Tulburările de comportament Interpretări, sugestii pentru prevenire, modalităţi de intervenţie, principii în abordarea copiilor cu tulburări de comportament

„TOATE CÂTE VEŢI VOI SĂ VĂ FACĂ VOUĂ OAMENII FACEŢI ŞI VOI LOR ASEMENEA, CĂCI ÎN ACEASTA SE CUPRINDE TOATĂ LEGEA ŞI ĂNVĂŢĂTURA.” (MATEI, VII-12)

Întocmit, Institutor Nina Condrache, Profesor psihopedagog Mihaela Chivu

1

......... Sugestii pentru prevenirea tulburărilor de comportament........................................ 3 3 3 3 4 7 8 9 10 11 16 2 ..............................................Cuprins Definirea conceptului............................................................................................................................................................... Tipologie.......................................... Specificaţii de severitate................................................................................................................................................ Modalităţi de intervenţie în rezolvarea tulburărilor de comportament................... Proiect de intervenţie psihosocială................................................................................................................................................................ Concluzii.............................................................. Cauze ale tulburărilor de comportament................................................................................................................. Bibliografie............. Principii în abordarea copiilor cu tulburări de comportament................................ Sugestii privind modalităţile de intervenţie în cazul tulburărilor de comportament care nu pot fi ignorate.....................................................

acţionând unitar.furt fără confruntare cu victima. Tulburarea de comportament este un pattern repetitiv şi persistent de comportament în care drepturile fundamentale ale altora sau normele sociale. respectiv între trebuinţele şi aspiraţiile individuale şi cerinţele şi exigenţele exterioare. Este reacţia personalităţii lui în formare faţă de lumea din afară şi faţă de propria lui persoană. Dacă tulburările sunt presistente ei vor dezvolta tulburarea de personalitate antisocială. sau. Nici unul dintre aceşti factori nu este exclusiv şi atunci când se constată la persoanele cu funcţionare 3 . Tipul cu debut în adolescenţă. relaţiile cu egalii sunt afectate. băieţi.minciună. fuga de acasă după lăsarea întunericului. Indivizii sunt. toate aceste procese şi funcţii psihice se complinesc. timp de 12 luni. cât şi cele cognitive. corespunzătoare vârstei. Prezenţa a cel puţin un criteriu înainte de vârsta de 10 ani. sunt lezate. un proces de echilibru între „asimilare” şi „acomodare” (Jean Piaget). vandalism. a unuia din următoarele criterii: agresiune faţă de oameni şi animale. de obicei. 2. sistemul psihic pierzându-şi atributul de „tot coerent”.motorii. violări serioase ale regulilor. distrugerea proprietăţii. Evident. La realizarea acestui echilibru participă toate procesele psihice. manifestă frecvent agresivitate fizică faţă de alţii. altfel spus. cruzime fizică. furt cu confruntare cu victima.  Tulburare moderată: frecvenţa şi efectele problemelor de conduită sunt moderate. în timpul micii copilării este posibil să fi prezentat tulburarea opoziţionismului provocator. aparţinând mediului social. Tipul cu debut în copilărie. fraudă sau furt. uz de arme. atât cele senzorio. ci de un complex de factori care explică apariţia tulburărilor comportamentale. orice disfuncţie apărută la nivelul uneia dintre aceste componente afectează întregul. aducând prejudicii considerabile altora.Comportamentul copilului este oglinda dezvoltării lui psihice. chiulul. afective şi voliţionale. Absenţa oricărui criteriu înainte de vârsta de 10 ani. Probabilitatea de a dezvolta tulburarea de personalitate antisocială este mult mai redusă. În sistemul personalităţii. furt prin efracţie Cauze ale tulburărilor comportamentale La persoanele cu dificultăţi de învăţare nu se poate vorbi de o cauză unică.relaţii sexuale forţate.  Tulburare severă: frecvenţa problemelor este în excesiv de mare. Tipologie 1. Procesul adaptării este un proces de organizare şi echilibrare mintală a „schimburilor dintre subiect şi obiect” (dintre individ şi realitate). Nivelul agresivităţii este mai mic şi relaţiile cu egalii sunt mai puţin afectate decât la prima categorie. manifestat prin prezenţa. Specificaţii de severitate  Tulburare uşoară: probleme de conduită cauzează un prejudiciu relativ minor altora.

