Ecosistemul Desertului

Deșertul este un ecosistem care se caracterizează prin cantitate scăzută de precipitații,

vegetație săracă, animale puține și populație foarte rară. Deșertul este cel mai fierbinte ecosistem.
Majoritatea deșerturilor sunt situate în Africa, America, Australia sau Asia.
Sahara cu cele 9.000.000 km² este deşertul cel mai mare de pe Pământ. Acest deşert uscat
se întinde de la ţărmul Oceanului Atlantic până la Marea Roşie alcătuind un trapez.
Biotopul
Vânturile nu prezintă valori mai ridicate decât în alte regiuni, dar importanța lor în
regiunile aride capătă o valoare mai mare prin consecințele asupra creșterii gradului de uscăciune
(mărirea evaporației) și prin acțiunea lor morfogenetică.
Temperatura aerului prezintă puternice oscilații de la zi la noapte, înregistrându-se
amplitudini medii de peste 25°C la umbră și 40-50°C la soare. În Sahara în timpul zilei la
suprafața nisipului s-au înregistrat temperaturi de 72°C care au coborât în timpul nopții la 0°C
sau chiar sub 0°C.
Precipitațiile au o medie anuală de 200 mm; se întâlnesc uneori medii de 500-700 mm,
dar evaporația potențială puternică (în Sahara 400 mm anual) menține caracterul de ariditate.
Precipitațiile din aceste regiuni se caracterizează printr-o mare neregularitate: repartiția
neuniformă pe luni, diferențe mari de la an la an când cad mai ales sub forma de averse. În Sahara
s-au înregistrat perioade de 18 luni fără nici o picătură de ploaie; în pustiul Atacama s-au
semnalat 10-20 de ani fără precipitații.
În funcție de calitatea solului deșerturile pot fi:
Deșerturi nisipoase
Deșerturi pietroase sau stâncoase
Deșerturi cu pietriș
Deșerturi de sare
Pustiuri de gheață
Biocenoza
Insectele sunt speciile de animale care se proliferează cel mai ușor în deșert. Printre cele
mai frecvente sunt homari, molii, gândaci, furnici și păianjeni.
În cadrul unor ecosisteme desertice, molii de cassava joacă un rol foarte important. Aceste
insecte sunt responsabile pentru polenizarea necesară pentru reproducerea plantei de cassava.
Reptilele deșertului se caracterizează prin capacitatea lor de a rezista la temperaturi
extreme, datorită capacității de a controla temperaturile corpului. În această categorie sunt specii
diferite de șerpi și șopârle.
 Printre șerpi ai deșertului se numără zgomotul, cobra, șarpele regelui și șarpele de șarpe.
Pe de altă parte, printre șopârle sunt unele specii capabile să schimbe culoarea și camuflajul sau
alte specii otrăvitoare, cum ar fi șopârla gâtului și monstruul gila.
Păsările din deșert au caracteristici particulare care le permit să supraviețuiască în acest
mediu ostil. Cantonul de nisip are pene speciale care absoarbe apa, ceea ce garantează
supraviețuirea și cea a tinerilor săi.
Alte păsări, cum ar fi dulgherul Gila, își fac cuiburile în interiorul cactusului. Datorită
interiorului proaspăt și umed al acestor plante, supraviețuirea copiilor este garantată.
Există diferite specii de mamifere cu dimensiuni și caracteristici foarte variabile. Cele mai
multe dintre acestea sunt excavatoare, o capacitate care le permite să scape de temperaturile
ridicate în timpul zilei și să iasă noaptea să se hrănească.

Cu toate acestea, există și animale care nu sapă, cum este cazul cangurului, caii și leilor.
Acestea din urmă, de exemplu, obțin apă din sângele prazii lor.

Există, de asemenea, alte animale, cum ar fi vulpi, iepuri și arici, care au urechi care
îndeplinesc funcția de a radia căldura departe de corpul vostru. La rândul său, veverita deșertului
își ține coada peste cap ca o umbrelă pentru a rămâne răcoroasă.

În această categorie, desigur cămile sunt incluse.Calitatea sa principală este capacitatea de

a stoca grăsimea în hrănire pentru alimente și capacitatea sa de a supraviețui cu puțină apă.

Plantele de deșert produc semințe care sunt capabile să rămână latente pentru perioade
lungi de timp. Datorită acestui fapt, ei pot supraviețui secetelor extinse, până când ploaia pare să
permită dezvoltarea unei noi fabrici.

Plantele suculente, cum ar fi cactușii, au capacitatea de a stoca apă în spini. La aceste

specii, fotosinteza are loc în tulpină și are pliuri care se pot extinde rapid în perioade scurte de
umiditate.