1

ANXIETATEA SOCIALĂ

dr. Diana Cândea

e-mail: diana.candea@ubbcluj.ro
DIAGNOSTIC DSM-5

A. Frică marcantă sau persistentă de una sau mai multe

situaţii sociale sau de performanţă, în care persoana
este expusă posibilităţii observării/evaluării de către
alţii.

B. Individul se teme că va acţiona (sau va prezenta

simptome anxioase) care vor fi umilitoare sau jenante.

C. Expunerea la situaţia socială temută provoacă aproape

constant frică sau anxietate.
DIAGNOSTIC DSM-5

D. Situaţiile sociale sau de performanţa sunt evitate sau

îndurate cu anxietate sau distres intens.

E. Frica sau anxietatea este disproporţionată în raport cu

ameninţarea reală reprezentată de situaţia socială sau
raportat la contextul socio-cultural.

F. Frica, anxietatea sau evitarea este persistentă, de obicei

având o durată de 6 sau mai multe luni.
 4

DIAGNOSTIC DSM-5
 5

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL
 6

EPIDEMIOLOGIE
• Prevalenţă: de-a lungul unui an ~ 7% (APA, 2013) (alte
studii 5-12%; Kessler et al., 2005, Grant et al., 2005);

• Apare mai ales în perioada adolescenţei, dar poate să

apară și începând cu vârsta de 5 ani;

• Diagnosticarea cu anxietate socială după 30 de ani este

destul de rar întâlnită, dar poate să apară în contextul
unor noi cerinţe sociale (de ex., promovarea la un job care
implică vorbitul în public);

• Comborbidă cu alte tulburări de pe axa I, iar în cazuri

severe cu tulburarea de personalitate evitantă.
 7

EPIDEMIOLOGIE
• SAD este un motiv comun pentru a justifica refuzul școlar în cazul
copiilor mici, fiind totodată singura tulburare afectivă sau anxioasă care a
fost în mod constant asociată cu abandonul școlar timpuriu (Stein & Kean,
2000);

• Studiile indică că SAD din timpul copilăriei sau adolescenţei persistă și

ulterior dacă nu este tratată (Beesdo-Baum et al., 2012; Burstein et al., 2011; Kessler
et al., 2012), cu un debut înainte de vârsta de 11 crescând riscul persistenţei
tulburării în perioada adultă (Abidin, 1992; Beesdo et al., 2007; Wittchen & Fehm,
2003);

• Deși este asociată cu un nivel ridicat de suferinţă și dizabilitate, doar

aproximativ jumătate apelează la tratament, de multe ori dupa 15-20 de
ani de când au simptomele (Wang et al., 2005);

• SAD este una dintre cele mai persistente și cronice tulburări emoţionale,
dar cel mai adesea nu are un curs stabil (Beesdo-Baum et al., 2012; Bruce et al.,
2005).
COMPONENTA CENTRALĂ

Teama de evaluare (negativă) – universală

(Rosenbaum, Biederman, Pollock & Hirshfeld, 1994)

• Intensitatea
• Durata
• Frecvenţa
• Evitare disfuncţională
• Diferenţa faţă de timiditate
SITUATII PROBLEMATICE
• Iniţiere/menţinere conversaţie
• Vorbit în public
• “Performa” în public
• Ocazii sociale (ex. petreceri, întâlnire)
• A fi în centrul atenţiei
• Interacţiune cu persoane cu autoritate
• Comportament asertiv
• Conversaţie la telefon
• Contact vizual cu persoane necunoscute
• Mâncat în public
• Scris în faţa altora
• Folosirea toaletelor publice
MANIFESTARI
Manifestări comportamentale
• Cel mai frecvent: evitare

Caracteristici cognitive
• Exagerarea aspectelor negative ale propriului comportament
• Focalizare excesivă asupra propriei persoane
• Catastrofarea evaluării negative
• Perfecţionism
• Control perceput redus

Manifestări somatice
• Palpitaţii, tremurat, înroșire, transpiraţie, tensiune musculară,
gură uscată, gol în stomac etc.
 11

FACTORI GENETICI
 12

FACTORI GENETICI
• Studiile au arătat în mod consistent că inhibiţia
comportamentală este o trăsătură de temperament
eritabilă ce apare ca și antecedent al dezvoltării tulburării
(Hirshfeld-Becker et al., 2007);

• Rudele de grad primar ale pacienţilor cu anxietate socială

manifestă niveluri mai ridicate ale SAD decât rudeniile
participanţilor din grupul de control (Fyer, Mannuzza, Chapman,
Liebowitz, & Klein, 1993; Reich & Yates, 1988);

• Proporţia de varianţă explicată de factorii genetici în

studiile gemelare variază foarte mult, între 0.13 și 0.60.
 13

FACTORI GENETICI
 14

FACTORI NEUROBIOLOGICI (STEIN & STEIN, 2008)

 15

FACTORI COGNITIVI
În comparaţie cu ceilalţi copii non-anxioși, copiii și/sau adolescenţii cu
niveluri ridicate de anxietate socială manifestă:

a. Consecinţe anticipate mai negative ale sarcinilor sociale (Alfano,

Beidel, & Turner, 2006) și așteptări mai negative privind calitatea
propriei performanţe (Blote, Miers, Heyne, Clark, & Westenberg, 2014);

b. Un nivel mai ridicat de centrare a atenţiei pe sine (Blote et al., 2014;

Hodson, McManus, Clark, & Doll, 2008; Kley, Tuschen-Caffier, &
Heinrichs, 2012; Schreiber, Hofling, Stangier, Bohn, & Steil, 2012);

c. Cogniţii/discurs orientat spre sine mai negativ în timpul sarcinilor

sociale (Alfano et al., 2006; Kley et al., 2012; Ranta, Tuomisto, Kaltiala-
Heino, Rantanen, & Marttunen, 2014);
 16

FACTORI COGNITIVI

d. Evaluare mai negativă a propriei performanţe după sarcină (Alfano et

al., 2006; Inderbitzen-Nolan, Anderson, & Johnson, 2007; Miers, Blote, Bokhorst,
& Westenberg, 2009); poate reflecta și un real deficit de abilităţi sociale;
e. Un nivel mai ridicat de procesare pre-eveniment (Hodson et al., 2008);
f. Un nivel mai ridicat de procesare și ruminaţie post-eveniment
(Hodson et al., 2008; Schmitz, Kramer, Blechert, & Tuschen-Caffier, 2010);
g. O probabilitate mai mare de interpretare negativă a situaţiilor și
informaţiilor sociale, incluzând o percepţie mai negativă asupra
răspunsurilor audienţei (Blote et al., 2014; Miers, Blote, Bogels, &
Westenberg, 2008) precum și imagini mai negative ale perspectivei
observatorilor (Ranta et al., 2014);
h. O frecvenţă și vivacitate mai mare a imaginilor de sine
distorsionate, asociate cu un nivel mai crescut de distres relaţionat
cu situaţiile sociale (Schreiber & Steil, 2013; Schreiber et al., 2012).
 17

FACTORI COGNITIVI
 18

COMPORTAMENTE DE SIGURANŢĂ
 19

FACTORI DE MEDIU
• Relaţiile cu covârstnicii și contextul școlar (cei cu
anxietate socială tind să aibă mai puţini prieteni, sunt mai
puţin plăcuţi și acceptaţi de colegi și au o probabilitate
mai mare de a fi neglijaţi pasiv/activ sau de a fi victime);

• Factori parentali (supraprotecţia maternă, respingerea

paternă și un nivel scăzut de căldură emoţională în
adolescenţă au fost asociate cu un risc crescut de a
dezvolta SAD; Knappe, Beesdo-Baum, Fehm, Lieb, & Wittchen, 2012);

• Evenimente aversive de viaţă.

 20

FACTORI DE MEDIU
 21

UN MODEL AL DEZVOLTARII SAD (SPENCE & RAPEE, 2016)

 22

TEORII (WELLS, 1997)

 23

TEORII (RAPEE & HEIMBERG, 1997)

TEORII (Clark & Beck, 2010)
 25

INTERVENTIE
• Psihoterapie cognitiv-comportamentală (psihoeducaţie,
relaxare musculară progresivă, training al abilităţilor
sociale, expunere în imaginar și in-vivo, feedback video,
restructurare cognitivă);

• Medicaţie.