S3-Fundamentele psihopedagogiei speciale

Nume........................

Filială........................

Data…………………

FIȘA DE LUCRU 3

1. Explicați necesitatea realizării unei evaluări psiho-pedagogice la copiii cu cerințe

educaționale speciale.

Educaţia terapeutică a copiilor cu deficienţe sau cu alte CES nu trebuie privită ca un alt tip
de educaţie, ci ca o educaţie obişnuită, dar cu adaptările necesare pentru a fi cat mai
eficientă in situaţiile concrete in care se află aceştia.In faţa unor eventuale bariere, a unor
afecţiuni apărute pe parcursul acestui proces, organismul afectat reacţionează spontan,
mai mult sau mai puţin eficient, dar, de regulă, energic, prin mecanisme compensatorii,
menite să refacă, fie şi numai parţial, procesul ca atare, cat mai aproape de parametrii săi
obişnuiţi. Rezultă că, unul din obiectivele centrale ale intervenţiei educativ-terapeutice
este să stimuleze, să intreţină şi pe cat posibil să direcționeze acțiunea mecanismelor
compensatorii ale organismului afectat.

“In dezvoltarea psihică pot avea loc opriri sau chiar regrese sub influenţa unor factori
deterioranţi, stresanţi, tensionali, etc. Intarzierile dezvoltării psihice pot fi intarzieri de
apariţie a unor conduite superioare sau a unor conduite noi (intarzieri in structurarea
vorbirii la copiii mici) sau intarzieri de dezvoltare psihică propriu-zisă (după ce conduitele
s-au constituit).

Relaţia invăţare-dezvoltare la elevii cu CES, in perspectiva recuperării se referă la faptul

că diversele afecţiuni, care influenţează structura şi dinamica personalităţii lor, se
plasează intr-o ierarhie, unele dintre ele avand un caracter:

- primar, ca rezultat nemijlocit al lezării organismului, iar altele un caracter

- derivat (secundar sau terţiar), ce se adaugă ulterior, ca rezultat al interacţiunilor
dintre organismul afectat primar şi mediul inconjurător (acestea reprezintă de
fapt incapacităţile).
2. Ce este diagnosticul diferențial

Diagnosticul constatativ spune ce dizabilităţi are copilul (deficienţă mintală), iar

diagnosticul diferenţial ridică o întrebare: “Oare aşa este?”.

Factorii care ghidează activitatea de evaluare sunt extrem de numeroşi, mergând de la

factorii genetici la factorii culturali, de la factorii înnăscuţi la factorii dobândiţi şi de la
factorii individuali la cei sociali
De exemplu, deficienţa de limbaj poate să nu fie cauzată de deficienţa mintală, ci de alţi
factori: o boală care ţine copilul în spitale pentru că este axat pe suferinţa lui şi nu mai
găseşte resursele necesare pentru a-şi forma limbajul (de aceea saloanele de copii nu
trebuie să arate ca cele de adulţi); o altă cauză poate fi expunerea la un mediu social
nepotrivit (copilul care-şi pierde vremea în medii cu nivel cultural scăzut, copilul crescut
de bunica foarte bătrână), o traumă afectivă (el nu vorbeşte pentru că comunicarea este o
formă de contact, iar el evită orice fel de contact  nu mai comunică deloc), o deficienţă
de auz nu foarte pronunţată (o hipoacuzie uşoară  el nu stăpâneşte anumite foneme – s,
f – ce nu sunt pronunţate accentuat). Deci, pentru unul şi acelaşi simptom putem avea mai
multe situaţii.

Dați un exemplu cum se realizează diagnosticul diferențial

3. Identificați avantajele evaluării (diagnosticului) formativ.

Diagnosticul formativ face parte din aşa-numitele metode dinamice de evaluare. Aceste
metode sunt centrate pe proces şi nu pe produs. Rezultatul aplicării unei metode
dinamice de evaluare îl reprezintă decelarea potenţialului de învăţare, cu efecte
importante în demersul recuperativ-operatoriu. Se schimbă relaţia dintre examinator şi
examinat:

se dinamizează relaţia dintre examinator şi examinat: examinatorul oferă sprijin,

elemente ajutătoare pe care subiectul urmează să le valorifice în rezolvarea sarcinii;
evaluatorul nu asistă pozitiv la prestaţia subiectului

Diagnosticul formativ are trei caracteristici:

este mai comprehensiv, în sensul că face aceleaşi selecţii şi predicţii ca şi metodele

clasice, dar oferă în plus indicii despre procesul psihologic investigat (de ex: profitul
cognitiv rezultat în urma învăţării);

este mai discriminativ, identificând nu numai nivelurile intelectuale pe care le putem

stabili prin testele obişnuite, ci şi diferenţele intracategoriale;

este mai util din punct de vedere psihopedagogic, orientând intervenţia psihologică şi
educaţia cognitivă pentru ameliorarea performanţelor intelectuale (oferă nişte repere).

4. Căutați „Ghidul Portage” și identificați itemii prin care poate fi evaluată dezvoltarea
socială a copilului cu vârsta de 4 ani

 3-4 ani .
 Cântă și danseaă după muzică
 .Respectă regulile de joc imitând acţiunile altor copii
 Salută adulţii familiari
 Respectă regulile î;n jocuri de grup conduse de adult
 .Cere voie să se joace cu jucăria cu care se joacă alt co6il
 Spune te rog și mulţumesc jumătate din timul fără ca cineva să-i aducă aminte
 Răspunde la telefon cheamă pe cei mari sau vor:ește cu persoană familiară
 Așteaptă să-i vină rândul
 Respectă regulile unui joc condus de un copil mai mare
 Îndeplinește cerinţele formulare de adulţi  din timp
 Stă în zona delimitată din curtea casei
 Se joacă alături de alţi copii și vorbește cu ei în timp ce lucrează la o activitate
proprie >30minute)