, la adancimi
mari, iar gasca indiana pentru perioadele in care zboara la altitudini mari, acolo unde aerul
este sarac in oxigen.

Cașalotul (Physeter macrocephalus)

e) Adaptări ce țin de respirație
In zonele tropicale si ecuatoriale, alternanta anotimpurilor este greu de indurat pentru
multe specii de animale. Pestii Dipnoi se protejeaza intr-un mod aparte de seceta, creand un
sac de mucus, iar alte specii de peste, cum ar fi somnul sau tiparul, nu doar ca pot respira in
afara apei, ci pot petrece scurte perioade de timp pe uscat.
Se pare ca acesti pesti nu iau oxigenul din aer prin plamani sau branhii, ci prin folosirea
unei zone speciale, aflata in intestine.

Somnul (Silurus glanis)

f) Adaptarea spectaculoasa a papagalilor din Nicaragua
 O specie de papagali originara din Nicaragua obisnuieste sa isi faca cuib in apropierea
craterului vulcanului Masaya. Partea ciudata este ca acel crater degaja in mod constant gaze
sulfuroase, letale atat pentru animale, cat si pentru oameni.
Daca fauna din acea zona s-a adaptat in milioane de ani de evolutie, papagalii au adoptat
recent acest stil de viata. Inca se cerceteaza cum au reusit asta.

Marele papagal verde (Ara ambiguous)

g) Megatermie

Acest fenomen reprezinta abilitatea de a genera caldura datorita masei corporale mari,
un proces intalnit la broasca testoasa pieloasa Luthui, cea mai mare broasca testoasa din
lume, sau la rechinii de dimensiuni impresionante. Aceasta crestere a temperaturii corpului
datorata marimii lor permite animalelor sa fie energice in apele reci.

Dermochelys cariocea
Cap VI. Concluzii
 Capacitatea animalelor de a se putea adapta la condiții climatice severe, precum
temperaturi mari, peste limita normală a determinat crearea unor abilități aparte
pentru numeroase specii ce viețuiesc în diferite medii cu anumite minusuri.
 Astfel, importanța acestor adaptări nu o reprezintă reușita de a putea trăi în aceste
areale ostile, ci capacitatea de a-și adapta organismul și modul de viață la noile
condiții, deseori aceste adaptări sfidând logica noastră.
 Trebuie reținut faptul că dacă nu existau aceste adaptări, o mare parte din
organismele Terrei, atât palnte cât și animale ar fi dispărut; așadar această necesitate
de a-și schimba modul de viață a dus la la păstrarea unei flore și faune diversificate
și numeroase, capabile să infrunte noi probleme atât din partea naturii, dar în mod
special, din partea omului.

Bibliografie
1. Managementul mediului, aut. Speranta Ianculescu, edit. Matrixrom

2. Monitorizarea si controlul factorilor de mediu, aut. Gabriela-Cristina

Simion, edit. Matrixrom

3. Ecologie și protecția mediului, aut. Florinela Ardelean, Vlad

Iordache, edit. Matrixrom

4. http://www.zooland.ro

5. http://www.enciclopedia.biz

6. Imagini: http://www.arkive.org