P. 1
Tulburarile de Comportament

Tulburarile de Comportament

|Views: 347|Likes:
Published by crystyna.yda4785

More info:

Published by: crystyna.yda4785 on Sep 22, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/07/2014

pdf

text

original

Tulburările de comportament Interpretări, sugestii pentru prevenire, modalităţi de intervenţie, principii în abordarea copiilor cu tulburări de comportament

„TOATE CÂTE VEŢI VOI SĂ VĂ FACĂ VOUĂ OAMENII FACEŢI ŞI VOI LOR ASEMENEA, CĂCI ÎN ACEASTA SE CUPRINDE TOATĂ LEGEA ŞI ĂNVĂŢĂTURA.” (MATEI, VII-12)

Întocmit, Institutor Nina Condrache, Profesor psihopedagog Mihaela Chivu

1

...................................... Tipologie................... Principii în abordarea copiilor cu tulburări de comportament.............................. Bibliografie..... Cauze ale tulburărilor de comportament....................................................................................................................................................................................... Concluzii............ Proiect de intervenţie psihosocială...................................................................................................................................... Sugestii privind modalităţile de intervenţie în cazul tulburărilor de comportament care nu pot fi ignorate......................................................................................................................................................................Cuprins Definirea conceptului....... Modalităţi de intervenţie în rezolvarea tulburărilor de comportament.......................... Specificaţii de severitate................................................................................................................................. 3 3 3 3 4 7 8 9 10 11 16 2 ..................................................................................................... Sugestii pentru prevenirea tulburărilor de comportament..........................................

băieţi. Dacă tulburările sunt presistente ei vor dezvolta tulburarea de personalitate antisocială. Evident. furt prin efracţie Cauze ale tulburărilor comportamentale La persoanele cu dificultăţi de învăţare nu se poate vorbi de o cauză unică. Indivizii sunt. Procesul adaptării este un proces de organizare şi echilibrare mintală a „schimburilor dintre subiect şi obiect” (dintre individ şi realitate). a unuia din următoarele criterii: agresiune faţă de oameni şi animale. aducând prejudicii considerabile altora. ci de un complex de factori care explică apariţia tulburărilor comportamentale. fraudă sau furt. acţionând unitar. Nivelul agresivităţii este mai mic şi relaţiile cu egalii sunt mai puţin afectate decât la prima categorie. fuga de acasă după lăsarea întunericului. Specificaţii de severitate  Tulburare uşoară: probleme de conduită cauzează un prejudiciu relativ minor altora. manifestă frecvent agresivitate fizică faţă de alţii. Nici unul dintre aceşti factori nu este exclusiv şi atunci când se constată la persoanele cu funcţionare 3 . În sistemul personalităţii.relaţii sexuale forţate. 2. Tipul cu debut în adolescenţă. Absenţa oricărui criteriu înainte de vârsta de 10 ani. Este reacţia personalităţii lui în formare faţă de lumea din afară şi faţă de propria lui persoană. sunt lezate.minciună. timp de 12 luni. manifestat prin prezenţa. violări serioase ale regulilor. Tipologie 1.  Tulburare moderată: frecvenţa şi efectele problemelor de conduită sunt moderate. Tulburarea de comportament este un pattern repetitiv şi persistent de comportament în care drepturile fundamentale ale altora sau normele sociale. orice disfuncţie apărută la nivelul uneia dintre aceste componente afectează întregul. sistemul psihic pierzându-şi atributul de „tot coerent”. uz de arme. de obicei. aparţinând mediului social. corespunzătoare vârstei. chiulul. Probabilitatea de a dezvolta tulburarea de personalitate antisocială este mult mai redusă. Prezenţa a cel puţin un criteriu înainte de vârsta de 10 ani.motorii. Tipul cu debut în copilărie. toate aceste procese şi funcţii psihice se complinesc. La realizarea acestui echilibru participă toate procesele psihice. relaţiile cu egalii sunt afectate. atât cele senzorio. vandalism. afective şi voliţionale. în timpul micii copilării este posibil să fi prezentat tulburarea opoziţionismului provocator.furt fără confruntare cu victima. altfel spus. un proces de echilibru între „asimilare” şi „acomodare” (Jean Piaget).Comportamentul copilului este oglinda dezvoltării lui psihice. cât şi cele cognitive. distrugerea proprietăţii.  Tulburare severă: frecvenţa problemelor este în excesiv de mare. respectiv între trebuinţele şi aspiraţiile individuale şi cerinţele şi exigenţele exterioare. cruzime fizică. furt cu confruntare cu victima. sau.

