Tulburările de comportament Interpretări, sugestii pentru prevenire, modalităţi de intervenţie, principii în abordarea copiilor cu tulburări de comportament

„TOATE CÂTE VEŢI VOI SĂ VĂ FACĂ VOUĂ OAMENII FACEŢI ŞI VOI LOR ASEMENEA, CĂCI ÎN ACEASTA SE CUPRINDE TOATĂ LEGEA ŞI ĂNVĂŢĂTURA.” (MATEI, VII-12)

Întocmit, Institutor Nina Condrache, Profesor psihopedagog Mihaela Chivu

1

................................................................. Sugestii privind modalităţile de intervenţie în cazul tulburărilor de comportament care nu pot fi ignorate............. Principii în abordarea copiilor cu tulburări de comportament................................................................. Modalităţi de intervenţie în rezolvarea tulburărilor de comportament.................... 3 3 3 3 4 7 8 9 10 11 16 2 ................................................................ Tipologie................. Concluzii............................................................. Sugestii pentru prevenirea tulburărilor de comportament..................................................................................................................................................................... Bibliografie..............................................................................................Cuprins Definirea conceptului..................................................... Proiect de intervenţie psihosocială........................................................................................................................................................................................................................................ Specificaţii de severitate......................................... Cauze ale tulburărilor de comportament..

 Tulburare moderată: frecvenţa şi efectele problemelor de conduită sunt moderate.relaţii sexuale forţate. orice disfuncţie apărută la nivelul uneia dintre aceste componente afectează întregul. acţionând unitar.  Tulburare severă: frecvenţa problemelor este în excesiv de mare. Tipologie 1.Comportamentul copilului este oglinda dezvoltării lui psihice. În sistemul personalităţii. Specificaţii de severitate  Tulburare uşoară: probleme de conduită cauzează un prejudiciu relativ minor altora. a unuia din următoarele criterii: agresiune faţă de oameni şi animale. toate aceste procese şi funcţii psihice se complinesc. Tipul cu debut în copilărie.furt fără confruntare cu victima. Dacă tulburările sunt presistente ei vor dezvolta tulburarea de personalitate antisocială. Procesul adaptării este un proces de organizare şi echilibrare mintală a „schimburilor dintre subiect şi obiect” (dintre individ şi realitate). respectiv între trebuinţele şi aspiraţiile individuale şi cerinţele şi exigenţele exterioare. băieţi. un proces de echilibru între „asimilare” şi „acomodare” (Jean Piaget). sunt lezate. aducând prejudicii considerabile altora. ci de un complex de factori care explică apariţia tulburărilor comportamentale. sistemul psihic pierzându-şi atributul de „tot coerent”. furt cu confruntare cu victima. aparţinând mediului social. sau. 2. Absenţa oricărui criteriu înainte de vârsta de 10 ani. Prezenţa a cel puţin un criteriu înainte de vârsta de 10 ani. cât şi cele cognitive. fraudă sau furt.minciună. altfel spus. furt prin efracţie Cauze ale tulburărilor comportamentale La persoanele cu dificultăţi de învăţare nu se poate vorbi de o cauză unică. Nici unul dintre aceşti factori nu este exclusiv şi atunci când se constată la persoanele cu funcţionare 3 . cruzime fizică.motorii. manifestă frecvent agresivitate fizică faţă de alţii. vandalism. Nivelul agresivităţii este mai mic şi relaţiile cu egalii sunt mai puţin afectate decât la prima categorie. relaţiile cu egalii sunt afectate. în timpul micii copilării este posibil să fi prezentat tulburarea opoziţionismului provocator. Indivizii sunt. timp de 12 luni. chiulul. de obicei. La realizarea acestui echilibru participă toate procesele psihice. Evident. distrugerea proprietăţii. afective şi voliţionale. fuga de acasă după lăsarea întunericului. Este reacţia personalităţii lui în formare faţă de lumea din afară şi faţă de propria lui persoană. Probabilitatea de a dezvolta tulburarea de personalitate antisocială este mult mai redusă. violări serioase ale regulilor. Tulburarea de comportament este un pattern repetitiv şi persistent de comportament în care drepturile fundamentale ale altora sau normele sociale. uz de arme. manifestat prin prezenţa. corespunzătoare vârstei. atât cele senzorio. Tipul cu debut în adolescenţă.

