DEZVOLTAREA REZILIENTEI LA COPII

Rezilienta este o caracteristica psihologica dorita in situatii de vulnerabilitate reala sau

potentiala, in familii care se confrunta cu fenomene adverse sociale sau cu evenimente adverse
ale copilariei, in medii sarace, defavorizate, teatre de razboi, etc.In ceea ce priveste modalitatea
de dezvoltare a rezilientei, pe langa sentimentul de siguranta si de apartenenta pe care scoala il
genereaza in mintea elevului, alaturi de emotii pozitive si de comportamente sociale, se
recomanda dezvoltarea acestei abilitati prin metode specifice copilariei: joc, activitati ludice.Din
aceasta categorie metodologica dorim sa aducem in atentia cadrelor didactice din metodologia
Fundatiei Terres des Hommes (Manualul TDH, Lucrul cu copiii si mediul lor, pag. 24), din care
selectam o activitate de tip joc denumit Piki – Zali – Bufta – Rafta, joc care are o legatura directa
cu protectia copilului prin aceea ca permite jucatorilor sa exploreze notiunea de atingere, sau
aceea de invadare a spatiului personal al cuiva, le permite copiilor sa afle - pornind de la acest joc
si continuand cu discutiile de feedback de la finalul jocului - pe cine ar trebui sa contactez sau ce
ar trebui sa faca daca cineva invadeaza spatiul lor personal, fara acordul lor;

Se pot continua discutii cu copiii despre aspecte cum ar fi: ce fel de contact fizic ii poate face sa
se simta agitati, raniti sau invadati, daca se confrunta cu violenta fizica, violenta sau lovire, a fi
atins pe partile intime ale corpului, fara a-si da acordul, adica cele parti care in mod normal, sunt
acoperite de un costum de baie. In cadrul discutiilor cu copiii, se poate continua in directia
desemnarii posibilitatilor sau a persoanelor pe care poate sa le contacteze sau de la care sa ceara
ajutor in cazul in care cineva i-a atins intr-un mod care i-a deranjat, etc.

Jocul este scurt ca intindere in timp insa foarte dinamic, pentru a crea ritm si o stare de bine in
cadrul grupului, sau intr-un mod lent, astfel incat copiii sa se relaxeze, in perechi, prin mesaje
jucause, care ajuta la dezvoltarea relatiilor si a increderii in ceilalti. Notiunea de atingere ,,buna”
sau ,,rea” poate fi abordata in legatura cu protectia copilului.

Tipul de abilitati pe care acest joc le dezvolta:

- abilitati mentale: dezvolta concentrarea si relaxarea, precum si memoria numelor in relatie

cu gesturile.

- abilitati emotionale: dezvolta abilitatile de comunicare, incredere si respect pentru ceilalti

- abilitati fizice: dezvolta viteza si capacitatea de reactive in versiunea mai alerta si

sensibilitatea atingerii, in versiunea lenta

Materiale necesare: cate un scaun pentru fiecare copil

Modul de organizare al jocului: copiii sunt asezati pe scaune plasate intr-un cerc, unul langa
celalalt si intoarse spre exterior. Persoana care anima grupul (cadru didactic, animator sau
consilier scolar) explica cele patru pozitii ale mainilor pentru a face masaj pe spate vecinului:

Pozitia 1: Piki = varful ambelor degete aratatoare, ca si picaturile de ploaie

Pozitia 2: Zali = ambele maini, folosind laterala mainii (pe partea unde se afla degetul mic),
tinand degetele drepte si apropriate

Pozitia 3: Bufta = ambele maini, cu laterala mainii (pe partea unde se afla degetul mic), tinand
pumnii inchisi

Pozitia 4: Rafta = degetele despartite si indoite de la jumatate, ca o grebla.

Toti copii incearca cele patru pozitii ale mainii pentru masaj, pentru a se familiariza
fiecare pozitie de masaj, de mai multe ori, asigurandu-se ca au inteles cum sa se faca si le-au
memorat numele. Jocul poate incepe.

Cadrul didactic sau consilierul scolar spune una dintre cele patru denumiri si grupul de copii
repeta cu voce tare – Piki, Piki, Piki….facand intre timp tipul de masaj corespunzator pozitiei
Piki pe bratul sau genunchiul vecinului de scaun; foarte repede cadrul didactic sau consilierul
scolar spune alt nume cu voce tare – Bufta, Bufta, Bufta…si jucatorii isi adapteaza masajul in
consecinta, etc. Nici un copil nu se misca, toti se manifesta doar prin gesturi si voci. Dupa ce
cadrul didactic sau consilierul scolar spune toate cele patru nume, jucatorii trebuie sa schimbe
locurile si, prin urmare, schimba partenerii.

