Testul de frustrare S.

Rosenzweig
 24 de desene
Pe fiecare desen se pot observa două persoane
care se află într-o situaţie sensibil frustrantă,
des întâlnită.
Persoana prezentă în stânga spune ceva,
care ori critică indiferenţa celuilalt, ori are o
influenţă indiferentă asupra celeilalte
persoane prezentate în desen şi prin aceasta
generează frustrare.
 Caracteristici
• forma pentru copii între 6 şi 14 ani,
• forma pentru adulţi
• forma standardizată (cu răspunsuri
predefinite)
Cele 24 de situaţii ale testului se pot împărţi în
două grupe:
situaţii care blochează sau frustrează eul
Situații care blochează sau frustrează supraeul
Situaţiile de blocare ale eului
• apar atunci când un obstacol,
de ordin personal sau
impersonal, intimidează
subiectul, îl dezamăgeşte, îl
răneşte psihic sau îl afectează
în alt mod

• situaţiile nr. 1, 3, 4, 6, 8, 9, 11,

12, 13, 14, 15, 18, 20, 22, 23,
24
situaţiile de blocare ale supraeului

subiectul este învinuit,

mustrat sau incriminat
situaţiile nr. 2, 5, 7, 10,
16, 17, 19, 21
 Fiecare răspuns este apreciat după
direcţia agresiunii care apare prin frustrare
şi după felul reacţiei la frustrare.
Direcţiile de agresiune cuprind:
• perspectiva extrapunitivă (E) în care
agresiunea se direcţionează către mediul
înconjurător,
• perspectiva intrapunitivă (I), în care
agresiunea se direcţionează către eul propriu
• perspectiva impunitivă (M) în care
agresiunea este evitată şi se încearcă
eevitarea frustrării.
tipul de reacţie care apare în interiorul
ei
• reacţii de tip Obstacle-
Dominance: OD – în răspunsuri
domină bariera frustrantă,
• Ego-Defense: ED –
supraevaluarea eului, protecţia
sau referinţa asupra eului,
• Need-Persistence: NP –
accentuarea rezolvării situaţiei
problematice.
 • Din combinaţia acestor şase categorii,
rezultă pentru fiecare item (situaţie din test)
nouă factori posibili de evaluare şi două
variante ale factorilor principali: E şi I.

Tip de reacţie
O–D E–D N–P
Direcţia E E’ E e
agresiunii I I’ I i
M M’ M m
. Dacă de exemplu un răspuns se apreciază ca OD impunitiv şi ED intrapunitiv, atunci se
trece M’/ i/.
Dacă se semnalează numai un singur factor, de exemplu NP extrapunitiv, atunci această
valoare se trece ca // e. Dacă este necesar ca într-o coloană să se aprecieze doi factori,
atunci aceste simboluri se despart prin “;” : / E ; M /
 OD
• E’ = este accentuată existenţa
obstacolului frustrant;
• I’ = obstacolul frustrant este interpretat
în răspuns în aşa fel încât este prezentat
ca nefrustrant sau chiar într-un anumit
fel avantajos; în unele cazuri persoana
accentuează jena situaţiei în care a fost
atrasă, participând la frustraţia celuilalt;
• M’ = obstacolul din situaţia frustrantă
este astfel micşorat încât aproape că
existenţa lui este negată;
 ED
• E = învinuiri, duşmănii etc. se îndreaptă către o
persoană sau lucru din împrejurimi;
• E = în această variantă, persoana neagă în mod
agresiv faptul de a fi răspunzătoare de ceva care îi
este reproşat;
• I = persoana îşi atribuie ei însăşi învinuiri şi mustrări;
• I = o variantă în care persoana îşi recunoaşte vina
dar pe care o deviază sau o redirecţionează către
situaţii de neevitat, astfel respingând răspunderea;
• M = întrebări de vină sau de recunoaştere a vinei, se
supune situaţiei iar situaţia este privită prin
imposibilitatea evitării acesteia şi înainte de toate
persoana frustrantă este dezvinovăţită total.
 NP
• e = o rezolvare a situaţiei frustrante este
aşteptată ca venind de la sau prin participarea
altei persoane;
• i = persoana se străduieşte să-şi rezolve un
anumit sentiment de culpabilitate, chiar şi cu
rezolvarea problemei sale dacă este posibil;
• m = se manifestă speranţa că timpul sau
împrejurările favorabile ar rezolva problema. În
acest caz, caracteristice sunt răbdarea şi
acomodarea la situaţie;
 Cotare
• Majoritatea răspunsurilor se notează cu
un singur factor.
• În general, pentru a se nota cu mai mult
de un singur factor, în răspunsul
subiectului trebuie să existe două
propoziţii clar delimitate între ele.
• În cazuri foarte rare există tendinţa de
apariţie a unui al treilea factor, dar se
poate, prin experienţă, limita analiza la
cei doi factori cei mai importanţi
 scorul intrinsec combinat pe care Rosenzweig îl
foloseşte pentru notarea unui răspuns la care doi
factori se contopesc într-o unitate complexă
• Această notare se foloseşte atunci când există
referiri şi la tendinţe profunde (în general de
tip compensat), care la notare trebuie să fie
analizată. Aceste notări combinate se
încadrează într-un dreptunghi pentru a marca
unitatea lor.
Exemple:
/ E ; I / arată o agresiune împotriva altuia care se bazează pe o îndoială
a subiectului asupra lui însuşi. De ex., în situaţia nr. 20: “Sigur nu-i
suntem destul de plăcute.”

M’ / E / reprezintă o situaţie, aşa numita “reacţia strugurelui acru”, în care frustraţia

va fi redusă printr-o subevaluare a ţelului. De exemplu, în situaţia nr. 8: “Nu-i nimic,
am şi alte prietene.”
Pentru alegerea între OD, ED şi NP la
notarea răspunsurilor amănunţite,
Rosenzweig a pus la punct unele principii
generale, folosite în cazul multor situaţii.
În interiorul unui răspuns dat, materialul
poate, după ce blocarea prin obstacol, a
frustrării, a fost scoasă la iveală (OD) să
învinuiască pe alţii sau pe el însuşi (ED),
sau poate să se confrunte până la o
rezolvare a situaţiei problematice (NP).
În cazul în care apar răspunsuri care
sunt prea scurte, prea generale
pentru a fi notate sau care
presupun faptul că subiectul a
perceput greşit situaţia, se poate
clarifica itemul la sfârşitul testului,
reanalizându-l împreună cu
subiectul
 Pattern
• Factorii până acum izolaţi unul faţă de celălalt se
înglobează în urma evaluării într-un pattern
unitar:
• Patternurile supraeului (Supraego, respectiv SE-
Pattern) dau o viziune de ansamblu asupra felului
în care se apără (justifică) subiectul, atunci când i
se reproşează o greşeală – neagă sau respinge o
faptă sau o contestă numai prin acest
comportament legat în mod normal de motivaţia
morală negativă
 patternul total
se vor analiza trei dintre cei mai frecvenţi
factori ai testului, în ordinea frecvenţei lor de
apariţie.
Fiecare factor, funcţie de nivelul frecvenţei sale
de apariţie, va fi despărţit de ceilalţi prin
semnul “>”. Dacă doi factori au o frecvenţă de
apariţie egală, se vor pune între paranteze şi
se vor despărţi prin semnul “=”.
(de exemplu, (M=e))
 Tendinţele
• Tendinţele ne arată dacă subiectul, în cursul testului,
confundă în mod observabil, clar, un anumit tip al
reacţiei cu un altul.
O astfel de secvenţă este în mod normal indispensabilă
pentru înţelegerea reacţiei la frustrare, dat fiind faptul
că astfel de moduri de comportament nu vor fi stabilite
după reacţia individului faţă de propriile sale reacţii.
Un subiect poate, de exemplu, începe testul cu o
observabilă extrapunitivitate, fiind localizat în coloana
ED şi după 8 sau 9 răspunsuri, care probabil i-au
determinat destule sentimente de vinovăţie poate să
treacă la o reacţie intrapunitivă cursivă care se va
menţine până la sfârşitul testului.
 Nivelul de acord cu grupul
GCR – Group Conformity Rating
Nivelul de acord cu grupul (GCR) cuprinde punerea
de acord a răspunsurilor date de către subiect cu
răspunsurile în mod normal aşteptate la itemii
testului.
S-a constatat că la 18 itemi, cel puţin unul sau două
răspunsuri apar la populaţia de referinţă frecvent
şi sunt tipice situaţiei respective încât pot fi
preluate în lista GCR care este reprezentată în
etalon. Numărul cazurilor în care un subiect cade
de acord în răspunsurile sale cu răspunsurile tip
pentru respectivul item rezultă, în procente, în
GCR.
Rosenzweig, S. – An outline of frustration
theory. Chap 11 in J. Mc.Hunt, Personality
and the behavior disorders, Vol. I, New
York, 1944
Rosenzweig, S., - The picture-association
method and its application in a study of
reactions to frustration. – J. Pers.. 1945,
14, 3 – 23
Rosenzweig, S., - The picture-association
method and its application in a study of
reactions to frustration. – J. Pers.. 1945,
14, 3 – 23