iar stima de sine scăzută.16 ani de viaţă nu se pune diagnosticul de psihopatie. Cu cât aceşti factori sunt mai numeroşi cu atât creşte probabilitatea dezvoltării unor tulburări de comportament. De asemenea. A ajuta elevul să-şi depăşească dificultăţile emoţionale şi comportamentale presupune identificarea factorilor specifici care contribuie la apariţia acestor probleme şi înţelegerea modului în care aceştia acţionează. Unii îşi încep „cariera” de timpuriu. În plus. delincvenţă şi criminalitate. În mediile cu un înalt nivel de tensiune şi conflict interpersonal. ci numai în tulburările de comportament. Puteam avea de-a face fie cu educatori cu labilitate emoţională. b) Factorii sociali au şi ei influenţe importante asupra comportamentului. 1994): a) Factori biologici: prezenţa lor creşte probabilitatea ca o persoană să dezvolte probleme de comportament. d) Factorii cognitivi: includ abilitaţile slabe de comunicare. spre tulbutări de conduită. Modalităţi de intervenţie în rezolvarea tulburărilor de comportament Pentru a înţelege mai bine copiii cu tulburări de comportament trebuie să cunoaştem modul de manifestare a acestora. de rezolvare a problemelor şi de interacţiune socială. când încep să-şi facă prieteni în grupuri delincvente. ca atare. de obicei în familie. etichetarea. comparativ cu semenii lor care nu au trăit asemenea situaţii. ele rămân puternic dependente de alţii pentru satisfacerea nevoilor lor. fie cu educatori prea rigizi. anumite caracteristici temperamentale cum ar fi intensitatea înaltă a răspunsurilor emoţionale şi slaba adaptabilitate la situaţiile noi. Comportamente tipice: 4 . Aceşti factori se referă la: disfuncţii organice cerebrale. c) Factorii emoţionali: persoanele cu dificultăţi de învăţare au experimentat mai mult eşecul în diverse aspecte ale vieţii lor. factorii care pot declanşa comportamentele perturbate sunt: accentul exagerat pe competiţie. De exemplu. În primii 15. reprezentarea de sine le poate fi săracă. epilepsie. persoanele care primesc o îngrijire de proastă calitate sau care sunt respinse de părinţi sau de societate au şanse mai mari să dezvolte tulburări de comportament şi emoţionale. relaţiile tensionale cu profesorul. persoanele vor prezenta mai multe tulburări de comportament decât cele care trăiesc în medii caracterizate de coeziune şi armonie. mediul social insecurizant.vizuale. respectiv frecvenţa. iar alţii mai târziu. o altă cauza a tulburărilor comportamentale ale copiilor poate fi reprezentată de tulburările de personalitate ale educatorilor. Numai 1/3 din totalul tulburărilor de comportament se transformă în psihopatie. Evoluţia acestora. Copiii pot urma traiectorii diferite. Referitor la mediul şcolar. dificultăţi audio. severitatea şi durata comportamentului agresiv şi antisocial depind foarte mult de momentul în care apar primele simptome. care va genera sentimente de rivalitate/ ostilitate. Fiecare dintre aceste cauze poate afecta adaptarea emoţională şi comportamenul aferent indiferent de nivelul intelectual al persoanei.intelectuală normală. Între aceştia regăsim (apud Zarkowska şi Clements. se apreciază că există o relaţie semnificativă între prezenţa lor şi probabilitatea apariţiei problemelor comportamentale.

nevoia de a trata persoanele cu dificultăţi de învăţare cu respect şi demnitate.profanare. Practica negativă.tentative de suicid. . d) Abordare psihologică urmăreşte înlăturarea stărilor psihice conflictuale. de obicei de tip motor. Aplicarea teoriilor moderne ale învăţării la terapia manifetărilor nevrotice determină trei procedee mai importante de intervenţie: Condiţionarea aversivă. furie. când subiectul ajunge la un răspuns neadaptativ. Astfel. tendinţe autodistructive: .anorexie. neîncredere în autoritate. . acordată imediat după comportamentul dezirabil. . şi în acest mod el scapă de pedeapsă.depresie. dar după un interval mai mare de timp. precum şi de a le oferi o mai mare autonomie în mediul lor de viaţă.mânie nepotrivită cu situaţia. deoarece indivizii tind să-şi folosească orice deprindere disponibilă pentru a-şi realiza trebuinţele. sancţionarea imediată. în practica intervenţiei se pot distinge: a) abordarea biologică. manifestarea adaptativă este răsplătită pentru înlăturarea stimulului cu semnificaţie negativă. dublată de crearea unei motivaţii superioare pentru activitate (la toate categoriile de deficienţi). Premisa de la care porneşte această abordare este că dacă indivizii sunt trataţi bine. în timp ce stimulii negativi (sancţiunile) îl reduc sau îl anihilează. . Printr-o recompensă mică. una din variantele de intervenţie fundamentate psihologic.abuz de substanţe. de exemplu pentru a reduce anxietatea sau pentru a reprima comportamentul agresiv sau pe cel obsesiv. a sentimentelor de inferioritate şi a sensibilităţii exacerbate şi consolidarea trăsăturilor pozitive de personalitate. . violenţă. ei vor reacţiona în moduri mai adecvate.provocare de bătăi.nevoia de a controla. întărirea este mult mai eficientă decât folosind o recompensă/ pedeapsă consistentă. în special. Terapia comportamentală. În acest caz. de calitate şi. dar îndepărtată în timp.fuga de acasă.automutilare. i se aplică un stimul nociv. Terapia comportamentală se bazează pe modificare obişnuinţelor. ce are unele puncte comune cu pedeapsa. astfel. b) Abordarea socială accentuează importanţa unui mediu de viaţă normal. porneşte de la constatarea că stimulii pozitivi (recompensele)întăresc comportamentul. Deoarece apariţia tulburărilor de comportament este determinată de o diversitate de cauze şi demersul rezolvării acestora presupune abordaări şi acţiuni multiple. Procedeul constă în faptul că manifestările comportamentale neadaptative. apatie. pot fi inhibate sau chiar anihilate prin determinarea - 5 . ca imediat apoi să caute un prilej pentru ca subiectul să dea un raspuns bun. precum şi a experienţei personale. c) Abordarea educaţională subliniază importanţa dezvoltării abilităţilor şi deprinderilor. are o eficienţă mai mare decât aplicarea unei sancţiuni drastice. fie şi minimă. ce se concentrează pe intervenţia farmacologică.

