MODUL IV - Managementul diversității

4.Rolul jocului în dezvoltarea rezilienței la elevi.

Rezilienţa educaţională apare a fi o necesitate într-o societate ca a noastră în care elevii se confruntă
cu o multitudine de situaţii care le afectează dezvoltarea şcolară şi profesională- de la factorii de risc
individual până la cei de sistem. S-a observat că elevii cu rezilienţă educaţională sunt cei care reuşesc să
îşi menţină motivaţia de învăţare şi o performanţă şcolară ridicate chiar dacă sunt prezente condiţiile de
risc care îi situează într-o poziţie de vulnerabilitate şi eşec şcolar.
Pe de altă parte, trebuie să fim conştienţi că o multitudine de elevi nu reuşesc să depăşească situaţiile
dificile cu care se confruntă şi abandonează sistemul educaţional care nu reuşeşte încă să le ofere mediul,
ajutorul şi oportunitatea de a învăţa cum pot obţine rezultatele aşteptate. Un rol important îl joacă în acest
sens consilierea şcolară care îi poate ajuta pe elevi să-şi dezvolte rezilienţa educaţională, atât prin
intervenţii specifice directe adresate acestora, cât şi prin cele destinate profesorilor, părinţilor şi prin
activităţile de promovare a colaborării şcoală-comunitate. Deoarece asistăm la o creştere a numărului
elevilor care au nevoie să-şi dezvolte rezilienţa educaţională, devine oportună creşterea numărului de
specialişti familiarizaţi cu acest concept şi cu modalităţile concrete de promovare a acestuia în mediul
şcolar. În literatura de specialitate întâlnim multiple programe elaborate cu scopul dezvoltării rezilienţei
prin intermediul consilierii şcolare, programe al căror succes depinde de colaborarea tuturor actorilor
educaţionali: elevi, profesori, părinţi, comunitate. Luând în considerare faptul că atât clasele de elevi, cât
şi şcolile sunt sisteme sociale complexe, programele de promovare şi dezvoltare a rezilienţei trebuie
adaptate la specificul acestora.
Rezilienta este o caracteristica psihologica dorita in situatii de vulnerabilitate reala sau potentiala,
in familii care se confrunta cu fenomene adverse sociale sau cu evenimente adverse ale copilariei, in medii
sarace, defavorizate, teatre de razboi, etc.

In ceea ce priveste modalitatea de dezvoltare a rezilientei, pe langa sentimentul de siguranta si de

apartenenta pe care scoala il genereaza in mintea elevului, alaturi de emotii positive si de comportamente
sociale, se recomanda dezvoltarea acestei abilitati prin metode specifice copilariei: joc, activitati ludice.

Jocul denumit Piki – Zali – Bufta – Rafta, joc care are o legatura directa cu protectia copilului
prin aceea ca permite jucatorilor sa exploreze notiunea de atingere, sau aceea de invadare a spatiului
personal al cuiva, le permite copiilor sa afle - pornind de la acest joc si continuand cu discutiile de
feedback de la finalul jocului - pe cine ar trebui sa contactez sau ce ar trebui sa faca daca cineva invadeaza
spatiul lor personal, fara acordul lor;

Se pot continua discutii cu copiii despre aspecte cum ar fi: ce fel de contact fizic ii poate face sa se
simta agitati, raniti sau invadati, daca se confrunta cu violenta fizica, violenta sau lovire, a fi atins pe
partile intime ale corpului, fara a-si da acordul, adica cele parti care in mod normal, sunt acoperite de un
costum de baie. In cadrul discutiilor cu copiii, se poate continua in directia desemnarii posibilitatilor sau a
persoanelor pe care poate sa le contacteze sau de la care sa ceara ajutor in cazul in care cineva i-a atins
intr-un mod care i-a deranjat, etc.
 Jocul este scurt ca intindere in timp insa foarte dinamic, pentru a crea ritm si o stare de bine in
cadrul grupului, sau intr-un mod lent, astfel incat copiii sa se relaxeze, in perechi, prin mesaje jucause,
care ajuta la dezvoltarea relatiilor si a increderii in ceilalti. Notiunea de atingere ,,buna” sau ,,rea” poate fi
abordata in legatura cu protectia copilului.

Tipul de abilitati pe care acest joc le dezvolta:

- abilitati mentale: dezvolta concentrarea si relaxarea, precum si memoria numelor in relatie

cu gesturile.

- abilitati emotionale: dezvolta abilitatile de comunicare, incredere si respect pentru ceilalti

- abilitati fizice: dezvolta viteza si capacitatea de reactive in versiunea mai alerta si

sensibilitatea atingerii, in versiunea lenta

Materiale necesare: cate un scaun pentru fiecare copil

Modul de organizare al jocului: copiii sunt asezati pe scaune plasate intr-un cerc, unul langa celalalt si
intoarse spre exterior. Persoana care anima grupul (cadru didactic, animator sau consilier scolar) explica
cele patru pozitii ale mainilor pentru a face masaj pe spate vecinului:

Pozitia 1: Piki = varful ambelor degete aratatoare, ca si picaturile de ploaie

Pozitia 2: Zali = ambele maini, folosind laterala mainii (pe partea unde se afla degetul mic), tinand
degetele drepte si apropriate

Pozitia 3: Bufta = ambele maini, cu laterala mainii (pe partea unde se afla degetul mic), tinand pumnii
inchisi

Pozitia 4: Rafta = degetele despartite si indoite de la jumatate, ca o grebla.

Toti copii incearca cele patru pozitii ale mainii pentru masaj, pentru a se familiariza fiecare pozitie
de masaj, de mai multe ori, asigurandu-se ca au inteles cum sa se faca si le-au memorat numele. Jocul
poate incepe.

Cadrul didactic sau consilierul scolar spune una dintre cele patru denumiri si grupul de copii
repeta cu voce tare – Piki, Piki, Piki….facand intre timp tipul de masaj corespunzator pozitiei Piki pe
bratul sau genunchiul vecinului de scaun; foarte repede cadrul didactic sau consilierul scolar spune alt
nume cu voce tare – Bufta, Bufta, Bufta…si jucatorii isi adapteaza masajul in consecinta, etc. Nici un
copil nu se misca, toti se manifesta doar prin gesturi si voci. Dupa ce cadrul didactic sau consilierul scolar
spune toate cele patru nume, jucatorii trebuie sa schimbe locurile si, prin urmare, schimba partenerii.
 Jocul continua astfel pana cand toate combinatiile de perechi au fost efectuate si toate miscarile de
masaj au fost utilizate.

Regulile jocului:

In acest joc este bine sa se stabileasca a nu se schimba imediat cu vecinul imediat, schimbarea
trebuie sa aiba loc intr-o anumita ordine, iar ordinea se va schimba pe baza unor instructiuni suplimentare,
daca se doreste si cu scopul de a face jocul mai dificil.

O regula importanta, la care cadrul didactic sau consilierul scolar trebuie sa acorde atentie si timp
cu copiii, este aceea de a invata copiii sau de a-I supraveghea pentru a asigura un contact fizic necesar de
facut cu respect, chiar si in conditiile de entuziasm inevitabil create de catre joc.

O alta varianta, mai lenta, utilizeaza aceleasi gesture, insa copiii stau jos pe podea sau pe un scaun,
cate doi, unul dintre ei sta cu capul lasat spre piept si cu spatele intors spre celalalt copil. Cel care este in
spate spune Picki, Zali-Bufta-Rafta si isi pune mainile pe spatele celuilalt copil, intr-o pozitie la alegere
dintre cele 4 pozitii. Copilul intors cu spatele trebuie sa ghiceasca si sa numeasca gestul utilizat. Daca
raspunsul este corect, el primeste un mesaj de 10-15 secunde in stilul respective. Daca raspunsul nu este
correct, el mai are doua incercari. Daca nici a treia nu este corecta, copilul care ofera masajul alege alt gest
de masaj din cele patru posibile. Apoi rolurile sunt inversate.
Rezilienţa educaţională apare a fi o necesitate într-o societate ca a noastră în care elevii se confruntă
cu o multitudine de situaţii care le afectează dezvoltarea şcolară şi profesională- de la factorii de risc
individual până la cei de sistem. S-a observat că elevii cu rezilienţă educaţională sunt cei care reuşesc să
îşi menţină motivaţia de învăţare şi o performanţă şcolară ridicate chiar dacă sunt prezente condiţiile de
risc care îi situează într-o poziţie de vulnerabilitate şi eşec şcolar (Anghel Ramona Elena, 2016).
Pe de altă parte, trebuie să fim conştienţi că o multitudine de elevi nu reuşesc să depăşească situaţiile
dificile cu care se confruntă şi abandonează sistemul educaţional care nu reuşeşte încă să le ofere mediul,
ajutorul şi oportunitatea de a învăţa cum pot obţine rezultatele aşteptate. Un rol important îl joacă în acest
sens consilierea şcolară care îi poate ajuta pe elevi să-şi dezvolte rezilienţa educaţională, atât prin
intervenţii specifice directe adresate acestora, cât şi prin cele destinate profesorilor, părinţilor şi prin
activităţile de promovare a colaborării şcoală-comunitate. Deoarece asistăm la o creştere a numărului
elevilor care au nevoie să-şi dezvolte rezilienţa educaţională, devine oportună creşterea numărului de
specialişti familiarizaţi cu acest concept şi cu modalităţile concrete de promovare a acestuia în mediul
şcolar. În literatura de specialitate întâlnim multiple programe elaborate cu scopul dezvoltării rezilienţei
prin intermediul consilierii şcolare, programe al căror succes depinde de colaborarea tuturor actorilor
educaţionali: elevi, profesori, părinţi, comunitate. Luând în considerare faptul că atât clasele de elevi, cât
şi şcolile sunt sisteme sociale complexe, programele de promovare şi dezvoltare a rezilienţei trebuie
adaptate la specificul acestora.