COPII CRESCUȚI ÎN HAOS: Restabilirea unui echilibru sănătos în relațiile adulți/ copii

Gabor Maté M.D.

„Paradoxul rămâne, cum ar putea absența a ceva sau a cuiva să creeze astfel de tulburări... Trebuie
să existe o biologie a pierderii și trebuie să o găsim.”

Dr. Myron Hofer

„Experiențele de dezvoltare determină statutul organizațional și funcțional al creierului matur.”i

Dr. Bruce Perry

I. Mediul de dezvoltare timpurie

1. Funcțiile creierului implicate în toate comportamentele disfuncționale ale copiilor și ale

adulților: controlul impulsului, conștientizarea socială, atenția la ceea ce este adecvat,
autoreglarea emoțională.

2. Ce înseamnă atunci când copiii (sau adulții) „fac o scenă”(act out ): trei perspective –
comportamentală, medicală/genetică, de dezvoltare/socială.
Din punct de vedere al dezvoltării, urmărim să înțelegem dinamica internă a copilului (sau
adultului) și să identificăm etapele de dezvoltare nerealizate încă.

3. Exemplul AD(H)D: control slab al impulsului, capacități atenționale deficitare, +/-

hiperactivitate;
a. Modelul medical: boală, soluții în mare parte moștenite: medicamente;
b. Modelul comportamental: soluții pentru „comportamente scăpate de sub control”:
modificări comportamentale, cum ar fi recompense și pedepse;
c. Modelul dezvoltării: soluții pentru o dezvoltare afectată: medicamente, dacă este
necesar, dar scopul principal este dezvoltarea sănătoasă a copilului.

4. Exemplul dependențelor: funcții ale creierului implicate în adicție:

a. Circuitul de ameliorare a durerii / plăcere / recompensă / atașament prin secreția de
endorfine;
b. Circuitul de stimulare/motivare prin secreția de dopamină;
c. Reglarea impulsului;
d. Auto-reglarea emoțională;

1
 e. Reglarea stresului.

5. Cum se dezvoltă creierul uman:

a. Biologia nu înseamnă ereditate, fiziologia nefiind reglementată genetic - influențe
epigenetice;
b. Darwinismul Neural;
c. Cortexul Orbito-frontal: funcții și cum dezvoltarea sa este influențată de mediul psiho-
emoțional;
d. Sintonizarea în dezvoltarea creierului;
e. Componenta ereditară: sensibilitatea; predispoziția nu presupune/ nu înseamnă
predeterminare genetică.

Condiția necesară pentru ca toate circuitele cerebrale discutate anterior să fie posibile este accesul
la o figură parentală de îngrijire în mod consistent disponibilă, stabilă din punct de vedere
emotional, relaxată și hrănitoare.

“Conexiunea umană creează conexiuni neuronale” (Dr. Daniel Siegel, unul dintre membrii
fondatori ai centrului UCLA pentru Cultură, Studii ale Creierului și Dezvoltareii ).

“Pentru copil (aflat în copilăria mică sau mai mare), relațiile de atașament reprezintă factorii de
mediu majori care influențează și determină dezvoltarea creierului în perioada de creștere.
Atașamentul stabilește o relație interpersonală care ajută creierul imatur să folosească
mecanismele mature ale creierului părintelui pentru a-și organiza propriile mecanisme și
procese”iii (Dr. D. Siegel).

“În orice moment al procesului există acest potențial ori pentru o stimulare pozitivă ori pentru o
stimulare negativă care setează microstructura creierului“ iv(Dr. Robert Post, coordonatorul
Filialei de Psihiatrie Biologică a Institutului pentru Sănătate Mintală [U.S.]).

“Un mediu de creștere secătuit sau anormal poate scădea de o mie de ori numărul de sinapse per
axon (extensia lungă a celulei nervoase care conduce impulsul electric către un alt neuron), poate
întârzia creșterea și poate elimina miliarde, chiar trilioane de sinapse per creier și poate rezulta
în menținerea anormală a unor conexiuni care în mod normal ar fi eliminate în procesul de
creștere. Deficitele induse prin intermediul mediului de creștere duc la dezvoltarea deficitară a
abilității de a anticipa consecințele sau de a inhiba comportamentele irelevante sau inadecvate,
comportamentele auto-distructive, iar oamenii și animalele dezvoltă perturbări severe în toate
aspectele de funcționare– socială, emoțională, de exprimare și de funcționare perceptivă”. v (Dr.
Rhawn Joseph, cercetător al creierului).

