Bucuria-emoție întâlnită în pragul grădiniței

Lumea complexă în care trăim ne face să conştientizăm din ce în ce mai mult că

inteligenţa emoţională, adică modul în care ne stăpânim şi ne înţelegem emoţiile, joacă un rol
esenţial în dobândirea fericirii şi a succesului în viaţă.

Foarte mult timp, inteligenţa intelectuală sau cognitivă a primat în faţa celei emoţionale,
în modul în care copiii au fost educaţi. În prezent, specialiştii confirmă faptul că inteligenţa
emoţională joacă un rol fundamental în formarea şi dezvoltarea unor copii deştepti, fericiţi şi de
succes.

Vârsta preşcolară constituie o perioadă în care se produc însemnate schimbări în viaţa

afectivă a copilului. Emoţiile şi sentimentele preşcolarului însoţesc toate manifestările lui, fie că
este vorba de jocuri, de cântece, de activităţi educative, fie de îndeplinirea sarcinilor primite de la
adulţi. Ele ocupă un loc important în viaţa copilului şi exercită o puternică influenţă asupra
conduitei lui.

Cercetările din domeniul psihologiei dezvoltării au dovedit faptul că nu este suficient să

dezvoltăm abilităţile intelectuale ale copiilor. Studii care au urmărit copii începând cu primii ani
de viaţă şi până la vârsta adultă au indicat faptul că abilităţile copiilor de a-şi conştientiza trăirile
emoţionale, de a le gestiona în mod adecvat sau de a-şi face prieteni, sunt cel puţin la fel de
importante ca şi abilităţile intelectuale (inclusiv pentru reuşita la şcoală).

În cadrul interacţiunilor zilnice, copiii îşi dezvoltă şi optimizează abilităţile

socioemoţionale. Ei învaţă:

 Abilităţi necesare pentru a lega prietenii (de exemplu cum să se alăture altor copii care
se joacă, cum să ceară şi să împartă jucăriile, cum să ofere ajutor altora, cum să îşi ceară scuze
etc.);

 Să îşi înţeleagă emoţiile – să identifice şi numească emoţiile proprii şi ale celorlalţi, să

le lege de contextele în care apar în mod tipic (de exemplu bucuria la primirea unui cadou,
supărare atunci când ne doare ceva etc);
  Să îşi gestioneze furia (învăţând să şi-o conştientizeze şi să folosească metode simple
pentru a şi-o controla);

 Să îşi rezolve problemele apărute în interacţiunea cu ceilalţi (să îşi definească problema,
să caute şi să aleagă soluţii adecvate).

Abilităţile socio-emoţionale sunt un predictor mai bun al reuşitei la şcoală decât abilităţile
intelectuale. De exemplu, copiilor le este mai dificil să înveţe să citească dacă se confruntă cu
probleme care îi distrag de la activităţile clasei – dacă nu ştiu să ceară ajutor, nu sunt capabili să
urmeze instrucţiuni, dacă nu reuşesc să se înţeleagă bine cu cei din jur, sau să îşi exprime adecvat
şi să îşi gestioneze emoţiile negative.

Practica și experienta profesionala m-au invatat ca e important să rafinăm exprimarea

emotiilor de timpuriu, sa învățăm copiii (și pe noi, de asemenea) că emoțiile trec dincolo de mă
simt bine/rău, dincolo de supărat/bucuros. Pentru că fiecare emoție are propriia ei formă de
manifestare – unele sunt mai liniștite cum e tristețea sau rușinea, altele sunt mai vulcanice cum e
furia sau entuziasmul.

Fiecare emoție vine cu un set distinct de comportamente – îngrijorarea și frica vin adesea
la pachet cu comportamente de retragere sau evitare, în vreme ce furia vine adesea la pachet cu
comportamente agresive. Pentru fiecare dintre emoții avem metode diferite de gestionare, având
în vedere forma comportamentală atât de diferită cu care sunt asociate.

La noi în grupă, a vorbi despre ceea ce simțim e o practică consacrată. Nu neapărat am

nevoie de instrumente ajutătoare fiindcă e o obișnuință și o rutină. Pentru acei copii care nu sunt
obișnuiți să exprime ceea ce simt, mă folosesc de tot felul de unelte și jocuri care scot la iveala
adevăratele emoții.

Ce îmi aduce bucurie în predare?

Inima mi se umple de bucurie când ies să-i salut în fiecare dimineață și văd că ochii lor
se luminează când mă văd. Inima mea de educatoare este adesea plină după o zi plină datorită
îmbrățișărilor, a pozelor care mi se oferă și a mementoului constant că am cea mai bună slujbă
din lume.
 Când copiii mei încep să scrie cuvinte sau le place o anumită poveste pe care am citit-o
sau ceva cu care s-au luptat, în cele din urmă, cu clicuri, pot oferi un oftat de mulțumire. Mă
umple de o mândrie intensă să văd cum acești copii trec de la a nu putea ține foarfecele sau
creionul, la citirea cuvintelor.

Fiecare dintre elevii mei este ca propriul meu copil și, atunci când perseverează în ceea ce
privește ceva greu sau se țin de o provocare, cu siguranță mă simt mândră. Grupa de anul acesta
a trebuit să depășească atât de multe provocări în această lume în continuă schimbare în care
trăim acum; și sunt un grup atât de rezistent și puternic de copii datorită acestui lucru.

Cred că, dacă anul acesta au învățat ceva, atunci când viața te doboară, te ridici și te
străduiești mai mult. Elevii mei vor putea face lucruri grele. Vor face lucruri grozave. Ca
profesori, aceasta este speranța noastră supremă pentru elevii noștri și aceasta este ceea ce îmi
umple inima de bucurie și strălucește o lumină când vremurile sunt foarte, foarte întunecate.
Bibliografie:

1. Cosmovici, Andrei, Iacob,Luminiţa „Psihologie şcolară”, Editura „POLIROM”, Iaşi, 2008;

2. Roco Mihaela, „Creativitate şi inteligenţă emoţională”, Editura „POLIROM”, Iaşi, 2001;

3. Goleman, Daniel, 1995, Inteligența emoțională, Bucuresti: Editura Curtea Veche