care să le domine sau să le inhibe pe cele negative. poate controla clasa.elev profesorii comunică acceptarea/ rejecţia elevului chiar în moduri pe care nu le conştientizează. primind aprobarea profesorului pentru efort. însă această strategie conduce mai uşor la scăderea stimei de sine a elevilor. pentru a crea impulsul declanşator al răspunsului pozitiv prin starea de oboseală. subiectul va învăţa să asocieze situaţiile de tip anxios cu trăirea unor sentimente plăcute. practic. După o anumită perioadă. Elevilor nu le va fi teamă de eşec.elev în şcoală. Pe măsură ce dispare acest comportament se reduce impulsul (apare oboseala). problemele de comportament dispar. Orice comportament reprezintă o tentativă de menţinere a stimei de sine. Aplicarea unor asemenea tehnici bazate pe teoriile învăţării. vor câştiga încredere în sine şi li se va permite să lucreze independent sau în cooperare.subiectului să le producă în mod volunatr de mai multe ori. cu timpul. cu un profesor ce oferă un model de calm şi înaltă stimă de sine. Când un elev are probleme de comportament şi este tratat de profesor cu indiferenţă sau ostilitate. există întotdeauna pericolul de a se rezolva problema respectivă în moduri care antrenează reducerea stimei de sine a elevului şi problema escaladează. Un profesor centrat pepedeapsă. o importanţă majoră o au relaţiile afectiv. devin dominante şi vor modifica atitudinea şi răspunsul subiectului.emoţionale care se stabilesc între profesor şi elev. Odată ce un elev poate să stabilească o relaţie de prietenie cu profesorul.economic şi cultural al elevului. Astfel. până când. comportamentul său involuntar va manifesta tendinţa de a dispărea. Controlul claseicu centre de menţinere a stimei de sine presupune folosirea metodelor pozitive. În acest context. vor folosi învăţarea prin încercare şi eroare. 6 . unde fiecare elev se simte liber să întrebe. plăcute. acesta oboseşte. Cercetările au demonstrat eficienţa acestui tip de relaţie chiar şi în cazul în care mediul familial este perturbat. În toate relaţile profesor. să îşi asume riscuri. Apelul la pedeapsă echivalează cu incapacitatea profesorului de a instaura climatul afectiv necesar unei activităţi educative eficiente. iar aceasta stopează comportamentul nedorit. . trebuie să se raporteze la două aspecte esenţiale: tipul de deficienţă. Incidenţa comportamentelor perturbate are o asociere mai semnificativă cu calitatea relaţiei profesor. Provocarea unor sentimente pozitive. neplăcute. se poate construi un mediu de învăţare sănătos. exersarea îndelungată duce la oboseală. Deseori pentru profesori pare mai simplu să stabilească mai uşor controlul aupra elevilor cu comportamente perturbate prin ameninţarea cu pedeapsa. deci se învaţă răspunsul. poate avea linişte şi ordine.faptul că există unele comportamente atât de înrădăcinate încât sunt foarte rezistente la acţiunile de corectare şi chiar presupun un anumit risc la exersare. şi anume obişnuinţa de a nu mai manifesta comportamente similare. Conform teoriei învăţării. În acest caz. care. dar curiozitatea naturală a elevilor va fi inhibată. să experimenteze şi să îşi formeze noi deprinderi. în vederea rezolvării problemelor de comportament manifestate de deficienţo. decât cu standardul socio.

La şcolarii mici. Un exemplu de strategie eficientă în acordarea recompenselor la copiii cu CES constă în administrarea acestora la începutul zilei de şcoalaă şi apoi. chiar daca atenţia nu este una de bună calitate (de exemplu. ea poate fi recompensa şi reîntări comportamentul. Din această perspectivă. tratarea depresiei. Sugestii pentru prevenirea tulburărilor de comportament 1. Abordarea socială şi cea educaţională sunt mai recente. Antecedentele sunt acei factori care încurajează/ întreţin comportamentul nedorit. de câte ori încalcă regulile negociate. 2. jucăriile. Comportamentul trebuie analizat precis. ameninţarea cu sancţiunea). creşterea gradului de autonomie individuală. în practica educativă s-au folosit mai mult rezolvări farmacologice şi comportamentale. furnizarea unui spaţiu personal mai mare. revistele. una dintre consecinţe poate fi atenţia adultului. prin întărirea externă pozitivă şi negativă. ei vor continua să se comporte astfel încât să o primească. Comportamentul dezirabil poate fi recompensat prin zâmbet. ci căutaţi să le ignoraţi. reprezentat de obţinerea unui rezultat specific.acţiuni de diminuare a dificultăţilor emoţionale prin reducerea naxietăţii sau sresului. la fel şi consecinţele. asiguraţi-vă că timpul petrecut împreună promovează interacţiuni pozitive şi încurajează comportamentul dorit şi nu resentimentele copilului. Faceţi situaţia de invăţare securizantă pentru toţi! Activitatea de învăţare trebuie să devină mai plăcută. Adjectivele „bun”. 7 .pot transmite profesorului că elevul doreşte confort psihic. . iar schimbarea de optică pe care o promovează le face să fie apreciate în lume. . ridicare tonului. recompensele eficiente sunt cărţile. dulciurile. Astfel. problemele de comportament ar trebui să fie interpretate ca acţiuni ce urmăresc un scop. lauda este eficientă. tulburările de comportament îndeplinesc funcţii importante pentru individ: .oferirea de sprijin elevului pentru a-ţi dezvolta strategii mai adecvate de interpretare a evenimentelor. De exemplu.operarea unor schimbări în mediul fizic şi social prin creşterea stimulărilor. diminuarea agresivităţii etc.pot comunica nevoia de activitate sau stimulare. . ajutor sau că percepe situaţia ca fiind inacceptabilă. Examinaţi antecedentele şi consecinţele comportamentului. copilul trebuie să dea înapoi un anumit număr/ cantitate de recompense. „bine” trebuie să descrie comportamentul şi nu personalitatea copilului. . O asemenea interpretare a tulburărilor de comportament deschide perspective mai mari faţă de intervenţie prin: .pot semnifica un protest faţă de un eveniment neplăcut impus. Eficienţa acestei strategii este dată de faptul că a promite o recompensă acestor copii este mai puţin motivant decât posesia lor. conform acestor abordări.atenţie comportamentelor indezirabile. Asiguraţi-vă că activitatea e distractivă şi oferă recompense elevului.Până în prezent. recompensele simbolice. rezolvarea în echipă a problememlor. laudă. Nu acordaţi o extra. pentru elevii mai mari. 3. Copiilor le place să li se acorde atenţie şi dacă singurul fel de atenţie pe care-l pot obţine este atenţia negativă. mai atractivă pentru elev decât comportamentul „rău”.

dacă se manifestă la toate activităţile sau numai la anumite activităţi. ce de exemplu lovirea unui coleg. Încercaţi să trataţi copilul respectiv ca pe o piesă de mobilier. dar într-o manieră cât mai impersonală. sau în ce moment al zilei. interveniţi în funcţie de situaţie. • în timpul întrebărilor şi răspunsurilor. Când copilul a încetat comportamentul inadecvat. De exemplu. identificarea factorilor care contribuie la apariţia problemelor comportamentale trebuie să urmărească: .atenţie comportamentelor dezirabile şi chiar însoţiţi acest lucru de recompense (de exemplu. cu atât mai mult cu cât este vorba de elevi mari. nu vor putea fi ignorate. • în timpul evaluărilor. trebuie evitat contactul vizual cu copilul şi profesorul trebuie să îşi menţină o înfăţişare calmă. Evitaţi contactul vizual prelungit.când se produce comportamentul de-a lungul zilei. 6. Evitaţi confruntarea fizică. Autosupravegherea cere ca elevul să-şi observe propriuş comportament şi să înregistreze observaţiile. . De câte ori este posibil. Toate aceste informaţii vor furniza profesorului indicii importante cu privire la cauzele care concură la apariţia manifestărilor nedorite şi la măsurile ce trebuie luate pentru rezolvarea problemei. 7. • în timpul activitaţilor pe grupe mici. 4. laude sau încurajări de tipul „îmi place cum lucrează X”. e posibil ca propriile dvs acţiuni să menţină comportamentul inadecvat al copilului. „aş dori ca toţi elevii să muncească aşa cum face Y”). încercaţi să încurajaţi copilul să-şi supravegheze comportamentul.Anumite acţiuni. Observaţi comportamentul copilului şi pe al dvs. Această preocupare îl poate învăţa autocontrolul. 8 . • în recreaţie sau în timpul liber de joacă. în acest caz. Pentru a ignora comportamentele.determinarea contextului în care se manifestă comportamentul indezirabil: • în timpul explicaţiilor profesorului. Nu arătaţi supărare sau resentimente la reluarea interacţiunii cu el. i se poate da copilului o listă de control şi apoi să i se ceară să-şi marcheze observaţiile. invitaţi-l să participe la ceea ce faceţi şi purtaţi o conversaţie normală cu el. Continuaţi în maniera personală specifică să acordaţi extra. rugămintea sau cearta. înşivă. . Apoi copilul poate să compare înregistrările sale cu cele ale profesorului. Este eficient dacă profesorul se implică într-o activitate nelegată de copil şi nu se anfajează în discuţii sau polemici despre comportamentul pe care încearcă să îl eradicheze. • când este aşezat alături de un anumit elev sau în anumite locuri din clasă. Sugestii privind modalităţile de interveţie în cazul tulburărilor de comportament care nu pot fi ignorate ridicarea vocii şi atenţionarea elevului. 5. care ar putea să vă depăşească din punct de vedere al forţei fizice. În acest scop. ceea ce poate reprezenta punctul de pornire pentru discutarea măsurilor eficiente care se impun şi care trebuie convenite prin acordul ambilor.

. arătându-i cum poate să acţioneze în situaţii similare pe viitor. Multe problemem pot fi evitate prin apelul la umor chiar şi într-o clasă cu copii cu tulburări de comportament. dacă nu îi pasă de ce se întâmplă cu acesta. Trebuie să ne amintim de ce se comportă aceşti copii astfel.nu discutaţi incidentul cu copilul până nu şi-a dobândit complet liniştea.ajutarea copilului să-şi recapete controlul prin încurajarea blândă. dacă este capabil şi atent. în cazuri mai grave. Trebuie să nu luăm atacurile lor verbale personal şi să ne amintim că noi reprezentăm autoritatea. Simţul umorului Unul dintre darurile cele mai de preţ pe care le putem avea este capacitatea de a face haz de necaz. prin controlul fizic asupra copilului: apucarea de mâini şi aşezarea sa pe un scaun sau. dacă profesorul nu este interesat de elev. dacă e nevoie. atunci arătaţi-i grijă. Noi suntem cei 9 . şi elevului trebuie să-i pese. Interesul pentru elev Programele de control al comportamentului sunt eficiente. Dacă acest tip de relaţie este stabilit. acesta îi poate ănvăţa pe elevi să se amuze de diverse situaţii din viaţa de zi cu zi în loc să ia totul prea în serios. asigurându-l un timp că şi-a recăpătat pe deplin liniştea. Principii în abordarea copiilor cu tulburări de comportament Răbdare şi profesionalism Fără îndoială. să creadă în profesor şi să-l intereseze să se schimbe. impertinenţi. Dacă e incapabil să angajeze o astfel de discuţie. în acest caz. iar ei nu respectă autoritatea şi nu au încredere în noi. dar ele nu ar funcţiona dacă nu există acest ingredient esenţial. ei se pot relaxa. Ca şi profesori avem un rol foarte important în viaţa unui elev. mediul extraşcolar al acestora este foarte haotic. dacă nu crede în el. ca un adult care îi înţelege. Structura este importantă pentru că. . introducerea lui într-o sală unde este linişte. copiii cu tulburări de comportament pot fi obraznici. Dacă în şcoală creăm un mediu predictibil şi structurat. Dacă profesorul are un bun simţ al umorului. Consistenţa Este important să fim consistenţi cu aceşti copii şi să le creăm un mediu predictibil pentru ei.. ajutaţi-l să se simtă mai bine. atunci modificarea comportamentală poate avea loc. încercaţi să aflaţi ce l-a supărat şi discutaţi cu el. agresivi sau chiar periculoşi. Trebuie să le câştigăm încrederea în timp şi acest lucru durează. . să se calmeze şi. căruia îi pasă de ei şi doreşte ca ei să aibă succes. de obicei. De aceea. afecţiune. este nevoie de foarte multă răbdare şi profesionalism în abordarea lor. În acelaşi timp.odată ce copilul se calmează.acordaţi-i timp să-şi revină complet înainte de a-i cere altceva.

implicarea prea mare în problemele elevilor. de altfel.cu 4-5 sau 6.. pe când pe alţii nu-i vom putea ajuta şi. de a-i schimba uneori mai mult decât o poate face orice alt adult.ului (epuizării) Un profesor care este interesat de elevi şi care este apreciat de aceştia poate uşor să ajungă la epuizare dacă nu este atent. de la familie. cu atât mai puţin cu cât există reacţii în lanţ şi se poate considera iscusit cel care ştie să ajungă la veriga iniţială sau la punctul în care verigile pot fi despărţite. Acest sentiment ne rămâne de multe ori chiar şi după ce ajungem acasă şi. să-l vadă eşuând în final. Aceasta ne oferă o oportunitate importantă de a influenţa viaţa lor. pentru o perioadă de aproximativ 8 luni şi jumătate. a lăsa munca să interfereze prea mult cu viaţa personală şi cu părerea altor cadre didactice şi administrative. Dar atunci când părăsim şcoala.out. Câteva cauze ale epuizării sunt: pierderea profesionalismului. ba chiar s-ar putea ca ei să ajungă într-o situaţie chiar mai rea decât sunt la un moment dat. Controlul situaţiei Una dintre cele mai importante realizări într-o clasă de elevi cu probleme de comportament este aceea de a menţine controlul asupra situaţiei în condiţiile în care ei încearcă mereu să saboteze acest lucru. Este important să ne ancorăm în succesele pe care le-am înregistrat şi nu în eşecuri. Evitarea burn. Este important să putem lăsa „nevoia de control” deoparte atunci când plecăm din şcoală. de la prieteni. Poate mulţi dintre noi am auzit fraza: „Nu mai eşti la şcoală!” . se poate să avem din când în când senzaţia că „toată lumea este împotriva noastră”.. nici nu este aşa de uşor să-ţi reprimi toate frustrările când ajungi acasă după ce în fiecare zi ai de-a face cu astfel de copii. O sugestie ar fi petrecerea a cel puţin o jumătate de oră fără familie înainte de a ajunge acasă pentru a reuşi să ne comutăm atenţia de la problemele de la şcoală. Este important să reţinem că vom reuşi cu unii elevi. 5 zile pe săptămână. indiferent ce vom face. 10 . ajungând la probleme cu poliţia şi exmatriculare. nu vom reuşi să-i schimbăm. Este dificil pentru un diriginte care ani de zile a încercat să „salveze” un copil. Concluzii Din cauza cuiva sau a ceva nu înseamnă din vina cuiva.7 ore pe zi. Revărsarea furiei şi frustrării pe alţii Este destul de dificil să lucrezi cu elevi care au probleme de comportament şi chiar dacă încercăm să ne menţinem profesionalismul. mai ales atunci când continuitatea lor poate deveni dăunătoare pentru toţi. partenerul de viaţă s-ar putea să aibă dificultăţi dacă menţinem acestă atitudine şi în familie.

clarifică. Metode de diagnostic  Tehnica sociometrică  Metoda observaţiei: Grila Bales 1 SUSŢINE PE CELĂLALT. îl ajută. Stingerea conduitelor indezirabile. 10 REFUZĂ. 5 ÎŞI EXPRIMĂ PĂREREA. 9 CERE SUGESTII. direcţii posibile de urmat. 7 CERE INFORMAŢII ŞI EXPLICAŢII. impresii. îl încurajează. 4 SUGEREAZĂ. nu este de acord.Fiecare va primi pe rând oglinda şi va spune ce vede în ea (trăsături fizice şi/sau de personalitate) imaginea de sine 11 . Problema: marginalizarea unor elevi instituţionalizaţi (proveniţi din familii dezorganizate) ca urmare a tulburărilor comportamentale ale acestora. evaluează. îl respectă. glumeşte. 6 COMENTEAZĂ ŞI OFERĂ INFORMAŢII. 8 CERE PĂREREA. îşi expune opiniile. îi înţelege pe ceilalţi. Oglinda: participanţii sunt aşezaţi în jurul unei mese.Proiect de intervenţie psihosocială Grupul ţintă: elevii unei clase a VI-a din şcoala de masă. Creşterea colaborării între elevi. Întărirea conduitelor dezirabile. se îndoieşte. oferă sugestii. 4. Obiectivele intervenţiei: 1. opinii. este de acord. 2. Formarea unei imagini de sine realiste şi pozitive. se apără. refuză 11 MANIFESTĂ TENSIUNE. 12 ATACĂ. se arată a fi mulţumit. 5. 2 SE RELAXEAZĂ ŞI RELAXEAZĂ PE ALŢII. se opune. confirmă. Strategii de rezolvare a problemei PRIMA ŞEDINŢĂ SCOPUL: conştientizarea poziţiei în cadrul grupului 1. repetă. 3 ACCEPTĂ. 3. Conştientizarea cauzelor problemelor comportamentale de către colectivul de elevi.

Atunci când vin fără bani sunt bătuţi şi nu li se dă mâncare. Gălăgie în timpul orei B. 2.” Ce ar trebui să facă cei doi copii: A. Părinţii nu îi lasă să vină la şcoală pentru că astfel rămân fără nici un ban. Utilizarea unui comportament neadecvat D. excursie în împrejurimi petrecerea clasei la sfârşit de semestru ÎNTĂRIRI NEGATIVE: A. Cel care a primit desenul spune ce vede acolo (trăsături fizice şi/sau de personalitate) imaginea celor din grup despre sine 3. B. A DOUA ŞEDINŢĂ SCOPUL: Semnarea unui contract: OBIECTIVELE COTRACTULUI: 1. Formarea unei imagini de sine pozitive. conforme cu realitatea. Întărirea comportamentelor pozitive.. Totuşi ei nu sunt îmbrăcaţi adecvat pentru şcoală şi nici nu vorbesc prea frumos. Nerespectarea nagajamentului Elevii sunt ridicaţi în picioare Exerciţii fizice pentru consumarea energiei direcţionate în sens negativ Copiii nu vor colabora cu ei în timpul orei şi al pauzei Notarea în catalog Implicarea conducerii şcolii şi/ sau a persoanelor din familie care sprijină copilul 12 . Pe stradă. Uneori ei mai vin în clasă deoarece aici este mai cald şi unii copii sunt drăguţi cu ei. Din aceste motive unii colegi îi ocolesc. Autoportretul: fiecare îşi desenează chipul apoi fac schimb de desene. Să vină la şcoală chiar dacă unii copii nu se poartă frumos cu ei. Stingerea coportamentelor deviante. pe care părinţii îi trimit să cerşească. iar cei mai mari chiar îi lovesc.2. 3. Nu ascultă profesorul C. în funcţie de preferinţe. Presiunea grupului (adaptare): textul trebuie să ilustreze situaţia copiilor cu tulburări comportamentale “Andrei şi Valentin sunt doi copii din familii sărace. alţii râd de ei. Continuă comportamentele indezirabile E. Să renunţe la şcoală şi să meargă să cerşească. oamenii nu sunt prea amabili cu ei. RECOMPENSE pentru comportamente dezirabile: în prima săptămână vor fi cumpăraţi 2 peştişori de care vor avea grijă elevii clasei tot anul.

În cazul când încălcăm aceste reguli. cu mâinile la spate. Se poate limita timpul sau spaţiul care. Activitate: • importanţa preţuirii de sine. Să participăm la activităţile din şcoală. se termină jocul. 4. 8. IMAGINE POZITIVĂ DESPRE SINE Obiective: să recurgă la discuţia pozitivă cu sine ca tehnică de a păstra o imagine de sine pozitivă. A crea un mediu distins. Să nu-i deranjăm pe ceilalţi colegi în timpul orelor. ne obligăm să respectăm următoarele reguli de conduită în timpul orelor: 1. Să nu ţipăm unii la alţii. noi. va trebui să suportăm următoarele consecinţe:…… (sunt enumerate sancţiunile propuse mai sus). câteva minute elevii se laudă cu voce tare • animatorul îşi laudă priceperea în domenii noi • listă cu laudele elevilor şi o agaţă pe perete • cere clasei să se laude o dată pe zi • grupe de 7 elevi. Se lansează o pană şi ei trebuie să sufle pentru a împiedica căderea ei. odată ce este depăşit. liber. 6. Să fim atenţi la lecţii. 3. 9. Să respectăm profesorii. Să vorbim frumos unii cu alţii şi cu profesorii.CONTRACT Prin prezenta înţelegere. 7. Procedură: Membrii grupurilor trebuie să fie plasaţi foarte aproape unii de alţii. 2. ceilalţi vor repeta ce au spus primii 13 . Să nu aruncăm cu diverse obiecte prin clasă. fiecare să se gândească la o calitate care îi place. cel cum mână cea mai mică spune primul la ce s-a gândit. Să vorbim numai când suntem întrebaţi. 5. SUGESTII PENTRU URMĂTOARELE ŞEDINŢE DE TERAPIE DE GRUP SUFLĂ PANA Obiective: a crea ideea de “grup”. Să ne ajutăm colegii. elevii clasi a VI-a. A favoriza colaborarea.

MINGEA Obiective: a coordona mişcările şi a face mingea să sară. EU ŞI OGLINDA Obiective: să explice concepţia despre o concepţie pozitivă şi una negativă asupra vieţii. A stimula imaginaţia şi căutarea colectivă a soluţiilor. cantitativ egale cu numărul participanţilor minus 1 (30x30cm) Obiective: a dezvolta cooperarea. A crea un mediu distractiv. 4. Procedură: participanţii se strâng în jurul unei pături cu ajutorul căreia trebuie să facă mingea să sară. Primul jucător spune un cuvânt.. Procedură: Toţi se aşează. A stimula reflexele. POVEŞTILE PRIETENIEI Obiective: A compune împreună. Exemplu:Andrei. iar altul pe cel negativ.Nu se poate păşi în afara pietrelor. unul va ilustra aspectul pozitiv al unei situaţii. Procedură:7 participanţi. formând un cerc. Toţi trebuie să ajungă la celălalt mal cu toate pietrele. fie să se coboare. Activitate: 1. Stimularea cooperării. cel mai bun prieten al tău a rugat-o pe D. fie să se ridice pătura. Discuţii: Cum vă simţiţi când aveţi o concepţie pozitivă asupra vieţii? Gânduri negative greu de convertit în unele pozitive.. să evidenţieze aspectele pozitive ale unor situaţii ce par negative. trebuie să treacă râul fără a se uda. discuţii despre importanţa interpretărilor pozitive 3.. Pentru o mai bună coordonare a mişcărilor se poate inventa un cuvânt pentru a dirija mişcarea mingei. 14 . nu pe tine.PODUL Materiale: fişe de carton ce vor reprezenta pietrele. stimulând propria imaginaţie şi creativitate.” Evaluare: se poate axa pe lucrul în grup. Interpretarea: pozitivă/ negativă. În continuare restul participanţilor continuă povestirea.banca Elenei.. pe o foaie se scriu experienţe pozitive (stânga) şi negative (dreapta) proprii şi ale colegilor 2. Discuţii despre colaborare. să joace fotbal cu el. “Eu… am …văzut… un mostru… în . A dezvolta imaginaţia. În perechi.

Ne lăudăm prin desene: se cere elevilor să deseneze ceva pozitiv despre sine şi apoi arată celorlalţi. argumentare. apoi se prefac că sorb din pahar. CUM NE DEZVOLTĂM RESPECTUL DE SINE Obiective: să identifice aspectele pozitive legate de ei înşişi şi de alţii Activităţi: 1. A induce factorul “ajutorul colegului” ca o valoare.SCAUNUL ÎN CARE TE SIMŢI BINE Obiective: să definească conceptul de respect de sine. Elevii joacă rolul unei persoane cu respect de sine ridicat/ scăzut. Discurs la o petrecere: elevii în cerc ţin un pahar în mână şi ţin un discurs laudativ la adresa lor. Laudele trebuie să fie pozitive şi să nu stânjenească pe nimeni. Procedură: Participanţii îşi pun sacii (umpluţi cu materiale textile) pe cap. Distribuirea descrierilor. 2. sunt obosiţi dar e doar un scaun liber. 3. 3. Ne lăudăm: elevii aşezaţi în cerc completează fraza: “Nu vreau să mă laud. persoana rămâne nemişcată şi doar altcineva o poate ajuta punându-i sacul pe cap evitând totodată căderea sacului său. să lege acest concept de propria persoană. La finalul şedinţelor terapeutice se vor aplica din nou cele două instrumente de diagnostic pentru a constata dacă se înregistrează difereneţe semnificative între starea iniţială şi cea finală. Perechi. Definirea respectului de sine. Activitate: 1. dar…”. Evaluare: De câte ori ţi-ai ajutat colegii? Importanţa cooperării. Metodă eficientă în cazul persoanelor timide. Pot executa orice mişcări în ritmul muzicii. să îşi imagineze că au intrat în clasă. 15 . 2. Dacă sacul cade. Animatorul este primul. să explice legătura dintre respectul de sine şi conflicte.Cum procedează? Discuţii: cum reacţionează într-un conflict oamenii în funcţie de respectul de sine. 4. Să identifice nivelul respectului. SACII Obiective: A favoriza coordonarea mişcarilor şi a menţine echilibrul corporal.

Sorina Doina. 2003 4. Cucu. “Devianţa comportamentală”.).BIBLIOGRAFIE 1. 2004 16 . UNICEF. Trofin. Ediţia a patra. “Manual de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale”. 2003 2. Editura Polirom. coord. Iaşi.Ciuhan. 2004 5. “educarea copilului cu devieri comportamentale”. Editura Asociaţiei Psihiatrilor Liberi din România. Moldovanu (coord. Neamţu Cristina.).Napoca. şt. Polirom. 2003 6. text revizuit. Editura Eikon Educaţional. “Cursa cu obstacole a dezvoltării umane”. Chişinău 3. Editura SYLVI. A. Bucureşti. “Repere în abordarea copilului dificil (instrument de lucru pentru cadre didactice şi conilieri)”. Cluj. Geanina. I. Iolanda Mitrofan (coord. Ţinică Silvia (coord). “Marea carte a jocurilor”. Iaşi. Romilă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful