Universitatea Tibiscus din Timisoara

Facultatea de Psihologie

Disforia de gen la copii

Disciplina: Abilitati
Academice

Student: Alexe Andreea 1

 Cuprins
Capitolul 1. Motivarea alegerii temei ................. 3
Capitolul 2. Despre psihologia copilului .......... 4
Capitolul 3.1. Prezentare generală a disforiei de gen ..........5
Capitolul 3.2. Disforia de gen la copii ......... 6
Capitolul 3.3. Cauze și msnifestări ......... 7
Capitolul 4. Concluzii ........ 8
Bibliografie ....... 9

2
 Capitolul 1
Motivarea alegerii temei
 Disforia de gen este, în opinia mea o temă extrem de ofertantă din punct de
vedere informațional. Am ales abordarea acestui subiect deoarece, cu toate că este
unul complex este și unul extrem de controversat, atât prin prisma a ceea ce
tratează dar și prin multele contradicții ce vizează alegerea și explicarea corectă a
termenilor de factură psihologică. Aici se poate încadra și faptul că domeniul
referitor la gen și sexualitate este unul mai puțin vizat. Părinții copiilor care
manifestă simptome ale disforiei de gen, de obicei nu pot accepta ideea că fiul sau
fiica lor manifestă trăsături specifice genului opus, considerând că asta nu este
decât “o fază”. Însă, de cele mai multe ori se dovedește, în urma unei serii de
ședințe psihologice că acest lucru este cât se poate de plauzibil. Astfel, după ce
acest lucru este confirmat de un specialist, majoritatea părinților își vor încuraja
copii în dorința de tranziție.

3
 Capitolul 2
Despre psihologia
 “Psihologia copilului este centrată asupra
copilului
studiului copilului, are ca scop descrierea şi
explicarea dezvoltării copilului de la naştere la
adolescenţă. Psihologia copilului nu trebuie
confundată cu psihologiagenetică care la rândul
ei este o ştiinţă a dezvoltării, centrată
asupraaspectului evolutiv al comportamentelor
şi asupra genezei lor. Psihologia copilului
studiază dezvoltarea copilului pentru a descrie şi
explica dezvoltarea acestuia, precum şi pentru a
realiza predicţii şi recomandări privind educaţia copilului, pe când psihologia
genetică, plecând de la studiul copilului are ca scop cunoașterea generalizei
structurilor mentale ale adultului.” (Crețu T. (2013), pg 11)

4
 Capitolul 3
3.1. Prezentarea generală a disforiei de
gensuferința pe care o simte o persoană din cauza unei
 Disforia de gen este
nepotriviri între identitatea de gen și sexul atribuit la naștere . Persoanele cu
disforie de gen sunt de obicei transgender. Eticheta de
diagnostic tulburare de identitate de gen a fost utilizată
până în 2013 odată cu lansarea DSM-5 . Condiția a fost
redenumită pentru a elimina stigmatul asociat terme-
nului tulburare. . Disforia de gen afectează oamenii în
moduri diferite. Poate schimba modul în care o persoa-
nă dorește să își exprime genul și poate influența com-
portamentul, îmbrăcămintea și imaginea de sine. Unii
oameni pot purta haine specifice sexului opus, unii ar
putea dori să facă tranziție socială, alții ar putea dori să
facă tranziție medicală cu o intervenție chirurgicală pen-
tru schimbarea sexului și / sau tratament hormonal.
5
3.2. Disforia de gen la copii

 Disforia de gen la copii poate fi definită ca stres din cauza conflictului dintre
manifestările fizice ale genului în corp și percepția lor în mintea unui copil sau
a unui adolescent. Corpul dezvăluie un sex, mintea îl simte pe celălalt. Acest
conflict între materie și minte
poate fi la fel de distructiv ca
ca orice altă stare confuzivă și
merită compasiunea noastră.
cornelia85lex@yahoo.com
Având în vedere prevalența
din ce în mai mare, pertur-
barea vieții de familie, precum
și mintea copilului,  precum și
posibilitatea unei terapii
 prelungite, importanța disforiei de gen rivalizează acum cu cea a anorexiei
nervoase cu incongruența sa dintre realitatea corporală și percepția mentală.

6
 Capitolul 4
Concluzii
 Disfoeia de gen este un diagnosti real, dar care, după părerea mea reprezintă un
subiect căruia ar trebui să i se acorde
mai multă atenție. Persoanele cu disforie
de gen sau chiar și cele cu simptoma-
tologia specifică ar trebui acceptate în
societate fără a fi privite diferit deoarece
sentimentul de excludere le poate crește
semnificativ nivelul anxietății. Ar fi un
bun inceput ca ceilalți să li se adreseze
peroanelor cu disforie de gen cu
pronumele dorit, specific genului
auto-atribuit. Această atitudine de toleranță ar trebui să persiste până in momentul
tranziției și deci până in momentulin care vot aparține “legitim” genului dorit.

8
 Bibliografie
 Crețu T. (2013). Psihologia vârstelor. Iași; Polirom

 De Vries A, Cohen-Kettenis. J Homosexualitatea. Managementul clinic al

disforiei de gen la copii și adulți: abordarea olandeză. (2012)

 Fuss J, Auer M, Briken P. Disforia de gen la copii și adolescenți: o revizuire a

cercetărilor actuale. Opinia actuală în psihiatrie. (2015.)


https://www.bbc.co.uk/iplayer/episode/b05qkzt2/louis-theroux-transgender
-kids

https://www.youtube.com/watch?v=wUFuZk27se8&ab_channel=ReelTrut
hDocumentaries
 9