Ajutorul de stat

I . Introducere Prin Comunicarea privind cooperarea dintre instantele nationale si Comisie in domeniul ajutoarelor de stat , publicata in 1995 ,au fost introduse mecanisme de cooperare si schimb de informatii intre Comisie si instantele nationale in domeniul aplicarii regulilori in materia ajutorului de stat. In 2005 Comisia a adoptat o foaie de parcurs pentru reforma ajutoarelor de stat. Planul de actiune privind ajutoarele de stat1, pentru a imbunatati eficacitatea , transparenta, credibilitatea si previzibilitatea regimului ajutoarelor de stat in temeiul Tratatului CE. In conformitate cu principiul ajutoare de stat mai putine si mai bine directionate obiectivul central PAAS este de a incuraja statele member sa reduca ajutoarele totale, redirectionand totodata resursele pentru ajutoarele de stat catre obiective orizontale de interes comun. In acest context, Comisia si-a reafirmat angajamentul de a adopta o pozitie severa fata de ajutoarele ilegale si incompatibile. PAAS e evidentiat necesitatea unei aplicari si monitorizari mai bine orientate a ajutoarelor de stat acordate de statele membre si a subliniat faptul ca litigiile intre particulari in fata instantelor nationale ar putea contribui la atingerea acestui obiectiv prin asigurarea unei discipline sporite in domeniul ajutoarelor de stat. In 2009 , Comisia a elaborat Comunicarea2 Comisiei privind aplicarea normelor referitoare la ajutoarele de stat de catre instantele nationale, avand drept scop principal informarea instantelor nationale si a tertilor cu privire la caile de atac disponibile in cazul unei incalcari a normelor privind ajutoarele de stat si oferirea de orientari cu privire la aplicarea practica a acestor norme, precum si dezvoltarea cooperarii Comisiei cu instantele nationale prin introducerea unor instrumente mai practice de sprijinire a judecatorilor nationali in activitatea lor in domeniul ajutoarelor de stat.

Planul de actiune privind ajutoarele de stat-Ajutoare de stat mai putine si mai bine directionate; Foaie de parcurs pentru reforma ajutoarelor de stat in perioada 2005-2009, COM (2005) 107 final, in continuare PASS.
2

Ce inlocuieste Comunicarea din 1995 privind cooperarea.

II. Notiunea de ajutor de stat in jurisprudenta CJUE Prin problema cu care se confrunta instantele nationale si potentialii reclamanti la aplicarea art. 107 si 108 TFUE ( fostele art. 87 si 88 TCE) este daca masura in cauza constituie intr-adevar un ajutor de stat in sensul tratatului. CJUE a declarat in mod explicit, ca si Comisia, ca instantele nationale au competenta de a interpreta notiunea de ajutor de stat. Art. 107 alin. (1) din TFUE reglementeaza ajutoarele de stat acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice forma, care denatureaza sau ameninta sa denaturize concurenta prin favorizarea anumitor inteprinderi sau a producerii anumitor bunuri, in masura in care acestea afecteaza schimburile comerciale dintre statele membre. Notiunea de ajutoare de stat nu se limiteaza la subventii. Printre altele , aceasta mai cuprinde si facilitatile fiscal si investitiile realizate din fonduri publice in conditiile in care un investitor privat ar fi refuzat sa participe. In acest sens, in concluziile avocatului general Jacobs in cauzele conexate C-278/92, C-279/92 si C-280/92, Spania c.Comisiei, Rec. 1994, p. I-4103, pct. 28, s-a aratat ca: se acorda un ajutor de stat ori de cate ori un stat membru pune la dispozitia unei inteprinderi foduri care, in conditii normale, nu ar fi fost acordate de un investitor privat care ar aplica criterii comerciale obisnuite si nu ar lua in cosiderare alte aspecte de natura sociala, politica sau filantropica. Nu are importanta daca ajutorul este acordat de catre stat in mod direct sau de catre organisme publice sau entitati private create sau desemnate de acesta pentru a gestiona respectivul ajutor. In schimb pentru ca un ajutor public sa fie considerat ajutor de stat si nu o masura generala careia nu i se aplica art. 87 alin. (1) TCE, ajutorul trebuie sa favorizeze anumite inteprinderi sau productia anumitor bunuri (selectivitate)1. In plus ajutorul trebuie sa denatureze sau sa prezinte un risc de denaturare a concurentei si trebuie sa aiba un efect asupra schimburilor comerciale dintre statele membre2. Testul investitorului/creditorului privat prudent se aplica, de regula, in cazul ajutoarelor a caror compatibilitate cu piata comuna nu poate fi demonstrata. In aceasta situatie autoritatile statului trebuie sa justifice interventia lor pe piata ca avand caracter

O analiza clara a acestei distinctii se gaseste in concluziile avocatului general Darmon in cauzele conexate C72/91 si C-73/91, Sloman Neptun/ Bodo Ziesemer, Rec. 1993, p.I-887.
2

A se vedea, printre altele, cauzele conexate: C-393/04 si C-41/05, Air Liquide Industries Belgium, Rec. 2006. p. I-5293, pct. 33-36; cauza C-222/04. Cassa di Riparmio de Firenze si altii, Rec. 2006. p. I-289. pct. 139-141. si cauza C-310/99, Italia c. Comisia, Rec. 2002. p. I-2289. pct. 84-86.

comercial fiind similara caracterului unui creditor/investitor privat care actioneaza in conditii de piata asemanatoare1. In practica instantelor europene , s-a retinut ca o masura de sprijin care este imputabila statului constituie ajutor de stat in sensul art. 87 TCE numai daca beneficiarul acestei masuri obtine un avantaj economic pe care nu l-ar fi obtinut in conditii normale de piata. Testul investitorului privat prudent este folosit de regula in cazurile in care autoritatile statului participa cu capital la socitatile comerciale publice sau private fara a urmari aspecte de natura sociala sau inlaturarea efectelor care ar fi cauzate de inchiderea unei companii asupra situatiei economice dintr-o anumita regiune. In cazul autoritatilor fiscale sau a altor colectori de venituri publice, testul decisiv pentru a evidentia caracterul de ajutor de stat al stergerii si esalonarii unor debite restante este testul creditorului privat prudent. In ipoteza vanzarilor de catre state a participatiilor acestora la anumite societati comerciale trebuie verifcat testul vanzatorului privat prudent potrivit principiilor enumerate in jurisprudenta europeana. Principiul creditorului privat prudent se aplica in situatia in care o companie private sau publica inregistreaza debite la bugetul statului, inclusive buget local sau la bugetul altei entitati care administreaza resurse de stat sau resurse ale colectivitatilor locale. Acestea pot fi contributii la fondul asigurarilor sociale,la fondul de somaj, dividend sau datorii catre fondul de risc, impozite sit axe restante datorate bugetelor locale.Intrebarea care se pune este aceea daca statul ar trebui sa execute silit aceste creante, sa le scuteasca partial de la piata sau sa le esaloneze pintr-o conventie cu debitorul. In practica, testul creditorului privat se aplica comparand situatia beneficiarului real cu unul imaginar confruntat cu dificultati financiare similare care urmareste sa obtina o scutire partiala/esalonare a debitelor sale catre creditori. Creditorii pot accepta esalonarea sau renuntarea la o parte din datorii daca debitorul demonstreaza ca planul sau de restructurare financiara si lichiditatile financiare anticipate ii vor permite acestuia din urma sa se redreseze financiar si sa plateasca sumele datorate. In caz contrar creditorii se vor afla in postura de a cere executarea silita care inseamna lichidarea firmei debitoare. In cauza Tubacex din 1999. CJUE a stabilit ca, daca statul a decis sa stearga sau sa esaloneze anumite debite , testul investitorului trebuie adaptat tinand seama de situatia unui creditor privat care cauta sa isi recupereze creanta sa. In cazul Hamsa, T-152/99, Tribunalul de Prima Instanta a retinut ca testul creditorului privat prudent este influentat de o serie de factori: rangul creantei creditorului- fie creditor cu garantii, cu creanta privilegiata sau chirografar; intinderea si felul garantiei; sansele de viabilizare ale firmei debitoare in dificultate, precum si suma ce urmeaza a fi recuperata in eventualitatea lichidarii companiei debitoare. Comisia Europeana a aratat ca in cazul Hamsa nu a existat un plan de restructurare care sa demonstreze viabilizarea companiei si a retinut ca statutul privilegiat al creditorului

A se vedea C. Pilan, Principiul investitorului/creditorului privat prudent in practica judiciara in material ajutorului de stat, in revista Concurenta nr. 4/2007.

bugetar si astfel existent unei reale posibilitati ca acesta sa isi recupereze o parte a creantelor in eventualitatea lichidarii companiei. Comisia Europeana a subliniat ca este greu de crezut ca un creditor privat care detine creante privilegiate sa fie de accord cu renuntarea la acestea pentru a deveni actionar cu scopul principal de a putea monitoriza mai indeaproape restructurarea debitorului sau, in timp ce dovezile de restaurare a viabilitatii sunt ca si inexistente. Tribunalul de Prima Instanta a aratat ca anularea datoriilor nu poate fi justificata nici prin prisma faptului ca statul este actionar majoritar al unei companii. Astfel, trebuie facuta o distinctie clara intre conduita statului in calitate de actionar si cea in calitate de autoritate publica. Pe de alta parte trebuie tinut seama de faptul ca firmele private si actionarii acestora nu au posibilitatea anularii datoriilor lor catre stat decat daca aceasta anulare ar aduce profit statului deci ar fi in conformitate cu principiul investitorului privat prudent. Jurisprudenta statelor europene si deciziile luate de Comisie au abordat in mod frecvent problema calificarii anumitor masuri drept ajutor de stat. In plus, Comisia a emis orientari detaliate cu privire la o serie de aspecte complexe, precum aplicarea principiului investitorului privat si a principiului creditorului privat , conditiile in care garantiile de stat trebuie considerate ajutor de stat, regimul vanzarilor de terenuri publice , privatizarile si alte interventii publice similare , ajutoarele acordate sub nivelurile de minimis , asigurarea creditelor de export1, impozitarea directa a activitatilor economice , investitiile de capital de risc si ajutoarele de stat pentru cercetare , dezvoltare si inovare2. Jurisprudenta , orientarile si practica decizionala ale Comisiei pot oferi instantelor nationale si potentialilor reclamanti un sprijin considerabil cu privire la ajutorul de stat. In cazul in care exista indoieli cu privire la calificarea unui ajutor de stat , instantele nationale pot solicita un aviz al comisiei in temeiul Sectiunii 3 din Comunicarea privind cooperarea dintre instantele nationale si Comisie in domeniul ajutoarelor de stat. Aceasta nu aduce atingere posibilitatii sau obligatiei instantei nationale de sesiza CJCE in vederea pronuntarii unei hotarari preliminare in temeiul art. 234 TCE.

Comunicarea Comisiei privind aplicarea normelor privind ajutorul de stat in cazul masurilor referitoare la impozitarea directa a activitatilor economice, publicata in JO C 348, 10 decembrie 1998, p.3.
2

Cadru comunitar pentru ajutoarele de stat penru cercetare, dezvoltare si inovare, publicat in JO C 323, 30 decembrie 2006, p. 1.

III. Identificare ajutoarelor de stat de catre instantele nationale . Practica autoritatilor si jurisprudenta instantelor nationale in definirea ajutoarelor de stat Practica autoritatilor si instantelor nationale in identificarea ajutoarelor de stat cuprinde exemple dintre cele mai diverse. Astfel , in cazul ajutorului de stat acordat SC IMUT SA 56 57 Moreni, Consiliul Concurentei a retinut ca in perioada 1995-2004 o parte dintre creditorii bugetari au avut tentative de recuperare a creantelor neincasate , instituind sechestre asiguratorii asupra unor bunuri mobile si immobile ale societatii in contul unei parti din obligatiile bugetare. In acest caz intrebarea la care a trebuit sa raspunda Consiliul a fost daca un creditor privat ar fi fost satisfacut de aceste masuri sau ar fi procedat mai devreme la executarea silita a debitorului pentru a-si recupera o parte din creante. Consiliul a retinut ca sechestrele nu au fost executate niciodata. In plus, fiecare creditor public ar fi trebuit sa realizeze o analiza comparative a celor doua alternative (lichidare vs. privatizare) atunci cand s-a hotarat scoaterea societatii din procedura de faliment si privatizarea acesteia. AVAS a decis unilateral, in calitate de autoritate de privatizare, suspendarea procedurii de faliment pentru ca a existat o intentie de achizitionare a pachetului majoritar de actiuni. Ceilalti creditori publici nu au analizat care dintre cele doua variante ar fi mai avantajoasa pentru ei din punct de vedere al gradului de recuperare a creantelor. AVAS actionand in numele tuturor, Consiliul Concurentei a concluzionat ca un creditor privat, in circumstante similare, nu ar fi actionat ca AVAS sau precum ceilalti creditori publici, ci fie ar fi angajat un evaluator independent ,fundamentandu-si decizia de lichidare/privatizare pe concluziile acestuia, fie ar fi realizat propria evaluare. Intr-o jurisprudenta bogata , Inalta Curte de Casatie si Justitie a avut de solutionat chestiunea daca, in sensul prevederilor art. 2 alin. (8) din fosta Lege nr. 143/1999, facilitatile fiscale prevazute de art. 250 alin.(1) pct. 9 si de art. 257 alin. (1) lit. 1) C. fisc., potrivit carora nu se datoreaza impozit pentru cladirile din parcurile industriale, stiintifice si tehnologice, reprezinta o forma de ajutor de stat. Spre exemplu, in decizia nr. 5731 din 10 decembrie 2009. Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia contencios administrativ si fiscal, a aratat ca: Reprezinta o forma de ajutor de stat, in sensul prevederilor art. 2 alin. (8) din Legea nr. 143/1999, facilitatile fiscale prevazute de art. 250 alin. (1) pct. 9 si de art. 257 alin. (1) lit. 1) C. fisc. Potrivit carora nu se datoreaza impozit pentru cladirile din parcurile industriale, stiintifice si tehnologice. Astfel fiind, actele administrative-fiscale emise de organelle nationale prin care se constata nelegalitatea acordarii acestei forme de ajutor de stat si se dispune recuperarea acestuia, sunt emise cu incalcarea competentei exclusive de control si decizie a Comisiei Europene, care, potrivit dispozitiilor O.U.G. nr. 117/2006, incepand cu data de 1 ianuarie 2007, este singura autoritate abilitata sa constate ilegalitatea unui ajutor de stat sis a desfasoare procedurile de recuperare si rambursare a acestuia. In acest sens instanta suprema a retinut ca art. 2 C. fisc. sunt precizate impozitele si taxele reglementate de acesta, printre acestea regasindu-se si impozitele si taxele locale, la lit. h), iar potrivit art. 1 alin.(1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, prezentul cod

stabileste cadrul legal pentru impozitele si taxele prevazute de art. 2 care constituie veniturile la bugetul de stat si bugetele locale, precizeaza contribuabili care trebuie sa plateasca aceste impozite sit axe, precum si modul de calcul si de plata al acestora. Art. 1 alin. (3) si (4) din Legea nr. 571/2003 prevede ca in materie fiscala dispozitiile prezentului cod prevaleaza asupra oricaror prevederi din alte acte normative, in caz de conflict intre acestea aplicandu-se prevederile Codului Fiscal. Daca orice prevedere a prezentului cod contravene unei prevederi a unui tratat la care Romania este parte, se aplica prevederile acelui tratat. Aceste dispozitii se regasesc si in art. 148 alin. (2) din Constitutia Romaniei. In art. 1 alin. (5) C. fisc. se prevede faptul ca orice masura de natura fiscala care constituie ajutor de stat se acorda potrivit dispozitiilor O.U.G. nr. 117/2006, privind procedurile nationale in domeniul ajutorului de stat, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 137/2007. Ajutorul de stat a fost definit in art. 2 din Legea nr. 143/1999, ca fiind orice masura de sprijin acordata de stat sau de catre autoritatile administrativ-teritoriale, din resurse de stat sau ale unitatilor administrative-teritoriale()sau ale colectivitatilor locale, indiferent de forma, care distorsioneaza sau ameninta sa distorsioneze concurenta prin favorizarea anumitor intreprinderi, fiind considerat incompatibil cu mediul concurential normal. Ajutorul de stat poate fi acordat prin mai multe modalitati printer care, art. 2 alin. (8), se enumera exeptarile, reducerile sau amanarile de la plata taxelor si impozitelor. Ajutorul de stat se concretizeaza, prin urmare, in cazul intimatei-reclamante, in exeptarea de la aceste impozite si taxe pentru terenuri si cladiri, asigurandu-se acesteia un beneficiu de natura economica si financiara, pe care nu l-ar fi obtinut in absenta acestor masuri. Prin urmare, intimanta reclamanta intra in categoria persoanelor juridice carora li se putea acorda ajutorul de stat, insa in conditiile procedurii de O.U.G. nr. 117/2006. Intrucat aceasta scutire de impozit reprezinta un ajutor de stat, conform art.1 alin. (5) C. fisc., persoanele care, in virtutea titlului de parc industrial, beneficiaza de o asemenea scutire trebuie sa se supuna reglementarilor si modalitatilor de notificare si autorizare prevazute in material ajutorului de stat: Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat si ulterior O.U.G. nr. 117/2006 privind procedurile nationale in domeniul ajutorului de stat. Scutirea la plata unei taxe datorate de reclamanta SCDP Falticeni la bugetul consolidat al statului a fost si ea apreciata ca o forma de ajutor de stat de catre instante. Astfel, prin sentinta nr. 22 din 1 februarie 2010 a Curtii de Apel Suceava, irevocabila prin decizia nr. 940/2011 a ICCJ, instanta, analizand ipoteza in care activitatea reclamantei constituie o distorsiune concurentiala, prin prisma unei surse emise de Consiliul Concurentei, a retinut ca pana la aderarea Romaniei la UE, cadrul legislative national in materie de ajutor de stat a fost reprezentat de Legea ne. 143/1996, abrogate la data de 1 ianuarie 2007, cand a intrat in vigoare O.U.G. NR. 117/2006 privind procedurile nationale in domeniul ajutorului de stat, si ca scutirea la plata unei taxe datorate de reclamanta SCDP

Falticeni la bugetul consolidate al statului poate intra sub incidenta reglementarilor privind ajutorul de stat in conditiile in care sunt indeplinite criteriile prevazute de art. 87 alin. (1) din TCE, respective pentru perioada anterioara datei de 1 ianuarie 2007, precum si de art. 2 din Legea nr. 143/1996, in conditiile de autorizare de catre Consiliul Concurentei. In decizia nr. 821 din 13 februarie 2009, ICCJ a fost investita cu o exceptie de nelegalitate, a carei solutionare presupunea a decide daca masurile de sprijin care au fost acordate B. SA la privatizarea bancii B. constituie ajutor de stat in sensul art. 2 din Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, republicata, sub conditia respectarii cerintelor privitoare la limitarea lor in timp si a plafonului valoric al acestora, prevazute in O.G. nr. 33/2006 privind unele masuri pentru finalizarea privatizarii bancii B. ICCJ s-a raportat la decizia nr.183 din 4 august 2006 a Consiliului Concurentei, decizie prin care Consiliul Concurentei a stabilit conditiile in care masurile de sprijin luate de stat nu constituie ajutor de stat.Chiar daca in decizie s-au avut in vedere plafoanele stabilite prin H.G.nr. 832/2004, in decizie nu se fac referiri la acestea, ci se considera ca plafoanele valorice nu constituie ajutor de stat daca se respecta conditia impusa in O.G. nr. 33/2006. S-a retinut ca in art. 16 alin. (1) lit. a) si lit. b) din O.G nr. 33/2006 privind unele masuri pentru finalizarea privatizarii bancii B, s-au facut referiri tocmai la aceste plafoane. Astefel, in art. 16 alin. (1) lit. a) se prevede ca : vor fi emise scrisorile de garantie, prin majorarea plafonului de garantare cu conditia ca aceste scrisori sa fie emise cu privire la angajamentele extrabalantiere rezultand din sau in legatura cu B. SA si toate obligatiile inclusive daunele directe ori indirecte rezultand din sau in legatura cu litigiile izvorand din activitatea B. SA inainte de data radierii B. SA de la registru comertului pentru care banca este corespunzatoare sis a fie notificate Ministerului Finantelor Publice inainte de data de 31 octombrie 2013 si art. 16 titlu 1 lit. b) prevede ca : valoarea totala a acestor scrisori de garantie nu trebuie sa depaseasca 50% din valoarea pretului total de cumparare, astfel cum acesta este definit la art. 11 din contractul de vanzare cumparare. ICCJ a concluzionat ca, pentru ca decizia nr. 183 din 4 august 2006 a Consiliului Concurentei a stability ca masurile de sprijin nu constituie ajutor de stat decat in anumite conditii, si cum aceste conditii nu sunt indeplinite, nu era necesara avizarea Consiliului Concurentei si pentru emiterea H.G nr. 1087/2006 prin care au fost suplimentate garantiile acordate de stat. Astfel prin sentinta civila nr. 1624 din 12 iunie 2007, Curtea de Apel Bucuresti Sectia a VIII-a contencios administrative si fiscal, a respins, ca neintemeiata, actiunea formulata de reclamanta SC. B.R. SA in contradictoriu cu paratul Consiliului Concurentei avand ca obiect anularea deciziei nr. 210 din 10 octombrie 2006, emisa de parat, prin care a fost avizata favorabil autorizarea ajutorului de stat acordat catre SC. T. SA. In valoare de 3.358.996.000 lei. Pentru a pronunta aceasta solutie, curtea de apel a retinut ca , prin decizia nr. 210 din 10 octombrie 2006, Consiliul Concurentei a decis ca masurile de sprijin financiar ce urmeaza

a fi acordate S.P.E.E.T.T. SA constituie ajutor de stat in sensul art. 2 din Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, republicata. Totodata, Consiliul Concurentei a decis ca masurile de sprijin financiar, in suma de 3.358.996.000 lei, reprezinta o compensare necesara pentru realizarea in conditii normale de siguranta si continuitate a serviciilor de interes economic general de producere si furnizare a energiei termice si de producere si furnizare a energiei electrice, compensare ce nu efectueaza in mod nejustificat comertul intre Romania si statele member ale Uniunii Europene. Curtea de Apel a retinut ca nu se pune problema caracterului subiectiv al acordarii ajutorului de stat, avand in vedere faptul ca ST.T.SA. ii este incredintata prestarea unui serviciu de interes economic general, potrivit art. 30 din Legea energiei electrice nr. 318/2003, si ca, in procesul de asigurare a energiei termice pentru populatia din multe orase, pe piata energiei termice, definite geografic de orasele deservite, precum si pe piata energiei electrice, reprezentata de intreg teritoriul Romaniei, societatea nu are concurent deoarece este singurul furnizor, astfel ca a fost respinsa critica reclamantei in sensul ca acordarea acestui ajutor de stat ar avea caracter subiectiv si ar crea un dezechilibru major pe piata concurentiala. Instanta de fond a retinut ca in speta se afla in fata unui interes legitim public, care primeaza in raport cu interesul reclamantei ca in considerarea unui pret real si ridicat al agentului termic furnizat de SC.T.SA populatia sa treaca la sistemul de termoficare cu centrala termica, iar acordarea unui ajutor de stat de catre Consiliul Concurentei unei societati care presteaza un serviciu de interes economic general, careia autoritatile publice ii impugn pretul de livrare, pentru acoperirea costurilor, nu este anticoncurential, ci este justificata de necesitatea functionarii serviciului public respectiv.

Concluzii CJUE a confirmat in mod repetat ca atat instantele nationale, cat si Comisia, joaca roluri esentiale, dar distinctive, in contextul aplicarii normelor privind ajutoarele de stat. Rolul principal al Comisiei este de a examina compatibilitatea cu piata comuna a masurilor de ajutor, pe baza criteriilor prevazute de art. 87 alin. (2) si (3) TFUE. Aceasta evaluare a compatibilitatii ramane responsabilitatea exclusive a Comisiei, fiind supusa controlului jurisdictional al instantelor comunitare. Daca, in conformiatate cu jurisprudenta consacrata a CJUE, instantele nationale nu au competenta de a declara o masura de ajutor de stat ca fiind compatibila cu art. 107 alin. (2) sau (3) TFUE, ele au insa competenta dea interpreta notiunea de ajutor de stat, astfel incat cunoasterea criteriilor jurisprudentiale europene sub acest aspect este un deosebit interes.

Bibliografie: 1. Revista Romana de Jurisprudenta, Ed. Universul Juridic, 3/2012. 2. Gorning Gilbert, Rusu I. Eleonora, Dreptul Uniunii Europene, ed. a-II-a, Ed. C.H.Beck. Bucuresti, 2007. 3. Capatana Octavian, Dreptul Concurentei Comerciale, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2002.

Referat la Dreptul European al Concurentei

AJUTORUL DE STAT

Nume: - Melente Iulia- Cristiana -Oprescu Alexandra- Elena Grupa: III An: III