 Aproximativ o treime din suprafața Terrei este acoperită de deșerturi.

Sunt diferențe mari de temperatură de la zi la noapte

Există mai multe tipuri de deșerturi precum : aride ,nisipoase ,de sare ,de ghiață și cu pietriș.

Flora și fauna au suferit transformări ce le-au permis supravietuirea în condițile carenței de apa .

Deșertul Antarctida – 13.200.000 km

Deșertul Sahara – 8.700.000

Deșertul Australiei – 1.560.000

Deșertul Arabia – 1.300.000

Desertul Gobi – 1.040.000

Deșertul Kalahari – 900.000

Deșsertul Takla Makan – 330.000

Deșertul Sonora – 320.000

Deșertul Karakum – 273.000

Ocupă aproape în întregime nordul Africii

Flora este xerofilă . Se cultivă curmali, legume și cereale.

Fauna este foarte săracă: scorpioni, șopârle, șerpi, vulpi de deșert, struți, iepuri de deșert.

Clima – tropical-deșertică

FURNICA argintie de Sahara (Cataglyphis bombycina) se numără printre animalele terestre care rezistă la
temperaturi ridicate. În miezul zilei, când prădătorii furnicii sunt nevoiți să se retragă la umbră, ea face
scurte incursiuni în căutarea hranei, care constă în insecte ucise de căldura intensă.

Stratul de păr al furnicii argintii de Sahara e un element al ecranului ei termic compus

50 μm

. Firele de păr, care îi conferă furnicii strălucirea argintie, sunt, de fapt, tuburi subțiri triunghiulare.
Această structură îndeplinește două funcții:

îi permite părului să reflecte lumina din spectrul vizibil și din spectrul infraroșu apropiat și ajută furnica
să disipeze căldura absorbită de corp din mediul înconjurătorAntilopa de Sahara

Antilopa mendes (Addax nasomaculatus) traieste in locurile cele mai secetoase din nord-vestul Africii, in
Desertul Sahara, de cele mai multe ori la distante mari de orice sursa de apa. Prezinta aceleasi
caracteristici ca si antilopa-orix cunoscuta sub numele de beisa sud-africana privind numeroasele
adaptari pentru supravietuirea in desert.
Ghepardul (Acinonyx jubatus) este o felină mare (familia Felidae, subfamilia Felinae) care poate fi
întâlnită în aproape toată Africa și Asia de Sud-Vest până în India. Ghepardul este un cățărător modest,
vânând prada prin viteza alergării sale și nu prin agilitatea săriturii. Ca atare, este plasat în propriul său
gen, Acinonyx. Ghepardul este, de departe, cel mai rapid animal terestru, putând atinge o viteză de 112–
120 km/h.[2][3][4][5][6][7]

Musculiţa Antarctică (Belgica antarctica)

Musculiţa Antarctică, este o specie de musculiță fără aripi, endemică a continentului Antarctica.

La o lungime de 2-6 mm, este cel mai mare animal pur terestru pe continent, precum şi singura insectă.

Lipsa aripilor ar putea fi o adaptare la vânturile severe din regiune, unde ele ar putea fi un dezavantaj.

Ea poate supraviețui după cea îngheţat, la temperaturi de până la -40 °C, dar, cu toate acestea, ea va
muri dacă temperatura va cădea sub -15 °C.

Cel mai mare animal de pe continent, aşa numiții „elefanți din Antarctica”, sunt colembola.

Spre deosebire de majoritatea endemicelor de pe continent, ele sunt vizibile cu ochii liberi.

Ele arată ca nişte insecte – precum o urechelniță. De obicei, sub un milimetru lungime, micile artropode
cu şase picioare, deşi seamănă cu insectele, sunt mai primitive şi probabil arată ca vechii lor strămoși.

Trăiesc sub roci, lângă zonele costale, supraviețuind pe o dietă de ciuperci şi bacterii.

Deşi, sunt răspândite pe toată planeta, cele care trăiesc în Antarctica, au câteva trucuri pentru a
supraviețui condițiilor severe.

Ele îşi pot încetini metabolismul pentru a economisi energia, iar când se apropie iarna, încep să producă
glicerol, care scade punctul lor de îngheț.

În Australia sunt cei mai veninoși șerpi.

Șarpele tigru:Corpul sau – acoperit de solzi mici ce se suprapun alcatuind un fel de scut .Aspectul sau
general este robust, un exemplar adult poate atinge o lungime de 1-2,1 m.