etichetarea. dificultăţi audio. care va genera sentimente de rivalitate/ ostilitate. iar stima de sine scăzută. A ajuta elevul să-şi depăşească dificultăţile emoţionale şi comportamentale presupune identificarea factorilor specifici care contribuie la apariţia acestor probleme şi înţelegerea modului în care aceştia acţionează. ci numai în tulburările de comportament.intelectuală normală. Între aceştia regăsim (apud Zarkowska şi Clements. Evoluţia acestora. 1994): a) Factori biologici: prezenţa lor creşte probabilitatea ca o persoană să dezvolte probleme de comportament. Fiecare dintre aceste cauze poate afecta adaptarea emoţională şi comportamenul aferent indiferent de nivelul intelectual al persoanei. În mediile cu un înalt nivel de tensiune şi conflict interpersonal. c) Factorii emoţionali: persoanele cu dificultăţi de învăţare au experimentat mai mult eşecul în diverse aspecte ale vieţii lor. de obicei în familie. Referitor la mediul şcolar. ele rămân puternic dependente de alţii pentru satisfacerea nevoilor lor. delincvenţă şi criminalitate. se apreciază că există o relaţie semnificativă între prezenţa lor şi probabilitatea apariţiei problemelor comportamentale. Cu cât aceşti factori sunt mai numeroşi cu atât creşte probabilitatea dezvoltării unor tulburări de comportament.16 ani de viaţă nu se pune diagnosticul de psihopatie. când încep să-şi facă prieteni în grupuri delincvente. Unii îşi încep „cariera” de timpuriu. severitatea şi durata comportamentului agresiv şi antisocial depind foarte mult de momentul în care apar primele simptome. iar alţii mai târziu. reprezentarea de sine le poate fi săracă. fie cu educatori prea rigizi. Comportamente tipice: 4 . persoanele care primesc o îngrijire de proastă calitate sau care sunt respinse de părinţi sau de societate au şanse mai mari să dezvolte tulburări de comportament şi emoţionale. relaţiile tensionale cu profesorul. ca atare. o altă cauza a tulburărilor comportamentale ale copiilor poate fi reprezentată de tulburările de personalitate ale educatorilor. De exemplu. b) Factorii sociali au şi ei influenţe importante asupra comportamentului. spre tulbutări de conduită.vizuale. Numai 1/3 din totalul tulburărilor de comportament se transformă în psihopatie. de rezolvare a problemelor şi de interacţiune socială. Puteam avea de-a face fie cu educatori cu labilitate emoţională. Modalităţi de intervenţie în rezolvarea tulburărilor de comportament Pentru a înţelege mai bine copiii cu tulburări de comportament trebuie să cunoaştem modul de manifestare a acestora. Aceşti factori se referă la: disfuncţii organice cerebrale. În primii 15. În plus. epilepsie. De asemenea. respectiv frecvenţa. factorii care pot declanşa comportamentele perturbate sunt: accentul exagerat pe competiţie. comparativ cu semenii lor care nu au trăit asemenea situaţii. anumite caracteristici temperamentale cum ar fi intensitatea înaltă a răspunsurilor emoţionale şi slaba adaptabilitate la situaţiile noi. persoanele vor prezenta mai multe tulburări de comportament decât cele care trăiesc în medii caracterizate de coeziune şi armonie. Copiii pot urma traiectorii diferite. mediul social insecurizant. d) Factorii cognitivi: includ abilitaţile slabe de comunicare.

dar îndepărtată în timp. ei vor reacţiona în moduri mai adecvate. de exemplu pentru a reduce anxietatea sau pentru a reprima comportamentul agresiv sau pe cel obsesiv.nevoia de a controla.mânie nepotrivită cu situaţia. b) Abordarea socială accentuează importanţa unui mediu de viaţă normal. de calitate şi. dar după un interval mai mare de timp. furie. Astfel.abuz de substanţe. Terapia comportamentală se bazează pe modificare obişnuinţelor. porneşte de la constatarea că stimulii pozitivi (recompensele)întăresc comportamentul. fie şi minimă.provocare de bătăi.profanare. ca imediat apoi să caute un prilej pentru ca subiectul să dea un raspuns bun.automutilare. Printr-o recompensă mică. tendinţe autodistructive: . în practica intervenţiei se pot distinge: a) abordarea biologică. când subiectul ajunge la un răspuns neadaptativ. i se aplică un stimul nociv. Aplicarea teoriilor moderne ale învăţării la terapia manifetărilor nevrotice determină trei procedee mai importante de intervenţie: Condiţionarea aversivă. dublată de crearea unei motivaţii superioare pentru activitate (la toate categoriile de deficienţi). apatie. în timp ce stimulii negativi (sancţiunile) îl reduc sau îl anihilează. întărirea este mult mai eficientă decât folosind o recompensă/ pedeapsă consistentă. are o eficienţă mai mare decât aplicarea unei sancţiuni drastice.tentative de suicid. deoarece indivizii tind să-şi folosească orice deprindere disponibilă pentru a-şi realiza trebuinţele. manifestarea adaptativă este răsplătită pentru înlăturarea stimulului cu semnificaţie negativă.fuga de acasă. Deoarece apariţia tulburărilor de comportament este determinată de o diversitate de cauze şi demersul rezolvării acestora presupune abordaări şi acţiuni multiple. precum şi a experienţei personale. d) Abordare psihologică urmăreşte înlăturarea stărilor psihice conflictuale. În acest caz. şi în acest mod el scapă de pedeapsă. pot fi inhibate sau chiar anihilate prin determinarea - 5 . în special. de obicei de tip motor. .anorexie. ce are unele puncte comune cu pedeapsa. sancţionarea imediată. Practica negativă. precum şi de a le oferi o mai mare autonomie în mediul lor de viaţă. . Terapia comportamentală. a sentimentelor de inferioritate şi a sensibilităţii exacerbate şi consolidarea trăsăturilor pozitive de personalitate.depresie. . . violenţă. nevoia de a trata persoanele cu dificultăţi de învăţare cu respect şi demnitate. neîncredere în autoritate. ce se concentrează pe intervenţia farmacologică. astfel. . c) Abordarea educaţională subliniază importanţa dezvoltării abilităţilor şi deprinderilor. acordată imediat după comportamentul dezirabil. Premisa de la care porneşte această abordare este că dacă indivizii sunt trataţi bine. Procedeul constă în faptul că manifestările comportamentale neadaptative. una din variantele de intervenţie fundamentate psihologic.

