Tulburările de comportament Interpretări, sugestii pentru prevenire, modalităţi de intervenţie, principii în abordarea copiilor cu tulburări de comportament

„TOATE CÂTE VEŢI VOI SĂ VĂ FACĂ VOUĂ OAMENII FACEŢI ŞI VOI LOR ASEMENEA, CĂCI ÎN ACEASTA SE CUPRINDE TOATĂ LEGEA ŞI ĂNVĂŢĂTURA.” (MATEI, VII-12)

Întocmit, Institutor Nina Condrache, Profesor psihopedagog Mihaela Chivu

1

................................................. Bibliografie....................................................................................................... 3 3 3 3 4 7 8 9 10 11 16 2 ........................................... Proiect de intervenţie psihosocială...................................................................................................... Principii în abordarea copiilor cu tulburări de comportament............................................................................................................................................................ Sugestii privind modalităţile de intervenţie în cazul tulburărilor de comportament care nu pot fi ignorate........................................................................................... Modalităţi de intervenţie în rezolvarea tulburărilor de comportament................................ Specificaţii de severitate........................................... Sugestii pentru prevenirea tulburărilor de comportament..............Cuprins Definirea conceptului.................................................................. Concluzii................ Tipologie...................................................................................... Cauze ale tulburărilor de comportament...........................................................................................

furt fără confruntare cu victima. Tipul cu debut în copilărie. timp de 12 luni. de obicei. orice disfuncţie apărută la nivelul uneia dintre aceste componente afectează întregul. Prezenţa a cel puţin un criteriu înainte de vârsta de 10 ani.minciună. toate aceste procese şi funcţii psihice se complinesc. acţionând unitar. 2. La realizarea acestui echilibru participă toate procesele psihice. furt prin efracţie Cauze ale tulburărilor comportamentale La persoanele cu dificultăţi de învăţare nu se poate vorbi de o cauză unică. altfel spus. în timpul micii copilării este posibil să fi prezentat tulburarea opoziţionismului provocator. a unuia din următoarele criterii: agresiune faţă de oameni şi animale.Comportamentul copilului este oglinda dezvoltării lui psihice. sistemul psihic pierzându-şi atributul de „tot coerent”. chiulul. sau. Nici unul dintre aceşti factori nu este exclusiv şi atunci când se constată la persoanele cu funcţionare 3 .relaţii sexuale forţate. relaţiile cu egalii sunt afectate. distrugerea proprietăţii. Este reacţia personalităţii lui în formare faţă de lumea din afară şi faţă de propria lui persoană. Dacă tulburările sunt presistente ei vor dezvolta tulburarea de personalitate antisocială. Evident. cât şi cele cognitive. Indivizii sunt. corespunzătoare vârstei. Tipul cu debut în adolescenţă. În sistemul personalităţii. atât cele senzorio. aparţinând mediului social. ci de un complex de factori care explică apariţia tulburărilor comportamentale. Procesul adaptării este un proces de organizare şi echilibrare mintală a „schimburilor dintre subiect şi obiect” (dintre individ şi realitate). furt cu confruntare cu victima. sunt lezate.  Tulburare moderată: frecvenţa şi efectele problemelor de conduită sunt moderate. Specificaţii de severitate  Tulburare uşoară: probleme de conduită cauzează un prejudiciu relativ minor altora. fuga de acasă după lăsarea întunericului. manifestat prin prezenţa. Tulburarea de comportament este un pattern repetitiv şi persistent de comportament în care drepturile fundamentale ale altora sau normele sociale. Absenţa oricărui criteriu înainte de vârsta de 10 ani. fraudă sau furt. respectiv între trebuinţele şi aspiraţiile individuale şi cerinţele şi exigenţele exterioare. afective şi voliţionale. vandalism.motorii. cruzime fizică.  Tulburare severă: frecvenţa problemelor este în excesiv de mare. Probabilitatea de a dezvolta tulburarea de personalitate antisocială este mult mai redusă. băieţi. Nivelul agresivităţii este mai mic şi relaţiile cu egalii sunt mai puţin afectate decât la prima categorie. un proces de echilibru între „asimilare” şi „acomodare” (Jean Piaget). aducând prejudicii considerabile altora. violări serioase ale regulilor. Tipologie 1. uz de arme. manifestă frecvent agresivitate fizică faţă de alţii.

comparativ cu semenii lor care nu au trăit asemenea situaţii. de rezolvare a problemelor şi de interacţiune socială. Unii îşi încep „cariera” de timpuriu. persoanele vor prezenta mai multe tulburări de comportament decât cele care trăiesc în medii caracterizate de coeziune şi armonie. delincvenţă şi criminalitate. persoanele care primesc o îngrijire de proastă calitate sau care sunt respinse de părinţi sau de societate au şanse mai mari să dezvolte tulburări de comportament şi emoţionale.16 ani de viaţă nu se pune diagnosticul de psihopatie. dificultăţi audio. Referitor la mediul şcolar. În primii 15. de obicei în familie. Puteam avea de-a face fie cu educatori cu labilitate emoţională. Cu cât aceşti factori sunt mai numeroşi cu atât creşte probabilitatea dezvoltării unor tulburări de comportament. când încep să-şi facă prieteni în grupuri delincvente. De asemenea. respectiv frecvenţa. severitatea şi durata comportamentului agresiv şi antisocial depind foarte mult de momentul în care apar primele simptome. spre tulbutări de conduită. etichetarea. anumite caracteristici temperamentale cum ar fi intensitatea înaltă a răspunsurilor emoţionale şi slaba adaptabilitate la situaţiile noi. d) Factorii cognitivi: includ abilitaţile slabe de comunicare. factorii care pot declanşa comportamentele perturbate sunt: accentul exagerat pe competiţie. c) Factorii emoţionali: persoanele cu dificultăţi de învăţare au experimentat mai mult eşecul în diverse aspecte ale vieţii lor. iar stima de sine scăzută. Evoluţia acestora. iar alţii mai târziu. fie cu educatori prea rigizi.intelectuală normală. ele rămân puternic dependente de alţii pentru satisfacerea nevoilor lor. Între aceştia regăsim (apud Zarkowska şi Clements. b) Factorii sociali au şi ei influenţe importante asupra comportamentului. În mediile cu un înalt nivel de tensiune şi conflict interpersonal. Numai 1/3 din totalul tulburărilor de comportament se transformă în psihopatie. 1994): a) Factori biologici: prezenţa lor creşte probabilitatea ca o persoană să dezvolte probleme de comportament. Copiii pot urma traiectorii diferite. Aceşti factori se referă la: disfuncţii organice cerebrale. A ajuta elevul să-şi depăşească dificultăţile emoţionale şi comportamentale presupune identificarea factorilor specifici care contribuie la apariţia acestor probleme şi înţelegerea modului în care aceştia acţionează. ci numai în tulburările de comportament. mediul social insecurizant. Comportamente tipice: 4 . relaţiile tensionale cu profesorul. epilepsie. care va genera sentimente de rivalitate/ ostilitate. ca atare. o altă cauza a tulburărilor comportamentale ale copiilor poate fi reprezentată de tulburările de personalitate ale educatorilor. Fiecare dintre aceste cauze poate afecta adaptarea emoţională şi comportamenul aferent indiferent de nivelul intelectual al persoanei. se apreciază că există o relaţie semnificativă între prezenţa lor şi probabilitatea apariţiei problemelor comportamentale. De exemplu.vizuale. Modalităţi de intervenţie în rezolvarea tulburărilor de comportament Pentru a înţelege mai bine copiii cu tulburări de comportament trebuie să cunoaştem modul de manifestare a acestora. reprezentarea de sine le poate fi săracă. În plus.

şi în acest mod el scapă de pedeapsă. manifestarea adaptativă este răsplătită pentru înlăturarea stimulului cu semnificaţie negativă. de exemplu pentru a reduce anxietatea sau pentru a reprima comportamentul agresiv sau pe cel obsesiv. b) Abordarea socială accentuează importanţa unui mediu de viaţă normal. sancţionarea imediată. porneşte de la constatarea că stimulii pozitivi (recompensele)întăresc comportamentul. neîncredere în autoritate. dar îndepărtată în timp. d) Abordare psihologică urmăreşte înlăturarea stărilor psihice conflictuale. i se aplică un stimul nociv. Premisa de la care porneşte această abordare este că dacă indivizii sunt trataţi bine. ei vor reacţiona în moduri mai adecvate. deoarece indivizii tind să-şi folosească orice deprindere disponibilă pentru a-şi realiza trebuinţele. Printr-o recompensă mică. Terapia comportamentală. una din variantele de intervenţie fundamentate psihologic. Astfel. . apatie. de calitate şi.fuga de acasă. în special.profanare. are o eficienţă mai mare decât aplicarea unei sancţiuni drastice. precum şi de a le oferi o mai mare autonomie în mediul lor de viaţă.provocare de bătăi. . acordată imediat după comportamentul dezirabil. pot fi inhibate sau chiar anihilate prin determinarea - 5 . c) Abordarea educaţională subliniază importanţa dezvoltării abilităţilor şi deprinderilor. Deoarece apariţia tulburărilor de comportament este determinată de o diversitate de cauze şi demersul rezolvării acestora presupune abordaări şi acţiuni multiple. întărirea este mult mai eficientă decât folosind o recompensă/ pedeapsă consistentă. ce se concentrează pe intervenţia farmacologică. Procedeul constă în faptul că manifestările comportamentale neadaptative. de obicei de tip motor. astfel. . dar după un interval mai mare de timp. când subiectul ajunge la un răspuns neadaptativ.mânie nepotrivită cu situaţia. Aplicarea teoriilor moderne ale învăţării la terapia manifetărilor nevrotice determină trei procedee mai importante de intervenţie: Condiţionarea aversivă. violenţă. Practica negativă.nevoia de a controla.automutilare. dublată de crearea unei motivaţii superioare pentru activitate (la toate categoriile de deficienţi). nevoia de a trata persoanele cu dificultăţi de învăţare cu respect şi demnitate.depresie. ca imediat apoi să caute un prilej pentru ca subiectul să dea un raspuns bun. ce are unele puncte comune cu pedeapsa. tendinţe autodistructive: . Terapia comportamentală se bazează pe modificare obişnuinţelor. precum şi a experienţei personale. în timp ce stimulii negativi (sancţiunile) îl reduc sau îl anihilează. În acest caz. .abuz de substanţe.tentative de suicid. furie.anorexie. fie şi minimă. în practica intervenţiei se pot distinge: a) abordarea biologică. a sentimentelor de inferioritate şi a sensibilităţii exacerbate şi consolidarea trăsăturilor pozitive de personalitate. .

Odată ce un elev poate să stabilească o relaţie de prietenie cu profesorul. care să le domine sau să le inhibe pe cele negative. După o anumită perioadă. subiectul va învăţa să asocieze situaţiile de tip anxios cu trăirea unor sentimente plăcute. Conform teoriei învăţării. Orice comportament reprezintă o tentativă de menţinere a stimei de sine. vor folosi învăţarea prin încercare şi eroare.elev în şcoală. Apelul la pedeapsă echivalează cu incapacitatea profesorului de a instaura climatul afectiv necesar unei activităţi educative eficiente. cu timpul.subiectului să le producă în mod volunatr de mai multe ori. Controlul claseicu centre de menţinere a stimei de sine presupune folosirea metodelor pozitive. În acest caz. care. primind aprobarea profesorului pentru efort. iar aceasta stopează comportamentul nedorit. pentru a crea impulsul declanşator al răspunsului pozitiv prin starea de oboseală. comportamentul său involuntar va manifesta tendinţa de a dispărea. o importanţă majoră o au relaţiile afectiv. trebuie să se raporteze la două aspecte esenţiale: tipul de deficienţă. Astfel. Un profesor centrat pepedeapsă. poate controla clasa. decât cu standardul socio. În toate relaţile profesor. există întotdeauna pericolul de a se rezolva problema respectivă în moduri care antrenează reducerea stimei de sine a elevului şi problema escaladează. neplăcute. Incidenţa comportamentelor perturbate are o asociere mai semnificativă cu calitatea relaţiei profesor. plăcute. în vederea rezolvării problemelor de comportament manifestate de deficienţo. problemele de comportament dispar. 6 . unde fiecare elev se simte liber să întrebe. deci se învaţă răspunsul. În acest context. Aplicarea unor asemenea tehnici bazate pe teoriile învăţării. Provocarea unor sentimente pozitive. dar curiozitatea naturală a elevilor va fi inhibată. Elevilor nu le va fi teamă de eşec. Deseori pentru profesori pare mai simplu să stabilească mai uşor controlul aupra elevilor cu comportamente perturbate prin ameninţarea cu pedeapsa. . exersarea îndelungată duce la oboseală. practic. însă această strategie conduce mai uşor la scăderea stimei de sine a elevilor. până când. se poate construi un mediu de învăţare sănătos. Cercetările au demonstrat eficienţa acestui tip de relaţie chiar şi în cazul în care mediul familial este perturbat. să îşi asume riscuri. Când un elev are probleme de comportament şi este tratat de profesor cu indiferenţă sau ostilitate.elev profesorii comunică acceptarea/ rejecţia elevului chiar în moduri pe care nu le conştientizează. acesta oboseşte. cu un profesor ce oferă un model de calm şi înaltă stimă de sine.economic şi cultural al elevului. vor câştiga încredere în sine şi li se va permite să lucreze independent sau în cooperare.emoţionale care se stabilesc între profesor şi elev. poate avea linişte şi ordine. Pe măsură ce dispare acest comportament se reduce impulsul (apare oboseala). şi anume obişnuinţa de a nu mai manifesta comportamente similare.faptul că există unele comportamente atât de înrădăcinate încât sunt foarte rezistente la acţiunile de corectare şi chiar presupun un anumit risc la exersare. devin dominante şi vor modifica atitudinea şi răspunsul subiectului. să experimenteze şi să îşi formeze noi deprinderi.

De exemplu.pot semnifica un protest faţă de un eveniment neplăcut impus. La şcolarii mici. O asemenea interpretare a tulburărilor de comportament deschide perspective mai mari faţă de intervenţie prin: . . reprezentat de obţinerea unui rezultat specific. Comportamentul trebuie analizat precis. tratarea depresiei. Din această perspectivă.acţiuni de diminuare a dificultăţilor emoţionale prin reducerea naxietăţii sau sresului. jucăriile.atenţie comportamentelor indezirabile. iar schimbarea de optică pe care o promovează le face să fie apreciate în lume. Asiguraţi-vă că activitatea e distractivă şi oferă recompense elevului. diminuarea agresivităţii etc. una dintre consecinţe poate fi atenţia adultului.oferirea de sprijin elevului pentru a-ţi dezvolta strategii mai adecvate de interpretare a evenimentelor. creşterea gradului de autonomie individuală. ea poate fi recompensa şi reîntări comportamentul. recompensele simbolice. ei vor continua să se comporte astfel încât să o primească. Comportamentul dezirabil poate fi recompensat prin zâmbet. ridicare tonului. copilul trebuie să dea înapoi un anumit număr/ cantitate de recompense. conform acestor abordări. Eficienţa acestei strategii este dată de faptul că a promite o recompensă acestor copii este mai puţin motivant decât posesia lor. ameninţarea cu sancţiunea). rezolvarea în echipă a problememlor.Până în prezent. chiar daca atenţia nu este una de bună calitate (de exemplu. Nu acordaţi o extra. prin întărirea externă pozitivă şi negativă. în practica educativă s-au folosit mai mult rezolvări farmacologice şi comportamentale. . . ajutor sau că percepe situaţia ca fiind inacceptabilă. . Astfel. 3. „bine” trebuie să descrie comportamentul şi nu personalitatea copilului. furnizarea unui spaţiu personal mai mare. Faceţi situaţia de invăţare securizantă pentru toţi! Activitatea de învăţare trebuie să devină mai plăcută. Examinaţi antecedentele şi consecinţele comportamentului. Abordarea socială şi cea educaţională sunt mai recente. Copiilor le place să li se acorde atenţie şi dacă singurul fel de atenţie pe care-l pot obţine este atenţia negativă. Adjectivele „bun”. 7 . Antecedentele sunt acei factori care încurajează/ întreţin comportamentul nedorit. lauda este eficientă. de câte ori încalcă regulile negociate. Un exemplu de strategie eficientă în acordarea recompenselor la copiii cu CES constă în administrarea acestora la începutul zilei de şcoalaă şi apoi. Sugestii pentru prevenirea tulburărilor de comportament 1. mai atractivă pentru elev decât comportamentul „rău”. revistele. ci căutaţi să le ignoraţi. la fel şi consecinţele. dulciurile. laudă. tulburările de comportament îndeplinesc funcţii importante pentru individ: . pentru elevii mai mari. recompensele eficiente sunt cărţile. problemele de comportament ar trebui să fie interpretate ca acţiuni ce urmăresc un scop. 2.operarea unor schimbări în mediul fizic şi social prin creşterea stimulărilor.pot comunica nevoia de activitate sau stimulare.pot transmite profesorului că elevul doreşte confort psihic. asiguraţi-vă că timpul petrecut împreună promovează interacţiuni pozitive şi încurajează comportamentul dorit şi nu resentimentele copilului.

6. nu vor putea fi ignorate. e posibil ca propriile dvs acţiuni să menţină comportamentul inadecvat al copilului. • în timpul activitaţilor pe grupe mici. laude sau încurajări de tipul „îmi place cum lucrează X”. Încercaţi să trataţi copilul respectiv ca pe o piesă de mobilier. De exemplu. interveniţi în funcţie de situaţie.atenţie comportamentelor dezirabile şi chiar însoţiţi acest lucru de recompense (de exemplu. • în timpul evaluărilor. încercaţi să încurajaţi copilul să-şi supravegheze comportamentul. înşivă. • în recreaţie sau în timpul liber de joacă. • în timpul întrebărilor şi răspunsurilor. care ar putea să vă depăşească din punct de vedere al forţei fizice. ceea ce poate reprezenta punctul de pornire pentru discutarea măsurilor eficiente care se impun şi care trebuie convenite prin acordul ambilor. Evitaţi confruntarea fizică. Apoi copilul poate să compare înregistrările sale cu cele ale profesorului. sau în ce moment al zilei. De câte ori este posibil. cu atât mai mult cu cât este vorba de elevi mari. dar într-o manieră cât mai impersonală. identificarea factorilor care contribuie la apariţia problemelor comportamentale trebuie să urmărească: . trebuie evitat contactul vizual cu copilul şi profesorul trebuie să îşi menţină o înfăţişare calmă. În acest scop.determinarea contextului în care se manifestă comportamentul indezirabil: • în timpul explicaţiilor profesorului. Sugestii privind modalităţile de interveţie în cazul tulburărilor de comportament care nu pot fi ignorate ridicarea vocii şi atenţionarea elevului. 4.dacă se manifestă la toate activităţile sau numai la anumite activităţi. ce de exemplu lovirea unui coleg. în acest caz. Autosupravegherea cere ca elevul să-şi observe propriuş comportament şi să înregistreze observaţiile. Pentru a ignora comportamentele. Când copilul a încetat comportamentul inadecvat. Toate aceste informaţii vor furniza profesorului indicii importante cu privire la cauzele care concură la apariţia manifestărilor nedorite şi la măsurile ce trebuie luate pentru rezolvarea problemei. rugămintea sau cearta. Evitaţi contactul vizual prelungit. 5. 8 . .când se produce comportamentul de-a lungul zilei. . 7. Este eficient dacă profesorul se implică într-o activitate nelegată de copil şi nu se anfajează în discuţii sau polemici despre comportamentul pe care încearcă să îl eradicheze. Nu arătaţi supărare sau resentimente la reluarea interacţiunii cu el. Observaţi comportamentul copilului şi pe al dvs. i se poate da copilului o listă de control şi apoi să i se ceară să-şi marcheze observaţiile. invitaţi-l să participe la ceea ce faceţi şi purtaţi o conversaţie normală cu el. • când este aşezat alături de un anumit elev sau în anumite locuri din clasă.Anumite acţiuni. Continuaţi în maniera personală specifică să acordaţi extra. Această preocupare îl poate învăţa autocontrolul. „aş dori ca toţi elevii să muncească aşa cum face Y”).

. În acelaşi timp. în cazuri mai grave. iar ei nu respectă autoritatea şi nu au încredere în noi. arătându-i cum poate să acţioneze în situaţii similare pe viitor. Consistenţa Este important să fim consistenţi cu aceşti copii şi să le creăm un mediu predictibil pentru ei. să se calmeze şi. este nevoie de foarte multă răbdare şi profesionalism în abordarea lor. agresivi sau chiar periculoşi. dacă profesorul nu este interesat de elev. dacă e nevoie. Dacă e incapabil să angajeze o astfel de discuţie.ajutarea copilului să-şi recapete controlul prin încurajarea blândă. Trebuie să ne amintim de ce se comportă aceşti copii astfel. să creadă în profesor şi să-l intereseze să se schimbe.acordaţi-i timp să-şi revină complet înainte de a-i cere altceva. Trebuie să nu luăm atacurile lor verbale personal şi să ne amintim că noi reprezentăm autoritatea. . Structura este importantă pentru că.odată ce copilul se calmează. Principii în abordarea copiilor cu tulburări de comportament Răbdare şi profesionalism Fără îndoială. Interesul pentru elev Programele de control al comportamentului sunt eficiente. prin controlul fizic asupra copilului: apucarea de mâini şi aşezarea sa pe un scaun sau.nu discutaţi incidentul cu copilul până nu şi-a dobândit complet liniştea. mediul extraşcolar al acestora este foarte haotic. introducerea lui într-o sală unde este linişte. atunci arătaţi-i grijă. Dacă acest tip de relaţie este stabilit. . De aceea. încercaţi să aflaţi ce l-a supărat şi discutaţi cu el. copiii cu tulburări de comportament pot fi obraznici. Multe problemem pot fi evitate prin apelul la umor chiar şi într-o clasă cu copii cu tulburări de comportament. ca un adult care îi înţelege. ei se pot relaxa. asigurându-l un timp că şi-a recăpătat pe deplin liniştea. de obicei. afecţiune. Simţul umorului Unul dintre darurile cele mai de preţ pe care le putem avea este capacitatea de a face haz de necaz. dacă nu îi pasă de ce se întâmplă cu acesta. în acest caz. şi elevului trebuie să-i pese. Noi suntem cei 9 . Dacă în şcoală creăm un mediu predictibil şi structurat. . Ca şi profesori avem un rol foarte important în viaţa unui elev. căruia îi pasă de ei şi doreşte ca ei să aibă succes. impertinenţi. dacă este capabil şi atent. ajutaţi-l să se simtă mai bine. acesta îi poate ănvăţa pe elevi să se amuze de diverse situaţii din viaţa de zi cu zi în loc să ia totul prea în serios. Dacă profesorul are un bun simţ al umorului. dacă nu crede în el. atunci modificarea comportamentală poate avea loc. dar ele nu ar funcţiona dacă nu există acest ingredient esenţial. Trebuie să le câştigăm încrederea în timp şi acest lucru durează.

partenerul de viaţă s-ar putea să aibă dificultăţi dacă menţinem acestă atitudine şi în familie. ba chiar s-ar putea ca ei să ajungă într-o situaţie chiar mai rea decât sunt la un moment dat. Este important să reţinem că vom reuşi cu unii elevi. O sugestie ar fi petrecerea a cel puţin o jumătate de oră fără familie înainte de a ajunge acasă pentru a reuşi să ne comutăm atenţia de la problemele de la şcoală. ajungând la probleme cu poliţia şi exmatriculare. cu atât mai puţin cu cât există reacţii în lanţ şi se poate considera iscusit cel care ştie să ajungă la veriga iniţială sau la punctul în care verigile pot fi despărţite. Poate mulţi dintre noi am auzit fraza: „Nu mai eşti la şcoală!” . de la familie. se poate să avem din când în când senzaţia că „toată lumea este împotriva noastră”.cu 4-5 sau 6. nici nu este aşa de uşor să-ţi reprimi toate frustrările când ajungi acasă după ce în fiecare zi ai de-a face cu astfel de copii. mai ales atunci când continuitatea lor poate deveni dăunătoare pentru toţi. a lăsa munca să interfereze prea mult cu viaţa personală şi cu părerea altor cadre didactice şi administrative. Controlul situaţiei Una dintre cele mai importante realizări într-o clasă de elevi cu probleme de comportament este aceea de a menţine controlul asupra situaţiei în condiţiile în care ei încearcă mereu să saboteze acest lucru.ului (epuizării) Un profesor care este interesat de elevi şi care este apreciat de aceştia poate uşor să ajungă la epuizare dacă nu este atent. Este important să putem lăsa „nevoia de control” deoparte atunci când plecăm din şcoală. Este important să ne ancorăm în succesele pe care le-am înregistrat şi nu în eşecuri. de la prieteni. să-l vadă eşuând în final. Câteva cauze ale epuizării sunt: pierderea profesionalismului. Dar atunci când părăsim şcoala. Este dificil pentru un diriginte care ani de zile a încercat să „salveze” un copil. indiferent ce vom face. Concluzii Din cauza cuiva sau a ceva nu înseamnă din vina cuiva.. pe când pe alţii nu-i vom putea ajuta şi.out. Aceasta ne oferă o oportunitate importantă de a influenţa viaţa lor. nu vom reuşi să-i schimbăm. de altfel.. Revărsarea furiei şi frustrării pe alţii Este destul de dificil să lucrezi cu elevi care au probleme de comportament şi chiar dacă încercăm să ne menţinem profesionalismul. 5 zile pe săptămână. Evitarea burn. de a-i schimba uneori mai mult decât o poate face orice alt adult.7 ore pe zi. pentru o perioadă de aproximativ 8 luni şi jumătate. 10 . implicarea prea mare în problemele elevilor. Acest sentiment ne rămâne de multe ori chiar şi după ce ajungem acasă şi.

4 SUGEREAZĂ. îşi expune opiniile. direcţii posibile de urmat. 4. se îndoieşte. 12 ATACĂ. 3 ACCEPTĂ. Oglinda: participanţii sunt aşezaţi în jurul unei mese. refuză 11 MANIFESTĂ TENSIUNE. 7 CERE INFORMAŢII ŞI EXPLICAŢII. Strategii de rezolvare a problemei PRIMA ŞEDINŢĂ SCOPUL: conştientizarea poziţiei în cadrul grupului 1. clarifică. 6 COMENTEAZĂ ŞI OFERĂ INFORMAŢII. 3. repetă. îl respectă. Metode de diagnostic  Tehnica sociometrică  Metoda observaţiei: Grila Bales 1 SUSŢINE PE CELĂLALT. nu este de acord. Creşterea colaborării între elevi. oferă sugestii. Obiectivele intervenţiei: 1. impresii. 2 SE RELAXEAZĂ ŞI RELAXEAZĂ PE ALŢII. 2. îl încurajează.Proiect de intervenţie psihosocială Grupul ţintă: elevii unei clase a VI-a din şcoala de masă. se apără. 10 REFUZĂ. este de acord.Fiecare va primi pe rând oglinda şi va spune ce vede în ea (trăsături fizice şi/sau de personalitate) imaginea de sine 11 . opinii. îl ajută. îi înţelege pe ceilalţi. se opune. evaluează. 5. 8 CERE PĂREREA. glumeşte. Conştientizarea cauzelor problemelor comportamentale de către colectivul de elevi. se arată a fi mulţumit. confirmă. Formarea unei imagini de sine realiste şi pozitive. 5 ÎŞI EXPRIMĂ PĂREREA. 9 CERE SUGESTII. Întărirea conduitelor dezirabile. Stingerea conduitelor indezirabile. Problema: marginalizarea unor elevi instituţionalizaţi (proveniţi din familii dezorganizate) ca urmare a tulburărilor comportamentale ale acestora.

Întărirea comportamentelor pozitive.. 3. Formarea unei imagini de sine pozitive. Părinţii nu îi lasă să vină la şcoală pentru că astfel rămân fără nici un ban. Gălăgie în timpul orei B. Totuşi ei nu sunt îmbrăcaţi adecvat pentru şcoală şi nici nu vorbesc prea frumos. Pe stradă. pe care părinţii îi trimit să cerşească. oamenii nu sunt prea amabili cu ei. Să renunţe la şcoală şi să meargă să cerşească. Nerespectarea nagajamentului Elevii sunt ridicaţi în picioare Exerciţii fizice pentru consumarea energiei direcţionate în sens negativ Copiii nu vor colabora cu ei în timpul orei şi al pauzei Notarea în catalog Implicarea conducerii şcolii şi/ sau a persoanelor din familie care sprijină copilul 12 . Atunci când vin fără bani sunt bătuţi şi nu li se dă mâncare. Utilizarea unui comportament neadecvat D. RECOMPENSE pentru comportamente dezirabile: în prima săptămână vor fi cumpăraţi 2 peştişori de care vor avea grijă elevii clasei tot anul. Presiunea grupului (adaptare): textul trebuie să ilustreze situaţia copiilor cu tulburări comportamentale “Andrei şi Valentin sunt doi copii din familii sărace. în funcţie de preferinţe. alţii râd de ei. Stingerea coportamentelor deviante. Continuă comportamentele indezirabile E. conforme cu realitatea. Din aceste motive unii colegi îi ocolesc.” Ce ar trebui să facă cei doi copii: A. Uneori ei mai vin în clasă deoarece aici este mai cald şi unii copii sunt drăguţi cu ei. 2. B. Cel care a primit desenul spune ce vede acolo (trăsături fizice şi/sau de personalitate) imaginea celor din grup despre sine 3. Nu ascultă profesorul C. Să vină la şcoală chiar dacă unii copii nu se poartă frumos cu ei. iar cei mai mari chiar îi lovesc. excursie în împrejurimi petrecerea clasei la sfârşit de semestru ÎNTĂRIRI NEGATIVE: A.2. Autoportretul: fiecare îşi desenează chipul apoi fac schimb de desene. A DOUA ŞEDINŢĂ SCOPUL: Semnarea unui contract: OBIECTIVELE COTRACTULUI: 1.

odată ce este depăşit. elevii clasi a VI-a. Să ne ajutăm colegii. va trebui să suportăm următoarele consecinţe:…… (sunt enumerate sancţiunile propuse mai sus). SUGESTII PENTRU URMĂTOARELE ŞEDINŢE DE TERAPIE DE GRUP SUFLĂ PANA Obiective: a crea ideea de “grup”.CONTRACT Prin prezenta înţelegere. fiecare să se gândească la o calitate care îi place. În cazul când încălcăm aceste reguli. ceilalţi vor repeta ce au spus primii 13 . Să nu ţipăm unii la alţii. 5. 8. cel cum mână cea mai mică spune primul la ce s-a gândit. Să vorbim frumos unii cu alţii şi cu profesorii. Se lansează o pană şi ei trebuie să sufle pentru a împiedica căderea ei. 4. 3. Să nu aruncăm cu diverse obiecte prin clasă. Se poate limita timpul sau spaţiul care. Să fim atenţi la lecţii. noi. câteva minute elevii se laudă cu voce tare • animatorul îşi laudă priceperea în domenii noi • listă cu laudele elevilor şi o agaţă pe perete • cere clasei să se laude o dată pe zi • grupe de 7 elevi. Să vorbim numai când suntem întrebaţi. Procedură: Membrii grupurilor trebuie să fie plasaţi foarte aproape unii de alţii. 7. 9. Activitate: • importanţa preţuirii de sine. liber. 2. Să participăm la activităţile din şcoală. se termină jocul. IMAGINE POZITIVĂ DESPRE SINE Obiective: să recurgă la discuţia pozitivă cu sine ca tehnică de a păstra o imagine de sine pozitivă. Să nu-i deranjăm pe ceilalţi colegi în timpul orelor. 6. cu mâinile la spate. A favoriza colaborarea. A crea un mediu distins. ne obligăm să respectăm următoarele reguli de conduită în timpul orelor: 1. Să respectăm profesorii.

banca Elenei. fie să se ridice pătura... stimulând propria imaginaţie şi creativitate. Procedură: participanţii se strâng în jurul unei pături cu ajutorul căreia trebuie să facă mingea să sară. fie să se coboare. A dezvolta imaginaţia. Activitate: 1. A stimula reflexele. 14 . să joace fotbal cu el. Toţi trebuie să ajungă la celălalt mal cu toate pietrele. MINGEA Obiective: a coordona mişcările şi a face mingea să sară. În continuare restul participanţilor continuă povestirea. A stimula imaginaţia şi căutarea colectivă a soluţiilor. discuţii despre importanţa interpretărilor pozitive 3. POVEŞTILE PRIETENIEI Obiective: A compune împreună. Primul jucător spune un cuvânt. 4. A crea un mediu distractiv. iar altul pe cel negativ. Procedură:7 participanţi. Interpretarea: pozitivă/ negativă. nu pe tine. În perechi. trebuie să treacă râul fără a se uda. cel mai bun prieten al tău a rugat-o pe D. Pentru o mai bună coordonare a mişcărilor se poate inventa un cuvânt pentru a dirija mişcarea mingei. pe o foaie se scriu experienţe pozitive (stânga) şi negative (dreapta) proprii şi ale colegilor 2. EU ŞI OGLINDA Obiective: să explice concepţia despre o concepţie pozitivă şi una negativă asupra vieţii. Discuţii: Cum vă simţiţi când aveţi o concepţie pozitivă asupra vieţii? Gânduri negative greu de convertit în unele pozitive. Stimularea cooperării. să evidenţieze aspectele pozitive ale unor situaţii ce par negative. Procedură: Toţi se aşează. unul va ilustra aspectul pozitiv al unei situaţii..PODUL Materiale: fişe de carton ce vor reprezenta pietrele. cantitativ egale cu numărul participanţilor minus 1 (30x30cm) Obiective: a dezvolta cooperarea.” Evaluare: se poate axa pe lucrul în grup.. Discuţii despre colaborare. “Eu… am …văzut… un mostru… în . Exemplu:Andrei. formând un cerc.Nu se poate păşi în afara pietrelor.

Evaluare: De câte ori ţi-ai ajutat colegii? Importanţa cooperării. Activitate: 1. Ne lăudăm prin desene: se cere elevilor să deseneze ceva pozitiv despre sine şi apoi arată celorlalţi. Laudele trebuie să fie pozitive şi să nu stânjenească pe nimeni. Elevii joacă rolul unei persoane cu respect de sine ridicat/ scăzut. sunt obosiţi dar e doar un scaun liber. Perechi. 2. argumentare. Dacă sacul cade. La finalul şedinţelor terapeutice se vor aplica din nou cele două instrumente de diagnostic pentru a constata dacă se înregistrează difereneţe semnificative între starea iniţială şi cea finală. 15 . 2. Să identifice nivelul respectului. dar…”. Pot executa orice mişcări în ritmul muzicii. Discurs la o petrecere: elevii în cerc ţin un pahar în mână şi ţin un discurs laudativ la adresa lor. Procedură: Participanţii îşi pun sacii (umpluţi cu materiale textile) pe cap. 3. 4. Distribuirea descrierilor. A induce factorul “ajutorul colegului” ca o valoare. să lege acest concept de propria persoană. CUM NE DEZVOLTĂM RESPECTUL DE SINE Obiective: să identifice aspectele pozitive legate de ei înşişi şi de alţii Activităţi: 1. Animatorul este primul. Metodă eficientă în cazul persoanelor timide. SACII Obiective: A favoriza coordonarea mişcarilor şi a menţine echilibrul corporal.Cum procedează? Discuţii: cum reacţionează într-un conflict oamenii în funcţie de respectul de sine. persoana rămâne nemişcată şi doar altcineva o poate ajuta punându-i sacul pe cap evitând totodată căderea sacului său. 3. Definirea respectului de sine. apoi se prefac că sorb din pahar. să explice legătura dintre respectul de sine şi conflicte.SCAUNUL ÎN CARE TE SIMŢI BINE Obiective: să definească conceptul de respect de sine. să îşi imagineze că au intrat în clasă. Ne lăudăm: elevii aşezaţi în cerc completează fraza: “Nu vreau să mă laud.

). Ediţia a patra. I. “Devianţa comportamentală”. UNICEF. Moldovanu (coord. şt. Ţinică Silvia (coord). 2003 6. 2003 2. 2003 4. “Manual de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale”. “Repere în abordarea copilului dificil (instrument de lucru pentru cadre didactice şi conilieri)”. “Cursa cu obstacole a dezvoltării umane”. text revizuit. “Marea carte a jocurilor”. Editura Eikon Educaţional. Editura SYLVI. “educarea copilului cu devieri comportamentale”. Neamţu Cristina.Napoca. Cucu. coord. Polirom. Editura Asociaţiei Psihiatrilor Liberi din România. Cluj. Bucureşti. Trofin. A. Sorina Doina.Ciuhan. Geanina. Iaşi. Editura Polirom. Iolanda Mitrofan (coord.). 2004 5.BIBLIOGRAFIE 1. Iaşi. 2004 16 . Romilă. Chişinău 3.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful