Consolidarea Familiilor prin

intermediul
Factoriilor Protectori
Mariana Lupascu
AO Parteneriate pentru fiecare copil
 CINCI FACTORI DE PROTECŢIE
1. rezilienţa parentală
2. conexiuni sociale
3. cunoaşterea principiilor de
îngrijrie şi dezvoltare a copilului
4. sprijin concret la necesitate
5. competenţe sociale şi
emoţionale ale copiilor
 Abordarea Consolidarea Familiilor
Consolidarea familiei are drept scop să asigure
prosperitatea și bunăstarea copiilor şi familiilor.
Presupune:
• schimbări mici, dar semnificative, în activităţile cotidiene;
• mecanisme de ghidare și aplicare practică a schimbărilor dorite;
• aplicabilitatea la toate etapele de contact cu familiile cu copii;
• utilizarea resurselor financiare din fondurile existente pentru
implementare;
 Accent pe Factori de Protecţie
elemente condiţii sau
de pericol, resurse
primejdie prezente la
prezente la persoane,
persoane, familii,
familii, Factorii de Factorii
Risc Protectori comunităţi sau
comunități societate, care
și reduc și elimină
societatea riscurile și care
care extind în mod
afectează activ bunăstarea
bunăstarea
 ???
1. Care sunt consecințele dacă în lucrul cu
familiile ne axăm pe factorii de risc?

1. Există riscuri ce pot fi înlăturate dificil?

1. Cum credeţi, existenţa unui factor de risc

duce neapărat la un rezultat negativ?
 !!!

Factorii de risc şi factorii de protecţie

interacţionează între ei. Rolul nostru este să
ne concentrăm atenția pe ceea ce lucrează,
ce îi reușește familiei să facă, înțelegînd
bine riscurile existente. Pentru ca în final să
excludem aceste riscuri.
Cercetările în domeniu au constatat că
Familiile obțin ceea de ce au nevoie și
prosperă, atunci cînd în viaţa personală dar
și în anturajul lor și în comunităţile lor
există factori protectori puternici
 Schimbarea Relaţiei cu Părinţii
• Susţinerea capacităţii părinţilor de a fi părinţi
eficienţi;
• Implicarea părinţilor în calitate de parteneri în
atingerea unor rezultate bune pentru copii;
• Implicarea eficientă a părinţilor, prin programele
implementate;
• Implicarea nemijlocită a părinţilor în relaţiile de
sprijin reciproc creează factori de protecţie;
• Parteneriat cu părinţii pentru a ajuta la elaborarea
sistemelor şi politicilor ce lucrează pentru copii şi
familii;
 Racordarea la Ştiinţa despre Dezvoltare
Racordarea practicilor și instrumentelor la rezultatele
cercetărilor din domeniul dezvoltării copilului:
•perioade critice pentru dezvoltare;
•copilăria fragedă şi adolescenţa;
•importanţa relaţiilor de afecţiune în copilăria
fragedă;
•efectele traumei asupra dezvoltării,
comportamentului şi rezultatelor pe care le obține
copilul;
 Copilăria fragedă şi protecţia copilului
• Rata înaltă a abuzului şi neglijării copiilor sub vîrsta
de 4 ani;
• Copiii sub vîrsta de 1 an sînt beneficiarii ai sistemului
de protecţie a copilului, şi sunt expuși celui mai înalt
risc de a deceda în rezultatul abuzului şi neglijării;
• Experienţele traumatice la vîrsta fragedă sînt
combinate cu trauma separării de familie;
• Fenomenul traumei se transmite din generaţie în
generaţie;
• Majoritatea copiilor din sistemul de protecţie a
copilului se rămân sau se întorc în familiile lor
biologice;
Important este să începem cît mai devreme

“Copilăria fragedă este şi cea mai critică, şi cea mai

vulnerabilă perioadă în dezvoltarea copilului. În primii
cîţiva ani se pune fundaţia creşterii intelectuale,
emoţionale şi morale. Nu putem rata copilăria în aceşti
primi ani”.

