Universitatea Dunărea de Jos Galați

Facultatea de Științe Juridice,Sociale și Politice

Dreptul Asigurărilor
REFERAT

Prof,univ.MIhaela Aghenitei Student.Lupasc G Liliana

Ianuarie
2021
 Cuprins

1. Conceptul de asigurare RCA

2. Domeniul de aplicare pentru asigurarea RCA
3. Asiguratul în cazul asigurării RCA
4. Asigurătorul în cazul asigurării RCA
5. Contractul de asigurare RCA
5.1. Condiţiile de validitate ale contractului de asigurare
5.2. Încheierea contractului de asigurare RCA
6. Primele de asigurare, riscurile asigurate şi despăgubirile RCA
6.1. Nivelul primelor de asigurare
6.2. Suma asigurată
6.3. Riscurile asigurate
6.4. Despăgubirile
6.6. Constatul amiabil

Concluzii şi propuneri
Bibliografie

2
 1. CONCEPTUL DE ASIGURARE RCA

Asigurările de răspundere civilă reprezintă o componentă de mare importanţă şi actualitate a

activităţii de asigurare. Prin asigurările de răspundere civilă se acoperă prejudiciul produs de
asigurat - persoana fizică sau persoana juridică - unor terţe persoane. În toate cazurile este vorba de
prejudiciile ce pot fi produse în anumite împrejurări şi pentru care o persoana fizică sau juridică
răspunde potrivit legii.1
Existenţa acestui tip de asigurare permite pe de o parte ca persoana păgubită să primească
despăgubirea cuvenită, iar pe de alta, ca patrimoniul asiguratului să rămână neatins, deoarece în
schimbul primelor de asigurare plătite, el nu mai poate fi plătit, pe cale judiciară pentru prejudiciul
produs. Este necesar de subliniat că prin asigurările de răspundere civilă pot fi acoperite numai
pagubele produse de asigurat unor terţe persoane în anumite condiţii, care se cer a fi îndeplinite în
mod cumulativ.
Asigurarea de răspundere civilă auto, cunoscută sub numele de RCA, reprezintă în
momentul de faţă una din puţinele tipuri de asigurare a căror încheiere este obligatorie în România.
Asigurarea de răspundere civilă auto (RCA) este o asigurare prin care terţii prejudiciaţi în
urma unui accident auto, produs din vina conducătorului auto asigurat, primesc despăgubiri pentru
daunele materiale şi/sau vătămarile corporale suferite.
În asigurările de răspundere civilă spre deosebire de celelalte asigurări (de bunuri şi
persoane), pe lânga asigurător si asigurat, dacâ se produce riscul acoperit prin asigurare, mai
intervine şi o a treia persoană - terţul păgubit.
Asigurările de răspundere civilă auto compensează, de regulă, numai prejudiciile care sunt
consecinţa unor accidente. Cuprinderea în asigurarea de răspundere civilă auto a prejudiciului,
reclamă ca acesta să aibă un conţinut, să fie cert, actual şi personal, adică repararea prejudiciului să
fie solicitată numai de către persoana păgubită şi, de asemenea, să fie direct.
În asigurările de răspundere civilă auto, culpa asiguratului reprezintă o condiţie de bază care
trebuie îndeplinită pentru a se acorda despăgubirea de către societatea de asigurări. Între prejudiciul
cauzat terţelor persoane şi culpa asiguratului trebuie să existe întotdeauna un raport nemijlocit de
cauzalitate. Astfel, prin aceste asigurări, se compensează prejudiciul creat, ceea ce înseamnă că
volumul despăgubirii se stabileşte pe baza valorii pagubei şi nu în funcţie de gravitatea culpei.
Compensarea pagubei se face în natură prin restituirea bunului distrus sau prin restabilirea situaţiei
care a existat anterior, ori prin plata de despăgubiri băneşti atât pentru valoarea bunului distrus, cât

1
Serbănescu Cosmin, Asigurarea de răspundere civilăpentru pagube produseprin accidente de autovehicule,
Finante,Banci,Asigurari:Publicatie pentru agentii economici nr2, p 60-64, februarie 2005

3
şi pentru serviciul de care a fost lipsită terţa persoană prin imposibilitatea funcţionării sau folosirii
persoanelor şi bunurilor prejudiciate.

2. DOMENIUL DE APLICARE

Art. 48 din Legea 136/1995 (aşa cum a fost modificat prin Legea 172/2004) prevede cǎ
persoanele fizice sau juridice care au în proprietate autovehicule supuse înmatriculǎrii în România,
precum şi tramvaie au obligaţia sǎ se asigure pentru cazurile de rǎspundere civilǎ ca urmare a
pagubelor peoduse prin accidente de autovehicule în limitele teritoriale de acoperire şi sǎ menţinǎ
valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare.
Legea nr. 172/2004 a adus o serie de modificǎri Legii nr. 136/1995:
 obligaţiile referitoare la aceste asigurǎri nu se referǎ numai la autovehicule, ci şi la
tramvaie;
 este reglementatǎ nu numai obligaţia de asigura aceste autovehicule şi tramvaie, ci şi
obligaţia de a menţine valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare.
Aceastǎ precizare legalǎ este importantǎ deoarece ea se referǎ la plata primelor şi la îndeplinirea
celorlalte obligaţii ale asiguratului necesare menţinerii în vigoare a poliţei de asigurare, odatǎ
încheiate;
 obligaţia de încheiere şi de menţinere a valabilitǎţii acestei asigurǎri revine persoanelor
fizice şi juridice care au în proprietate autovehicule supuse înmatriculǎrii. Reglementarea anterioarǎ
se referea la persoanele care deţin autovehicule (termenul conducea la ideea detenţiei precare);
 introducerea obligativitǎţii ca, la înscrierea în circulaţie, la efectuarea de modificǎri în
certificatul de înmatriculare sau în cartea de identitate a unui autovehicul şi la efectuarea
verificǎrilor tehnice periodice, sǎ fie prezentatǎ dovada existenţei unei asigurǎri de rǎspundere civilǎ
pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule;
 cerinţa de prezentare în faţa organelor poliţiei de frontierǎ de la punctele de control
pentru trecerea frontierei de stat a României a documentelor de asigurare obligatorie şi, dupǎ caz, de
platǎ a primei de asigurare la intrarea şi ieşirea din ţarǎ revine proprietarului, împuternicitului
acestuia sau conducǎtorului autovehiculului. În reglementare anterioarǎ, aceastǎ obligaţie revenea
deţinǎtorului autovehiculului;
 persoanele neasigurate sau care nu pot face dovada asigurǎrii ori a plǎţii acesteia la
controlul astfel efectuat vor fi îndrumate sǎ achite primele de asigurare la rerezentanţii
asigurǎtorilor autorizaţi în acest sens. În redactare anterioarǎ organele de la punctul de control
trebuiau sǎ încheie contractele de asigurare, ceea ce era o depǎşire a atribuţiilor pe care aceste
organe ar trebui sǎ le aibǎ în mod obişnuit.

4
 Limitele teritoriale de acoperire incidente numai acestui tip de asigurare sunt definite prin
art.1 pct.7, ele cuprinzând:
 teritoriul României;
 teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene şi cele aparţinând Spaţiului Economic
European;
 teritoriul statelor care leagǎ direct douǎ ţǎri membre ale Uniunii Europene în care nu
existǎ birou naţional.
Nu sunt supuse asigurǎrii obligatorii (în afara autovehiculelor radiate definitiv din evidenţele
organelor de poliţie deoarece au devenit improprii din punct de vedere tehnic pentru a circula pe
drumurile publice) vehiculele (fie şi cu autopropulsie) nesupuse înmatriculǎrii. În cazul acestor
vehicule, dacǎ persoanele deţinǎtoare nu au încheiat asigurare facultativǎ de rǎspundere civilǎ, în
caz de producere a unor accidente cauzatoare de prejudicii despǎgubirile vor fi plǎtite de persoana
responsabilǎ, potrivit dreptului comun. De asemenea, asigurarea obligatorie de rǎspundere civilǎ nu
acoperǎ riscul accidentelor produse în timpul utilizǎrii autovehiculelor pentru cursele de întreceri,
raliuri sau antrenamente pentru acestea (alin.(3) al art. 48 din Legea nr.136/1995).
Persoanele care intrǎ pe teritoriul României cu autovehiculele înmatriculate în afara
teritoriului României sunt considerate asigurate dacǎ numǎrul de înmatriculare atestǎ asigurarea
potrivit legii statului în care este înmatriculat autovehiculul, în conformitate cu acordurile
internaţionale de asigurare valabile în România, sau dacǎ posedǎ documente internaţionale de
asigurare valabile în România. Pentru toate autovehiculele înmatriculate în Uniunea Europeanǎ,
numerele de înmatriculare reprezintǎ dovada asigurǎrii.
În cazul autovehiculelor înmatriculate în strǎinǎtate şi neasigurate sau a cǎror asigurare
expirǎ pe durata şederii în România, se datoreazǎ de cǎtre persoanele care le folosesc prime de
asigurare, conform dispoziţiilor legale în vigoare în România. Îndeplinirea acestor obligaţii este
supusǎ controlului din partea personalului poliţiei de frontierǎ de la punctele de control pentru
trecerea frontierei de stat a României, conform dispoziţiilor art. 56 din Legea nr. 136/1995. Astfel,
persoanele neasigurate sau persoanele care la control nu pot face dovada asigurǎrii ori a plǎţii
acesteia vor fi obligate sǎ încheie asigurarea de rǎspundere civilǎ pentru pagube produse prin
accidente de autovehicule şi sǎ achite prima de asigurare la entitǎţile desemnate în acest sens de
cǎtre asiguratorii care au dreptul sǎ practice asigurarea obligatorie.

3. ASIGURATUL ÎN CAZUL ASIGURǍRII RCA

Asiguratul este o persoană fizică sau juridică care în baza unor clauze dinainte stabilite şi de
comun acceptate intră în relaţii juridice de asigurare cu asigurătorul. În cele mai dese cazuri

5
asiguratul este persoana fizică sau juridică ce perfectează relaţia de asigurare în calitate de
contractant, efectuează plata primelor de asigurare în vederea constituirii fondului de asigurare şi
este îndreptăţită să solicite asigurătorului despăgubiri pentru pagubele suferite ori suma asigurată în
cazul întâmplării evenimentului asigurat, având, deci, calitatea de beneficiar de asigurare.
Persoanele fizice sau juridice deţinătoare de autovehicule supuse înmatriculării (tipuri de
autovehicule care nu sunt supuse înmatricularii pot fi asigurate RCA- opţional), sunt obligate să le
asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de
autovehicule pe teritoriul României. Sancţiunea neîncheierii acestei asigurări obligatorii este destul
de drastică, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă şi reţinerea certificatului de
înmatriculare a autovehiculului până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării.
Legislaţia în vigoare prevede şi posibilitatea ca, în cazul persoanelor fizice, acordul să fie
dat de soţia sau soţul asiguratului. În cazul în care nici un soţ nu poate fi disponibil, acordul poate fi
dat de copiii, părinţii, surorile sau fraţii asiguratului, cu condiţia să fie majori.

4. ASIGURǍTORUL ÎN CAZUL ASIGURǍRII RCA

Asigurătorul în cazul asigurării RCA este persoana juridică (societatea de asigurări) care are
ca obiect de activitate realizarea de operaţiuni de asigurare şi constituirea fondului de asigurare,
contractarea asigurării, plata unor despăgubiri. Asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile
de care asiguraţii răspund, în baza legii, faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de
autovehicule, precum şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil.2
Asigurătorii care pot subscrie asigurarea obligatorie RCA trebuie să îndeplinească
cumulativ o serie de condiţii: să fie autorizaţi, să dispună de o reţea teritorială formată din cel puţin
o sucursală sau agenţie, înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului, în fiecare judeţ şi în
municipiul Bucureşti, să dispună de personal specializat în activitatea de constatare şi de lichidare a
daunelor auto şi să efectueze plăţi de despăgubire la cel puţin una dintre unităţile teritoriale din
fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti.. În plus, asigurătorii de RCA trebuie să dispună de o dotare
cu tehnică de calcul şi software adecvate şi de personal capabil să ţină evidenţe detaliate privind
documentele de asigurare şi centralizarea informaţiilor şi datelor colectate de la unităţile teritoriale.
Totodată, asigurătorii trebuie să poată comunica în mod electronic aceste informaţii.
Asigurătorii RCA sunt obligaţi să transmită către baza de date, prin sistem electronic, toate
informaţiile privind încheierea asigurării obligatorii RCA, data de încetare a valabilităţii sau de
reziliere a documentelor de asigurare. În această bază de date vor fi stocate: numerele de
înregistrare a autovehiculelor pe teritoriul României, inclusiv datele tehnice ale acestora, datele

2
Bistriceanu Gheorghe D. ,Asigurări si reasigurări în România, Editura Universitară 2006

6
personale ale proprietarului sau conducătorilor auto care au provocat accidente; numerele
documentelor de asigurare RCA, inclusiv data de expirare a acoperirii asigurării; denumirea şi
sediul asigurătorilor RCA emitenţi de documente de asigurare.
Plata despăgubirilor se face în maximum 20 zile. Asigurătorul RCA este obligat să
efectueze plata despăgubirilor în termen de cel mult 20 de zile calendaristice de la data depunerii de
către persoana păgubită a ultimului document necesar finalizării dosarului de daune. O altă
prevedere în favoarea asiguraţilor se referă la modalitatea de plată, persoana păgubită având
posibilitatea de a alege: numerar sau prin ordin de plată, în cont bancar personal sau în contul
bancar al unităţii de specialitate care a efectuat reparaţia. Asigurătorul RCA va reactualiza
cuantumul despăgubirii cu o cotă procentuală de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere în efectuarea
plăţilor.
Tot din 2005 începe procesul de liberalizare treptată a tarifelor RCA. CSA propune un tarif
orientativ, iar asigurătorii pot adăuga 10% sau, dimpotrivă, pot ieftini poliţele RCA cu 10 procente.
Tarifele de prime prezentate de asigurători trebuie publicate pe site-ul asigurătorului RCA şi în două
publicaţii de largă circulaţie. Din 2006, nivelul maxim şi cel minim al primelor de asigurare pentru
asigurările obligatorii RCA se vor stabili avându-se în vedere o primă de referinţă, la care se aplică
20% în plus şi 10% în minus.

5. CONTRACTUL DE ASIGURARE

5.1. Condiţiile de validitate ale contractului de asigurare

Potrivit art. 948 din C.civ., condiţiile pentru validitatea unui contract sunt: capacitatea de a
contracta a pǎrţilor contractante, consimţǎmântul valabil al pǎrţii ce se obligǎ, un obiect determinat,
o cauzǎ licitǎ şi moralǎ.
 capacitatea părţilor de a contracta
Art. 949 din C.civ., prevede cǎ orice persoanǎ poate contracta, dacǎ nu este declaratǎ
necapabilǎ de lege. Incapabili a contracta sunt: minorii, interzişii judecǎtoreşti şi, în genere, toţi cei
cǎrora legea le-a prohibit oarecare contracte (art. 950), respectiv cei ce nu au capacitate de exerciţiu.
Persoanele fizice pot încheia contracte de asigurare dacǎ au împlinit vârsta de 14 ani şi nu
sunt puse sub interdicţie (fiind astfel îndeplinite elementele capacitǎţii de exerciţiu). Contractele de
asigurare încheiate de minorii sub 14 ani şi de persoanele puse sub interdicţie rǎmân valabile atâta
timp cât cei în cauzǎ sau reprezentanţii lor nu cer anularea. Minorii între 14-18 ani au capacitate
restrânsǎ şi pot încheia acte juridice personale, dar numai cu încuviinţarea pǎrintelui sau a autoritǎţii
tutelare.

7
 Şi în cazul contractului de asigurare, capacitatea pǎrţilor de a contracta este regula, iar
excepţia este incapacitatea. Trebuie de asemenea precizat cǎ, în cazul asigurǎtorului (care este
întotdeauna o societate de asigurare) se aplicǎ regulile referitoare la capacitatea de a contracta a
persoanei juridice.
 consimţǎmântul pǎrţilor
Consimţǎmântul trebuie sǎ îndeplineascǎ în primul rând condiţiile cerute pentru toate
contractele: sǎ emane de la o persoanǎ cu discernǎmânt, sǎ fie dat cu intenţia de a se obliga, sǎ fie
exteriorizat, sǎ fie neviciat.
În privinţa consimţǎmântului în contractul de asigurare se impun o serie de precizǎri:
- asigurǎtorul ca persoanǎ juridicǎ şi asiguratul, dacǎ este pesoanǎ juridicǎ, îşi manifestǎ
voinţa prin persoanele fizice din organele de conducere. Asiguratul persoanǎ fizicǎ îşi manifestǎ
voinţa personal;
- voinţa asiguratului se rezumǎ în principal la a accepta sau refuza contractul de asigurare,
datoritǎ caracterului acestuia de contract de adeziune;
- consimţǎmântul poate fi afectat de vicii, afarǎ numai dacǎ este vorba de viciul leziunii care
nu opereazǎ în asigurǎri datoritǎ caracterului aleator al acestui contract.
Conform art. 953 din C.civ., consimţǎmântul nu este valabil când este dat prin eroare, smuls
prin violenţǎ sau surprins prin dol. Contractul de asigurare urmeazǎ aceste dispoziţii. Potrvit art.
954, eroarea nu produce nulitate decât când cade asupra obiectului convenţiei. Eroarea nu produce
nulitate când cade asupra persoanei cu care s-a contractat, afarǎ numai când consideraţia persoanei
este cauza principalǎ pentru care s-a fǎcut convenţia. În cazul asigurǎrii obligatorii de rǎspundere
civilǎ auto, în practica judiciarǎ s-a constatat cǎ dacǎ eroarea asupra substanţei obiectului convenţiei
este determinatǎ de neregularitatea unei înmatriculǎri anterioare a aceluiaşi autovehicul, aceasta nu
va atrage anularea contractului de asigurare.
 obiectul contractului-obiectul asigurǎrii
Obiectul contractului constǎ în conduita pǎrţilor, acţiunea sau inacţiunea la care pǎrţile sunt
îndreptǎţite sau de care sunt ţinute. Conform dispoziţiilor art. 962 C. civ., obiectul convenţiilor este
acela la care pǎrţile se obligǎ. Obiectul contractului reclamǎ îndeplinirea urmǎtoarelor condiţii: sǎ
existe în momentul încheierii contractului, sǎ fie în circuitul civil, sǎ fie determinat sau
determinabil, sǎ fie posibil, licit şi moral, sǎ constea în faptul personal al celui ce se obligǎ, cel ce se
obligǎ trebuie sǎ fie titularul dreptului şi, uneori, fapta promisǎ trebuie sǎ prezinte interes pentru
creditor (art. 948, 963, 964, 965 C. civ.). Toate aceste condiţii trebuie îndeplinite şi în cazul
contractului de asigurare, dar cu respecterea specificitǎţii acestuia.

8
 Obiectul asigurǎrii îl reprezintǎ ceea ce s-a asigurat: bunuri la asigurarea de bunuri,
despǎgubirile datorate de asigurat unei terţe persoane la asigurarea de rǎspundere civilǎ, sau unele
atribute ale persoanei la asigurarea de persoane.
În asigurarea de bunuri, determinarea obiectului respectiv se face în funcţie de specificul
asigurǎrii, potrivit condiţiilor de asigurare care fac parte integrantǎ din contract.
În asigurarea de persoane, determinarea asiguratului se face dupǎ datele sale personale:
nume, prenume, data şi locul naşterii, domiciliul.
În asigurarea de rǎspundere civilǎ se delimiteazǎ în mod concret persoana fizicǎ sau juridicǎ
a cǎrei rǎspundere faţǎ de terţi este asiguratǎ şi activitatea sau faptele care stau la baza eventualului
prejudiciu produs. Obiectul asigurǎrii de rǎspundere civilǎ auto este reprezentat de prejudiciul
produs unor terţe persoane de cǎtre asigurat prin accidente de autovehicule, asigurarea acoperind şi
cheltuielile fǎcute de asigurat precum şi de celelalte persoane cuprinse în asigurare, în procesul
civil.
Obiectul asigurǎrii poate fi astfel reprezentat de orice formǎ de proprietate sau eveniment ce
poate duce la o pierdere a unui drept legal sau la crearea uei obligatii faţǎ de un terţ. Este foarte
important de menţionat cǎ în contractul de asigurare se asigurǎ interesul comercial, patrimonial al
asiguratului faţǎ de obiectul asigurǎrii. Obiectul contractului de asigurare este, de fapt, numele dat
interesului financiar pe care o persoanǎ îl are în legǎtura cu obiectul asigurǎrii (punct de vedere
neîmpǎrtǎşit de unii autori din literatura de specialitate).
 cauza contractului de asigurare
Validitatea unui contract de asigurare se exprimǎ şi prin cauza sa realǎ, licitǎ şi moralǎ. Un
contract de asigurare va fi considerat ca având o cauzǎ ilicitǎ atunci când el s-a încheiat cu
încǎlcarea ordinii publice şi a bunelor moravuri specifice societǎţii. Nu poate fi contractatǎ o
asigurare cu privire la bunuri provenite din sǎvârşirea unei infracţiuni, sau a cǎror dobândire este
ilicitǎ sau susceptibilǎ de a face obiectul unei acţiuni în justiţie potrivit legii, sau la daunele produse
cu intenţie. Art. 968 din C.civ. prevede cǎ, cauza este nelicitǎ când este prohibitǎ de legi, când este
contrarie bunelor moravuri şi ordinii publice. Conform art. 1008, condiţia imposibilǎ sau contrarie
bunelor moravuri sau prohibitǎ de lege este nulǎ şi desfiinţeazǎ convenţia ce depinde de dânsa.
Ca în toate celelalte contracte, cauza în contractul de asigurare are aceleaşi elemente:
- scopul imediat (rezultatul urmǎrit de fiecare parte în schimbul a ceea ce se obligǎ): pentru
asigurǎtor- încasarea ratelor de primǎ; pentru asigurat- despǎgubirea;
- scopul mediat (motivul impulsiv şi determinant care a împins pǎrţile la încheierea
contractului), motiv care se referǎ fie la însuşirile contractului, fie la însuşirile celeilalte pǎrţi.

9
 5.2. Încheierea contractului de asigurare RCA
Datoritǎ caracterului obligatoriu, unicitǎţii condiţiilor de asigurare şi primelor de asigurare
practicate, în cazul asigurǎrii obligatorii RCA nu se încheie contract de asigurare, ci se elibereazǎ
numai un certificat prin care se confirmǎ plata primei de asigurare. La încheierea unui contract de
asigurare obligatorie RCA pentru un autovehicul aflat în evidenţa autorităţii de înmatriculare sau,
după caz, de înregistrare din România, asigurătorul este obligat să emită asiguratului poliţa de
3
asigurare obligatorie de răspundere civilă a autovehiculelor împreună cu vigneta şi Cartea Verde.
Însă, prin Legea nr.172/2004 se pǎstreazǎ obligativitatea încheierii contractului de asigurare
în formǎ scrisǎ, nefiind admisǎ proba cu martori chiar dacǎ existǎ un început de dovadǎ scrisǎ. Noul
text instituie însǎ o excepţie, anume în cazurile de forţǎ majorǎ, în care documentele de asigurare au
dispǎrut şi nu existǎ posibilitatea obţinerii unui duplicat, sunt admise orice dovezi legale care sǎ
confirme existenţa acestora. Aceastǎ dispoziţie legalǎ este binevenitǎ, deoarece clarificǎ discuţia
existentǎ asupra aplicǎrii în materia asigurǎrilor a art. 1198 pct. 4 C.civ., care permite proba cu
martori în cazul în care creditorul a pierdut titlul ce-i servea de devadǎ scrisǎ, dintr-o cauzǎ de forţǎ
majorǎ. Anterior acestei modificǎri legislative, au existat împrejurǎri în care dovada cu martori a
fost refuzatǎ deşi a intervenit un caz de forţǎ majorǎ, deoarece s-a considerat cǎ, la momentul
încheierii contractului de asigurare, pǎrţile au avut în vedere tocmai eventualitatea producerii unui
risc asigurat în legǎturǎ cu un caz de forţǎ majorǎ şi deci asiguratul avea obligaţia de a depozita
documentele de asigurare în condiţii în care acestea sǎ nu fie distruse la survenienţa acelui caz de
forţǎ majorǎ.
În contractul de asigurare se vor specifica cel puţin datele de identificare a pǎrţilor
contractante şi numele beneficiarului asigurǎrii, dacǎ acesta nu este parte la contract.
Contractul de asigurare va cuprinde:
 numele sau denumirea, domiciliul sau sediul pǎrţilor contractante;
 obiectul asigurǎrii;
 riscurile ce se asigurǎ;
 momentul începerii şi cel al încetǎrii rǎspunderii asigurǎtorului;
 primele de asigurare;
 sumele asigurate.
Prin Legea nr.172/2004, se precizeazǎ cǎ, prin norme adoptate în baza legii de Comisia de
Supraveghere a Asigurǎrilor se stabilesc şi alte elemente pe care trebuie sǎ le cuprindǎ contractul de
asigurare. Prevederea se aplicǎ însǎ numai în cazul asigurǎrilor obligatorii, chiar dacǎ nu se
precizeazǎ expres, deoarece raporturile dintre asigurat şi asigurǎtor se stabilesc în mod diferit în
3
Vacarel Iulian, Bercea Florin, Asigurări si reasigurări, Editura Expert, Bucuresti, 2007

10
asigurǎrile facultative faţǎ de cele obligatorii, respectiv prin lege şi norme adoptate în baza legii de
Comisia de Supraveghere a Asigurǎrilor, pentru asigurǎrile obligatorii şi prin contractul de
asigurare, în cazul asigurǎrilor facultative.
Poliţa de asigurare obligatorie de rǎspundere civilǎ auto cuprinde: numǎrul, seria, data
acesteia, seria şi numǎrul contractului de asigurare, felul, marca, tipul, numǎrul de înmatriculare al
autovehiculului, capacitatea cilindricǎ şi puterea motorului, datele de identificare ale asiguratului
(nume, prenume, cod numeric personal), datele de identificare ale utilizatorului, dacǎ este o altǎ
persoanǎ decât asiguratul (nume, prenume, cod numeric personal) precum şi denumirea şi sediul
asigurǎtorului (şi al brokerului, agentului de asigurare). Poliţa mai cuprinde şi valabilitatea
asigurǎrii şi cuantumul primei de asigurare (numǎrul chitanţei). Conform Ordinului numărul
113133/2006, art. 8, poliţa de asigurare RCA cuprinde cel putin informaţii despre părţile implicate
în contract şi despre autovehicul, perioada de valabilitate a asigurării, limitele de despăgubire şi
prima de asigurare.
Durata contractului reprezintǎ perioada de timp la care se referǎ drepturile şi obligaţiile
pǎrţilor.
În privinţa duratei asigurǎrii, asigurarea obligatorie RCA se încheie pe perioadă
determinată:
- anual sau semestrial pentru autovehiculele înmatriculate sau înregistrate, după caz;
- pe perioada de valabilitate a autorizaţiei provizorii de circulaţie, pentru autovehiculele care
se înmatriculează sau se înregistrează provizoriu;
- pe perioada înmatriculării temporare, dar nu mai mult de 12 luni.
Rǎspunderea asigurǎtorului începe:
 din momentul eliberării documentului de asigurare.
 dupa 48 de ore de la data emiterii poliţei RCA pentru persoanele care nu au poliţa RCA
valabilă la momentul încheierii asigurării.
 din momentul emiterii documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrării în
vigoare a autorizaţiei provizorii de circulaţie sau a înmatricularii/ înregistrării vehiculului pentru
vehiculele comercializate care urmează a fi înmatriculate sau înregistrate.
În cazul înstrăinării unui vehicul în baza unor acte civile sub semnătură privată, pentru care
există o asigurare obligatorie RCA valabilă, această asigurare rămâne în vigoare până la data
dobândirii calităţii de titular al înmatriculării/înregistrării vehiculului. În cazul în care noul
proprietar deţine o asigurare obligatorie RCA pe numele său, aceasta va fi considerată valabilă chiar
dacă nu s-a efectuat procedura de înmatriculare/ înregistrare pe numele său.
Una dintre cele mai importante modificări se referă la momentul începerii răspunderii
asigurătorului RCA. Astfel, conform noilor reglementări, răspunderea asigurătorului RCA începe

11
din momentul eliberării documentului de asigurare (spre deosebire de norma anterioară care
prevede că răspunderea începe din momentul plăţii primei de asigurare şi al eliberării
documentului), dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a asigurării, înscrisă în document,
pentru asiguratul care îsi îndeplineşte obligaţia încheierii asigurării cel mai târziu în ultima zi de
valabilitate a perioadei de asigurare anterioare.
Pentru persoanele care nu au o asigurare obligatorie RCA valabilă la momentul încheierii
asigurării, răspunderea asigurătorului începe după 48 de ore de la expirarea zilei în care s-a eliberat
documentul de asigurare.
Totodată, pentru vehiculele comercializate care urmează a fi înmatriculate sau înregistrate,
răspunderea asigurătorului începe din momentul eliberării documentului de asigurare, dar nu mai
devreme de data intrării în vigoare a autorizaţiei provizorii de circulaţie sau a înmatriculării/
înregistrării vehiculului.

6. PRIMELE DE ASIGURARE, RISCURILE ASIGURATE ŞI DESPǍGUBIREA

6.1. Nivelul primelor de asigurare este diferit, după cum este vorba de persoane care deţin
autovehicule înmatriculate în România şi de persoane care intră pe teritoriul României cu
autovehicule înmatriculate în strainătate, dar care nu au încheiată o asigurare valabilă pe teritoriul
ţării sau asigurarea expiră în timpul cât acestea se află pe teritoriul nostru.
În cazul persoanelor care posedă autovehicule înmatriculate în România, primele de
asigurare sunt stabilite pentru 1 an, iar nivelul este diferenţiat pe feluri de autovehicule si pe
categorii de persoane.4
Prima de asigurare are un nivel mai redus dacă autovehiculul este deţinut de o persoană
fizică, comparativ cu situaţia în care proprietarul este o persoană juridică. Neachitarea la scadenţă a
primelor de asigurare face ca deţinătorul autovehiculului să fie neasigurat. Aceasta înseamnă că, în
eventualitatea producerii unui accident de circulaţie în intervalul de timp cât este neasigurat,
deţinătorul autovehiculului respectiv va acoperi singur prejudiciul cauzat unei terţe persoane. În
practica societăţilor de asigurare, pentru stabilirea primelor de asigurare se au în vedere următorii
factori: statistici privind accidentele de circulaţie şi furturi; tipul autovehiculului şi marca; valoarea
autovehiculului; capacitatea cilindrică; uşurinţa reparaţiilor, disponibilitatea şi accesibilitatea
pieselor de schimb; vechimea maşinii; riscurile asigurate; istoricul daunelor solicitantului; atracţia
pentru hoţi etc. 5

4
Bistriceanu Gheorghe D. ,Asigurări si reasigurări în România, Editura Universitară 2006
5
Negru Titel, Asigurari. Ghid practic, Editura CH Beck, Bucuresti, 2006, p.87

12
 Potrivit noilor norme de asigurare RCA pot fi acordate comisioane pentru contractarea
asigurării RCA de maxim 15% din valoarea primelor de asigurare încasate.
De asemenea, asigurătorii pot modifica limitele de despăgubire şi tarifele de primă notificate
Comisiei după minimum trei luni de la ultima modificare şi îşi pot stabili tarifele ca şi până în
prezent, respectiv pe baze actuariale, astfel încât să garanteze permanent îndeplinirea obligaţiilor ce
decurg din asigurările RCA încheiate, constituirea rezervelor tehnice, plata contribuţiilor legale,
precum şi acoperirea cheltuielilor de achiziţie şi de administrare.
Un alt amendament prevede că sistemul de corectare a primei de asigurare de bază, folosit
de societatea de asigurare, poate permite acordarea unor reduceri totale până la un nivel de maxim
25 la sută, cu excepţia reducerilor acordate pensionarilor şi persoanelor cu deficienţe locomotorii.
Ca urmare a acestor amendamente, asigurătorii vor putea să aloce, din tariful de primă
existent, o valoare mai mare pentru acoperirea primei de risc, astfel încât să poată contracara mai
uşor daunalitatea în crestere.
6.2. Suma asigurată reprezintă limita maximă de despăgubire ce poate fi acordată de
asigurător în cazul producerii riscului asigurat. Suma asigurată se stabileşte la valoarea solicitată de
asigurat si agreată de societatea de asigurare, separat pentru daune materiale şi separat pentru
vătămari corporale sau deces. În cazul persoanelor juridice, cuantumul acestei sume se determină în
funcţie de cifra de afaceri anuală, estimată la încheierea contractului. În cazul persoanelor fizice
aceasta se poate determina în funcţie de averea personală prezentă şi viitoare sau în funcţie de
estimarea sentinţei judecătoreşti maxime pentru vătămare corporală şi deces. O caracteristică a
asigurărilor de răspundere civilă constă în stabilirea unei sume asigurate pe perioadă şi a unei sume
asigurate pe eveniment.
Deşi fiecare societate de asigurări îşi stabileşte singură politica privind riscurile pentru care
oferă protecţie, există totuşi anumite riscuri pentru care se acordă protecţie la majoritatea
societăţilor de asigurări. Printre acestea se numără:
 avarii accidentale produse ca urmare a impactului cu alte vehicule sau corpuri,
răsturnări, derapări, căderi etc.;
 incendiu, trăsnet, explozie;
 ploaie torenţială, grindină, inundaţie, furtună, uragan, cutremur de pământ, prăbuşire sau
alunecare de teren, greutatea stratului de zăpada sau gheaţă, avalanşe etc.
6.3. Riscurile asigurate
Poliţa de asigurare RCA oferă protecţie pentru prejudiciile de care asiguratul sau persoanele
cuprinse în asigurare răspund, în baza legii, faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de
autovehicule pe teritoriul României, şi anume:
 deces sau vătămare corporală

13
  avarii sau distrugeri ale unor bunuri (inclusiv autovehicule).
Cu începere de la 1 ianuarie 2007, limitele de răspundere se aliniază la cele prevăzute în
legislaţia Uniunii Europene, neputând fi mai mici de:
 echivalentul a 100.000 euro pentru daune materiale;
 echivalentul a 350.000 euro/persoană pentru vătămari corporale.

6.4. Despăgubirile în asigurarea obligatorie de rǎspundere civilǎ auto

Despăgubirile se acordă indiferent de locul în care au fost produse accidentele de
autovehicule, atât în timpul mersului, cât şi în timpul staţionării. Acestea se plătesc şi pentru
pagubele produse de existenţa sau funcţionarea instalaţiilor montate pe autovehicule, precum şi
pentru pagubele produse de remorci ori ataşe. Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care
asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuieli de judecat persoanelor
păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea sau distrugerea de bunuri.
În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă pentru persoanele aflate în
afara autovehiculului care a produs accidentul, iar pentru persoanele aflate în acel autovehicul,
numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu deţinătorul
autovehiculului respectiv.
Despăgubirile se acordă şi în cazul în care cel care conducea autovehiculul, răspunzator de
producerea accidentului, este o altă persoană decât asiguratul. Totodată, acestea se plătesc şi atunci
când persoanele păgubite nu au domiciliul, reşedinţa sau sediul în România.
În caz de vătămare corporală sau deces al unei persoane ori de avariere sau distrugere de
bunuri, se acordă despăgubiri dacă autovehiculul care a produs accidentul este identificat şi
asigurat, chiar dacă autorul accidentului a ramas neidentificat.
Prin asigurarea de rǎspundere civilǎ pentru pagube produse terţilor prin accidente de
autovehicule pot fi acoperite numai pagubele produse de asigurat unor terţe persoane în anumite
condiţii, care se cer a fi îndeplinite în mod cumulativ:
 este necesarǎ sǎvârşirea de cǎtre asigurat a unei fapte ilicite, care contravine unei norme
legale – producerea unui accident de cǎtre conducǎtorul unui autovehicul asigurat prin
nerespectarea regulilor de circulaţie;
 trebuie sǎ se poatǎ dovedi existenţa unui prejudiciu, deci a unei pagube produse de
asigurat terţei persoane accidentate;
 existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicitǎ a asiguratului, care a produs
accidentul, şi prejudiciul adus terţei persoane pǎgubite;

14
  este necesar sǎ se constate vinovǎţia asiguratului care a sǎvârşit fapta ilicitǎ ce a condus
la producerea accidentului.Vinovǎţia asiguratului constituie una din condiţiile de bazǎ care se cere a
fi îndeplinitǎ pentru ca asigurǎtorul sǎ plǎteascǎ despǎgubirea cuvenitǎ terţilor pǎgubiţi.
Fiecare document de asigurare obligatorie RCA încheiat cu un asigurǎtor RCA, în schimbul
unei prime unice plǎtite de asigurat, garanteazǎ despǎgubirea prejudiciilor provocate prin accidente
de autovehicule produse în limitele teritoriale de acoperire în conformitate cu prevederile legale în
vigoare la data accidentului, în statul în care acesta s-a produs, precum şi a cheltuielilor pe care
asiguratul le realizeazǎ cu procesul civil.6 Amenzile şi alte sume plǎtite de asigurat în procesul penal
nu sunt acoperite de cǎtre asigurǎtor.
Despăgubirile care se cuvin terţilor pentru pagubele produse de asiguraţi la autovehicule nu
pot depăşi cuantumul pagubelor şi nici valoarea autovehiculului la data producerii accidentului. Prin
cuantumul pagubei la autovehicule se înţelege costul reparaţiilor părţilor componente sau a pieselor
avariate ori costul de înlocuire a acestora inclusiv cheltuielile pentru materiale şi cele de demontare
şi montare efectuate cu prilejul reparaţiilor şi înlocuirilor determinate de accidentul suferit de
autovehiculul respectiv.
Prin valoarea autovehiculului la data producerii accidentului valoarea de nou (în cazul
autovehiculelor înmatriculate în România, aflate în proprietatea persoanelor fizice şi juridice,
române sau străine, preţurile de vânzare practicate de unităţile de specialitate la data producerii
accidentului) diminuată cu uzura corespunzătoare (se stabileleşte în funcţie de vechime, gradul de
întrebuinţare şi starea de întreţinere a acestuia la data producerii accidentului).7
În unele situaţii, asigurătorii au dreptul să recupereze sumele plătite drept despăgubiri de la
persoanele răspunzatoare de producerea prejudiciilor. Cazurile în care se pot face astfel de
recuperări sunt:
 producerea de accidente cu intenţie;
 când accidentele au fost produse în timpul comiterii unor fapte care sunt încriminate de
lege privind circulaţia pe drumurile publice. Este vorba de infracţiuni săvârsite cu intenţie, chiar
dacă asemenea fapte nu s-au produs pe drumurile publice;
 comiterea accidentului a avut loc în timpul când autorul infracţunii săvârsite cu intenţie
încearcă să se retragă de la urmărire;
 persoana care răspunde de producerea prejudiciului a condus autovehiculul fără să aibă
consimţământul asiguratului.8

6
Serbănescu Cosmin, Asigurarea de răspundere civilăpentru pagube produseprin accidente de autovehicule,
Finante,Banci,Asigurari:Publicatie pentru agentii economici nr2, p 60-64, februarie 2005
7
Dobrin Marinica, Tanasescu Paul ,Teoria si practica asigurărilor, Editura Economica, Bucuresti, 2003, p.132
8
Vacarel Iulian, Bercea Florin, Asigurări si reasigurări, Editura Expert, Bucuresti, 2007

15
 În cazul radierii unor autovehicule din evidenţa circulaţiei, primele de asigurare aferente
asigurării obligatorii de răspundere civilă auto nu se mai plătesc începând cu anul următor celui în
care s-a făcut radierea. În situaţia în care un autovehicul se radiază din evidenţa circulaţiei de un
deţinător şi se înmatriculează de altul, în acelaşi an, primele de asigurare privind asigurarea
obligatorie de răspundere civilă auto pentru tot anul respectiv se plătesc separat de fiecare deţinator.
Pentru autovehiculele care într-un an sunt radiate şi înmatriculate în evidenţa circulaţiei de acelaşi
dţinător, primele de asigurare, aferente asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, se plătesc o
singură dată.
Asigurătorii, în situaţia în care manifestă suspiciuni în legatură cu unele dosare de daună
auto RCA, de regulă iau urmatoarele măsuri :
 vizionează autovehiculul al cărui conducător auto este vinovat de producerea
accidentului;
 investighează locul şi data declarată a accidentului;
 solicită declaraţii conducătorilor auto implicaţii în evenimentul rutier, precum şi
martorilor.
În scopul de a investiga pe baze stiinţifice unele cazuri de accidente auto, unele ţări
dezvoltate economic au luat măsura înfiinţării unor adevărate centre de cercetare. Faţă de toate
acestea este de remarcat încercarea asigurătorilor de a adapta metodele de lucru şi de investigare a
daunelor la realităţile şi metodele tot mai sofisticate din sfera infracţionalităţi.
Limitele minime de despăgubire sunt stabilite de catre Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor. Ordinul CSA nr. 8/2008 prevede, pentru anul 2008, acelaşi nivel pentru limitele de
despăgubire stabilit de normele de aplicare ale ordinului CSA nr. 11/2007. Totodată, Ordinul nr.
8/2008 a stabilit limitele minime de despăgubire pentru anii 2009 şi 2010.
Pentru pagubele materiale produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul
persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabileşte astfel :
 pentru anul 2008 la un nivel de cel puţin 150.000 euro;
 pentru anul 2009 la un nivel de cel puţin 300.000 euro;
 pentru anul 2010 la un nivel de cel puţin 500.000 euro.
Pentru vătămări corporale şi decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial
produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de
despăgubire se stabileşte astfel :
 pentru anul 2008, la un nivel de cel puţin 750.000 euro;
 pentru anul 2009, la un nivel de cel putin 1.500.000 euro;
 pentru anul 2010, la un nivel de cel puţin 2.500.000 euro.

16
 În cazul în care în unul şi acelasi eveniment au fost prejudiciate mai multe persoane şi
valoarea totală a prejudiciilor depăşeşte limitele de despăgubire specificate în poliţa RCA,
despăgubirea va fi stabilită în funcţie de cota-parte din valoarea prejudiciului ce revine fiecărei
persoane îndreptăţite la despăgubire pentru prejudiciile suferite în acelaşi accident.
Pentru perioada următoare sunt prevăzute creşteri ale limitelor minime de despăgubire
stabilite în contractele de asigurare privind răspunderea obligatorie.
Pentru pagubele materiale produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul
persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire pentru anul 2009 se stabileşte la un nivel de cel
puţin 300.000 de euro (faţă de 150.000 în 2008), echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei
valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României. Pentru anul
2010, limita de despăgubire pentru aceste riscuri se stabileşte la un nivel de cel puţin 500.000 de
euro, iar pentru 2011 - cel puţin 750.000 de euro.
Pentru vătămări corporale şi decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial
produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de
despăgubire se stabileşte, pentru anul 2009, la un nivel de cel puţin 1.500.000 de euro (faţă de
750.000 de euro în 2008), echivalent în lei la cursul de schimb de la data producerii accidentului,
comunicat de BNR. Pentru anul 2010 limita de despăgubire pentru aceste riscuri se stabileşte la un
nivel de cel puţin 2.500.000 de euro, iar pentru 2011 va fi de cel puţin 3.500.000 de euro.

17
 6.6. Constatul amiabil
Este o procedura utilizata in majoritatea statelor membre ale spatiului economic european in
cazul accidentelor rutiere soldate doar cu daune materiale minore. Definitia unui accident de
circulatie soldat doar cu daune materiale minore difera in functie de legislatia tarii in care s-a produs
accidentul. Astfel, conducatorii vehiculelor implicate intr-un astfel de eveniment au posibilitatea de
a completa impreuna si apoi depune la companiile de asigurare un formular tipizat, denumit in
continuare Constat Amiabil sau Constatare Amiabila (CA). In acest caz nu mai este necesara
deplasarea la Politie pentru constatarea obisnuita.
Scopul procedurii este obtinerea de informatii privind imprejurarile producerii accidentului
si nu stabilirea pe loc a vinovatiei, acest lucru fiind lasat in sarcina asiguratorilor RCA ai
vehiculelor implicate in accident.
Totodata, este important de stiut ca procedura este optionala si nu obligatorie, fiind in fapt o
alternativa la varianta traditionala (mers la Politie, intocmit proces-verbal de constatare etc.) ce
poate fi utilizata incepand cu data de 1 iulie 2009 si in Romania.
Practic, conform legislatiei romanesti in domeniu, pentru evenimentele in care au fost
implicate doua vehicule, din care au rezultat numai pagube materiale, avizarea societatilor de
asigurari se poate face si in baza unui formular tipizat, eliberat de societatile de asigurari. In acest
document conducatorii vehiculelor respective consemneaza circumstantele producerii
evenimentului, datele personale de identificare a vehiculelor implicate, precum si pe cele din
propriile polite de asigurare obligatorie de raspundere civila auto (RCA).
Obtinerea documentului de intrare in reparatie (autorizatia de reparatie) este in continuare
obligatorie, acesta putand fi eliberat in aceste cazuri de catre societatile de asigurari. Se recomanda
obtinerea acestui document in cel mult 24 de ore de la data producerii accidentului prin prezentarea
cu vehiculul implicat in accident, pentru care se doreste eliberarea acestui document, la oricare
dintre asiguratorii RCA ai vehiculelor implicate in accident.
Procedura se aplica numai cand sunt indeplinite concomitent urmatoarele conditii:
 s-a produs un accident rutier doar cu pagube materiale (fara vatamari corporale)
 in care sunt implicate maximum doua vehicule, care detin RCA valabil la data producerii
accidentului
 din accident nu au rezultat pagube si la alte structuri (stalpi, garduri, cladiri, etc.)
 accidentul are loc pe teritoriul Romaniei
Avantajele constatului amiabil
Eficienta. Procedura a fost introdusa pentru a reduce timpul pe care cei implicati in accident
il petreceau intre politia rutiera si asigurator, pentru a aduna toate documentele necesare reparatiei
autovehiculului.

18
 Simplificare. Accidentele usoare, care nu au avut ca si principala cauza consumul de alcool
sau droguri, sau o alta incalcare a Legii circulatiei pe drumurile publice, pot fi astfel rezolvate
amiabil, eliminandu-se astfel si sanctiunea contraventionala aferenta. De altfel, aceasta practica s-a
dovedit a fi una de success si in alte state.
Noi atributii. In fapt, companiile de asigurari (dar nu numai) vor prelua rolul de organ
constatator detinut pana acum in exclusivitate de Politie. De asemenea, eliberarea documentului de
intrare in reparatie a vehiculelor, pentru fiecare dintre cei implicati in accident, va fi facuta tot de
catre companiile de asigurari, in urma avizarii prin constatarea amiabila.
Concluzii
 se evita procesul birocratic creat intre public, Politia Rutiera si companiile de asigurari
 timpul necesar obtinerii autorizatiei de reparatie este mult redus prin prezentarea direct
la asigurator
 se elimina sanctiunea contraventionala (atat amenda cat si suspendarea permisului de
conducere), singura sanctiune fiind penalizarea din partea asiguratorului prin marirea primei de
asigurare pentru anul care urmeaza.
Constatul Amiabil (sau Formularul de Constatare amiabila de accident) este tiparit si
distribuit de societatile de asigurare autorizate sa incheie asigurari pentru vehicule, conform
modelului prevazut in anexele Ordinului CSA nr. 21/2008.

19
 Utilizarea constatului amiabil
Pasii ce trebuie parcursi de un asigurat care a fost implicat intr-un accident rutier care se
preteaza procedurii sunt:
Pasul 1: Acceptul de a utilize formularul: Cei doi conducatori auto trebuie sa accepte
solutionarea prin procedura de constatare amiabila. Daca una din parti nu este de acord cu semnarea
acestui document, atunci constatarea accidentului va putea fi facuta numai de unitatea de politie
competenta, pe raza careia s-a produs accidentul.
Pasul 2: Depunerea formularului la companiile de asigurare: Daca DORITI sa cereti plata
unor despagubiri ca urmare a accidentului produs, depuneti imediat formularul la compania de
asigurari mentionata de celalalt conducator pe formular, adica catre societatea care asigura RCA
celalalt vehicul implicat. Daca NU DORITI sa cereti plata unor despagubiri ca urmare a
accidentului produs, depuneti imediat formularul CA catre compania de asigurari la care aveti
incheiata polita RCA. In oricare dintre cazuri trebuie sa va prezentati personal la asigurator unde
veti depune formularul CA si completati o declaratie tipizata. Dupa aceasta asiguratorul va va
elibera documentul de introducere in reparatie, va stabili vinovatia si va acorda despagubirea (dupa
caz).
Concluzii
Fiecare dintre parti sa depuna formularul de constatare amiabila:
 la asiguratorul propriu RCA
 la asiguratorul RCA al celuilalt autovehicul, in situatia in care se invoca pretentii de
despagubire.
In momentul depunerii formularului de constat amiabil la unul dintre asiguratori, acesta din
urma va elibera documentul de intrare in reparatie a autovehiculului. Dupa depunerea formularului
CA, asiguratorul va stabili vinovatia si va acorda despagubirea, dupa caz. In cazul in care se depune
formularul CA si se obtine si documentul de intrare de reparatie de la alt asigurator decat propriul
asigurator RCA, este bine ca asiguratul sa avizese in scris si propriul asigurator RCA si sa-i
transmita o copie lizibila a formularului de CA, alaturi de declaratia referitoare la modul de
producere a accidentului si copii ale altor documente relevante cum ar fi: declaratii, poze,
autorizatia de reparatie, documente referitoare la identitatea martorilor sau a soferului celuilalt
vehicul, la asigurarea RCA a celuilalt vehicul etc.

20
 Concluzii şi propuneri

Asigurările de raspundere civilă au ca obiect acoperirea prejudiciului produs de asigurat

unor terţe persoane, in condiţiile in care asiguratul este raspunzător din punct de vedere legal.
Asigurarea are ca scop, prin intermediul contribuţiilor vărsate de către asiguraţi, să plătească
indemnizarea acelora dintre ei care sunt victimele evenimentelor nedorite.A garanta veniturile
văduvelor şi orfanilor după dispariţia prematură a capului familiei, a oferi mijloace pentru
reconstituirea casei sau cumpărarea altei locuinţe, pentru acela a cărui casă a fost distrusă de către
un incendiu, a vărsa sume care să compenseze pierderile profesionale aceluia care din cauza unui
accident este in imposibilitatea de a muncii, a da mijloacele financiare bolnavului sau ranitului
pentru a fi ingrijit conform metodelor celor mai eficace si deci creşterea şanselor acestuia de a se
insănătoşi, acestea toate sunt obiectivele fundamentale ale asigurărilor.
Asigurarea are insă şi consecinţe favorabile asupra economiei. Permitând victimelor
accidentelor sau bolilor să-si procure resursele necesare, asigurarea face ca aceste riscuri să nu fie in
sarcina colectivitaţii şi in acelaşi timp menţine la un nivel constant puterea de consum a aceleaşi
colectivitaţi.
Anual accidentele de autovehicule produc mii de victime. Conducerea sub influenţa
băuturilor alcolice, viteza excesivă, nerespectarea distanţelor regulamentare, adormirea la volan,
conduc la accidentarea unui număr mare de pietoni sau persoane din autovehicule, de aceea solutia
ceea mai la eficienta pentru acoperirea unor astfel de riscuri este incheierea unei asigurari
obligatorii RCA.

38
 Bibliografie

1. Bistriceanu Gheorghe D. ,Asigurări şi reasigurări în România, Editura Universitară 2006

2. Dobrin Marinică, Tănăsescu Paul ,Teoria şi practica asigurărilor, Editura Economică, Bucureşti,
2003

3. Şerbănescu Cosmin, Asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de
autovehicule, Finanţe, Bănci, Asigurări: Publicaţie pentru agenţii economici nr 2, pag 60-64,
februarie 2005

4. Văcărel Iulian, Bercea Florin, Asigurări şi reasigurări, Editura Expert, Bucureşti, 2007

5. Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania

6. Legea nr. 32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor
Site-uri:
 www.asirom.ro
 www.1asig.ro
 http://www.csa-isc.ro
 www.constatulamiabil.ro

39