ÎNCHEIEREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCĂ

1.Definiție Contract individual de muncă și perioada valabilității acestuia

Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană

fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui
angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.
Contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată, însă,prin excepţie,
se poate încheia şi pe durată determinată, în condiţiile expres prevăzute de lege.

2.Criterii de vârstă la încheierea unui Contract individual de muncă

Persoana fizică dobândeşte capacitate de muncă la împlinirea vârstei de 16 ani,

însa poate încheia un contract de muncă în calitate de salariat şi la împlinirea vârstei de
15 ani, cu acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali, pentru activităţi potrivite cu
dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunoştinţele sale, dacă astfel nu îi sunt periclitate
sănătatea, dezvoltarea şi pregătirea profesională. Încadrarea în muncă în locuri de
muncă grele, vătămătoare sau periculoase se poate face după împlinirea vârstei de 18
ani; aceste locuri de muncă se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

3. Încheierea Contractul individual de muncă, tipurile de angajatori și obligatiile

acestora

Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în

formă scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de
muncă revine angajatorului. Prin angajator se înţelege persoana fizică ( cea care a
dobândit capacitate de exerciţiu deplină ) sau persoana juridică ( cea care a dobândit
personalitate juridică ) ce poate, potrivit legii, să angajeze forţă de muncă pe bază de
contract individual de muncă. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă
a contractului.

Anterior începerii activităţii, contractul individual de muncă se înregistrează în

registrul general de evidenţă a salariaţilor, care se transmite inspectoratului teritorial de
muncă şi tot anterior începerii activităţii angajatorul este obligat să înmâneze
salariatului un exemplar din contractul individual de muncă.

Munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă constituie

vechime în muncă.

De asemenea, anterior încheierii sau modificării contractului individual de

muncă, angajatorul are obligaţia de a informa persoana selectată în vederea angajării
ori, după caz, salariatul, cu privire la clauzele esenţiale pe care intenţionează să le
înscrie în contract sau să le modifice. Obligaţia de informare a persoanei selectate în
vederea angajării sau a salariatului se consideră îndeplinită la momentul semnării
contractului individual de muncă sau a actului adiţional, după caz.

4. Conținutul Contractului individual de muncă

Persoana selectată în vederea angajării ori salariatul, după caz, va fi informată

cu privire la cel puţin următoarele elemente:

• identitatea părţilor;

• locul de muncă sau, în lipsa unui loc de muncă fix, posibilitatea ca salariatul
să muncească în diverse locuri;

• sediul sau, după caz, domiciliul angajatorului;

• funcţia/ocupaţia conform specificaţiei Clasificării ocupaţiilor din România sau

altor acte normative, precum şi fişa postului, cu specificarea atribuţiilor
postului;

• criteriile de evaluare a activităţii profesionale a salariatului aplicabile la

nivelul angajatorului;

• riscurile specifice postului;

• data de la care contractul urmează să îşi producă efectele;

• în cazul unui contract de muncă pe durată determinată sau al unui contract de

muncă temporară, durata acestora;

• durata concediului de odihnă la care salariatul are dreptul;

• condiţiile de acordare a preavizului de către părţile contractante şi durata

acestuia;

• salariul de bază, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum şi

periodicitatea plăţii salariului la care salariatul are dreptul;

• durata normală a muncii, exprimată în ore/zi şi ore/săptămână;

• indicarea contractului colectiv de muncă ce reglementează condiţiile de muncă

ale salariatului;

• durata perioadei de probă.

5. Actul adiţional la contract

Orice modificare a unuia dintre elemente în timpul executării contractului

individual de muncă impune încheierea unui act adiţional la contract, într-un termen de
20 de zile lucrătoare de la data apariţiei modificării, cu excepţia situaţiilor în care o
asemenea modificare este prevăzută în mod expres de lege.

La negocierea, încheierea sau modificarea contractului individual de muncă,

oricare dintre părţi poate fi asistată de terţi, conform propriei opţiuni.

Referitor la informaţiile furnizate salariatului, prealabil încheierii contractului

individual de muncă, între părţi poate interveni un contract de confidenţialitate.

6. Activitatea în străinătate și informarea angajatului

În cazul în care persoana selectată în vederea angajării ori salariatul, după caz,
urmează să îşi desfăşoare activitatea în străinătate, angajatorul are obligaţia de a-i
comunica în timp util, înainte de plecare, informaţii ca:

• identitatea părţilor;

• locul de muncă sau, în lipsa unui loc de muncă fix, posibilitatea ca salariatul
să muncească în diverse locuri;

• sediul sau, după caz, domiciliul angajatorului;

• funcţia/ocupaţia conform specificaţiei Clasificării ocupaţiilor din România sau

altor acte normative, precum şi fişa postului, cu specificarea atribuţiilor
postului;

• criteriile de evaluare a activităţii profesionale a salariatului aplicabile la

nivelul angajatorului;

• riscurile specifice postului;

• data de la care contractul urmează să îşi producă efectele;

• în cazul unui contract de muncă pe durată determinată sau al unui contract de

muncă temporară, durata acestora;

• durata concediului de odihnă la care salariatul are dreptul;

• condiţiile de acordare a preavizului de către părţile contractante şi durata

acestuia;

• salariul de bază, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum şi

periodicitatea plăţii salariului la care salariatul are dreptul;

• durata normală a muncii, exprimată în ore/zi şi ore/săptămână;

 • indicarea contractului colectiv de muncă ce reglementează condiţiile de muncă
ale salariatului;

• durata perioadei de probă.

 precum şi informaţii referitoare la:

• durata perioadei de muncă ce urmează să fie prestată în străinătate;

• moneda în care vor fi plătite drepturile salariale, precum şi modalităţile de

plată;

• prestaţiile în bani şi/sau în natură aferente desfăşurării activităţii în străinătate;

• condiţiile de climă;

• reglementările principale din legislaţia muncii din acea ţară;

• obiceiurile locului a căror nerespectare i-ar pune în pericol viaţa, libertatea sau
siguranţa personală;

• condiţiile de repatriere a lucrătorului, după caz.

7. Legi speciale cu privire la angajarea unei persoane în străinătate

Dispoziţiile cu privire la angajarea unei persoane în străinătate se completează

prin legi speciale care reglementează condiţiile specifice de muncă în străinătate.

În afara clauzelor esenţiale prevăzute în lege, între părţi pot fi negociate şi

cuprinse în contractul individual de muncă şi alte clauze specifice cum ar fi :

• clauza cu privire la formarea profesională;

• clauza de neconcurenţă;

• clauza de mobilitate;

• clauza de confidenţialitate.

8. Certificatul medical

O persoană poate fi angajată în muncă numai în baza unui certificat medical,

care constată faptul că cel în cauză este apt pentru prestarea acelei munci.
Nerespectarea acestei prevederi atrage nulitatea contractului individual de muncă.
Competenţa şi procedura de eliberare a certificatului medical, precum şi sancţiunile
aplicabile angajatorului în cazul angajării sau schimbării locului ori felului muncii fără
certificat medical sunt stabilite prin legi speciale. La angajarea în domeniile sănătate,
alimentaţie publică, educaţie şi în alte domenii stabilite prin acte normative se pot
solicita şi teste medicale specifice.

Certificatul medical este obligatoriu şi în următoarele situaţii:

• la reînceperea activităţii după o întrerupere mai mare de 6 luni, pentru locurile

de muncă având expunere la factori nocivi profesionali, şi de un an, în celelalte
situaţii;

• în cazul detaşării sau trecerii în alt loc de muncă ori în altă activitate, dacă se
schimbă condiţiile de muncă;

• la începerea misiunii, în cazul salariaţilor încadraţi cu contract de muncă

temporară;

• în cazul ucenicilor, practicanţilor, elevilor şi studenţilor, în situaţia în care

urmează să fie instruiţi pe meserii şi profesii, precum şi în situaţia schimbării meseriei
pe parcursul instruirii;

• periodic, în cazul celor care lucrează în condiţii de expunere la factori nocivi

profesionali, potrivit reglementărilor Ministerului Sănătăţii;

• periodic, în cazul celor care desfăşoară activităţi cu risc de transmitere a unor boli şi
care lucrează în sectorul alimentar, zootehnic, la instalaţiile de aprovizionare cu apă
potabilă, în colectivităţi de copii, în unităţi sanitare, potrivit reglementărilor
Ministerului Sănătăţii;

• periodic, în cazul celor care lucrează în unităţi fără factori de risc, prin
examene medicale diferenţiate în funcţie de vârstă, sex şi stare de sănătate, potrivit
reglementărilor din contractele colective de muncă.

9. Încheierea propriu-zisă a Contractului individual de muncă

Contractul individual de muncă se încheie după verificarea prealabilă a

aptitudinilor profesionale şi personale ale persoanei care solicită angajarea.
Modalităţile în care urmează să se realizeze verificarea prevăzută la alin. (1) sunt
stabilite în contractul colectiv de muncă aplicabil, în statutul de personal - profesional
sau disciplinar - şi în regulamentul intern, în măsura în care legea nu dispune altfel.
Angajatorul poate cere informaţii în legătură cu persoana care solicită angajarea de la
foştii săi angajatori, dar numai cu privire la activităţile îndeplinite şi la durata angajării
şi numai cu încunoştinţarea prealabilă a celui în cauză.

Orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiţi sau la acelaşi

angajator, în baza unor contracte individuale de muncă, beneficiind de salariul
corespunzător pentru fiecare dintre acestea, exceptie făcând situaţiile în care prin lege
sunt prevăzute incompatibilitati pentru cumulul unor functii.

Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi angajaţi prin contract individual de muncă în

baza autorizaţiei de muncă sau a permisului de şedere în scop de muncă,
eliberată/eliberat potrivit legii.

10. Perioada de probă pentru verificarea aptitudinilor salariatului

Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual

de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice
pentru funcţiile de execuţie şi de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcţiile de
conducere. În ceea ce priveşte încadrarea persoanelor cu handicap se poate stabili
conform legii o perioada de probă de maximum 30 de zile calendaristice.

Pe durata sau la sfârşitul perioadei de probă, contractul individual de muncă

poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la iniţiativa oricăreia
dintre părţi, fără a fi necesară motivarea acesteia.

De asemenea pe durata perioadei de probă salariatul beneficiază de toate

drepturile şi are toate obligaţiile prevăzute în legislaţia muncii, în contractul colectiv
de muncă aplicabil, în regulamentul intern, precum şi în contractul individual de
muncă.

Pentru absolvenţii instituţiilor de învăţământ superior, primele 6 luni după

debutul în profesie se consideră perioadă de stagiu. Fac excepţie acele profesii în care
stagiatura este reglementată prin legi speciale. La sfârşitul perioadei de stagiu,
angajatorul eliberează obligatoriu o adeverinţă, care este vizată de inspectoratul
teritorial de muncă în a cărui rază teritorială îşi are sediul. Modalitatea de efectuare a
stagiului prevăzut în alineatul de mai sus se reglementează prin lege specială.

Pe durata executării unui contract individual de muncă nu poate fi stabilită

decât o singură perioadă de probă, iar aceasta constituie vechime în muncă. Prin
excepţie, salariatul poate fi supus la o nouă perioadă de probă în situaţia în care acesta
debutează la acelaşi angajator într-o nouă funcţie sau profesie ori urmează să presteze
activitatea într-un loc de muncă cu condiţii grele, vătămătoare sau periculoase.

Perioada în care se pot face angajări succesive de probă ale mai multor persoane
pentru acelaşi post este de maximum 12 luni.