2
II. Biologia pierderiivi
a. Stresul intrapartum;
b. Separarea timpurie: șoareci, maimuțe;
c. Stres pospartum;
d. Abuz în copilărie.

III. Memoria implicită

“Atunci când oamenii sunt influențați de experiențe din trecut fără a fi conștienți că, de fapt,
se află sub influența amintirilor.”
“Efectele implicite ale experiențelor din trecut ne formează reacțiile emoționale,
preferințele și dispoziția – elemente cheie în ceea ce numim personalitate” (Dr. Daniel
Schacter, Searching for Memory: The Brain, The Mind and The Past).

IV. Cele trei mecanisme de apărare principale împotriva vulnerabilității și implicațiile

pentru sănătatea mintală:
a. Închidere emoțională (și consecințele);
b. Detașare (retragere emoțională, nepăsare);
c. Disociere (de la ADHD la psihoză).

V. Implicațiile unui atașament nsecurizant și al stresului timpuriu asupra sănătății

mintale:
 Depresie;
 Anxietate;
 PTSD;
 Fobie socială;
 ADHD;
 Psihoză;
 Paranoia;
 Comorbidități.

VI. Mediul social

“Dacă societatea noastră ar aprecia cu adevărat importanța legăturilor emoționale cu copiii
în copilăria mică, nu ar mai tolera situații în care copiii cresc, iar părinții se chinuie cu ei, într-
un mediu care nu poate oferi condițiile necesare pentru o creștere sănătoasă a copiilor”.
(Stanley Greenspan, M.D., Psihiatru Pediatru and Fostul Director al Programului Clinic de
Dezvoltare a Copiilor, [U.S.] Institutul Național de Sănătate Mintală).

3
VII. Implicațiile pe termen lung ale stresului timpuriu și ale atașamentului perturbat
asupra sănătății fizicevii:
 Obezitate (ACE studies);
 Boli Autoimune;
 Hipertensiune, boli cardiovasculare;
 Malignitate;
 Boli croniceviii.

VIII. Promovarea dezvoltării (cf. obiectivelor comportamentale pe termen scurt) în

tulburările care apar în copilărie.
A. Aspecte psihologice/ emoționale
a. Stimă de sine scăzută;
b. Sentimentul de a nu aparține;
c. Sentimente profunde de respingere;
d. Incapacitatea de a citi semnalele/indiciile sociale;
e. Dificultatea de a învăța din experiențele negative;
f. Nevoi disperate de acceptare și de a aparține.

B. Ce fac copiii atunci când “fac o scenă” (act out): Înțelegerea comportamentului.
a. “Doar caută atenție”;
b. Comportamente “provocative” sau “manipulative”;
c. Nu este vorba despre “lene”, doar despre o lipsă de motivație;
d. Opoziționism: contravoința (nu este o voință autentică, ci lipsa ei);
e. Memoria Implicită (exemplu: furie, detașare defensivă).

C. Factorul de socializare cu grupul de egali (colegi, prieteni, etc)

D. Obiectivele de dezvoltare pe termen lung sunt mai importante decât obiectivele

comportamentale pe termen scurt:
a. Plasticitatea creierului uman: permite unor circuite noi de control al impulsului, de
motivație și de atenție să se dezvolte atât cât sunt întrunite condițiile necesare
pentru o astfel de dezvoltare;
b. Condițiile necesare pe care doar adulții le pot oferi copiilor și pe care doar adulții
conștienți de sine și prezenți le pot oferi altor adulți:
• Considerație pozitivă și necondiționată: importanța relației;
• Curiozitate și compasiune;
• Conștiință de sine.
c. Obiectivele și tehnicile comportamentale de multe ori duc la închidere emoțională,
pierderea vulnerabilității, întărirea contravoinței, frustrare și furie acumulate și o
stimă de sine scăzută;
d. Impactul negativ al pedepselor și al recompenselor;
e. Înțelegerea comportamentulor negative (“acting out”).

4
E. Probleme apărute în clasă:
a. Primum non nocere;
b. Lucrul cu părinții;
c. Suport pentru nevoile speciale;
d. Păstrarea nevoilor de atașament în prim plan;
e. Timp pentru joc și exprimare creativă;
f. Ajustarea așteptărilor în ceea ce privește evaluarările și sarcinile pentru acasă;
g. Încrederea în copil, încrederea în propria persoană.

F. Ce se poate obține și ce nu se poate obține prin medicație.

5
FACTORUL DE SOCIALIZARE CU GRUPUL DE EGALI (COLEGI, PRIETENI, ETC) ÎN ÎNVĂȚARE
ȘI DEZVOLTARE

Gabor Maté M.D.

Acțiunea are sens doar în relație, iar fără înțelegerea relaționării acționarea asupra
oricărui nivel va crea doar conflict. Înțelegerea relaționării este infinit mai importantă decât
orice căutare a unui plan de acțiune.
J. Krishnamurti

Retragerea către grupul de egali: Copiii se orientează în funcție de ceilalți copii (și nu în funcție
de adulți) în privința valorilor, direcțiilor, caută unii la alții indicii despre cum să fie, cum să
vorbească, cum să arate, ce este important să urmărească în viață.

Atașament: nevoia de apropiere și de contact fizic și emoțional

Goluri în atașament
Cele șase modalități prin care ne atașăm:
1. Simțuri;
2. Similaritate;
3. Apartenență și loialitate;
4. Importanță (semnificație);
5. Simțire (emoțională);
6. A te face cunoscut.

Felul în care atașamentul suține părinții și procesul de creștere a copilului:

1. Structurează din punct de vedere ierarhic relația dintre părinte/ adult și copil;
2. Evocă instinctele parentale;
3. Reglează atenția copilului;
4. Menține copilul aproape de părinte/ adult;
5. Transformă părintele/ adultul într-un model de urmat;
6. Desemnează părintele/ adultul drept figura principală de autoritate;
7. Îl determină pe copil să își dorească să fie mai bun pentru părintele/ adultul care îl
îngrijește.

Retragerea către grupul de egali blochează dezvoltarea sănătoasă:

1. Ruperea contactului cu emoția;
2. Imaturitate, lipsa individualității;
3. Agresivitate;
4. Transformarea în agresori și în victime;
5. Sexualitate inadecvată și precoce;
6. Incapacitatea de a se lăsa învățați.

6
Contravoința: Înțelegerea opoziționismului

Factorul de învățare: Cum este subminată învățarea prin retragerea către grupul de egali
Cele patru moduri de a învăța:
1. Curiozitate;
2. Adaptabilitate, încercare și eroare;
3. Învățare integrativă;
4. Învățarea care are la bază atașamentul.

Cum să ne păstram copiii aproape (Sau cum să ne reapropiem de ei):

1. Continerea copilului;
2. Invitarea la independență;
3. Prioritizarea relației;
4. Structură și restricționare;
5. Disciplinare securizantă cu menținerea atașamentului.

Prevenirea retragerii către grupul de egali:

1. Nu încuraja competiția:
- retragerea către grupul de egali nu reprezintă soluția pentru problemele de
socializare, timiditate sau pentru lipsa de frați și surori;
- stresul mersului la grădiniță/creșă în absența atașamentului.
2. Recrearea atașamentului comunității
3. Cine sunt adulții pentru copil?

Sindromul agresorului: Dincolo de comportamente

FACTORUL PARENTAL

1. Neurobiologia Interpersonală: implicații;

2. Sistemul Familial;
3. Relațiile parentale;
4. Starea emoțională a părintelui;
5. Importanța stării de prezență;
6. Stresul parental;
7. A FI versus A FACE – CINE și nu CE.

7
Bibliogragie: Mediul Hrănitor

Bowlby, John, Attachment, Basic Books, 1969.

Bowlby, John, Separation: Anxiety and Anger, Basic Books, 1973.

Bowlby, John, Loss: Sadness and Depression, Basic Books, 1980.

Bowlby, John, A Secure Base: Parent-Child Attachment and Healthy Human Development, Basic
Books, 1988.

Herman, Judith Lewis, M.D., Trauma and Recovery: The Aftermath of Violence-From Domestic
Abuse to Political Terror, Basic Books, 1992.

Kerr, Michael E. and Bowen, Murray, Family Evaluation: The Role of the Family as an Emotional
Unit that Governs Individual Behavior and Development, W.W. Norton & Company, 1988.

Kolari, Jennifer, Connected Parenting, Penguin Canada

Mahler, Margaret S., et. al., The Psychological Birth of the Human Infant: Symbiosis and
Individuation, Harper Collins, 1975.

Miller, Alice The Drama of the Gifted Child: The Search for the True Self, Basic Books, 1994.

Montagu, Ashley, The Human Revolution, Bantam Books, 1965.

van der Kolk, Bessel A. et. al, Ed., Traumatic Stress: The Effects of Overwhelming Experience on
Mind, Body and Society, The Guildford Press, 1996.

Winnicott, D.W., The Maturational Process and the Facilitating Environment: Studies in the Theory
of Emotional Development, International Universities Press, 1985.

Bibliografie: Creieri, minte și Dezvoltarea Creierului

Damasio, Antonio R., Descartes’ Error: Emotion, Reason, and the Human Brain, G.P. Putnam & Sons,
1994.

Dawson, Geraldine and Fischer, Kurt W., Ed., Human Behavior and the Developing Brain, The
Guilford Press, 1994.

Diamond, Marian Cleeves, Magic Trees of the Mind, Plume, 1999.

Doidge, Norman , The Brain That Changes Itself, Penguin, 2007.

Gerhardt, Sue, Why Love Matters: how affection shapes a baby’s brain, Brunner-Routledge, 2004.

8
Greenspan, Stanley I., The Growth of the Mind: And the Endangered Origins of Intelligence, Addison-
Wesley Publishing Company, 1997.

Kotulak, Ronald, Inside The Brain: Revolutionary Discoveries Of How The Mind Works Andrews and
McMeel, 1996.

LeDoux, Joseph, The Emotional Brain: The Mysterious Underpinnings of Emotional Life, Simon &
Schuster, 1996.

Schore, Allan N., Affect Regulation and the Origin of the Self: The Neurobiology of Emotional
Development, Lawrence Erlbaum Associates, 1994.

Siegel, Daniel, The Developing Mind: Toward A Neurobiology of Interpersonal Experience, The
Guildford Press, 1999.

Siegel, Daniel, The Mindful Brain: Reflection and Attunement in the Cultivation of Well-Being, W.W.
Norton & Company, 2007

Cărți scrise de Gabor Maté

Scattered Minds: A New Look at the Origins and Healing of Attention Deficit Disorder, Vintage
Canada, 2000.

When The Body Says No: The Cost of Hidden Stress, Vintage Canada, 2004.

Hold On To Your Kids: Why Parents Need to Matter More Than Peers, Vintage Canada, 2005.

In The Realm of Hungry Ghosts: Close Encounters With Addiction, Vintage Canada, 2009.

Note de final

i
B.D. Perry et al., “Childhood Trauma, the Neurobiology of Adaptation, and ‘Use-dependent’ Development of
the Brain: How ‘States’ become ‘Traits,’” Infant Mental Health Journal 16(4) (1995): 271–91.
ii
D. Siegel, The Developing Mind: Toward a Neurobiology of Interpersonal Experience (New York: The Guildford
Press, 1999), 85.
iii
Ibid, 67 and 85.
iv
quoted in R. Kotulak, Inside the Brain: Revolutionary Discoveries of How the Mind Works (Kansas City: Andrews
and McMeel, 1996).
v
R. Joseph, “Environmental Influences on Neural Plasticity, the Limbic System, Emotional Development and
Attachment: A Review,” Child Psychiatry Hum Dev 29(3) (Spring 1999): 189–208.
vi
For a full discussion of stress, trauma and brain development, with extensive journal references, see In The
Realm of Hungry Ghosts, Chapters 17 and 18
vii
For a full discussion, see When The Body Says No, especially Chapter 15: The Biology of Loss
viii
Gluckman, Peter D. et. al., Effect of in Utero and Early-Life Conditions on Adult Health and Disease, NEMJ, July
2, 2008