problemele de comportament dispar. cu timpul. Astfel. În acest context. care să le domine sau să le inhibe pe cele negative. şi anume obişnuinţa de a nu mai manifesta comportamente similare. dar curiozitatea naturală a elevilor va fi inhibată. unde fiecare elev se simte liber să întrebe.elev în şcoală.emoţionale care se stabilesc între profesor şi elev. o importanţă majoră o au relaţiile afectiv. Incidenţa comportamentelor perturbate are o asociere mai semnificativă cu calitatea relaţiei profesor. Pe măsură ce dispare acest comportament se reduce impulsul (apare oboseala). deci se învaţă răspunsul. cu un profesor ce oferă un model de calm şi înaltă stimă de sine. Deseori pentru profesori pare mai simplu să stabilească mai uşor controlul aupra elevilor cu comportamente perturbate prin ameninţarea cu pedeapsa. neplăcute. acesta oboseşte. . poate controla clasa. 6 .elev profesorii comunică acceptarea/ rejecţia elevului chiar în moduri pe care nu le conştientizează.subiectului să le producă în mod volunatr de mai multe ori. vor folosi învăţarea prin încercare şi eroare. primind aprobarea profesorului pentru efort. Controlul claseicu centre de menţinere a stimei de sine presupune folosirea metodelor pozitive. iar aceasta stopează comportamentul nedorit. vor câştiga încredere în sine şi li se va permite să lucreze independent sau în cooperare. Când un elev are probleme de comportament şi este tratat de profesor cu indiferenţă sau ostilitate. Aplicarea unor asemenea tehnici bazate pe teoriile învăţării. în vederea rezolvării problemelor de comportament manifestate de deficienţo. exersarea îndelungată duce la oboseală. Conform teoriei învăţării. decât cu standardul socio. comportamentul său involuntar va manifesta tendinţa de a dispărea.economic şi cultural al elevului. subiectul va învăţa să asocieze situaţiile de tip anxios cu trăirea unor sentimente plăcute. însă această strategie conduce mai uşor la scăderea stimei de sine a elevilor. poate avea linişte şi ordine. În acest caz.faptul că există unele comportamente atât de înrădăcinate încât sunt foarte rezistente la acţiunile de corectare şi chiar presupun un anumit risc la exersare. se poate construi un mediu de învăţare sănătos. trebuie să se raporteze la două aspecte esenţiale: tipul de deficienţă. să îşi asume riscuri. plăcute. Orice comportament reprezintă o tentativă de menţinere a stimei de sine. să experimenteze şi să îşi formeze noi deprinderi. Odată ce un elev poate să stabilească o relaţie de prietenie cu profesorul. Apelul la pedeapsă echivalează cu incapacitatea profesorului de a instaura climatul afectiv necesar unei activităţi educative eficiente. Cercetările au demonstrat eficienţa acestui tip de relaţie chiar şi în cazul în care mediul familial este perturbat. devin dominante şi vor modifica atitudinea şi răspunsul subiectului. Provocarea unor sentimente pozitive. În toate relaţile profesor. Un profesor centrat pepedeapsă. După o anumită perioadă. există întotdeauna pericolul de a se rezolva problema respectivă în moduri care antrenează reducerea stimei de sine a elevului şi problema escaladează. pentru a crea impulsul declanşator al răspunsului pozitiv prin starea de oboseală. până când. practic. Elevilor nu le va fi teamă de eşec. care.

iar schimbarea de optică pe care o promovează le face să fie apreciate în lume. 7 . una dintre consecinţe poate fi atenţia adultului. jucăriile. Asiguraţi-vă că activitatea e distractivă şi oferă recompense elevului. ea poate fi recompensa şi reîntări comportamentul. reprezentat de obţinerea unui rezultat specific. ameninţarea cu sancţiunea). . prin întărirea externă pozitivă şi negativă. copilul trebuie să dea înapoi un anumit număr/ cantitate de recompense. laudă. . . la fel şi consecinţele.pot semnifica un protest faţă de un eveniment neplăcut impus. Astfel.Până în prezent. revistele. problemele de comportament ar trebui să fie interpretate ca acţiuni ce urmăresc un scop. ajutor sau că percepe situaţia ca fiind inacceptabilă. ridicare tonului.acţiuni de diminuare a dificultăţilor emoţionale prin reducerea naxietăţii sau sresului.pot transmite profesorului că elevul doreşte confort psihic. „bine” trebuie să descrie comportamentul şi nu personalitatea copilului. pentru elevii mai mari.oferirea de sprijin elevului pentru a-ţi dezvolta strategii mai adecvate de interpretare a evenimentelor. Abordarea socială şi cea educaţională sunt mai recente. Un exemplu de strategie eficientă în acordarea recompenselor la copiii cu CES constă în administrarea acestora la începutul zilei de şcoalaă şi apoi. Comportamentul trebuie analizat precis. Sugestii pentru prevenirea tulburărilor de comportament 1. rezolvarea în echipă a problememlor. creşterea gradului de autonomie individuală. de câte ori încalcă regulile negociate. recompensele eficiente sunt cărţile. 3. conform acestor abordări. Copiilor le place să li se acorde atenţie şi dacă singurul fel de atenţie pe care-l pot obţine este atenţia negativă. Comportamentul dezirabil poate fi recompensat prin zâmbet. asiguraţi-vă că timpul petrecut împreună promovează interacţiuni pozitive şi încurajează comportamentul dorit şi nu resentimentele copilului. ei vor continua să se comporte astfel încât să o primească. lauda este eficientă. . furnizarea unui spaţiu personal mai mare. Adjectivele „bun”. 2. Antecedentele sunt acei factori care încurajează/ întreţin comportamentul nedorit. recompensele simbolice.pot comunica nevoia de activitate sau stimulare. Nu acordaţi o extra. La şcolarii mici. De exemplu. ci căutaţi să le ignoraţi. dulciurile. tulburările de comportament îndeplinesc funcţii importante pentru individ: . mai atractivă pentru elev decât comportamentul „rău”. Din această perspectivă.atenţie comportamentelor indezirabile. Examinaţi antecedentele şi consecinţele comportamentului. diminuarea agresivităţii etc. Eficienţa acestei strategii este dată de faptul că a promite o recompensă acestor copii este mai puţin motivant decât posesia lor. tratarea depresiei.operarea unor schimbări în mediul fizic şi social prin creşterea stimulărilor. în practica educativă s-au folosit mai mult rezolvări farmacologice şi comportamentale. Faceţi situaţia de invăţare securizantă pentru toţi! Activitatea de învăţare trebuie să devină mai plăcută. chiar daca atenţia nu este una de bună calitate (de exemplu. O asemenea interpretare a tulburărilor de comportament deschide perspective mai mari faţă de intervenţie prin: .

