Barză albă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Pagina „Cocostârc” trimite aici. Pentru filmul cu acest nume vedeți Cocostârcul.
Barză albă

Stare de conservare

Risc scăzut (LC) (IUCN 3.1)[1]

Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Aves
Ordin: Ciconiiformes
Familie: Ciconiidae
Gen: Ciconia
Specie: C. ciconia
Nume binomial
Ciconia ciconia
 (Linnaeus, 1758)

Arealul și rutele de migrare

Aria de cuibărit
Cartierul de iernat
Rutele de migrare
Modifică text

Barza albă (Ciconia ciconia), numită și barză, cocostârc, cocostârc alb, este o pasăre
migratoare din familia ciconiidelor, ordinul ciconiiformelor, cu ciocul, gâtul și picioarele foarte
lungi, răspândită în Europa, vestul Asiei și Africa de Nord. Iernează în Africa tropicală
subsahariană, Africa de Sud și în India. Când migrează din Europa spre Africa, berzele evită
traversarea Mării Mediterane, ocolind-o prin Bosfor sau prin strâmtoarea Gibraltar, deoarece
curenții de aer necesari zborului nu se formează deasupra apei mării. Specia include 2 subspecii:
Ciconia ciconia ciconia și Ciconia ciconia asiatica. În România și Republica Moldova
cuibărește subspecia Ciconia ciconia ciconia. Populația cuibăritoare estimată în România este de
5.000-6.000 de perechi, iar în timpul pasajelor se pot observa între 100.000 și 300.000 de
exemplare. Populația cuibăritoare din Republica Moldova este estimată la 400-600 de perechi.
Barza albă este o pasăre mare cu o lungime a corpului de 110-115 cm și o greutate de 2700-4500
g. Longevitatea maximă este de aproximativ 39 de ani. Coloritul general este alb, cu negru pe
marginea posterioară a aripii și pe vârful ei. Are ciocul roșu, lung, ascuțit la vârf și picioarele
lungi, roșii. În zbor, spre deosebire de stârci, ține gâtul și picioarele întinse. Distincția dintre sexe
este foarte dificilă, masculul având ciocul puțin mai mare și mai înalt la bază. Trăiește mai ales
în zonele joase, cu pășuni umede și zone mlăștinoase din preajma așezărilor omenești, mai rar în
natura sălbatică. Este o pasăre aproape total antropofilă, instalându-și cuibul pe acoperișuri,
coșuri, stâlpi electrici, precum și în arbori bătrâni, cu totul excepțional pe sol. La construcția
cuibului participă ambele sexe, masculul aduce materialele, iar femela le așează și le potrivește
în cuib. Cuibul este reutilizat an de an și poate atinge dimensiuni extraordinare prin adăugarea de
materiale în fiecare an (2,5 m diametru, 2 m înălțime, iar greutatea acestuia poate atinge între
500 și 900 kg); este format din crengi și crenguțe în amestec cu iarbă și pământ și căptușit cu
resturi de plante, mușchi, fulgi, cârpe etc. Adeseori în pereții externi ai cuibului cuibăresc multe
perechi de vrăbii de câmp sau de vrăbii negricioase. Ponta este depusă de la începutul lui aprilie
până în a doua jumătate a lunii mai și este formată din 3-5 ouă cu o dimensiunea medie de
73,6×52,54 mm. Incubația ouălor durează 31-34 de zile. Clocitul începe după depunerea a 1-2
ouă fiind asigurat alternativ de ambele sexe; femela rămâne pe cuib în mod obișnuit noaptea. Are
loc o singură clocire pe an. Puii eclozați sunt nidicoli și hrăniți de ambii părinți; la vârsta de 53-
60 de zile puii părăsesc cuibul, dar sunt alimentați încă 14 zile de părinți. Barza albă se hrănește
cu broaște, mormoloci, pești, șerpi și șopârle, insecte, viermi, melci, șoareci, cârtițe, pui de păsări
și de iepuri. Berzele sosesc prin martie și pleacă înapoi, către Africa, pe la mijlocul lui august.
Obișnuit perechile de berze se întorc la cuiburile ocupate și în anii precedenți. Primul se întoarce
masculul, care apără cuibul în fața altor pretendenți și, în așteptarea femelei care apare abia după
o săptămână-două, îl repară și îl consolidează. Barza albă este aproape mută, însă comunică cu
partenerul prin intermediul unui clămpănit al ciocului, asemenea unei darabane de tobă. Din
cauza asanării continue a zonelor mlăștinoase, utilizării pesticidelor, cât și a pierderilor mari de
efective din timpul migrațiilor, mai ales în urma lovirii păsărilor de firele de înaltă tensiune,
barza albă s-a rărit foarte mult în ultimele decenii.[2][3][4][5][6][7][8][9][10][11]