Jocul continua astfel pana cand toate combinatiile de perechi au fost efectuate si toate miscarile
de masaj au fost utilizate.

Regulile jocului:

In acest joc este bine sa se stabileasca a nu se schimba imediat cu vecinul imediat, schimbarea
trebuie sa aiba loc intr-o anumita ordine, iar ordinea se va schimba pe baza unor instructiuni
suplimentare, daca se doreste si cu scopul de a face jocul mai dificil.
O regula importanta, la care cadrul didactic sau consilierul scolar trebuie sa acorde atentie si timp
cu copiii, este aceea de a invata copiii sau de a-I supraveghea pentru a asigura un contact fizic
necesar de facut cu respect, chiar si in conditiile de entuziasm inevitabil create de catre joc.

O alta varianta, mai lenta, utilizeaza aceleasi gesture, insa copiii stau jos pe podea sau pe un
scaun, cate doi, unul dintre ei sta cu capul lasat spre piept si cu spatele intors spre celalalt copil.
Cel care este in spate spune Picki, Zali-Bufta-Rafta si isi pune mainile pe spatele celuilalt copil,
intr-o pozitie la alegere dintre cele 4 pozitii. Copilul intors cu spatele trebuie sa ghiceasca si sa
numeasca gestul utilizat. Daca raspunsul este corect, el primeste un mesaj de 10-15 secunde in
stilul respective. Daca raspunsul nu este correct, el mai are doua incercari. Daca nici a treia nu
este corecta, copilul care ofera masajul alege alt gest de masaj din cele patru posibile. Apoi
rolurile sunt inversate.

Variante: la dorinta si vointa jucatorilor pot fi gasite si utilizate alte gesture noi de masaj
sau pot fi denumite altfel gesturile de masaj deja existente.

Dup ace cadrul didactic incepe jocul, poate fi indepartat un scaun sic and toata lumea schimba
locurile, copilul care ramane in picioare devine cel care imprima un nou gest de masaj grupului.

Cadrul didactic se asigura ca toti copiii au posibilitatea si se folosesc de oporrunitate sa vorbeasca

daca nu se simt confortabil din cauza atingerii; sa le explice ca e o activitate de relaxare si ca ovor
face doar daca se simt relaxati.

Schimbarea partenerilor are loc pentru ac creste numarul de contacte si pentru a consolida
increderea intre copii.

Tipul de masaj poate fi ales de catre persoana care primeste masajul, este o alta varianta a jocului.

Pentru copiii de varsta mica, educatorul poate modera jocul prin indicarea gesturilor care
urmeaza, fara a le mai cere, ca in varianta originala, sa ghiceasca.

Pentru copiii mari, se pot sugera o serie de gesture pentru a le fi stimulate memoria si abilitatile
de coordonare.

Feedback la finalul jocului:

· Cum vi s-a parut aceasta activitate, placuta, neplacuta, amuzanta, etc.? De ce?
· Care a fost rolul vostru preferat? Oferirea sau primirea masajului? Din ce motiv?

· V-ati simtit in largul vostru, ati fost linistiti? V-ati simtit respectati? Daca nu v-ati simtit
respectaţi, din ce motiv?

· Ati invatat ceva nou? Daca Da, ce anume?

· Cum am putea varia acest joc?

· Puteti gasi o legatura intre joc si viata de zi cu zi? Care ar fi aceasta?

Printr- un asemenea tip de activitate:

· A. putem dezvolta indicatori ai rezilientei,

· B. putem gasi factori inhibatori ai rezilientei,

· C. putem activa factorii protectivi care intaresc rezilienta copilului si,

· D. prin implicarea familiei putem utiliza si alte figuri importante din viata copilului sa
faciliteze cresterea rezilientei copilului

· E. putem evidentia si identifica factori familiali care pot creste sau inhiba rezilienta
copilului

A. Indicatori individuali ai rezilientei:

- optimism

- flexibilitate

- incredere in sine

- sentimentul competentei

- auto-intelegere

- perseverenta
- auto-control, sentimental controlului natural asupra propriei vieti

- imbogatirea perspectivei

- sociabilitate

- abilitatea de a se conecta, de a simti coeziunea cu altii

- abilitati de relationare cu copiii din grupul sau de varsta si cu adultii cu diferite competente

- implicarea si relationarea in grupuri cu norme prosociale

- abilitatea de a putea tolera gratificari amanate, intarziate

- simtul umorului

B. Factori inhibatori ai rezilientei:

- lipsa sentimentului de control asupra propriei vieti

- auto-control slab dezvoltat

- emotionalitate orientate predominat spre sentimente si emotii negative (furie, iritabilitate,

tristate, anxietate, etc.)

- nevoia de gratificare imediata

- abilitati sociale nedezvoltate

- lipsa abilitatilor de rezolvare de probleme

- lipsa empatiei

- violenta familiala

- abuz sau neglijenta

- divortul parintilor sau despartirea de partener

- moarte sau pierdere

- lipsa suportului social

C. Factorii protectivi care intaresc rezilienta copilului:

- competente sociale

- abilitatea de rezolvare de probleme

- abilitati bune de adaptare

- empatie

- mediu familial sigur sau stabil

-relatii supportive

- abilitati intelectuale

- sentimentul auto-eficacitatii

- abilitati de comunicare

D. Figuri importante din viata copilului implicate ca sa faciliteze cresterea rezilientei copilului:

- parinti, bunici, frati

- ingrijitori

- alti copii

- adolescenti

-prieteni, parteneri

- invatatori

- comunitatea de credinta, cu reteaua ei de suport

E. 1. Identificarea factorilor familiali care pot creste rezilienta copilului

- abilitati parentale bune

- relatii cu parintii bazate pe incredere

- roluri si responsabilitati familiale bine definite

- prezenta oportunitatii de a invata sa se descurce cu criticismul, respingerea si tacerea

E. 2.Identificarea factorilor familiali care pot inhiba rezilienta copilului

- utilizarea de catre parinti sau frati a drogurilor

- practici de ingrijire a copilului si practici de socializare deficitare

- supraveghere familiala a copilului deficitara sau neglijata

- conflicte si certuri familiale

- violenta domestica, abuz sau neglijenta in mediul familial al copilului

O data cu imprimarea intr-o comunitate a unor activitati de acest tip (ludice, creative, orientate
spre abilitati de rezilienta), destinate cresterii rezilientei, putem detecta la nivel de rezilienta a
comunitatii (scoala, localitate, etc.), aceleasi elemente:

· A. putem dezvolta indicatori ai rezilientei,

· B. putem gasi factori inhibatori ai rezilientei,

· C. putem activa factorii protectivi care intaresc rezilienta comunitatii si,

· D. prin implicarea membrilor putem utiliza si alte medii care pot sa faciliteze cresterea
rezilientei comunitatii (clasa, scoala, localitate, etc.)

A. Indicatori ai rezilientei:

- conexiunea intre membrii comunitatii

- dedicare si implicare in viata comunitatii

- valori comune impartasite

- exista structura, roluri si responsabilitati armonizate in cadrul comunitatii

- factorul suportivitate intre membri

- o buna comunicare

- resurse impartite si impartasite

- capacitate buna de voluntariat

- comunitate responsive la evenimente si la situatii

- sentimental de apartenenta si de valorizare a scolii

B. Factori inhibatori ai rezilientei:

- lipsa de servicii de suport

- discriminarea sociala

- discriminarea culturala

- norme sociale care tolereaza violenta

- grup de semeni deviant

- status socio-economic al comunitatii scazut

- rata criminalitatii

- comunitate dezorganizata social si moral

- rivalitati civile

C. Factorii protectivi care intaresc rezilienta comunitatii (clasa, scoala, localitate, etc.)

- accesul la serviciile sociale

- retelele comunitatii

- o puternica identitate culturala

-un system de suport social puternic

- norme sociale orientate impotriva violentei

- identificarea membrilor ca fiind o comunitate

- leadership coeziv, unificator al comunitatii

D. Prin implicarea membrilor putem utiliza si alte medii care pot sa faciliteze cresterea rezilientei
comunitatii (clasa, scoala, localitate, etc.):

- leader in comunitate

- comunitate bazata pe credinte si valori

- actiuni de volunatriat

- activitati si grupuri non-profit

- existenta in comunitate a unor case de credinta, biserici, locuri de manifestare a credintei

religioase, spirituale, etc.

- personal de conducere-coordonare a serviciilor de suport

- activitati educative si personal pentru acestea

- exercitii de dezvoltare a abilitatilor de rezilienta, organizate in scoala (spre exemplu, grupuri si

excursii de cercetasi)

- evenimente si activitati ale comunitatii planificate si promovate prin retelele comunitatii

BIBLIOGRAFIE SI RESURSE WEB

· Jones, A. , (1998), 104 Activities that build self-esteem, teamwork, communication, anger
management, auto-descoperirea si abilitatile de adaptare
· TDH, (2007), Sa radem, sa alergam, sa ne miscam pentru a creste mai bine impreuna: jocuri
cu scop psihosocial, www.tdh.ch/en/documents/laugh-run-and-move-to-develop-together-games-
with-a-psychosocial-aim

·
https://addca.com/adhd-coach-training/ADHD-Blog-Details/learn_to_identify_your_emotions_v/

· https://atlanticave.org/index.php