Sunteți pe pagina 1din 14

BIC EMILIA MARIA

Origini

Australia a facut parte din supercontinent sudic Gondwana, care mai includea
America de Sud, Africa, subcontinentul indian şi Antarctica. Gondwana a început
să se fragmenteze acum 140 milioane de ani în urmă; cu 50 milioane de ani in
urma Australia s-a separat de Antarctica. Originea şi evoluţia până în ziua de
astăzi au fost modelate de conditii climatice unice şi de geologia continentului.
Aceasta separare timpurie a fost, pana la urma, benefica, pentru ca fauna si flora
s-au dezvoltat independent, facand unic acest colt al Terrei.
Australia a fost izolată de efectele schimbărilor climatice la nivel global. Fauna
unică, care a apărut iniţial in Gondwana, au supravieţuit şi s-au adaptat în
Australia.
Australia este a 6-a ţară din lume ca mărime şi cel mai mic continent. Este, de
asemenea, cea mai joasă şi mai plată întindere de uscat şi continentul cel mai
secetos.
Continentul poate fi împărţit în trei regiuni principale: Scutul Australiei de Vest,
Platoul Estic şi Marele Bazin Artezian. Scutul este un podiş care se suprapune în
mare parte cu statul Australiei de Vest, format în principal de aflorimente de roci
precambriene vechi de 5,7 milioane de ani.

Vecinii Australiei sunt:

La nord statele: Indonezia, Timorul de Est şi


Papua Noua Guinee
Insulele mai însemnate la nord, nord-vest:
Sumatra, Borneo, Java, Noua Guinee şi Timor
La sud: Antarctica
La nord-est: Insulele din Pacific
La sud-est: Noua Zeelandă;
Clima
Caracteristicile climatice ale constinentului sunt determinate de o serie de factori
climato-genetici: latitudinea, dispozitia lanturilor de munti si, influenta oceanului.
Australia este situata intre aproximativ 10-40 grade lat. S iar Tropicul Capricornului
strabate continentul aproape pe la mijloc. Aceasta pozitie explica predominanta
conditiilor climatice tropicale calde. Cea mai mare parte a Australiei este foarte
secetoasă. Unele părţi sunt umede, în general regiunile de coastă estice şi Insula
Tasmania.

Vegetaţia Naturală
Vegetaţia este dominată de plante perene cu frunze tari. Exista 600 de specii de
eucalipt si 800 de specii de salcâm. Zonele de vegetaţie ale Australiei corespund în
mare parte cu zonele de climă. Pădurile tropicale de pe coasta N si N-V conţin
palmieri, pini, ferigi de copac şi mangrove în mlastinile de coasta. Aproximativ 9%
din suprafata Australiei este acoperita cu paduri subtropicale si temperate, mai dese
pe coasta de E, constând din palmieri, ferigi de copac şi eucalipt. Versanţii V ai
Munţilor Marii Cumpene de Ape conţin păduri subtropicale sau temperate de eucalipt
si arbuşti. În regiunile cele mai aride sunt răspândite plante mici precum sfecla şi
arbuştii cu fructe.
FAUNA AUSTRALIEI

Monotremele au apărut în Australia in Cretacic,cu 145-99 milioane de


ani în urmă, iar marsupialele şi mamiferele placentare au apărut în Eocen,
acum 56-34 milioane de ani. Monotremele se intalnesc doar in Australia si
Noua Guinee. Ele concentreaza caractere ale reptilelor, pasarilor si
mamiferelor.
Deşi marsupialele şi mamiferele placentare au coexistat în Australia în Eocen,
numai marsupialele au supravieţuit până în ziua de astăzi. Mamiferele
placentare au reapărut în Australia în Miocen, când Indonezia s-a apropiat de
Australia, liliecii şi rozătoarele începând să apară pe continentul australian.
Separarea timpurie a Australiei de celelalte continente in care s-au raspandit
formele evoluate de mamifere, izolarea geologica a uscatului a determinat
pastrarea unor specii care in alte continente sunt considerate fosile
caracteristice pentru diferite ere. Fauna australiana este extrem de diversă, cu
animale unice în Australia, cum ar fi cangurul şi koala.
În anul 1642, navigatorul olandez Abel Tasman a avut nişte incursiuni pe
coasta de S a Tasmaniei. Adevărata cunoaştere a faunei australiene a debutat
la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea.
La venirea primilor colonisti europeni, in Australia existau doar 3
tipuri de mamifere: sobolanul, liliacul si cainele Dingo.
Reprezentative (cu peste 150 de specii) sunt marsupialele care se subdivid
intr-un numar mare de familii, care difera in masura apreciabila prin
marime, mod de viata, asemanandu-se prin organul de inmultire: punga
marsupiala. Dintre marsupiale cea mai caracteristica este familia cangurului
cuprinzând cangurul comun, cangurul rosu, cangurul de stânca si cangurul
arboricol. O alta familie de marsupiale cuprinde animale nocturne, printre
care se remarca veverita marsupiala, soarecii si sobolanii marsupiali.
Australia este un continent cu o faună foarte deosebită: 828 specii de
pasari, 300 specii de soparle, 140 specii de serpi si 2 specii de crocodili, 55
specii diferite de canguri.
Guvernul australian are un sistem foarte bun de protecţie a mediului,inclusiv
sancţiuni severe pentru orice persoană care încearcă să interacţioneze cu
animale sălbatice.
Cangurii- se presupune ca au aparut cu 15 milione de ani in urma .Au colonizat
vastele intinderi de ierburi si paduri. Există peste 55 de specii diferite, incepand de
la cele de marimea unui sobolan, pana la inaltimea de 2 m, preferand un climat
arid si fiind singurul mamifer de mari dimensiuni care se deplaseaza prin salturi.
Cangurii rosii au o viteza normala de 20-25 km/h, dar pot ajunge chiar si la 70
km/h si,cantaresc mai mult de 80 kg. Cangurul rosu este cea mai mare marsupiala
din lume si traieste in savana impadurita, iar in anii cu precipitatii abundente
populatia se dubleaza. Cangurii au ajuns sa fie vanati intens, deoarece distrug
culturile tinere, nr. lor ajungand la peste un milion pe an. Daca in zonele tropicale
traiesc mai ales pe copaci, majoritatea cangurilor prefera saltul in tinuturile pline
de boscheti. Principala arie de extindere a lor se gaseste pe teritoriul spatiului
Queensland.
Dintre speciile obisnuite de cangur putem mentiona Macropus giganteus, de talie
mare(1.5-2m), fiind ca si celelalte specii de canguri un mamifer marsupial, erbivor,
cu membrele anterioare mici, cele posterioare fiind puternic dezvoltate, avand o
coada lunga. El traieste in regiunile australiene cu vegetatie de ierburi.
Koala –Din ordinul marsupialelor face parte si koala, un
ursulet lenes, care se hraneste cu frunzele unui numar restrans
de specii de acacia si eucalipt. Inaltimea unui exemplar matur
este de cca.75cm. Traieste numai in partea estica a Australiei,
din S statului Victoria pana in regiunile litorale ale
Queenslandului. Acesta doarme aproape toata ziua, fiind treaz
doar timp de aproximativ 5 ore. Din pacate in Australia sunt
acum mai putin de 100.000 de exemplare, iar eforturile
ecologistilor de a le salva nu par a fi suficiente, intrucat
numarul acestor animale scade in fiecare an.

Dingo -câine sălbatic, introdus in Australia de catre aborigeni. Acest


mamifer care vaneaza singur sau in grupuri mici,a avut un rol
deosebit in stabilirea componentei actuale a faunei Australiei. Este
asemanator cu cainele domestic in structura si obiceiuri, avand
dimensiuni mijlocii iar culoarea blanii variaza intre galbui si brun-
roscat. Sunt considerati animale daunatoare, din cauza ca ataca
vitele. Impreuna cu pisica domestica si vulpea, cainele dingo este o
mare amenintare pentru marsupialele mici autohtone.Traieste in
anumite domenii,şi poate fi uşor de găsit în Queensland.
Păsări
Australia are peste 800 specii de păsări.
Pasarile,prin bogatie,varietate si originalitate completeaza fauna Australiei. Cele mai
mari dimensiuni le inregistreaza pasarea emu(o pasare de aproape 2 metri inaltime),
asemanatoare strutului, care s-a raspandit in numeroase regiuni ale continentului,cu
deosebire in regiunile semidesertice, in stepele deschise si in padurile mai putin dense.
Casuarul are o talie mai redusa decat emu. Penajul este de culoare neagra si poarta in
frunte o creasta cornoasa. Se intalneste in extremitatea N-E a Australiei.
Lebada-neagra se intalneste in S-V continentului.

Papagali - cele mai multe genuri ale papagalilor se


inregistreaza pe acest continent. Provoaca mari pagube,
grupurile mari distrugand recoltele de cereale sau
grauntele insamantate. Aceste păsări de culoare variază in
functie de regiune. Cei mai multi au cuibul în copaci.
Sunetele care le fac înainte de apus de soare sunt foarte
ridicate.