Brazelton, T. B., & Greenspan, S. (2000).

http://www.youtube.com/watch?v=VNNsN9IJkws
 Ştiinţa despre neglijare (1)
• Reacţiile reciproce sînt esenţiale, iar absenţa lor prezintă o
ameninţare la adresa dezvoltării şi bunăstării copilului;
• Neglijarea are consecințe:
• dezvoltării creierului şi procesului de informare a
copilului,
• dezvoltării sistemelor biologice de reacţionare la stres,
• apariţiei unor dificultăţi emoţionale şi de relaţionare
interpersonală,
• apariţiei unor dificultăţi de învăţare şi nereuşită
şcolară,
 Ştiinţa despre neglijare (2)
• Neglijarea cronică este asociată cu un spectru
larg de daune, comparativ cu abuzul activ;
• Consecinţele negative ale neglijării pot reduse
prin intervenţii relevante cît mai timpuriu
posibil;
!!! Impactul neglijării poate fi înlăturat printr-o
combinaţie de intervenţii terapeutice şi
îngrijire afectuoasă.
Impactul asupra dezvoltării creierului
Creier Creier
Netraumatizat Traumatizat
 Stresul şi copiii mici

www.youtube.com/watch?v=rVwFkcOZHJw
 Experiențe traumatizante în copilărie
• Printre cele mai frecvente consecinţe ale experienţelor
traumatizante din copilărie este şi calitatea redusă a vieţii
adulte.
 Sănătatea fizică,
 Sănătatea mentală,
 Comportamente de risc,
 Statutul socio-economic.
 abuzul sau dependența de alcool şi alte substanţe;
 depresia, tulburări de anxietate, tendințe suicidale;
 boli cardiace, boli pulmonare, boli de ficat;
 agresivitate, violență sau victimizare în familie, între persoanele
foarte apropiate;
 promiscuitate sexuală şi sarcini nedorite în adolescență;
Impactul abuzului şi neglijării copilului

Părinţi abuzivi sau neglijenţi

Ataşamente şubrede, tulburări emoţionale,

modele negative de funcționare

Capacitate redusă de adaprate a

strategiilor de soluţionare a problemelor

Funcţionare socială ineficientă, relaţionare

proastă cu semenii

Samuels, B. (2012). Looking the future: An

agenda for the Children’s Bureau’s next 100
Deprimare psihologică
years.
Disfuncționare relaţională în viaţa
matură
 Reducerea consecințelor traumei
• Relaţiile afectuoase cu un adult grijuliu şi iubitor pot preveni
sau remedia efectele dăunătoare ale stresului toxic;
• Intervenţii terapeutice specifice, combinate cu intervenții
pentru dezvoltarea copilului;
• Susținerea dezvoltării timpurii a copiilor, în special dezvoltarea
competenţelor sociale şi emoţionale la copii mici;
• Susţinerea familiilor / îngrijitorilor în dezvoltarea capacității de
îngrijire şi susţinere afectuoasă a copiilor, formarea capacităţii
de a-i menţine pe copii în condiţii de siguranţă;
 Cinci factori de protecţie
REZILIENŢA PARENTALĂ

CONEXIUNI SOCIALE

CUNOAŞTEREA PRINCIPIILOR DE ÎNGRIJRIE

ŞI DEZVOLTARE A COPILULUI

SPRIJIN CONCRET LA NECESITATE

COMPETENŢE SOCIALE ŞI EMOŢIONALE ALE

COPIILOR
 Rezilienţa

Capacitatea umană de a
înfrunta, depăşi, a se
consolida prin vitregiile
vieţii, şi chiar de a se
transforma prin acestea
 Rezilienţa parentală
Controlul stresului şi buna funcţionare, atunci cînd
întîmpină dificultăţi, experienţe neplăcute, traumă

Rezilienţă la stresul cauzat de Rezilienţa la stres în

aspecte generale ale vieţii creşterea copiilor
• Speranţă, optimism, încredere de •Nu permite stresului să
sine;
influenţeze dragostea și
• Capacităţi de rezolvare a îngrijirea copilului;
problemelor;
•Atitudine pozitivă cu
• Autoîngrijirea şi dorinţa de a cere
ajutor;
privire la copil şi grija faţă
de el;
• Capacitatea de a controla
emoţiile negative;
 Consolidarea rezilienţei părinţilor

• Demonstrarea prin căi diferite că părinţii sînt apreciaţi;

• Respectarea rasei, limbii, culturii, istoriei, şi viziunii asupra
creşterii copiilor, caracteristicilor individuale ale familiei;
• Încurajarea părinţilor să-şi gestioneze eficient stresul;
• Susţinerea părinţilor în calitate de factori de decizie şi
ajutarea lor să-şi dezvolte capacităţi de luare a deciziilor şi
abilităților de lider în viața proprie;
• Ajutarea părinţilor să înţeleagă cum să-l susţină pe copil în
momente stresante;
 Rezilienţa parentală
1. Are deprinderi necesare pentru soluţionarea problemelor
cotidiene
2. Poate să-și controleze emoţiile în situaţii stresante
3. Îngrijește de sine
4. Menţine locuinţa şi gospodăria în ordine
5. recunoaşte că are nevoie de suport pentru a se descurca în
gospodărie sau în îngrijirea copilului
6. recunoaşte că are probleme legate de consumul de alcool/droguri
şi acceptă necesitatea tratamentului de-pendenţei de
alcool/droguri
7. ştie să planifice şi să gestioneze bugetul familial
8. este responsabil, lucrează, caută oportunităţi de a cîştiga surse de
existenţă
 Conexiuni Sociale
Relaţiile pozitive ce oferă sprijin emoţional,
informaţional, instrumental, şi spiritual

• Diferite relaţii de prietenie şi suport;

• Persoana se simte respectată şi apreciată;
• Acceptă ajutor de la alţii, şi oferă ajutor
altora;
• Capacităţi pentru crearea şi menţinerea
legăturilor de durată;
 Consolidarea conexiunilor sociale
• Ajutarea familiilor să valorifice, creeze, susţină şi să
folosească relaţiile sociale
• Crearea unui mediu incluziv
• Facilitarea sprijinului reciproc
• Promovarea angajamentului în comunitate şi
participarea în activităţile comunitare
 Relaţiile sociale ale familiei
1. este comunicabil, poate să stabilească și să
mențină relaţii
2. are prieteni şi este în relaţii bune cu vecinii
3. știe cum să solicite sprijin de la prieteni, vecini
atunci cînd se confruntă cu o problemă şi acceptă
sprijinul
4. comunică şi cere sfatul altor părinţi care au copii
de aceeaşi vîrstă sau se confruntă cu aceleaşi
probleme de îngrijire a copilului
5. oferă susţinere şi suport altor persoane
6. participă la activităţi organizate în comunitate
 Cunoaşterea principiilor de îngrijire
parentală şi de dezvoltare a copilului
Înţelegerea principiilor de dezvoltare a copilului şi a strategiilor
de îngrijire ce susţin dezvoltarea fizică, cognitivă, a limbajului,
socială şi emoţională
• Atitudinea grijulie și afectuoasă a părinţilor;
• Aşteptări adecvate față de potențialul și dezvoltarea copilului;
• Capacitatea de a crea mediu potrivit pentru dezvoltarea
copilului;
• Tehnici pozitive pentru disciplinare și de control eficient al
comportamentul copilului;
• Recunoaşterea şi satisfacerea necesităţilor specifice ale
copilului;
 Consolidarea capacității parentale
• Oferiți modele de interacţiune cu copiii, potrivit
potențialului și etapei de dezvoltare;
• Oferiţi informaţie şi resurse despre îngrijirea şi
dezvoltarea copilului;
• Încurajaţi-i pe părinţi să facă observaţii, să pună
întrebări, să cerceteze problemele de îngrijire şi să
încerce noi strategii;
• Abordaţi problemele de îngrijire a copiilor din
perspectiva punctelor forte și a reușitelor;
 Capacitatea parentală pentru îngrijirea şi dezvoltarea
copilului
1. cunoaşte şi înţelege necesităţile de dezvoltare și comportament
ale copilului
2. are aşteptări adecvate de la copil
3. comunică fără bariere cu copilul
4. poate gestiona eficient comportamentul copilului fără a aplica
forme violente de disciplinare
5. întotdeauna cunoaşte locul aflării copilului
6. caută informaţii/sfaturi despre creşterea şi educaţia
copilului/copiilor
7. participă la şedinţele părinteşti, comunică cu cadrele didactice,
se implică în activităţile preşcolare sau şcolare ale copilului
(suport la pregătirea temelor, cititul în comun, etc.)
8. se implică, încurajează şi susţine interesele şi ocupațiile copilului
 Sprijin concret la necesitate
Accesul la sprijin şi servicii concrete pentru soluţionarea
problemelor familiilor şi pentru minimalizarea stresului
cauzat de probleme
• Căutarea şi primirea susţinerii la momentul cînd apare
necesitatea, la debutul problemei;
• Cunoaşterea serviciilor disponibile şi a modului de a le accesa;
• Securitatea financiară adecvată pentru satisfacerea
necesităţilor principale;
• Insistență în obținerea suportului necesar;
• Pledoaria eficientă pentru sine şi pentru copil, cu scopul
obţinerii ajutorului necesar;
 Oferirea sprijinului necesar

• Reacţionaţi imediat, atunci cînd familiile intră în criză

sau se adresează pentru suport;
• Încurajați încrederea în forţele proprii şi respectați
familia indiferent de statut și problemă;
• Oferiţi informaţie şi direcţionaţi familia către serviciile
sau specialiștii din comunitate de care au nevoie;
• Ajutaţi familiile să dezvolte capacităţile pentru a-şi
identifica necesităţile şi să solicite asistenţa de care au
nevoie;
 Competenţe sociale şi emoţionale ale
copiilor
Interacţiunile dintre familie şi copil îi pot ajuta pe copii să
dezvolte capacitatea de a comunica clar, de a recunoaşte şi a-şi
controla emoţiile, şi de a stabili şi menţine relaţiile
Pentru părinte: Pentru copil:
• Reacţii calde şi consecvente; •Autocontrol, conform vîrstei;
• Cultivarea ataşamentului •Capacitatea de a forma şi
puternic şi sigur cu copilul; menţine relaţii cu alţii;
• Încurajarea şi amplificarea •Interacţiuni pozitive cu alţii;
deprinderilor sociale; •Comunicare eficientă
• Determinarea limitelor.
 Sprijin concret la necesitate
1. își poate apăra drepturile și interesele sale și pe cele ale
copilului
2. a avut experienţe pozitive în accesarea serviciilor necesare
3. are nevoie de ajutor în accesarea serviciilor (analfabetism,
capacitatea redusă de a percepe informaţia, etc.)
4. are nevoie de competenţe noi pentru a se angaja
(instruire, iniţierea unei afaceri)
5. are asigurare medicală
6. ştie unde şi cum poate obţine asistenţă medicală
 Importanța competenţelor sociale şi
emoţionale
Copii care au temelie puternică în dezvoltarea emoţională:
•Tolerează mai uşor frustrarea;
•Se bat mai rar;
•Mai rar manifestă comportament distructiv;
•Sînt mai sănătoşi;
•Nu sunt atît de singuratici;
•Nu sunt atît de impulsivi;
•Se concentrează mai bine;
•Au reuşită şcolară mai bună;
(Center for the Social Emotional Foundation for Early Learning)
 Consolidarea competenţelor sociale şi
emoţionale
• Ajutaţi-i pe părinţi să controleze dezvoltarea socio-
emoţională a copilului;
• Oferiți modele de îngrijire afectuasă a copiilor;
• Includeţi activităţi de dezvoltare socială şi emoţională a
copiilor în sistemul de servicii unde activați;
• Ajutaţi-i pe copii dă dezvolte identitate culturală pozitivă şi
să interacţioneze într-o societate diversă;
• Reacţionaţi pro-activ atunci cînd dezvoltarea socială sau
emoţională necesită mai mult sprijin;
 Capacitatea părinților de a dezvolta competenţele
emoţionale şi sociale ale copilului
1. încurajează copilul să-şi exprime emoţiile şi
răspunde la aceste emoţii
2. încurajează copilul să-și exprime opinia şi îl
implică în luarea decizii-lor cotidiene
3. învaţă copilul/copiii să-și stăpînească
agresivitatea
4. învaţă copilul să comunice cu alţi copii
5. susţine copilul să înţeleagă diferenţa dintre bine
și rău și stabileşte reguli şi limite clare pentru
comportamentele acceptabile
Evoluția competențelor sociale și
emoţionale