Deșertul Sahara este al treilea cel mai mare deșert din lume

(după Arctica și Antarctica) și cel mai mare deșert fierbinte din lume. Se

întinde pe 9.2 milioane de kilometri pătrați, ceea ce îl face comparabil cu
Europa (care se întinde pe 10.2 milioane de kilometri pătrați).

Însuși numele „Sahara” se traduce literalmente drept „cel mai mare

deșert”. Acest deșert este cunoscut pentru climatul său uscat și fierbinte,
ceea ce restricționează formarea norilor și face ca precipitațiile să fie extrem
de rare.

Terenul este dominat de nesfârșite dune de nisip, concepute parcă pentru

a le arde călătorilor tălpile, în timp ce sursele de apă sunt puține și la mare
distanță una de cealaltă.

În vreme ce oamenii locuiesc în orașe și sate pentru a se proteja de

mediu, la animale lucrurile funcționează ușor diferit.

Aceste cinci specii trăiesc în deșertul Sahara și au dezvoltat caracteristici

unice care le permit să prospere într-un mediu atât de ostil, încât puține
ființe îi pot face față.

1 Antilopa Addax

Addax este o specie de antilope pe cale de dispariție și, probabil, cea mai
bine adaptată pentru supraviețuirea în deșert. Aceste animale se hrănesc cu
iarbă și cu rădăcini și pot fi identificate prin picioarele lor scurte, copitele late
și coarnele răsucite armonios.

Aceste antilope sunt active doar dimineața devreme și seara, când

temperaturile sunt mai scăzute. Au acest program pentru a evita deplasările
în căutare de hrană și apă în timpul arșiței de peste zi.

Culoarea lor se schimbă odată cu anotimpurile: vara devin albe, pentru a

reflecta razele calde ale Soarelui, și gri pe timp de iarnă, pentru a-și menține
corpul cald.
 Acest lucru le permite să-și regleze eficient temperatura corpului. Copitele
lor sunt late și aplatizate, fapt care le permite să meargă ușor pe nisipul
fierbinte.

2 Vulpea de desert

Această vulpe adorabilă, cea mai mică de acest gen, atinge cel mult 30 de
centimetri lungime și nu cântărește mai mult de 1.5 kilograme.

Locuiește în regiunile mai uscate ale deșertului Sahara și poate fi

identificată cu ușurință după urechile sale foarte mari, care cresc până la 15
centimetri lungime.

Aceste urechi lungi sunt o adaptare care o ajută să supraviețuiască în

condiții dure. Folosindu-și urechile, vulpea aude prădători și alte surse de
pericol, menținându-se în alertă și în siguranță.

Urechile ajută, de asemenea, la eliminarea excesului de căldură din corp.

Rinichii lor sunt adaptați pentru a face față perioadelor lungi fără apă și,
precum gazelele Dorcas, vulpile fennec pot supraviețui grație apei pe care o
extrag din hrană.

Frumoasa lor blană groasă de culoarea nisipului poate fi găsită chiar și pe

labe, ceea ce le permite să meargă cu ușurință pe nisipul fierbinte, precum și
să se izoleze de căldură și de frig.

3 Soparla monitor de desert

Această șopârlă poate fi găsită și în deșertul Arab și în regiunile mai

uscate din Asia Centrală, precum și în deșertul Sahara. Aceste creaturi sunt
perfect adaptate la mediul deșertic, iar pielea lor le permite să prospere la
căldură.

Prada lor este formată din insecte, păsări și mamiferelor mici. Șopârla
monitor hibernează în timpul iernii, ca să își conserve energia. Spre
deosebire de antilopele din deșert, monitorii sunt activi în timpul zilei și pot
suporta cu ușurință căldura.

Aceste reptile sunt echipate cu glande ce secretă sare, care păstrează bine
umiditatea, ceea ce le permite să supraviețuiască perioade lungi de timp fără
apă.

Șopârlele monitor sunt prădători incredibili, deplasându-se prin căldură și

pe nisip pe distanțe mari, cu o viteză de până la 30 de kilometri pe oră. Au o
caracteristică pe care o au și șerpii: limba bifurcată, care le permite să simtă
substanțele chimice din aer, ca să detecteze prada.

4 Iepurele de stanca

Hyraxul, cunoscut și sub denumirea de hyrax de piatră sau iepure de

stâncă, este un mamifer relativ mic din Africa, comun în deșertul Sahara.

Aceste creaturi sunt erbivore, hrănindu-se cu iarbă, frunze și fructe.

Umiditatea din hrană le poate permite să se reziste fără apă mai mult de o
săptămână.

Sunt creaturi robuste, cu urechi rotunde, cu blană scurtă, care își

schimbă culoarea în funcție de temperatură și anotimp. Cu toate acestea, în
afară de blana lor, abilitățile lor naturale de termoreglare sunt limitate.

La fel ca antilopele, iepurii de stâncă se hrănesc doar la orele dimineții și

seara. Întrucât sunt pradă pentru numeroase specii mai mari, precum pisicile
sălbatice și șerpii, iepurii de stâncă trăiesc în grupuri.

Formează colonii, evită deplasările pe timp de noapte, iar masculii

dominanți stau de pază și acționează ca prima linie de apărare a coloniei
împotriva prădătorilor.
 5 Vipera cu coarne

Animal letal, vipera cu coarne este un șarpe veninos mare și greu, care
crește până la 70 de centimetri lungime. Poate fi întâlnit în Sahara, precum și
în deșerturile din Orientul Mijlociu. Veninul acestor șerpi conține 13 toxine
diferite.

Vipera cu coarne are un meniu format din rozătoare și păsări. Este ușor de
identificat datorită coarnelor situate deasupra ochilor.

Culoarea viperei cu coarne este un maro pal, asemănător cu nisipul din

deșert. Acest lucru, împreună cu mișcările lor laterale agile, îi permite să se
integreze în peisaj, camuflându-se.

În zilele călduroase, viperele se pot îngropa în nisip ca să se protejeze de

arșiță, având doar nările expuse. Această tehnică le ajută și la vânătoare.

Preferând să vâneze noaptea, capacitatea lor de a se camufla fără efort le

permite să prindă prada și să evite alți prădători din apropiere.
Animalele ce traiesc in desert au evoluat sa supravietuiasca temperaturilor
extreme. Serpii cu clopotei, iepurii, liliecii, vulpile si multe alte vietuitoare s-au
adaptat la conditiile desertice cu ajutorul unor metode impresionante,
scrie National Geographic.

Unele reptile si mamifere ce traiesc in desert sunt crepusculare (active mai ales la apus
si rasarit), asa ca dorm in timpul zilei, cand temperaturile sunt extrem de ridicate. Alte
animale desertice, precum liliecii si vulpile gri, sunt nocturne si ies din barlog doar dupa
lasarea serii.

Pentru a-si regla temperatura corpului, pasarile urubu cu cap rosu si vulturii negri
urineaza pe propriile picioare. Pe masura ce apa din urina se evapora, se racoresc.
Sobolanii-cangur traiesc in barloguri sapate adanc in pamant, unde sunt paziti de
temperatura ridicata din timpul zilei si pot recicla umezeala cauzata de propriile
respiratii. Toata apa pe care o consuma provine din semintele pe care le aduna in
barlog. Reptilele Heloderma suspectum aduna apa in vezica si o consuma in timpul
verilor calduroase.

Chiar daca desertul pare, la prima vedere, un mediu ostil, mai ales in comparatie
cu padurile tropicale, oceanul etc., nu e atat de diferit fata de alte habitate, potrivit
Karlei Moeller, fiziolog din cadrul Universitatii din Arizona.

In ciuda faptului ca multe animale par sa se fereasca de caldura, multe specii

desertice au nevoie de temperaturi ridicate. Heloderma suspectum, de exemplu, prefera
temperaturi de aproape 29 de grade. Chiar daca barlogurile nu sunt in soare,
temperatura din ele poate atinge 30 de grade Celsius.

Viata animalelor din desert e in pericol din cauza incalzirii globale, ce prelungeste
perioadele de seceta si creste temperaturile. In Parcul National al Copacilor Joshua din
California, SUA, 88% din habitatul testoaselor de desert va fi distrus daca temperaturile
vor creste cu doar 3.6 grade Fahrenheit si specia se afla deja pe cale de disparitie.