De exemplu. ele rămân puternic dependente de alţii pentru satisfacerea nevoilor lor. se apreciază că există o relaţie semnificativă între prezenţa lor şi probabilitatea apariţiei problemelor comportamentale. care va genera sentimente de rivalitate/ ostilitate. A ajuta elevul să-şi depăşească dificultăţile emoţionale şi comportamentale presupune identificarea factorilor specifici care contribuie la apariţia acestor probleme şi înţelegerea modului în care aceştia acţionează. de obicei în familie. Comportamente tipice: 4 . iar stima de sine scăzută.intelectuală normală. Fiecare dintre aceste cauze poate afecta adaptarea emoţională şi comportamenul aferent indiferent de nivelul intelectual al persoanei. iar alţii mai târziu. spre tulbutări de conduită. Modalităţi de intervenţie în rezolvarea tulburărilor de comportament Pentru a înţelege mai bine copiii cu tulburări de comportament trebuie să cunoaştem modul de manifestare a acestora. Copiii pot urma traiectorii diferite. anumite caracteristici temperamentale cum ar fi intensitatea înaltă a răspunsurilor emoţionale şi slaba adaptabilitate la situaţiile noi.16 ani de viaţă nu se pune diagnosticul de psihopatie. Între aceştia regăsim (apud Zarkowska şi Clements.vizuale. persoanele care primesc o îngrijire de proastă calitate sau care sunt respinse de părinţi sau de societate au şanse mai mari să dezvolte tulburări de comportament şi emoţionale. De asemenea. persoanele vor prezenta mai multe tulburări de comportament decât cele care trăiesc în medii caracterizate de coeziune şi armonie. fie cu educatori prea rigizi. b) Factorii sociali au şi ei influenţe importante asupra comportamentului. epilepsie. În primii 15. o altă cauza a tulburărilor comportamentale ale copiilor poate fi reprezentată de tulburările de personalitate ale educatorilor. Cu cât aceşti factori sunt mai numeroşi cu atât creşte probabilitatea dezvoltării unor tulburări de comportament. ci numai în tulburările de comportament. dificultăţi audio. factorii care pot declanşa comportamentele perturbate sunt: accentul exagerat pe competiţie. Referitor la mediul şcolar. În mediile cu un înalt nivel de tensiune şi conflict interpersonal. În plus. comparativ cu semenii lor care nu au trăit asemenea situaţii. severitatea şi durata comportamentului agresiv şi antisocial depind foarte mult de momentul în care apar primele simptome. c) Factorii emoţionali: persoanele cu dificultăţi de învăţare au experimentat mai mult eşecul în diverse aspecte ale vieţii lor. Unii îşi încep „cariera” de timpuriu. reprezentarea de sine le poate fi săracă. etichetarea. Aceşti factori se referă la: disfuncţii organice cerebrale. 1994): a) Factori biologici: prezenţa lor creşte probabilitatea ca o persoană să dezvolte probleme de comportament. Numai 1/3 din totalul tulburărilor de comportament se transformă în psihopatie. de rezolvare a problemelor şi de interacţiune socială. relaţiile tensionale cu profesorul. respectiv frecvenţa. când încep să-şi facă prieteni în grupuri delincvente. Puteam avea de-a face fie cu educatori cu labilitate emoţională. mediul social insecurizant. ca atare. Evoluţia acestora. delincvenţă şi criminalitate. d) Factorii cognitivi: includ abilitaţile slabe de comunicare.

întărirea este mult mai eficientă decât folosind o recompensă/ pedeapsă consistentă. . Premisa de la care porneşte această abordare este că dacă indivizii sunt trataţi bine.provocare de bătăi. precum şi a experienţei personale. nevoia de a trata persoanele cu dificultăţi de învăţare cu respect şi demnitate. acordată imediat după comportamentul dezirabil.abuz de substanţe. tendinţe autodistructive: . fie şi minimă. . când subiectul ajunge la un răspuns neadaptativ. d) Abordare psihologică urmăreşte înlăturarea stărilor psihice conflictuale. . Astfel. are o eficienţă mai mare decât aplicarea unei sancţiuni drastice. În acest caz. ce are unele puncte comune cu pedeapsa. Terapia comportamentală. manifestarea adaptativă este răsplătită pentru înlăturarea stimulului cu semnificaţie negativă. în timp ce stimulii negativi (sancţiunile) îl reduc sau îl anihilează. violenţă.fuga de acasă. în practica intervenţiei se pot distinge: a) abordarea biologică. c) Abordarea educaţională subliniază importanţa dezvoltării abilităţilor şi deprinderilor. dublată de crearea unei motivaţii superioare pentru activitate (la toate categoriile de deficienţi).mânie nepotrivită cu situaţia. în special. astfel. . dar după un interval mai mare de timp.automutilare.profanare. furie. precum şi de a le oferi o mai mare autonomie în mediul lor de viaţă. apatie. deoarece indivizii tind să-şi folosească orice deprindere disponibilă pentru a-şi realiza trebuinţele.tentative de suicid. Practica negativă. Deoarece apariţia tulburărilor de comportament este determinată de o diversitate de cauze şi demersul rezolvării acestora presupune abordaări şi acţiuni multiple. porneşte de la constatarea că stimulii pozitivi (recompensele)întăresc comportamentul.anorexie. ce se concentrează pe intervenţia farmacologică. pot fi inhibate sau chiar anihilate prin determinarea - 5 . Procedeul constă în faptul că manifestările comportamentale neadaptative. de calitate şi. . b) Abordarea socială accentuează importanţa unui mediu de viaţă normal. sancţionarea imediată. Terapia comportamentală se bazează pe modificare obişnuinţelor. şi în acest mod el scapă de pedeapsă. de obicei de tip motor. neîncredere în autoritate. i se aplică un stimul nociv. Aplicarea teoriilor moderne ale învăţării la terapia manifetărilor nevrotice determină trei procedee mai importante de intervenţie: Condiţionarea aversivă. de exemplu pentru a reduce anxietatea sau pentru a reprima comportamentul agresiv sau pe cel obsesiv. ca imediat apoi să caute un prilej pentru ca subiectul să dea un raspuns bun. a sentimentelor de inferioritate şi a sensibilităţii exacerbate şi consolidarea trăsăturilor pozitive de personalitate. dar îndepărtată în timp. Printr-o recompensă mică. una din variantele de intervenţie fundamentate psihologic. ei vor reacţiona în moduri mai adecvate.nevoia de a controla.depresie.

În toate relaţile profesor. cu un profesor ce oferă un model de calm şi înaltă stimă de sine. Când un elev are probleme de comportament şi este tratat de profesor cu indiferenţă sau ostilitate.faptul că există unele comportamente atât de înrădăcinate încât sunt foarte rezistente la acţiunile de corectare şi chiar presupun un anumit risc la exersare. pentru a crea impulsul declanşator al răspunsului pozitiv prin starea de oboseală. unde fiecare elev se simte liber să întrebe. Un profesor centrat pepedeapsă. deci se învaţă răspunsul. până când. să experimenteze şi să îşi formeze noi deprinderi. Cercetările au demonstrat eficienţa acestui tip de relaţie chiar şi în cazul în care mediul familial este perturbat. Pe măsură ce dispare acest comportament se reduce impulsul (apare oboseala). vor folosi învăţarea prin încercare şi eroare. exersarea îndelungată duce la oboseală. primind aprobarea profesorului pentru efort. subiectul va învăţa să asocieze situaţiile de tip anxios cu trăirea unor sentimente plăcute. neplăcute. însă această strategie conduce mai uşor la scăderea stimei de sine a elevilor. Elevilor nu le va fi teamă de eşec. Deseori pentru profesori pare mai simplu să stabilească mai uşor controlul aupra elevilor cu comportamente perturbate prin ameninţarea cu pedeapsa. practic. să îşi asume riscuri. trebuie să se raporteze la două aspecte esenţiale: tipul de deficienţă. Conform teoriei învăţării. există întotdeauna pericolul de a se rezolva problema respectivă în moduri care antrenează reducerea stimei de sine a elevului şi problema escaladează. problemele de comportament dispar. poate controla clasa. decât cu standardul socio. După o anumită perioadă. în vederea rezolvării problemelor de comportament manifestate de deficienţo. plăcute.elev profesorii comunică acceptarea/ rejecţia elevului chiar în moduri pe care nu le conştientizează. În acest context. Apelul la pedeapsă echivalează cu incapacitatea profesorului de a instaura climatul afectiv necesar unei activităţi educative eficiente. poate avea linişte şi ordine. În acest caz. Astfel. 6 . vor câştiga încredere în sine şi li se va permite să lucreze independent sau în cooperare. cu timpul. acesta oboseşte. se poate construi un mediu de învăţare sănătos. Aplicarea unor asemenea tehnici bazate pe teoriile învăţării. dar curiozitatea naturală a elevilor va fi inhibată. Incidenţa comportamentelor perturbate are o asociere mai semnificativă cu calitatea relaţiei profesor. Provocarea unor sentimente pozitive. Orice comportament reprezintă o tentativă de menţinere a stimei de sine.subiectului să le producă în mod volunatr de mai multe ori. comportamentul său involuntar va manifesta tendinţa de a dispărea.economic şi cultural al elevului. devin dominante şi vor modifica atitudinea şi răspunsul subiectului. care. iar aceasta stopează comportamentul nedorit. o importanţă majoră o au relaţiile afectiv. care să le domine sau să le inhibe pe cele negative.emoţionale care se stabilesc între profesor şi elev.elev în şcoală. . Odată ce un elev poate să stabilească o relaţie de prietenie cu profesorul. Controlul claseicu centre de menţinere a stimei de sine presupune folosirea metodelor pozitive. şi anume obişnuinţa de a nu mai manifesta comportamente similare.

asiguraţi-vă că timpul petrecut împreună promovează interacţiuni pozitive şi încurajează comportamentul dorit şi nu resentimentele copilului. reprezentat de obţinerea unui rezultat specific. Un exemplu de strategie eficientă în acordarea recompenselor la copiii cu CES constă în administrarea acestora la începutul zilei de şcoalaă şi apoi. Examinaţi antecedentele şi consecinţele comportamentului. Adjectivele „bun”. Asiguraţi-vă că activitatea e distractivă şi oferă recompense elevului. revistele. una dintre consecinţe poate fi atenţia adultului. copilul trebuie să dea înapoi un anumit număr/ cantitate de recompense. La şcolarii mici. 2. ci căutaţi să le ignoraţi. conform acestor abordări. problemele de comportament ar trebui să fie interpretate ca acţiuni ce urmăresc un scop. laudă. chiar daca atenţia nu este una de bună calitate (de exemplu. prin întărirea externă pozitivă şi negativă. Copiilor le place să li se acorde atenţie şi dacă singurul fel de atenţie pe care-l pot obţine este atenţia negativă. Antecedentele sunt acei factori care încurajează/ întreţin comportamentul nedorit. ajutor sau că percepe situaţia ca fiind inacceptabilă. Din această perspectivă. creşterea gradului de autonomie individuală. ei vor continua să se comporte astfel încât să o primească. recompensele eficiente sunt cărţile. tratarea depresiei. recompensele simbolice.pot comunica nevoia de activitate sau stimulare. ameninţarea cu sancţiunea). rezolvarea în echipă a problememlor. diminuarea agresivităţii etc. ridicare tonului. Nu acordaţi o extra.Până în prezent. mai atractivă pentru elev decât comportamentul „rău”. Sugestii pentru prevenirea tulburărilor de comportament 1.acţiuni de diminuare a dificultăţilor emoţionale prin reducerea naxietăţii sau sresului. 3. la fel şi consecinţele. . . ea poate fi recompensa şi reîntări comportamentul. . lauda este eficientă. 7 .oferirea de sprijin elevului pentru a-ţi dezvolta strategii mai adecvate de interpretare a evenimentelor. Comportamentul trebuie analizat precis. Comportamentul dezirabil poate fi recompensat prin zâmbet. jucăriile.operarea unor schimbări în mediul fizic şi social prin creşterea stimulărilor. Abordarea socială şi cea educaţională sunt mai recente. De exemplu.pot semnifica un protest faţă de un eveniment neplăcut impus. Eficienţa acestei strategii este dată de faptul că a promite o recompensă acestor copii este mai puţin motivant decât posesia lor. „bine” trebuie să descrie comportamentul şi nu personalitatea copilului. tulburările de comportament îndeplinesc funcţii importante pentru individ: . . O asemenea interpretare a tulburărilor de comportament deschide perspective mai mari faţă de intervenţie prin: . iar schimbarea de optică pe care o promovează le face să fie apreciate în lume.pot transmite profesorului că elevul doreşte confort psihic. de câte ori încalcă regulile negociate.atenţie comportamentelor indezirabile. furnizarea unui spaţiu personal mai mare. pentru elevii mai mari. Faceţi situaţia de invăţare securizantă pentru toţi! Activitatea de învăţare trebuie să devină mai plăcută. dulciurile. Astfel. în practica educativă s-au folosit mai mult rezolvări farmacologice şi comportamentale.

invitaţi-l să participe la ceea ce faceţi şi purtaţi o conversaţie normală cu el. 8 . interveniţi în funcţie de situaţie. în acest caz. ceea ce poate reprezenta punctul de pornire pentru discutarea măsurilor eficiente care se impun şi care trebuie convenite prin acordul ambilor. Încercaţi să trataţi copilul respectiv ca pe o piesă de mobilier. • când este aşezat alături de un anumit elev sau în anumite locuri din clasă. De exemplu. rugămintea sau cearta. • în timpul evaluărilor. Observaţi comportamentul copilului şi pe al dvs. . laude sau încurajări de tipul „îmi place cum lucrează X”.atenţie comportamentelor dezirabile şi chiar însoţiţi acest lucru de recompense (de exemplu.când se produce comportamentul de-a lungul zilei. „aş dori ca toţi elevii să muncească aşa cum face Y”). încercaţi să încurajaţi copilul să-şi supravegheze comportamentul. Autosupravegherea cere ca elevul să-şi observe propriuş comportament şi să înregistreze observaţiile. Sugestii privind modalităţile de interveţie în cazul tulburărilor de comportament care nu pot fi ignorate ridicarea vocii şi atenţionarea elevului. • în timpul activitaţilor pe grupe mici. Această preocupare îl poate învăţa autocontrolul. Când copilul a încetat comportamentul inadecvat. trebuie evitat contactul vizual cu copilul şi profesorul trebuie să îşi menţină o înfăţişare calmă. e posibil ca propriile dvs acţiuni să menţină comportamentul inadecvat al copilului. Evitaţi confruntarea fizică. sau în ce moment al zilei.Anumite acţiuni. • în recreaţie sau în timpul liber de joacă. cu atât mai mult cu cât este vorba de elevi mari. 6. De câte ori este posibil. Pentru a ignora comportamentele. i se poate da copilului o listă de control şi apoi să i se ceară să-şi marcheze observaţiile. Continuaţi în maniera personală specifică să acordaţi extra. identificarea factorilor care contribuie la apariţia problemelor comportamentale trebuie să urmărească: . dar într-o manieră cât mai impersonală. înşivă. Este eficient dacă profesorul se implică într-o activitate nelegată de copil şi nu se anfajează în discuţii sau polemici despre comportamentul pe care încearcă să îl eradicheze. care ar putea să vă depăşească din punct de vedere al forţei fizice. Evitaţi contactul vizual prelungit. 5. Toate aceste informaţii vor furniza profesorului indicii importante cu privire la cauzele care concură la apariţia manifestărilor nedorite şi la măsurile ce trebuie luate pentru rezolvarea problemei. • în timpul întrebărilor şi răspunsurilor. În acest scop. . ce de exemplu lovirea unui coleg. Nu arătaţi supărare sau resentimente la reluarea interacţiunii cu el. nu vor putea fi ignorate. 4.determinarea contextului în care se manifestă comportamentul indezirabil: • în timpul explicaţiilor profesorului. 7. Apoi copilul poate să compare înregistrările sale cu cele ale profesorului.dacă se manifestă la toate activităţile sau numai la anumite activităţi.

încercaţi să aflaţi ce l-a supărat şi discutaţi cu el. Noi suntem cei 9 . Trebuie să le câştigăm încrederea în timp şi acest lucru durează. prin controlul fizic asupra copilului: apucarea de mâini şi aşezarea sa pe un scaun sau. Dacă acest tip de relaţie este stabilit.ajutarea copilului să-şi recapete controlul prin încurajarea blândă. Dacă în şcoală creăm un mediu predictibil şi structurat. Simţul umorului Unul dintre darurile cele mai de preţ pe care le putem avea este capacitatea de a face haz de necaz. . căruia îi pasă de ei şi doreşte ca ei să aibă succes. În acelaşi timp. acesta îi poate ănvăţa pe elevi să se amuze de diverse situaţii din viaţa de zi cu zi în loc să ia totul prea în serios. afecţiune. este nevoie de foarte multă răbdare şi profesionalism în abordarea lor. Trebuie să nu luăm atacurile lor verbale personal şi să ne amintim că noi reprezentăm autoritatea. Multe problemem pot fi evitate prin apelul la umor chiar şi într-o clasă cu copii cu tulburări de comportament. şi elevului trebuie să-i pese.nu discutaţi incidentul cu copilul până nu şi-a dobândit complet liniştea. dacă este capabil şi atent. agresivi sau chiar periculoşi. Interesul pentru elev Programele de control al comportamentului sunt eficiente. Ca şi profesori avem un rol foarte important în viaţa unui elev. în acest caz. iar ei nu respectă autoritatea şi nu au încredere în noi. Trebuie să ne amintim de ce se comportă aceşti copii astfel. Consistenţa Este important să fim consistenţi cu aceşti copii şi să le creăm un mediu predictibil pentru ei. de obicei. copiii cu tulburări de comportament pot fi obraznici. dacă nu crede în el. impertinenţi. ca un adult care îi înţelege. atunci arătaţi-i grijă. introducerea lui într-o sală unde este linişte. Structura este importantă pentru că. ei se pot relaxa. să se calmeze şi.. Principii în abordarea copiilor cu tulburări de comportament Răbdare şi profesionalism Fără îndoială. dacă profesorul nu este interesat de elev. mediul extraşcolar al acestora este foarte haotic. . în cazuri mai grave. dar ele nu ar funcţiona dacă nu există acest ingredient esenţial. ajutaţi-l să se simtă mai bine. atunci modificarea comportamentală poate avea loc. . dacă e nevoie. asigurându-l un timp că şi-a recăpătat pe deplin liniştea. să creadă în profesor şi să-l intereseze să se schimbe. arătându-i cum poate să acţioneze în situaţii similare pe viitor. Dacă e incapabil să angajeze o astfel de discuţie. dacă nu îi pasă de ce se întâmplă cu acesta.odată ce copilul se calmează.acordaţi-i timp să-şi revină complet înainte de a-i cere altceva. Dacă profesorul are un bun simţ al umorului. De aceea.

de a-i schimba uneori mai mult decât o poate face orice alt adult. Poate mulţi dintre noi am auzit fraza: „Nu mai eşti la şcoală!” .ului (epuizării) Un profesor care este interesat de elevi şi care este apreciat de aceştia poate uşor să ajungă la epuizare dacă nu este atent.7 ore pe zi. Dar atunci când părăsim şcoala. a lăsa munca să interfereze prea mult cu viaţa personală şi cu părerea altor cadre didactice şi administrative. ajungând la probleme cu poliţia şi exmatriculare. implicarea prea mare în problemele elevilor.cu 4-5 sau 6. Revărsarea furiei şi frustrării pe alţii Este destul de dificil să lucrezi cu elevi care au probleme de comportament şi chiar dacă încercăm să ne menţinem profesionalismul. Acest sentiment ne rămâne de multe ori chiar şi după ce ajungem acasă şi. de la familie. partenerul de viaţă s-ar putea să aibă dificultăţi dacă menţinem acestă atitudine şi în familie. să-l vadă eşuând în final. se poate să avem din când în când senzaţia că „toată lumea este împotriva noastră”. de la prieteni. Concluzii Din cauza cuiva sau a ceva nu înseamnă din vina cuiva. pentru o perioadă de aproximativ 8 luni şi jumătate. nici nu este aşa de uşor să-ţi reprimi toate frustrările când ajungi acasă după ce în fiecare zi ai de-a face cu astfel de copii.. Controlul situaţiei Una dintre cele mai importante realizări într-o clasă de elevi cu probleme de comportament este aceea de a menţine controlul asupra situaţiei în condiţiile în care ei încearcă mereu să saboteze acest lucru. Aceasta ne oferă o oportunitate importantă de a influenţa viaţa lor. 10 . O sugestie ar fi petrecerea a cel puţin o jumătate de oră fără familie înainte de a ajunge acasă pentru a reuşi să ne comutăm atenţia de la problemele de la şcoală. Câteva cauze ale epuizării sunt: pierderea profesionalismului. mai ales atunci când continuitatea lor poate deveni dăunătoare pentru toţi. Este important să reţinem că vom reuşi cu unii elevi. 5 zile pe săptămână. pe când pe alţii nu-i vom putea ajuta şi. cu atât mai puţin cu cât există reacţii în lanţ şi se poate considera iscusit cel care ştie să ajungă la veriga iniţială sau la punctul în care verigile pot fi despărţite.. de altfel. nu vom reuşi să-i schimbăm. ba chiar s-ar putea ca ei să ajungă într-o situaţie chiar mai rea decât sunt la un moment dat. Evitarea burn.out. Este dificil pentru un diriginte care ani de zile a încercat să „salveze” un copil. Este important să ne ancorăm în succesele pe care le-am înregistrat şi nu în eşecuri. indiferent ce vom face. Este important să putem lăsa „nevoia de control” deoparte atunci când plecăm din şcoală.

se arată a fi mulţumit. Oglinda: participanţii sunt aşezaţi în jurul unei mese. Stingerea conduitelor indezirabile. 7 CERE INFORMAŢII ŞI EXPLICAŢII. se apără. direcţii posibile de urmat. 2. îşi expune opiniile. Obiectivele intervenţiei: 1. 4 SUGEREAZĂ. Întărirea conduitelor dezirabile. se îndoieşte. 9 CERE SUGESTII. 3. refuză 11 MANIFESTĂ TENSIUNE. este de acord. 4. Creşterea colaborării între elevi. opinii. 6 COMENTEAZĂ ŞI OFERĂ INFORMAŢII. Metode de diagnostic  Tehnica sociometrică  Metoda observaţiei: Grila Bales 1 SUSŢINE PE CELĂLALT. glumeşte. 5 ÎŞI EXPRIMĂ PĂREREA. Formarea unei imagini de sine realiste şi pozitive. îl ajută. oferă sugestii. evaluează. Strategii de rezolvare a problemei PRIMA ŞEDINŢĂ SCOPUL: conştientizarea poziţiei în cadrul grupului 1.Fiecare va primi pe rând oglinda şi va spune ce vede în ea (trăsături fizice şi/sau de personalitate) imaginea de sine 11 . Conştientizarea cauzelor problemelor comportamentale de către colectivul de elevi. 10 REFUZĂ. Problema: marginalizarea unor elevi instituţionalizaţi (proveniţi din familii dezorganizate) ca urmare a tulburărilor comportamentale ale acestora. 2 SE RELAXEAZĂ ŞI RELAXEAZĂ PE ALŢII. nu este de acord. impresii. îi înţelege pe ceilalţi. 12 ATACĂ. clarifică.Proiect de intervenţie psihosocială Grupul ţintă: elevii unei clase a VI-a din şcoala de masă. 8 CERE PĂREREA. repetă. confirmă. îl respectă. 5. se opune. îl încurajează. 3 ACCEPTĂ.

Să vină la şcoală chiar dacă unii copii nu se poartă frumos cu ei. 3.” Ce ar trebui să facă cei doi copii: A. Părinţii nu îi lasă să vină la şcoală pentru că astfel rămân fără nici un ban. oamenii nu sunt prea amabili cu ei. A DOUA ŞEDINŢĂ SCOPUL: Semnarea unui contract: OBIECTIVELE COTRACTULUI: 1. B. Stingerea coportamentelor deviante. RECOMPENSE pentru comportamente dezirabile: în prima săptămână vor fi cumpăraţi 2 peştişori de care vor avea grijă elevii clasei tot anul. Continuă comportamentele indezirabile E. Întărirea comportamentelor pozitive. Nu ascultă profesorul C. Pe stradă. excursie în împrejurimi petrecerea clasei la sfârşit de semestru ÎNTĂRIRI NEGATIVE: A. Totuşi ei nu sunt îmbrăcaţi adecvat pentru şcoală şi nici nu vorbesc prea frumos.2. alţii râd de ei. Presiunea grupului (adaptare): textul trebuie să ilustreze situaţia copiilor cu tulburări comportamentale “Andrei şi Valentin sunt doi copii din familii sărace. Autoportretul: fiecare îşi desenează chipul apoi fac schimb de desene. conforme cu realitatea. pe care părinţii îi trimit să cerşească. Atunci când vin fără bani sunt bătuţi şi nu li se dă mâncare. Din aceste motive unii colegi îi ocolesc. Cel care a primit desenul spune ce vede acolo (trăsături fizice şi/sau de personalitate) imaginea celor din grup despre sine 3. în funcţie de preferinţe. Utilizarea unui comportament neadecvat D. 2. Uneori ei mai vin în clasă deoarece aici este mai cald şi unii copii sunt drăguţi cu ei. iar cei mai mari chiar îi lovesc. Să renunţe la şcoală şi să meargă să cerşească. Nerespectarea nagajamentului Elevii sunt ridicaţi în picioare Exerciţii fizice pentru consumarea energiei direcţionate în sens negativ Copiii nu vor colabora cu ei în timpul orei şi al pauzei Notarea în catalog Implicarea conducerii şcolii şi/ sau a persoanelor din familie care sprijină copilul 12 .. Formarea unei imagini de sine pozitive. Gălăgie în timpul orei B.

CONTRACT Prin prezenta înţelegere. Activitate: • importanţa preţuirii de sine. Să ne ajutăm colegii. Să respectăm profesorii. Să nu aruncăm cu diverse obiecte prin clasă. 7. cel cum mână cea mai mică spune primul la ce s-a gândit. 8. 5. Să vorbim numai când suntem întrebaţi. elevii clasi a VI-a. liber. Să vorbim frumos unii cu alţii şi cu profesorii. A favoriza colaborarea. 4. A crea un mediu distins. 3. ne obligăm să respectăm următoarele reguli de conduită în timpul orelor: 1. În cazul când încălcăm aceste reguli. Se lansează o pană şi ei trebuie să sufle pentru a împiedica căderea ei. IMAGINE POZITIVĂ DESPRE SINE Obiective: să recurgă la discuţia pozitivă cu sine ca tehnică de a păstra o imagine de sine pozitivă. Să participăm la activităţile din şcoală. 2. Să nu-i deranjăm pe ceilalţi colegi în timpul orelor. SUGESTII PENTRU URMĂTOARELE ŞEDINŢE DE TERAPIE DE GRUP SUFLĂ PANA Obiective: a crea ideea de “grup”. noi. odată ce este depăşit. Să fim atenţi la lecţii. Să nu ţipăm unii la alţii. Procedură: Membrii grupurilor trebuie să fie plasaţi foarte aproape unii de alţii. se termină jocul. câteva minute elevii se laudă cu voce tare • animatorul îşi laudă priceperea în domenii noi • listă cu laudele elevilor şi o agaţă pe perete • cere clasei să se laude o dată pe zi • grupe de 7 elevi. va trebui să suportăm următoarele consecinţe:…… (sunt enumerate sancţiunile propuse mai sus). ceilalţi vor repeta ce au spus primii 13 . cu mâinile la spate. 9. 6. fiecare să se gândească la o calitate care îi place. Se poate limita timpul sau spaţiul care.

discuţii despre importanţa interpretărilor pozitive 3. unul va ilustra aspectul pozitiv al unei situaţii.. A crea un mediu distractiv. Discuţii despre colaborare.. Interpretarea: pozitivă/ negativă.banca Elenei. Activitate: 1. fie să se coboare. Primul jucător spune un cuvânt. Procedură: Toţi se aşează.Nu se poate păşi în afara pietrelor. EU ŞI OGLINDA Obiective: să explice concepţia despre o concepţie pozitivă şi una negativă asupra vieţii. “Eu… am …văzut… un mostru… în . formând un cerc. cantitativ egale cu numărul participanţilor minus 1 (30x30cm) Obiective: a dezvolta cooperarea. pe o foaie se scriu experienţe pozitive (stânga) şi negative (dreapta) proprii şi ale colegilor 2. stimulând propria imaginaţie şi creativitate. 4. să joace fotbal cu el. 14 .” Evaluare: se poate axa pe lucrul în grup. A dezvolta imaginaţia. Procedură:7 participanţi.PODUL Materiale: fişe de carton ce vor reprezenta pietrele.. Procedură: participanţii se strâng în jurul unei pături cu ajutorul căreia trebuie să facă mingea să sară. nu pe tine. Stimularea cooperării. Toţi trebuie să ajungă la celălalt mal cu toate pietrele. cel mai bun prieten al tău a rugat-o pe D. iar altul pe cel negativ. MINGEA Obiective: a coordona mişcările şi a face mingea să sară. fie să se ridice pătura. POVEŞTILE PRIETENIEI Obiective: A compune împreună. Discuţii: Cum vă simţiţi când aveţi o concepţie pozitivă asupra vieţii? Gânduri negative greu de convertit în unele pozitive. Exemplu:Andrei. trebuie să treacă râul fără a se uda. Pentru o mai bună coordonare a mişcărilor se poate inventa un cuvânt pentru a dirija mişcarea mingei. A stimula imaginaţia şi căutarea colectivă a soluţiilor. A stimula reflexele. În continuare restul participanţilor continuă povestirea. În perechi. să evidenţieze aspectele pozitive ale unor situaţii ce par negative..

Metodă eficientă în cazul persoanelor timide. Elevii joacă rolul unei persoane cu respect de sine ridicat/ scăzut. CUM NE DEZVOLTĂM RESPECTUL DE SINE Obiective: să identifice aspectele pozitive legate de ei înşişi şi de alţii Activităţi: 1. Pot executa orice mişcări în ritmul muzicii. apoi se prefac că sorb din pahar. A induce factorul “ajutorul colegului” ca o valoare. La finalul şedinţelor terapeutice se vor aplica din nou cele două instrumente de diagnostic pentru a constata dacă se înregistrează difereneţe semnificative între starea iniţială şi cea finală. să lege acest concept de propria persoană. 3.Cum procedează? Discuţii: cum reacţionează într-un conflict oamenii în funcţie de respectul de sine. Distribuirea descrierilor. Perechi. 2. dar…”. Definirea respectului de sine. Evaluare: De câte ori ţi-ai ajutat colegii? Importanţa cooperării. să îşi imagineze că au intrat în clasă. Ne lăudăm: elevii aşezaţi în cerc completează fraza: “Nu vreau să mă laud. SACII Obiective: A favoriza coordonarea mişcarilor şi a menţine echilibrul corporal. sunt obosiţi dar e doar un scaun liber. Laudele trebuie să fie pozitive şi să nu stânjenească pe nimeni. argumentare. 4. 15 . Dacă sacul cade. 3.SCAUNUL ÎN CARE TE SIMŢI BINE Obiective: să definească conceptul de respect de sine. persoana rămâne nemişcată şi doar altcineva o poate ajuta punându-i sacul pe cap evitând totodată căderea sacului său. Activitate: 1. Discurs la o petrecere: elevii în cerc ţin un pahar în mână şi ţin un discurs laudativ la adresa lor. Să identifice nivelul respectului. Procedură: Participanţii îşi pun sacii (umpluţi cu materiale textile) pe cap. Animatorul este primul. să explice legătura dintre respectul de sine şi conflicte. 2. Ne lăudăm prin desene: se cere elevilor să deseneze ceva pozitiv despre sine şi apoi arată celorlalţi.

). Ediţia a patra. Cluj. 2004 5. 2003 4. Sorina Doina. “Manual de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale”. 2003 2. 2003 6. Neamţu Cristina. 2004 16 . Geanina. coord. Ţinică Silvia (coord). UNICEF. Iolanda Mitrofan (coord. text revizuit.Napoca. şt. “Marea carte a jocurilor”. Iaşi. Bucureşti. “educarea copilului cu devieri comportamentale”. Chişinău 3. A. Editura SYLVI. Iaşi. Editura Eikon Educaţional. Moldovanu (coord. “Repere în abordarea copilului dificil (instrument de lucru pentru cadre didactice şi conilieri)”. “Devianţa comportamentală”.Ciuhan. I. Polirom.BIBLIOGRAFIE 1. Cucu.). Trofin. Editura Polirom. “Cursa cu obstacole a dezvoltării umane”. Editura Asociaţiei Psihiatrilor Liberi din România. Romilă.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->