AJUTORUL DE STAT-ROL SI SCOP

CRISTEA LUCIA DIANA

ECTS, AN II

CUPRINS

1.Conceptul ajutorului de stat........................................................................2

2.Conditiile de aplicare in cazut ajutorului de stat......................................3

3. Metodologia de evaluare a ajutoarelor de stat.........................................5

4.Studiul de caz...............................................................................................6

5.Bibliografie...................................................................................................7

1
 Conceptul de ajutor de stat a fost interpretat de Comisie şi de Curtea de Justiţie într-un
sens foarte larg, astfel încât el include orice ajutor public, acordat de către autorităţile
centrale, precum şi ajutoarele acordate de autorităţile locale sau regionale. Mai mult, ajutorul
poate proveni chiar de la organisme private sau alte organisme asupra cărora statul, o
instituţie publică, o autoritate locală sau regională exercită o influenţă puternică, direct sau
indirect. Forma sub care este acordat ajutorul (reduceri fiscale, garanţii la împrumuturi, livrari
de bunuri sau servicii în condiţii preferenţiale, injecţii de capital în condiţii discriminatorii în
raport cu investiţiile private) sau motivul acordării nu sunt relevante. Ceea ce contează în
cazul ajutoarelor de stat sunt efectele generate de acestea asupra concurenţei de pe piaţă.
În interpretarea Comisiei şi a instanţelor comunitare, există patru condiţii cumulative în care
o măsură sau tranzacţie economică în care este implicat statul poate fi considerată ca
implicând ajutor de stat.
Aceste condiţii sunt:
• măsura să implice utilizarea resurselor statului;
• măsura să confere un avantaj firmei/firmelor beneficiare;
• măsura să fie selectivă;
• măsura să distorsioneze sau să ameninţe cu distorsionarea concurenţei la nivel
transfrontalier. Ca atare, putem concluziona că o măsură va fi considerată drept ajutor de stat
în următoarele circumstanţe:
• implică utilizarea resurselor statului Conform Art. 87(1) CE, ajutorul de stat poate fi acordat
“de către stat sau din resursele statului”. Rezultă că forma în care ajutorul de stat este acordat
este irelevantă din punctul de vedere al controlului ajutorului de stat: ceea ce contează este
efectul măsurii.
De fapt, distincţia între “ajutorul acordat de stat” şi “ajutorul acordat din resursele statului”
are rolul de a face explicit faptul că nu numai ajutorul acordat de guvernul central, ci şi
ajutorul acordat de autorităţile de stat regionale şi locale, precum şi de organismele publice şi
private ce acţionează în numele statului intră în sfera exclusivă de control a Comisiei.
În ceea ce priveşte forma efectivă în care ajutorul de stat este acordat, faptul că ajutorul
de stat nu se referă numai la cheltuielile directe făcute din buzunarul statului (adică
subvenţiile de la buget) ci şi la transferurile indirecte de resurse ale statului (ceea ce atrage
pierderi de venit pentru stat) ţine de jurisprudenţa general acceptat.
Într-adevăr, o pierdere de venituri din impozitare este considerată echivalentă cu consum
de resurse ale statului, indiferent de nivelul, regional sau local, la care este suportată
pierderea.
• Conferă un avantaj firmei/firmelor beneficiare Interpretarea dată conceptului de “avantaj
conferit” s-a dovedit crucială în asigurarea unei sfere largi de cuprindere pentru
reglementările comunitare privind ajutorul de stat. Încă din primii ani ai aplicării
reglementărilor din tratat referitoare la ajutorul de stat, Curtea Europeană de Justiţie (CEJ) a
definit noţiunea de ajutor de stat ca “incluzând orice măsură, indiferent de forma ei, ce reduce

2
povara suportată în mod normal de o firmă, chiar dacă ea nu reprezintă o subvenţie directă în
sensul strict al termenului ci este echivalentă acesteia în virtutea naturii şi efectelor ei”.
În consecinţă, în Fiscal Aid Notice Comisia doar reiterează un concept bine-cunoscut: o
măsură fiscală care scuteşte firmele de poveri suportate în mod normal din resursele lor
proprii satisface al doilea criteriu din definiţia ajutorului de stat.
Comisia dă şi câteva exemple de măsuri fiscale care conferă un asemenea avantaj: • Măsuri
ce reduc baza fiscală (precum deduceri speciale, aranjamente de depreciere (amortizare)
specială sau accelerată, includerea rezervelor în bilanţul firmei);
• Măsuri ce implică o reducere parţială sau totală a sumei datorate ca impozit (exemplu:
scutirile de taxe sau creditele fiscale);
• Amânarea, anularea sau chiar reeşalonarea în mod excepţional a datoriilor faţă de buget.
Mai mult, chiar şi măsurile fiscale care nu echivalează în ultimă instanţă cu o pierdere de
venit pentru stat, precum amânările de plăţi fiscale şi la bugetul asigurărilor sociale, intră de
asemenea în categoria ajutorului de stat în măsura în care facilităţile de acest tip conferă
firmelor beneficiare un avantaj prin aceea că le permite să utilizeze sume de bani care nu s-ar
afla altfel la dispoziţia lor.
• Este selectivă Art. 87(1) CE se aplică doar măsurilor care au o natură selectivă, adică
acelora care “favorizează anumite activităţi sau producerea anumitor bunuri”.
Aplicarea criteriului 27 selectivităţii atrage după sine trasarea unei distincţii între măsurile
cu aplicabilitate generală, cu alte cuvinte acele măsuri care se aplică tuturor firmelor şi
sectoarelor fără deosebire, şi măsurile care generează avantaje doar pentru anumite firme sau
sectoare. Nu de puţine ori, totuşi, este extrem de dificil să trasezi o graniţă clară între
măsurile de sprijin generale şi cele selective. Măsurile fiscale sunt în plus dificil de evaluat pe
baza acestui criteriu şi din cauza faptului că dreptul comunitar consideră că selectivitatea
anumitor măsuri fiscale poate fi totuşi justificată prin “natura sau schema generală a
sistemului” (asemenea măsuri nefiind acoperite de reglementările UE privitoare la ajutorul de
stat). Putem spune fără teama de a greşi că, până la momentul actual, distincţia între măsurile
de sprijin generale şi selective rămâne mai degrabă neclară în jurisprudenţă şi în dreptul
comunitar al ajutorului de stat. Fiscal Aid Notice nu aduce prea multă lumină în ceea ce
priveşte selectivitatea măsurilor fiscale. Comentatorii au propus diverse metode pentru a
deosebi măsurile fiscale generale de cele selective, totuşi o analiză detaliată a acestui concept
iese, credem, din sfera studiului nostru.
Cu toate acestea, este adevărat că atât Comisia cât şi instanţele comunitare au tendinţa de a
atribui selectivitate unei măsuri ori de câte ori nu poate fi dovedit că ea este, dimpotrivă,
generală sau justificată de natura sistemului.
• Afectează relaţiile comerciale dintre statele membre Intervenţiile care implică ajutor de stat
duc la afectarea relaţiilor comerciale dintre statele membre şi la distorsionarea concurenţei.
Cele două condiţii sunt organic dependente, deoarece, dacă acordarea unui ajutor duce la
întărirea poziţiei unui întreprinzător în raport cu alţi întreprinzători care acţionează în spaţiul
comunitar, cei care nu au beneficiat de ajutor sunt discriminaţi şi afectaţi în mod negativ.
Procedura Comisia are obligaţia să vegheze asupra modului în care sunt respectate
reglementările în domeniul concurenţei. Ea poate acţiona din proprie iniţiativă, în urma unei

3
plângeri făcute de un stat membru, în urma unei notificări a acordurilor realizate de către
diferite firme sau urmare a notificării ajutorului de stat. Comisia dispune de însemnate puteri
de investigare; ea poate efectua controale la nivelul firmelor fără a le preveni în prealabil şi
poate solicita consultarea materialelor necesare. 28 Deoarece Comisia trebuie să se asigure de
faptul că nu sunt acordate decât acele ajutoare ce pot fi considerate compatibile cu piaţa
unică, Articolul 88 (fost 93) fixează procedura şi prevede că statele membre au obligaţia să
informeze, în timp util, Comisia asupra proiectelor care tind/intenţionează să instituie un
ajutor nou sau să modifice un ajutor existent. Acest lucru se traduce în mod concret prin
notificarea prealabilă a proiectului. Comisia poate autoriza ajutorul, poate cere modificarea
sau respingerea acestuia. În cazul în care Comisia consideră că un anumit tip de ajutor nu este
compatibil cu piaţa comună şi nici cu excepţiile acceptate, acesta cere statului membru să
transmită observaţiile sale privind această măsură în cel mult o lună. Dacă justificările
respective nu sunt convingătoare, Comisia poate decide modificarea sau eliminarea ajutorului
de stat respectiv, într-o perioadă determinată (de regulă, două luni). În cazul în care statul
membru nu se conformează deciziei până la termenul stabilit, Comisia sau oricare alt stat
membru afectat pot aduce cazul în faţa CEJ. În acelaşi timp, şi statul membru vizat poate
recurge la CEJ sau la Consiliul UE (dacă acesta nu se pronunţă în termen de trei luni,
formularea deciziei rămâne în sarcina Comisiei). Consiliul, cu unanimitate, poate decide că
un ajutor instituit sau care urmează a fi instituit este compatibil cu piaţa comună, în cazul în
care circumstanţe excepţionale justifică o asemenea decizie.
Într-o asemenea situaţie, toate procedurile desfăşurate până în momentul respectiv vor fi
suspendate. Consiliul, cu majoritate calificată, pe baza propunerilor Comisiei şi după
consultarea Parlamentului European, poate adopta regulamentele necesare pentru aplicarea
articolelor de mai sus (Art.89 – fostul Art.94). Astfel, prin Regulamentul nr.994/98/CE,
Comisia poate excepta anumite tipuri de ajutoare de stat, de tip orizontal, de la obligaţia
notificării, respectiv:ajutoarele pentru IMM-uri, pentru cercetare-dezvoltare, protecţia
mediului, ocuparea forţei de muncă şi formare profesională, ajutoare regionale în
conformitate cu harta ajutoarelor regionale aprobată de Comisie, iar prin Regulamentul
nr.659/1999/CE a clarificat şi consolidat regulile de procedură privind ajutorul de stat.
Regulamentul 994/98/CE privind aplicarea Art.87 şi 88 ale Tratatului UE privind unele
categorii de ajutoare de stat orizontale, instituie dreptul Comisiei de a emite regulamente de
exceptare pe categorii, privind anumite tipuri de ajutoare. Aceste regulamente vor trebui să
specifice pentru fiecare categorie scopul lor, beneficiarii, pragurile valorice, condiţiile privind
cumulul şi modalităţile de control. De asemenea, Comisia poate decide că în cazul anumitor
ajutoare care nu depăşesc un anumit plafon, notificarea către Comisie nu mai este necesară
(regula „de minimis”). În plus, regulamentul conţine prevederi privind transparenţa şi 29
controlul ajutoarelor, durata de validitate şi modul de modificare a regulamentelor emise de
Comisie.

Metodologia de evaluare a ajutoarelor de stat

Bazandu-se pe experienta si expertiza acumulate de-a lungul timpului, programul de reforma
a ajutoarelor de stat a introdus o abordare economica mai precisa in ceea ce priveste evaluarea
cazurilor de ajutor de stat. Definirea unei metodologii si a unor criterii economice mai precise

4
de evaluare a elementelor pozitive si negative a unei masuri de ajutor de stat a avut drept
obiectiv „acordarea unui volum mai mic de ajutoare de stat, dar mai bine directionate”.
Evaluarea compatibilitatii unui ajutor reprezinta, in principal, analiza efectelor pozitive ale
ajutorului (in termeni de contributie la realizarea unui obiectiv de interes comun bine definit)
comparativ cu efectele negative ale acestuia (in principal denaturarea concurentei si a
comertului), ceea ce constituie „testul comparativ”. Pentru ca ajutorul sa fie declarat
compatibil, acesta trebuie sa fie necesar si proportional pentru realizarea unui obiectiv specific
de interes comun.
Cu toate acestea, abordarea economica mai precisa nu inseamna ca fiecare caz de ajutor de stat
face obiectul unei evaluari aprofundate specifice. Utilizand rationamentul economic al testului
comparativ, Comisia Europeana a tinut seama de cerintele economice atunci cand a stabilit
normele generale privind ajutoarele de stat, oferind, in acelasi timp, posibilitatea folosirii
sistemului de control cel mai adecvat. In consecinta, cazurile cu cele mai mici efecte de
denaturare nu sunt considerate ajutor de stat (ajutorul de minimis).
In al doilea rand, cazurile pentru care se poate elabora ex ante un set de criterii de
compatibilitate usor de aplicat sunt scutite de obligatia de notificare (ajutoarele de stat incluse
in Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare).
Urmatorul nivel, evaluarea standard, permite Comisiei sa analizeze majoritatea cazurilor de
ajutor in raport cu conditiile predefinite (inclusiv intensitatile ajutorului predefinite) in scopul
asigurarii proportionalitatii si necesitatii ajutorului, precum si a efectelor limitate de denaturare
ale acestuia, si anume pentru care evaluarea economica precisa este efectuata in bloc in
prealabil si, este reflectata in prezumtiile legale ale normelor.
Ultimul nivel de control – evaluarea detaliata – se aplica acelor cazuri care pot determina
efectele de denaturare cele mai grave, in cazul carora Comisia verifica fundamentarea
economica a ajutorului de la caz la caz.
Elementul de baza al abordarii economice mai precise il constituie testul comparativ.
Acesta reprezinta, in principal, o analiza costuri - beneficii a masurii propuse.
Testul comparativ contine urmatoarele elemente de analiza:
1. Obiectiv de interes comun bine definit
Ajutorul ar trebui sa aiba un obiectiv de interes comun bine definit (precum cresterea
economica, ocuparea fortei de munca, coeziunea, protectia mediului inconjurator etc.).
Acesta poate atat include obiective de eficienta, cat si de echitate. Obiectivul de eficienta
vizeaza corectarea unei disfunctionalitati a pietei (de exemplu efecte externe, informatii
imprecise si probleme de coordonare). Obiectivele de echitate pot include, de exemplu,
incadrarea in munca a lucratorilor cu handicap sau incurajarea intreprinderilor sa creeze uzine
in regiuni defavorizate. In anumite cazuri, ajutorul poate fi autorizat, de asemenea, pentru
promovarea tranzitiei catre piete mai eficiente.
2. Instrument bine conceput

5
Ideea fundamentala este de a stabili daca ajutorul este adecvat pentru realizarea obiectivului de
interes comun identificat mai sus. In acest scop, raspunsurile la urmatoarele trei intrebari vor
fi cruciale:
• Ajutorul de stat este un instrument de politica adecvat? Fara a influenta alegerea Statelor
Membre in materie de instrumente de politica, ajutoarele de stat ar trebui utilizate in cazurile
in care avantajele utilizarii unui instrument selectiv (precum ajutorul de stat) sunt stabilite si
demonstrate.
• Masura are efect stimulativ? Ajutorul schimba comportamentul beneficiarului? Ca urmare a
primirii ajutorului, beneficiarul ar trebui sa desfasoare activitati (i) pe care nu le-ar desfasura
deloc in absenta ajutorului sau (ii) pe care le-ar desfasura numai partial sau in mod diferit.
Obiectivul este de a se evita acordarea de ajutor de stat pentru o activitate pe care intreprinderea
in cauza ar desfasura-o oricum, chiar si in absenta ajutorului, in aceeasi masura (de exemplu,
o formare pe care o intreprindere ar trebui oricum sa o asigure angajatilor sai pentru a putea
functiona).
• Masura de ajutor este proportionala cu problema abordata? Aceasta intrebare este menita sa
stabileasca daca aceeasi modificare de comportament ar fi putut fi obtinuta cu un ajutor mai
mic. Suma si intensitatea ajutorului trebuie sa se limiteze la minimul necesar pentru ca
activitatea sa aiba loc. In mod normal, ajutorul este considerat proportional daca sunt respectate
intensitatile maxime de ajutor stabilite de legislatie.
In scopul realizarii analizei, Comisia trebuie sa identifice un scenariu contrafactual. Acesta
consta in compararea proiectului care beneficiaza de ajutor cu situatia ipotetica in care nu s-ar
acorda ajutor. Numai in acest mod pot fi analizate anumite obiective de interes comun (de
exemplu o disfunctionalitate a pietei) si efectul stimulativ (s-a inregistrat o schimbare in
comportamentul beneficiarului?).
3. Analiza efectelor pozitive si negative/bilant global pozitiv
Acest punct vizeaza efectele negative posibile ale ajutorului si masura in care acestea sunt
compensate de efectele pozitive.
Efectele negative sunt, in principal, efecte de denaturare a concurentei si comertului. Efectele
negative pot cuprinde prevenirea iesirii si mentinerea acestora pe linia de plutire, excluderea
investitiilor private, afectarea stimulentelor dinamice, costurile cu ajutoarele de stat legate de
cheltuielile fiscale etc.
Pentru ca ajutorul sa fie considerat compatibil, un volum mare de efecte negative trebuie
compensate intr-o masura suficienta printr-un nivel ridicat corespunzator al efectelor pozitive
ale ajutorului. In scopul realizarii acestei analize, cele doua tipuri de efecte ar trebui exprimate
atat in termeni calitativi, cat si, in masura posibilitatilor, cantitativi. Comisia va efectua o
evaluare globala a impactului acestora asupra producatorilor si consumatorilor de pe pietele
vizate de masura de ajutor. Rezultatul global va depinde de o serie de caracteristici ale masurii
de ajutor propuse si va fi evaluat de la caz la caz pentru masurile care fac obiectul evaluarii
detaliate.

6
Studiu de caz. Determinare cifră de afaceri agenție turism regim special

Societatea AGENȚIE DE TURISM SRL este persoană juridică română înființată conform
Legii nr. 31/1990 privind societățile. Aceasta deține licență de agenție turistică. Societatea
aplică regimul special al TVA la marja de profit. În anul 2019 a achiziționat servicii turistice
reprezentând servicii de cazare și vacanță în Antalya – Turcia la prețul de 1.000.000 lei.
Serviciile de cazare și vacanță au fost vândute către clienți persoane fizice din România cu o
marjă de profit de 5%. Total facturat 1.050.000 lei. În anul 2020 societatea a achiziționat
servicii turistice de cazare și vacanță în Antalya – Turcia de 500.000 lei pe care le-a revândut
către clienți persoane fizice cu o marjă de profit de 5%. Total facturat 525.000 lei.
Prin raportare strict la OUG nr. 224/2020, cifra de afaceri pentru anul 2019 este 1.050.000 lei,
iar cifra de afaceri pentru 2020 este 525.000 lei.
Baza de calcul a procentului de 20% este de 1.050.000 – 525.000 = 525.000 lei. Ajutorul de
stat este: 525.000 X 20% = 105.000 lei.

Concluzii:
Se recomandă încurajarea beneficiarilor schemelor de ajutor de stat să își mențină
investițiile realizate și după perioada de monitorizare, prin implicarea acestora în promovarea
cazurilor de bună practică la nivel național și regional.
Se recomandă monitorizarea numărului de locuri de muncă generate prin implementarea
proiectelor de investiții sprijinite prin ajutor de stat, astfel încât informațiile cu privire la
performanțele obținute de întreprinderi să fie actualizate. Se recomandă, de asemenea, să se
adopte și alți indicatori de rezultat (a se vedea recomandările referitoare la implementare,
detaliate mai sus).
Se recomandă încurajarea continuării parteneriatelor realizate între companii și instituțiile
locale și regionale (universități, școli etc.), care contribuie în mod pozitiv la dezvoltarea
socială și la asigurarea unor standarde de viață ridicate, prin implementarea unor soluții de
prioritizare a proiectelor care prevăd acțiuni de cooperare interinstituțională. rgie și care
generează o cantitate redusă de deșeuri.

Bibliografie :

Legea privind ajutorul de stat nr. 143/1999 (MO nr. 370/ 3.08.1999)
Regulamentul privind forma, conţinutul şi alte detalii ale notificării unui ajutor de stat (MO
nr. 125/24.03.2000)

7
Legea privind ajutorul de stat nr. 143/1999, adoptata pe 27.07.1999, in vigoare din
01.01.2000, publicata in MO Partea I Nr. 370/3.08.1999; completata si modificata de OUG
97/16.08.2002;
Ordinul 251/23.12.2002; modificata in mod esential de Legea nr. 603/22.12.2003, publicata
in MO,Partea I, nr 930/23.12.2003, si Ordonanta 94/26.08.2004, MO Partea I nr
803/31.8.22004