Pelicani -cea mai mare specie din lume. Acopera toate domeniile de
mare, inclusiv plajele şi călei navigabile din oraş. Hrănirea lor este
interzisă şi poate fi amendata.
Macrotis lagotis- acest marsupial raspandit in Australia este in
mare pericol de disparitie. Se găseşte în semi-deşert, precum şi în
sud-Queensland. El are dimensiunea unei pisici sau a unui iepure.
Lungimea corpului este de 55cm, coada de 29cm, cu o greutate de 1-
2.4 kg în medie pentru mascul, femela este mai uşoara. Blană de un
albastru-gri. Isi sapa vizuini lungi pana la 3 m,unde se adaposteste
ziua; noaptea iese si se hraneste cu seminte, fructe si insecte.

Ornitorincul –este intalnit numai în Queensland, Victoria şi în


câteva zone ale S continentului. Este prezent şi în Tasmania în
număr destul de mare. Astăzi este cunoscută o singură specie de
ornitorinc: Ornithorhynchus anatinus. S-a constatat existenţa a 4
subspecii care se deosebeau de specia tip din Noua Galie de Sud şi
Victoria prin dimensiuni şi locul unde trăiesc:
*Ornithorhynchus anatinus triton în bazinele fluviilor Darling şi
Murray;
*Ornithorynchus anatinus phoxinus la altitudini mai ridicate.
Dugong -traieste pe unele ape australiene.Aborigenii fiind
singurii autorizati să le captureze. Ei au o tradiţie de
vânătoare a acestor mamifere ca resursă de alimente de mai
bine de 40.000 de ani.

Reptilele-sunt reprezentate prin 2 specii de


crocodili,numeroase specii de serpi si soparle. Din cele 90 de
specii de reptile, 60 sunt veninoase. Majoritatea traiesc in
Australia de V si Australia de S, deci in menii aride si
semiaride. Exista o singura familie endemica de reptile,cu
numeroase genuri, la care se adauga si iguanele si gecko.
Unele dintre aceste reptile pot ajunge la aproximativ 2 metri
lungime, şi se găsesc abundent în parcurile naţionale si
deserturi. Sunt linistite şi inofensive, dar pot fi agresive, fiind
atat ierbivore cat si carnivore. Crocodili de apă dulce sunt
frecventi în Kimberley, gasindu-se in în jurul unor râuri,
lacuri şi bazine, în chei. Mai aproape de coasta traiesc
crocodili de apă sărată .
Din cele 2400 de specii de şerpi în prezent recunoscute în
întreaga lume, 170 dintre ele, în cadrul a cinci familii, se
găsesc în Australia.
Cârtiţa cu pungă -este o specie de cârtiţă pe cale de dispariţie,cu o răspândire
redusă,ea trăind doar în zone restrânse din Australia.Atinge o lungime de 11-18
cm, la care se adaugă coada, ce măsoară între 2 şi 2,5 cm.
Cârtiţa cu pungă sapă tuneluri la o adâncime de până la 2,5 m în deşerturi
nisipoase, păşuni cu solul afânat şi regiuni cu tufişuri. Aceasta „înoată” prin
nisipul uşor, care se prăbuşeşte in urmă, nelăsând niciun tunel permanent.
Hrana este alcătuită din ciuperci şi tuberculi, precum şi din pradă animală. Ea
se hrăneşte cu viermi, larve, miriapode şi chiar cu mici şopârle. Folosindu-se de
miros şi de pipăit, cârtiţa urmăreşte micile tuneluri făcute de eventuala pradă,
pentru a-şi prinde victimele. Blana mătăsoasă, de la alb-gălbui la cafeniu
deschis, este lucioasă, şi poate fi pătată cu un roşu închis de mineralele feroase
din sol.
BIBLIOGRAFIE

1. ro.wikipedia.org/wiki/Australia
2. V.Garbacea,”Geografia regionala a continentului Australia.”,Cluj-Napoca,
1996.
3. Robyn Bissette, “TERRA.Enciclopedia completa a planetei noastre.”,
Enciclopedia Rao, 2006.
4. http://drawsketch.about.com/od/learntodrawanimals/ig/Animal-
Drawings/Koala.htm
5. http://stineiaustralia.blogspot.com/2008/11/blog-post.html
6. http://climaticidechronicles.org/2009/02/07/australia-burning-up-and-
drowning-at-the-same-time/
7. http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Macrotis_lagotis_Gould.jpg
8. http://www.sydney-australia.biz/western-australia/