Personalitatea normală versus

personalitatea anormală

Curs 1
Personalitatea și definirea ei

 Personalitatea este „cheia de boltă a

psihologiei și a psihopatologiei” (Ionescu,
1997)
Câteva definiții ale personalității

 Allport - “organizarea dinamică în cadrul individului a

acelor sisteme psiho-fizice care determină gândirea
si comportamentul său caracteristic”.

 Cattell - “sistem al deprinderilor proprii subiectului,

care permit o previziune asupra comportamentului
acestuia”

 Sillamy: “element stabil al conduitei unei persoane;

ceea ce o caracterizează şi o diferenţiază de alte
persoane”
Alte definiții

 Dicţionarul Larousse: “caracteristică relativ stabilă şi

generală a felului de a fi al unei persoane, a modului
de a reacţiona în situaţiile în care se găseşte”.

 World Health Organization, 1994: "un pattern adânc

înrădăcinat de gândire, simțire și comportament,
care caracterizează stilul de viață unic și modul de
adaptare al unui individ și rezultă din factori
constituționali și experiența socială."
Și încă ....

 Larsen et al., 2005 - Personalitatea reprezintă un set

de trăsături și mecanisme psihologice, organizate și
relativ persistente în timp, în cadrul unui individ,
care influențează interacțiunile cu / și adaptarea la
mediul intrapsihic, fizic și social

 Pervin et al., 2005 - Personalitate se referă la acele

caracteristici ale persoanei care explică pattern-urile
consistente ale trăirilor, gândirii și comportamentelor
acesteia
Concluzii recente

 Mayer (2007), în cadrul unei conferințe organizate

de Association for Research in Personality

– definițiile personalității nu sunt vagi si contradictorii, ci ele

pun în evidență anumite similarități.

– problemele cu definițiile personalității nu țin de definiții în

sine, ci, mai degrabă, se datorează eșecului psihologilor
personalității de a utiliza și a susține aceste definiții.
Similarități

 modele caracteristice de gândire, emoție și

comportament (Funder, 2010)
 constanţa şi stabilitatea,
 organizarea şi ierarhizarea,
 unicitatea şi originalitatea
 potențialul predictiv asupra
comportamentului persoanei.
Caracteristici

 Variabilitate versus stabilitate

 Modalitățile stabile de reacție – trăsături

psihice permit:
– descrierea
– anticiparea / prezicerea
– explicarea unui comportament
Caracteristici

 Personalitatea nu este o structură omogenă și

armonică

 Personalitatea prezintă o mare variabilitate de

exprimare. Fiecare individ are propriul profil de
personalitate, care se asociază cu o manieră
particulară de a răspunde la o anumită situație.
Constanță versus Plasticitate

 Constanța asigura predictibilitatea

 Plasticitatea permite o permanentă şi flexibilă

adaptare la cerinţele mereu schimbătoare ale
mediului, la oportunităţi şi constrângeri, la
regulile şi normele sociale
Inflexibilitate versus plasticitate

 Cantonarea persistentă, durabilă și rigidă în zona

extremă a unei dimensiuni psihice, care se exprimă
cu o intensitate extremă și în mod inflexibil în raport
cu variabilitatea situațională conferă personalității un
caracter strident și inadecvat și o împiedică să
acţioneze eficient în raport cu expectanţele societăţii.

 În extremis, aceste caracteristici definesc o

tulburare de personalitate.
Caracteristici ale tulburării de
personalitate (Shives, 1990)

 Comportamentul este rigid şi inflexibil (rezistent la

schimbare);
 Persoana prezintă o toleranţă scăzută la stres şi o
inabilitate crescută de a reacţiona la anxietate;
 Funcţionarea egoului este intactă, dar acesta nu
poate controla acţiunile impulsive;
 Persoana este în contact cu realitatea, deşi are
dificultăţi de interacţiune cu ea;
 Apar tulburări de dispoziţie (depresie, anxietate).
Scurt istoric

 1801, Pinel – „manie sans delir”

 1812, Benjamin Rush descrie oameni cu „raţiune
sănătoasă şi intelect bun”, dar „neschimbaţi ca
afect”, „fără ruşine” şi cu „o iresponsabilitate
înnăscută”..
 Esquirol descrie pacienţi non-psihotici, dar cu un
mod de gândire paradoxal şi cu comportamente
distorsionate
 J.C. Prichard – „nebunie morală”
Scurt istoric

 1888, Koch „inferioritate psihopatică”, „psihopatie”

include un grup de indivizi cu manifestări anormale
de comportament, în absenţa unor afecţiuni mintale.

 Emil Kraepelin (1856-1926), introduce tipurile de

personalitate în clasificarea psihiatrică modernă, ​sub
termenul de "personalități psihopate", după criteriul:
„produc suferință celorlalți”.
Scurt istoric

 1950, Kurt Schneider extinde aria

psihopatiilor, incluzând:
– tipurile de personalitate care crează suferinţă
celorlalţi (cu marcate tendinţe antisociale,
infracţionale, agresive)

– personalitățile care cauzează suferinţă propriei

persoane (personalităţi cu marcate tendinţe
depresive şi de nesiguranţă).
Tulburările de personalitate (Shives,
1990, p.335).

 „modele comportamentale neadaptate, profund

implantate, ce se pot recunoaşte din perioada
adolescenţei sau mai devreme, şi care se continuă
de-a lungul vieţii adulte, deşi devin mai puţin
evidente la vârste medii sau înaintate. Personalitatea
este anormală, fie în ceea ce priveşte
comportamentul, calitatea şi expresia lui, fie în ceea
ce priveşte aspectul său total. Din acest motiv
pacientul suferă sau face pe ceilalţi să sufere,
evidenţiind un efect advers asupra individului şi
societăţii.”
Aspecte specifice

 Dezvoltarea personalității anormale urmează

aceeași dinamică procesuală ca și personalitatea
normală, în ceea ce privește construirea structurilor
operațional-cognitive, instrumentale și reglatorii care
vor asigura adaptarea în context social.

 Personalitatea anormală prezintă disfuncții în relațiile

cu ceilalți

 Personalitatea anormală nu are conștiința acestei

tulburări
Criteriile generale de diagnostic pentru
tulburările de personalitate (DSM-IV)

 A. Un model durabil de experiență internă și de comportament care se abate semnificativ

de la asteptarile celorlalți în contextul cultural căruia îi aparține individul. Acest model se
manifestă în două (sau mai multe) din următoarele domenii:
– Cogniție (de exemplu, moduri de a percepe și de a interpreta pe sine, alți oameni și
evenimentele)
– Afectivitate (de exemplu, gama, intensitatea, labilitatea, și gradul de adecvare a
răspunsurilor emotionale)
– Funcționarea interpersonală
– Controlul impulsurilor
 B. Pattern-ul de comportament este inflexibil și omniprezent într-o gamă largă de situații
personale și sociale.
 C. Pattern-ul de comportament conduce la suferință semnificativă clinic sau insuficiență în
domeniul social, profesional sau în alte domenii importante de funcționare.
 D. Pattern-ul este stabil și de lungă durată și debutul acesteia poate fi identificat în istoria
individului cel puțin la vârsta adolescenței sau la maturitatea timpurie.
 E. Pattern-ul de comportament nu reprezintă o manifestare sau o consecință a altei
tulburări mintale.
 F. Pattern-ul de comportament nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei
substanțe (de exemplu, un drog de ​abuz, un medicament) sau unei condiții medicale
generale (de exemplu, o traumă la cap).