În acest scop. . laude sau încurajări de tipul „îmi place cum lucrează X”. i se poate da copilului o listă de control şi apoi să i se ceară să-şi marcheze observaţiile.determinarea contextului în care se manifestă comportamentul indezirabil: • în timpul explicaţiilor profesorului. Pentru a ignora comportamentele. • în recreaţie sau în timpul liber de joacă. • în timpul activitaţilor pe grupe mici. Continuaţi în maniera personală specifică să acordaţi extra. trebuie evitat contactul vizual cu copilul şi profesorul trebuie să îşi menţină o înfăţişare calmă. Este eficient dacă profesorul se implică într-o activitate nelegată de copil şi nu se anfajează în discuţii sau polemici despre comportamentul pe care încearcă să îl eradicheze. • în timpul evaluărilor. Toate aceste informaţii vor furniza profesorului indicii importante cu privire la cauzele care concură la apariţia manifestărilor nedorite şi la măsurile ce trebuie luate pentru rezolvarea problemei. Sugestii privind modalităţile de interveţie în cazul tulburărilor de comportament care nu pot fi ignorate ridicarea vocii şi atenţionarea elevului. • în timpul întrebărilor şi răspunsurilor. nu vor putea fi ignorate. identificarea factorilor care contribuie la apariţia problemelor comportamentale trebuie să urmărească: . . 8 . Evitaţi confruntarea fizică. interveniţi în funcţie de situaţie. • când este aşezat alături de un anumit elev sau în anumite locuri din clasă. dar într-o manieră cât mai impersonală. Această preocupare îl poate învăţa autocontrolul. De câte ori este posibil. cu atât mai mult cu cât este vorba de elevi mari. Observaţi comportamentul copilului şi pe al dvs. rugămintea sau cearta. Nu arătaţi supărare sau resentimente la reluarea interacţiunii cu el. Autosupravegherea cere ca elevul să-şi observe propriuş comportament şi să înregistreze observaţiile. încercaţi să încurajaţi copilul să-şi supravegheze comportamentul. invitaţi-l să participe la ceea ce faceţi şi purtaţi o conversaţie normală cu el.dacă se manifestă la toate activităţile sau numai la anumite activităţi. Când copilul a încetat comportamentul inadecvat. De exemplu. Evitaţi contactul vizual prelungit. 6. e posibil ca propriile dvs acţiuni să menţină comportamentul inadecvat al copilului. 4. ce de exemplu lovirea unui coleg. înşivă. în acest caz. 5.când se produce comportamentul de-a lungul zilei.Anumite acţiuni. Încercaţi să trataţi copilul respectiv ca pe o piesă de mobilier. 7. ceea ce poate reprezenta punctul de pornire pentru discutarea măsurilor eficiente care se impun şi care trebuie convenite prin acordul ambilor.atenţie comportamentelor dezirabile şi chiar însoţiţi acest lucru de recompense (de exemplu. „aş dori ca toţi elevii să muncească aşa cum face Y”). sau în ce moment al zilei. care ar putea să vă depăşească din punct de vedere al forţei fizice. Apoi copilul poate să compare înregistrările sale cu cele ale profesorului.

dacă e nevoie. Dacă e incapabil să angajeze o astfel de discuţie. asigurându-l un timp că şi-a recăpătat pe deplin liniştea. Trebuie să le câştigăm încrederea în timp şi acest lucru durează. . impertinenţi. Structura este importantă pentru că. de obicei. ei se pot relaxa. . dacă nu crede în el.acordaţi-i timp să-şi revină complet înainte de a-i cere altceva. introducerea lui într-o sală unde este linişte. ca un adult care îi înţelege. Dacă profesorul are un bun simţ al umorului. De aceea. dacă nu îi pasă de ce se întâmplă cu acesta. este nevoie de foarte multă răbdare şi profesionalism în abordarea lor.. . încercaţi să aflaţi ce l-a supărat şi discutaţi cu el. ajutaţi-l să se simtă mai bine.odată ce copilul se calmează. Interesul pentru elev Programele de control al comportamentului sunt eficiente. atunci arătaţi-i grijă. agresivi sau chiar periculoşi. Principii în abordarea copiilor cu tulburări de comportament Răbdare şi profesionalism Fără îndoială. prin controlul fizic asupra copilului: apucarea de mâini şi aşezarea sa pe un scaun sau. dar ele nu ar funcţiona dacă nu există acest ingredient esenţial. în acest caz. iar ei nu respectă autoritatea şi nu au încredere în noi. copiii cu tulburări de comportament pot fi obraznici. Noi suntem cei 9 . în cazuri mai grave. Simţul umorului Unul dintre darurile cele mai de preţ pe care le putem avea este capacitatea de a face haz de necaz. să creadă în profesor şi să-l intereseze să se schimbe. mediul extraşcolar al acestora este foarte haotic. Dacă în şcoală creăm un mediu predictibil şi structurat. căruia îi pasă de ei şi doreşte ca ei să aibă succes. Trebuie să nu luăm atacurile lor verbale personal şi să ne amintim că noi reprezentăm autoritatea.nu discutaţi incidentul cu copilul până nu şi-a dobândit complet liniştea.ajutarea copilului să-şi recapete controlul prin încurajarea blândă. Ca şi profesori avem un rol foarte important în viaţa unui elev. Dacă acest tip de relaţie este stabilit. atunci modificarea comportamentală poate avea loc. arătându-i cum poate să acţioneze în situaţii similare pe viitor. afecţiune. dacă profesorul nu este interesat de elev. să se calmeze şi. dacă este capabil şi atent. Consistenţa Este important să fim consistenţi cu aceşti copii şi să le creăm un mediu predictibil pentru ei. acesta îi poate ănvăţa pe elevi să se amuze de diverse situaţii din viaţa de zi cu zi în loc să ia totul prea în serios. Multe problemem pot fi evitate prin apelul la umor chiar şi într-o clasă cu copii cu tulburări de comportament. şi elevului trebuie să-i pese. În acelaşi timp. Trebuie să ne amintim de ce se comportă aceşti copii astfel.

5 zile pe săptămână.7 ore pe zi. Câteva cauze ale epuizării sunt: pierderea profesionalismului.ului (epuizării) Un profesor care este interesat de elevi şi care este apreciat de aceştia poate uşor să ajungă la epuizare dacă nu este atent. Este important să ne ancorăm în succesele pe care le-am înregistrat şi nu în eşecuri. nu vom reuşi să-i schimbăm. Este important să reţinem că vom reuşi cu unii elevi. Dar atunci când părăsim şcoala. Este dificil pentru un diriginte care ani de zile a încercat să „salveze” un copil. ajungând la probleme cu poliţia şi exmatriculare. cu atât mai puţin cu cât există reacţii în lanţ şi se poate considera iscusit cel care ştie să ajungă la veriga iniţială sau la punctul în care verigile pot fi despărţite. Poate mulţi dintre noi am auzit fraza: „Nu mai eşti la şcoală!” . mai ales atunci când continuitatea lor poate deveni dăunătoare pentru toţi. ba chiar s-ar putea ca ei să ajungă într-o situaţie chiar mai rea decât sunt la un moment dat.. O sugestie ar fi petrecerea a cel puţin o jumătate de oră fără familie înainte de a ajunge acasă pentru a reuşi să ne comutăm atenţia de la problemele de la şcoală. indiferent ce vom face. de a-i schimba uneori mai mult decât o poate face orice alt adult. Evitarea burn. Aceasta ne oferă o oportunitate importantă de a influenţa viaţa lor. a lăsa munca să interfereze prea mult cu viaţa personală şi cu părerea altor cadre didactice şi administrative. pentru o perioadă de aproximativ 8 luni şi jumătate. Concluzii Din cauza cuiva sau a ceva nu înseamnă din vina cuiva. se poate să avem din când în când senzaţia că „toată lumea este împotriva noastră”. pe când pe alţii nu-i vom putea ajuta şi. Controlul situaţiei Una dintre cele mai importante realizări într-o clasă de elevi cu probleme de comportament este aceea de a menţine controlul asupra situaţiei în condiţiile în care ei încearcă mereu să saboteze acest lucru. Revărsarea furiei şi frustrării pe alţii Este destul de dificil să lucrezi cu elevi care au probleme de comportament şi chiar dacă încercăm să ne menţinem profesionalismul. să-l vadă eşuând în final..cu 4-5 sau 6. implicarea prea mare în problemele elevilor.out. nici nu este aşa de uşor să-ţi reprimi toate frustrările când ajungi acasă după ce în fiecare zi ai de-a face cu astfel de copii. Este important să putem lăsa „nevoia de control” deoparte atunci când plecăm din şcoală. de la familie. partenerul de viaţă s-ar putea să aibă dificultăţi dacă menţinem acestă atitudine şi în familie. de la prieteni. de altfel. Acest sentiment ne rămâne de multe ori chiar şi după ce ajungem acasă şi. 10 .

îl încurajează. nu este de acord. 7 CERE INFORMAŢII ŞI EXPLICAŢII. 8 CERE PĂREREA. se îndoieşte.Proiect de intervenţie psihosocială Grupul ţintă: elevii unei clase a VI-a din şcoala de masă. 10 REFUZĂ. confirmă. îl respectă. impresii. evaluează. clarifică. 4. se apără. se opune. 6 COMENTEAZĂ ŞI OFERĂ INFORMAŢII. 3 ACCEPTĂ. Metode de diagnostic  Tehnica sociometrică  Metoda observaţiei: Grila Bales 1 SUSŢINE PE CELĂLALT. Problema: marginalizarea unor elevi instituţionalizaţi (proveniţi din familii dezorganizate) ca urmare a tulburărilor comportamentale ale acestora. este de acord. 4 SUGEREAZĂ. 3. Obiectivele intervenţiei: 1. Întărirea conduitelor dezirabile. glumeşte. refuză 11 MANIFESTĂ TENSIUNE. repetă. 2. Conştientizarea cauzelor problemelor comportamentale de către colectivul de elevi. îi înţelege pe ceilalţi. oferă sugestii. Strategii de rezolvare a problemei PRIMA ŞEDINŢĂ SCOPUL: conştientizarea poziţiei în cadrul grupului 1. îl ajută. 5. opinii. se arată a fi mulţumit. Stingerea conduitelor indezirabile. Formarea unei imagini de sine realiste şi pozitive. 12 ATACĂ. Creşterea colaborării între elevi. direcţii posibile de urmat. Oglinda: participanţii sunt aşezaţi în jurul unei mese. 2 SE RELAXEAZĂ ŞI RELAXEAZĂ PE ALŢII.Fiecare va primi pe rând oglinda şi va spune ce vede în ea (trăsături fizice şi/sau de personalitate) imaginea de sine 11 . 9 CERE SUGESTII. 5 ÎŞI EXPRIMĂ PĂREREA. îşi expune opiniile.

iar cei mai mari chiar îi lovesc. Formarea unei imagini de sine pozitive. alţii râd de ei. Autoportretul: fiecare îşi desenează chipul apoi fac schimb de desene. Să renunţe la şcoală şi să meargă să cerşească. Întărirea comportamentelor pozitive. 2. Totuşi ei nu sunt îmbrăcaţi adecvat pentru şcoală şi nici nu vorbesc prea frumos.2. Să vină la şcoală chiar dacă unii copii nu se poartă frumos cu ei. A DOUA ŞEDINŢĂ SCOPUL: Semnarea unui contract: OBIECTIVELE COTRACTULUI: 1. în funcţie de preferinţe. Uneori ei mai vin în clasă deoarece aici este mai cald şi unii copii sunt drăguţi cu ei. Cel care a primit desenul spune ce vede acolo (trăsături fizice şi/sau de personalitate) imaginea celor din grup despre sine 3. RECOMPENSE pentru comportamente dezirabile: în prima săptămână vor fi cumpăraţi 2 peştişori de care vor avea grijă elevii clasei tot anul. Stingerea coportamentelor deviante. conforme cu realitatea. Utilizarea unui comportament neadecvat D. Gălăgie în timpul orei B. Din aceste motive unii colegi îi ocolesc.” Ce ar trebui să facă cei doi copii: A. Continuă comportamentele indezirabile E. Nerespectarea nagajamentului Elevii sunt ridicaţi în picioare Exerciţii fizice pentru consumarea energiei direcţionate în sens negativ Copiii nu vor colabora cu ei în timpul orei şi al pauzei Notarea în catalog Implicarea conducerii şcolii şi/ sau a persoanelor din familie care sprijină copilul 12 . pe care părinţii îi trimit să cerşească. 3. Presiunea grupului (adaptare): textul trebuie să ilustreze situaţia copiilor cu tulburări comportamentale “Andrei şi Valentin sunt doi copii din familii sărace. B. oamenii nu sunt prea amabili cu ei. excursie în împrejurimi petrecerea clasei la sfârşit de semestru ÎNTĂRIRI NEGATIVE: A. Pe stradă.. Părinţii nu îi lasă să vină la şcoală pentru că astfel rămân fără nici un ban. Atunci când vin fără bani sunt bătuţi şi nu li se dă mâncare. Nu ascultă profesorul C.

Să ne ajutăm colegii. Se lansează o pană şi ei trebuie să sufle pentru a împiedica căderea ei. se termină jocul. Să respectăm profesorii. odată ce este depăşit. cu mâinile la spate. IMAGINE POZITIVĂ DESPRE SINE Obiective: să recurgă la discuţia pozitivă cu sine ca tehnică de a păstra o imagine de sine pozitivă. Să vorbim frumos unii cu alţii şi cu profesorii. 4. va trebui să suportăm următoarele consecinţe:…… (sunt enumerate sancţiunile propuse mai sus). 2. câteva minute elevii se laudă cu voce tare • animatorul îşi laudă priceperea în domenii noi • listă cu laudele elevilor şi o agaţă pe perete • cere clasei să se laude o dată pe zi • grupe de 7 elevi. fiecare să se gândească la o calitate care îi place. SUGESTII PENTRU URMĂTOARELE ŞEDINŢE DE TERAPIE DE GRUP SUFLĂ PANA Obiective: a crea ideea de “grup”. 9.CONTRACT Prin prezenta înţelegere. Se poate limita timpul sau spaţiul care. Să nu ţipăm unii la alţii. Procedură: Membrii grupurilor trebuie să fie plasaţi foarte aproape unii de alţii. cel cum mână cea mai mică spune primul la ce s-a gândit. ne obligăm să respectăm următoarele reguli de conduită în timpul orelor: 1. Să participăm la activităţile din şcoală. A crea un mediu distins. ceilalţi vor repeta ce au spus primii 13 . În cazul când încălcăm aceste reguli. 7. Activitate: • importanţa preţuirii de sine. 6. 3. A favoriza colaborarea. noi. Să fim atenţi la lecţii. 5. elevii clasi a VI-a. Să nu-i deranjăm pe ceilalţi colegi în timpul orelor. liber. Să nu aruncăm cu diverse obiecte prin clasă. 8. Să vorbim numai când suntem întrebaţi.

unul va ilustra aspectul pozitiv al unei situaţii.Nu se poate păşi în afara pietrelor. Pentru o mai bună coordonare a mişcărilor se poate inventa un cuvânt pentru a dirija mişcarea mingei. POVEŞTILE PRIETENIEI Obiective: A compune împreună. Exemplu:Andrei. fie să se ridice pătura. EU ŞI OGLINDA Obiective: să explice concepţia despre o concepţie pozitivă şi una negativă asupra vieţii. trebuie să treacă râul fără a se uda. să evidenţieze aspectele pozitive ale unor situaţii ce par negative. Discuţii: Cum vă simţiţi când aveţi o concepţie pozitivă asupra vieţii? Gânduri negative greu de convertit în unele pozitive.. Procedură:7 participanţi. În perechi. Discuţii despre colaborare. nu pe tine. Activitate: 1. Primul jucător spune un cuvânt. să joace fotbal cu el. A dezvolta imaginaţia. În continuare restul participanţilor continuă povestirea. discuţii despre importanţa interpretărilor pozitive 3. Interpretarea: pozitivă/ negativă. 4. Procedură: Toţi se aşează. MINGEA Obiective: a coordona mişcările şi a face mingea să sară. Toţi trebuie să ajungă la celălalt mal cu toate pietrele.banca Elenei. Stimularea cooperării.. fie să se coboare. pe o foaie se scriu experienţe pozitive (stânga) şi negative (dreapta) proprii şi ale colegilor 2. cantitativ egale cu numărul participanţilor minus 1 (30x30cm) Obiective: a dezvolta cooperarea. 14 . A stimula reflexele. A crea un mediu distractiv.PODUL Materiale: fişe de carton ce vor reprezenta pietrele.. formând un cerc. “Eu… am …văzut… un mostru… în .. stimulând propria imaginaţie şi creativitate. cel mai bun prieten al tău a rugat-o pe D.” Evaluare: se poate axa pe lucrul în grup. Procedură: participanţii se strâng în jurul unei pături cu ajutorul căreia trebuie să facă mingea să sară. iar altul pe cel negativ. A stimula imaginaţia şi căutarea colectivă a soluţiilor.

apoi se prefac că sorb din pahar. 15 . 3. să lege acest concept de propria persoană. CUM NE DEZVOLTĂM RESPECTUL DE SINE Obiective: să identifice aspectele pozitive legate de ei înşişi şi de alţii Activităţi: 1. Distribuirea descrierilor.SCAUNUL ÎN CARE TE SIMŢI BINE Obiective: să definească conceptul de respect de sine. Dacă sacul cade. să îşi imagineze că au intrat în clasă. Pot executa orice mişcări în ritmul muzicii. 2. Procedură: Participanţii îşi pun sacii (umpluţi cu materiale textile) pe cap. 2. Laudele trebuie să fie pozitive şi să nu stânjenească pe nimeni. 4. Elevii joacă rolul unei persoane cu respect de sine ridicat/ scăzut. Discurs la o petrecere: elevii în cerc ţin un pahar în mână şi ţin un discurs laudativ la adresa lor. sunt obosiţi dar e doar un scaun liber. argumentare. Să identifice nivelul respectului. persoana rămâne nemişcată şi doar altcineva o poate ajuta punându-i sacul pe cap evitând totodată căderea sacului său. 3. Perechi. Definirea respectului de sine. A induce factorul “ajutorul colegului” ca o valoare. Evaluare: De câte ori ţi-ai ajutat colegii? Importanţa cooperării. La finalul şedinţelor terapeutice se vor aplica din nou cele două instrumente de diagnostic pentru a constata dacă se înregistrează difereneţe semnificative între starea iniţială şi cea finală. Animatorul este primul. dar…”. Ne lăudăm prin desene: se cere elevilor să deseneze ceva pozitiv despre sine şi apoi arată celorlalţi. SACII Obiective: A favoriza coordonarea mişcarilor şi a menţine echilibrul corporal. Activitate: 1. Ne lăudăm: elevii aşezaţi în cerc completează fraza: “Nu vreau să mă laud. să explice legătura dintre respectul de sine şi conflicte. Metodă eficientă în cazul persoanelor timide.Cum procedează? Discuţii: cum reacţionează într-un conflict oamenii în funcţie de respectul de sine.

A. Editura Asociaţiei Psihiatrilor Liberi din România. UNICEF. Sorina Doina. 2003 6. şt. “Repere în abordarea copilului dificil (instrument de lucru pentru cadre didactice şi conilieri)”. 2003 2. Iaşi.). Editura SYLVI. Ţinică Silvia (coord).BIBLIOGRAFIE 1. Moldovanu (coord. Geanina. 2004 16 . Neamţu Cristina. Trofin. “educarea copilului cu devieri comportamentale”. Editura Eikon Educaţional. “Cursa cu obstacole a dezvoltării umane”. 2004 5. I.Napoca.Ciuhan. Romilă. 2003 4. “Manual de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale”. Polirom.). Cucu. coord. Iolanda Mitrofan (coord. Chişinău 3. Editura Polirom. text revizuit. Bucureşti. Ediţia a patra. Iaşi. “Marea carte a jocurilor”. “Devianţa comportamentală”. Cluj.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful