Tulburările de comportament Interpretări, sugestii pentru prevenire, modalităţi de intervenţie, principii în abordarea copiilor cu tulburări de comportament

„TOATE CÂTE VEŢI VOI SĂ VĂ FACĂ VOUĂ OAMENII FACEŢI ŞI VOI LOR ASEMENEA, CĂCI ÎN ACEASTA SE CUPRINDE TOATĂ LEGEA ŞI ĂNVĂŢĂTURA.” (MATEI, VII-12)

Întocmit, Institutor Nina Condrache, Profesor psihopedagog Mihaela Chivu

1

. Concluzii..................... 3 3 3 3 4 7 8 9 10 11 16 2 ............................................................ Sugestii pentru prevenirea tulburărilor de comportament....................... Principii în abordarea copiilor cu tulburări de comportament........................................................ Cauze ale tulburărilor de comportament................................................... Sugestii privind modalităţile de intervenţie în cazul tulburărilor de comportament care nu pot fi ignorate............................................................................................................. Specificaţii de severitate................................................................................................................................................................ Tipologie............. Proiect de intervenţie psihosocială...................................................................... Bibliografie........................................................................................................................................................................................Cuprins Definirea conceptului.......... Modalităţi de intervenţie în rezolvarea tulburărilor de comportament......................................................................................................................................

Probabilitatea de a dezvolta tulburarea de personalitate antisocială este mult mai redusă. sau. Nici unul dintre aceşti factori nu este exclusiv şi atunci când se constată la persoanele cu funcţionare 3 . distrugerea proprietăţii. Evident. sistemul psihic pierzându-şi atributul de „tot coerent”. aparţinând mediului social. afective şi voliţionale. La realizarea acestui echilibru participă toate procesele psihice. 2. Tipul cu debut în adolescenţă. sunt lezate.relaţii sexuale forţate. furt prin efracţie Cauze ale tulburărilor comportamentale La persoanele cu dificultăţi de învăţare nu se poate vorbi de o cauză unică. toate aceste procese şi funcţii psihice se complinesc. Este reacţia personalităţii lui în formare faţă de lumea din afară şi faţă de propria lui persoană. Indivizii sunt. Prezenţa a cel puţin un criteriu înainte de vârsta de 10 ani. Tipul cu debut în copilărie. Absenţa oricărui criteriu înainte de vârsta de 10 ani. ci de un complex de factori care explică apariţia tulburărilor comportamentale. de obicei. Nivelul agresivităţii este mai mic şi relaţiile cu egalii sunt mai puţin afectate decât la prima categorie. chiulul. relaţiile cu egalii sunt afectate.motorii. atât cele senzorio. fraudă sau furt. a unuia din următoarele criterii: agresiune faţă de oameni şi animale.furt fără confruntare cu victima. aducând prejudicii considerabile altora. fuga de acasă după lăsarea întunericului. băieţi. corespunzătoare vârstei. manifestă frecvent agresivitate fizică faţă de alţii. acţionând unitar. altfel spus.  Tulburare severă: frecvenţa problemelor este în excesiv de mare. timp de 12 luni. un proces de echilibru între „asimilare” şi „acomodare” (Jean Piaget). vandalism. orice disfuncţie apărută la nivelul uneia dintre aceste componente afectează întregul. În sistemul personalităţii. Specificaţii de severitate  Tulburare uşoară: probleme de conduită cauzează un prejudiciu relativ minor altora. în timpul micii copilării este posibil să fi prezentat tulburarea opoziţionismului provocator.  Tulburare moderată: frecvenţa şi efectele problemelor de conduită sunt moderate. manifestat prin prezenţa. Dacă tulburările sunt presistente ei vor dezvolta tulburarea de personalitate antisocială.Comportamentul copilului este oglinda dezvoltării lui psihice. Procesul adaptării este un proces de organizare şi echilibrare mintală a „schimburilor dintre subiect şi obiect” (dintre individ şi realitate). respectiv între trebuinţele şi aspiraţiile individuale şi cerinţele şi exigenţele exterioare. cât şi cele cognitive.minciună. cruzime fizică. Tulburarea de comportament este un pattern repetitiv şi persistent de comportament în care drepturile fundamentale ale altora sau normele sociale. uz de arme. Tipologie 1. furt cu confruntare cu victima. violări serioase ale regulilor.

fie cu educatori prea rigizi. care va genera sentimente de rivalitate/ ostilitate. dificultăţi audio. d) Factorii cognitivi: includ abilitaţile slabe de comunicare. Puteam avea de-a face fie cu educatori cu labilitate emoţională. ca atare. Între aceştia regăsim (apud Zarkowska şi Clements. o altă cauza a tulburărilor comportamentale ale copiilor poate fi reprezentată de tulburările de personalitate ale educatorilor. epilepsie. ele rămân puternic dependente de alţii pentru satisfacerea nevoilor lor. Referitor la mediul şcolar. Fiecare dintre aceste cauze poate afecta adaptarea emoţională şi comportamenul aferent indiferent de nivelul intelectual al persoanei. spre tulbutări de conduită. În primii 15. b) Factorii sociali au şi ei influenţe importante asupra comportamentului.intelectuală normală. relaţiile tensionale cu profesorul. Copiii pot urma traiectorii diferite. de obicei în familie. Comportamente tipice: 4 . de rezolvare a problemelor şi de interacţiune socială. De asemenea. De exemplu. ci numai în tulburările de comportament. când încep să-şi facă prieteni în grupuri delincvente. Cu cât aceşti factori sunt mai numeroşi cu atât creşte probabilitatea dezvoltării unor tulburări de comportament. Numai 1/3 din totalul tulburărilor de comportament se transformă în psihopatie. se apreciază că există o relaţie semnificativă între prezenţa lor şi probabilitatea apariţiei problemelor comportamentale. Modalităţi de intervenţie în rezolvarea tulburărilor de comportament Pentru a înţelege mai bine copiii cu tulburări de comportament trebuie să cunoaştem modul de manifestare a acestora. iar alţii mai târziu. factorii care pot declanşa comportamentele perturbate sunt: accentul exagerat pe competiţie.vizuale. persoanele vor prezenta mai multe tulburări de comportament decât cele care trăiesc în medii caracterizate de coeziune şi armonie. c) Factorii emoţionali: persoanele cu dificultăţi de învăţare au experimentat mai mult eşecul în diverse aspecte ale vieţii lor.16 ani de viaţă nu se pune diagnosticul de psihopatie. anumite caracteristici temperamentale cum ar fi intensitatea înaltă a răspunsurilor emoţionale şi slaba adaptabilitate la situaţiile noi. iar stima de sine scăzută. În plus. A ajuta elevul să-şi depăşească dificultăţile emoţionale şi comportamentale presupune identificarea factorilor specifici care contribuie la apariţia acestor probleme şi înţelegerea modului în care aceştia acţionează. reprezentarea de sine le poate fi săracă. Evoluţia acestora. mediul social insecurizant. delincvenţă şi criminalitate. persoanele care primesc o îngrijire de proastă calitate sau care sunt respinse de părinţi sau de societate au şanse mai mari să dezvolte tulburări de comportament şi emoţionale. etichetarea. Aceşti factori se referă la: disfuncţii organice cerebrale. severitatea şi durata comportamentului agresiv şi antisocial depind foarte mult de momentul în care apar primele simptome. Unii îşi încep „cariera” de timpuriu. 1994): a) Factori biologici: prezenţa lor creşte probabilitatea ca o persoană să dezvolte probleme de comportament. În mediile cu un înalt nivel de tensiune şi conflict interpersonal. comparativ cu semenii lor care nu au trăit asemenea situaţii. respectiv frecvenţa.

ce are unele puncte comune cu pedeapsa. ca imediat apoi să caute un prilej pentru ca subiectul să dea un raspuns bun. dar după un interval mai mare de timp. d) Abordare psihologică urmăreşte înlăturarea stărilor psihice conflictuale. . în special. când subiectul ajunge la un răspuns neadaptativ. i se aplică un stimul nociv.provocare de bătăi. Procedeul constă în faptul că manifestările comportamentale neadaptative. de obicei de tip motor. violenţă. dublată de crearea unei motivaţii superioare pentru activitate (la toate categoriile de deficienţi). are o eficienţă mai mare decât aplicarea unei sancţiuni drastice.tentative de suicid. b) Abordarea socială accentuează importanţa unui mediu de viaţă normal. Astfel. precum şi a experienţei personale. Terapia comportamentală se bazează pe modificare obişnuinţelor. astfel.profanare.abuz de substanţe. neîncredere în autoritate. sancţionarea imediată. una din variantele de intervenţie fundamentate psihologic. . fie şi minimă. porneşte de la constatarea că stimulii pozitivi (recompensele)întăresc comportamentul.fuga de acasă. pot fi inhibate sau chiar anihilate prin determinarea - 5 . în practica intervenţiei se pot distinge: a) abordarea biologică. Deoarece apariţia tulburărilor de comportament este determinată de o diversitate de cauze şi demersul rezolvării acestora presupune abordaări şi acţiuni multiple. Printr-o recompensă mică.automutilare. Aplicarea teoriilor moderne ale învăţării la terapia manifetărilor nevrotice determină trei procedee mai importante de intervenţie: Condiţionarea aversivă. dar îndepărtată în timp. Terapia comportamentală. ce se concentrează pe intervenţia farmacologică. c) Abordarea educaţională subliniază importanţa dezvoltării abilităţilor şi deprinderilor. manifestarea adaptativă este răsplătită pentru înlăturarea stimulului cu semnificaţie negativă. în timp ce stimulii negativi (sancţiunile) îl reduc sau îl anihilează.depresie. a sentimentelor de inferioritate şi a sensibilităţii exacerbate şi consolidarea trăsăturilor pozitive de personalitate. deoarece indivizii tind să-şi folosească orice deprindere disponibilă pentru a-şi realiza trebuinţele.anorexie.nevoia de a controla. tendinţe autodistructive: . furie. ei vor reacţiona în moduri mai adecvate. . acordată imediat după comportamentul dezirabil. .mânie nepotrivită cu situaţia. şi în acest mod el scapă de pedeapsă. precum şi de a le oferi o mai mare autonomie în mediul lor de viaţă. de exemplu pentru a reduce anxietatea sau pentru a reprima comportamentul agresiv sau pe cel obsesiv. . apatie. de calitate şi. În acest caz. întărirea este mult mai eficientă decât folosind o recompensă/ pedeapsă consistentă. Premisa de la care porneşte această abordare este că dacă indivizii sunt trataţi bine. Practica negativă. nevoia de a trata persoanele cu dificultăţi de învăţare cu respect şi demnitate.

Deseori pentru profesori pare mai simplu să stabilească mai uşor controlul aupra elevilor cu comportamente perturbate prin ameninţarea cu pedeapsa. care. În toate relaţile profesor.economic şi cultural al elevului. .emoţionale care se stabilesc între profesor şi elev. în vederea rezolvării problemelor de comportament manifestate de deficienţo. Odată ce un elev poate să stabilească o relaţie de prietenie cu profesorul. decât cu standardul socio. practic. o importanţă majoră o au relaţiile afectiv. Controlul claseicu centre de menţinere a stimei de sine presupune folosirea metodelor pozitive. poate controla clasa.subiectului să le producă în mod volunatr de mai multe ori. iar aceasta stopează comportamentul nedorit. există întotdeauna pericolul de a se rezolva problema respectivă în moduri care antrenează reducerea stimei de sine a elevului şi problema escaladează. subiectul va învăţa să asocieze situaţiile de tip anxios cu trăirea unor sentimente plăcute. cu timpul. să experimenteze şi să îşi formeze noi deprinderi. vor folosi învăţarea prin încercare şi eroare. poate avea linişte şi ordine. se poate construi un mediu de învăţare sănătos. Elevilor nu le va fi teamă de eşec.elev în şcoală. Aplicarea unor asemenea tehnici bazate pe teoriile învăţării. Conform teoriei învăţării. Apelul la pedeapsă echivalează cu incapacitatea profesorului de a instaura climatul afectiv necesar unei activităţi educative eficiente. pentru a crea impulsul declanşator al răspunsului pozitiv prin starea de oboseală. plăcute. 6 . În acest context. După o anumită perioadă. până când.faptul că există unele comportamente atât de înrădăcinate încât sunt foarte rezistente la acţiunile de corectare şi chiar presupun un anumit risc la exersare. să îşi asume riscuri. acesta oboseşte. problemele de comportament dispar. Astfel. primind aprobarea profesorului pentru efort. În acest caz. Pe măsură ce dispare acest comportament se reduce impulsul (apare oboseala). şi anume obişnuinţa de a nu mai manifesta comportamente similare. Provocarea unor sentimente pozitive. dar curiozitatea naturală a elevilor va fi inhibată. Orice comportament reprezintă o tentativă de menţinere a stimei de sine. Cercetările au demonstrat eficienţa acestui tip de relaţie chiar şi în cazul în care mediul familial este perturbat. devin dominante şi vor modifica atitudinea şi răspunsul subiectului.elev profesorii comunică acceptarea/ rejecţia elevului chiar în moduri pe care nu le conştientizează. Incidenţa comportamentelor perturbate are o asociere mai semnificativă cu calitatea relaţiei profesor. comportamentul său involuntar va manifesta tendinţa de a dispărea. exersarea îndelungată duce la oboseală. însă această strategie conduce mai uşor la scăderea stimei de sine a elevilor. Când un elev are probleme de comportament şi este tratat de profesor cu indiferenţă sau ostilitate. care să le domine sau să le inhibe pe cele negative. Un profesor centrat pepedeapsă. neplăcute. trebuie să se raporteze la două aspecte esenţiale: tipul de deficienţă. vor câştiga încredere în sine şi li se va permite să lucreze independent sau în cooperare. deci se învaţă răspunsul. cu un profesor ce oferă un model de calm şi înaltă stimă de sine. unde fiecare elev se simte liber să întrebe.

O asemenea interpretare a tulburărilor de comportament deschide perspective mai mari faţă de intervenţie prin: . „bine” trebuie să descrie comportamentul şi nu personalitatea copilului. pentru elevii mai mari. Asiguraţi-vă că activitatea e distractivă şi oferă recompense elevului. furnizarea unui spaţiu personal mai mare. Sugestii pentru prevenirea tulburărilor de comportament 1. .pot semnifica un protest faţă de un eveniment neplăcut impus.oferirea de sprijin elevului pentru a-ţi dezvolta strategii mai adecvate de interpretare a evenimentelor. Faceţi situaţia de invăţare securizantă pentru toţi! Activitatea de învăţare trebuie să devină mai plăcută. de câte ori încalcă regulile negociate. Comportamentul trebuie analizat precis.Până în prezent. conform acestor abordări. rezolvarea în echipă a problememlor. Nu acordaţi o extra. recompensele eficiente sunt cărţile. 3. Astfel. copilul trebuie să dea înapoi un anumit număr/ cantitate de recompense. Examinaţi antecedentele şi consecinţele comportamentului. iar schimbarea de optică pe care o promovează le face să fie apreciate în lume. ameninţarea cu sancţiunea). reprezentat de obţinerea unui rezultat specific. Antecedentele sunt acei factori care încurajează/ întreţin comportamentul nedorit. la fel şi consecinţele. Din această perspectivă. asiguraţi-vă că timpul petrecut împreună promovează interacţiuni pozitive şi încurajează comportamentul dorit şi nu resentimentele copilului. una dintre consecinţe poate fi atenţia adultului.atenţie comportamentelor indezirabile. 7 . laudă. . lauda este eficientă. ridicare tonului.operarea unor schimbări în mediul fizic şi social prin creşterea stimulărilor. tratarea depresiei. ei vor continua să se comporte astfel încât să o primească. prin întărirea externă pozitivă şi negativă. în practica educativă s-au folosit mai mult rezolvări farmacologice şi comportamentale. Copiilor le place să li se acorde atenţie şi dacă singurul fel de atenţie pe care-l pot obţine este atenţia negativă. 2. Eficienţa acestei strategii este dată de faptul că a promite o recompensă acestor copii este mai puţin motivant decât posesia lor. . dulciurile. mai atractivă pentru elev decât comportamentul „rău”. De exemplu. ci căutaţi să le ignoraţi. .pot comunica nevoia de activitate sau stimulare. ajutor sau că percepe situaţia ca fiind inacceptabilă. ea poate fi recompensa şi reîntări comportamentul. problemele de comportament ar trebui să fie interpretate ca acţiuni ce urmăresc un scop. recompensele simbolice. Abordarea socială şi cea educaţională sunt mai recente. Un exemplu de strategie eficientă în acordarea recompenselor la copiii cu CES constă în administrarea acestora la începutul zilei de şcoalaă şi apoi. Adjectivele „bun”. chiar daca atenţia nu este una de bună calitate (de exemplu. revistele. jucăriile. diminuarea agresivităţii etc. La şcolarii mici. creşterea gradului de autonomie individuală.pot transmite profesorului că elevul doreşte confort psihic. tulburările de comportament îndeplinesc funcţii importante pentru individ: . Comportamentul dezirabil poate fi recompensat prin zâmbet.acţiuni de diminuare a dificultăţilor emoţionale prin reducerea naxietăţii sau sresului.

atenţie comportamentelor dezirabile şi chiar însoţiţi acest lucru de recompense (de exemplu. în acest caz. De câte ori este posibil. identificarea factorilor care contribuie la apariţia problemelor comportamentale trebuie să urmărească: . laude sau încurajări de tipul „îmi place cum lucrează X”. cu atât mai mult cu cât este vorba de elevi mari. • în timpul întrebărilor şi răspunsurilor. „aş dori ca toţi elevii să muncească aşa cum face Y”). care ar putea să vă depăşească din punct de vedere al forţei fizice. interveniţi în funcţie de situaţie. nu vor putea fi ignorate. rugămintea sau cearta.Anumite acţiuni. trebuie evitat contactul vizual cu copilul şi profesorul trebuie să îşi menţină o înfăţişare calmă. Această preocupare îl poate învăţa autocontrolul. invitaţi-l să participe la ceea ce faceţi şi purtaţi o conversaţie normală cu el. sau în ce moment al zilei. Observaţi comportamentul copilului şi pe al dvs. Toate aceste informaţii vor furniza profesorului indicii importante cu privire la cauzele care concură la apariţia manifestărilor nedorite şi la măsurile ce trebuie luate pentru rezolvarea problemei. încercaţi să încurajaţi copilul să-şi supravegheze comportamentul. 4. Apoi copilul poate să compare înregistrările sale cu cele ale profesorului. e posibil ca propriile dvs acţiuni să menţină comportamentul inadecvat al copilului. Pentru a ignora comportamentele. ceea ce poate reprezenta punctul de pornire pentru discutarea măsurilor eficiente care se impun şi care trebuie convenite prin acordul ambilor. • în timpul evaluărilor. Autosupravegherea cere ca elevul să-şi observe propriuş comportament şi să înregistreze observaţiile. Nu arătaţi supărare sau resentimente la reluarea interacţiunii cu el.când se produce comportamentul de-a lungul zilei. ce de exemplu lovirea unui coleg. Este eficient dacă profesorul se implică într-o activitate nelegată de copil şi nu se anfajează în discuţii sau polemici despre comportamentul pe care încearcă să îl eradicheze. Încercaţi să trataţi copilul respectiv ca pe o piesă de mobilier.determinarea contextului în care se manifestă comportamentul indezirabil: • în timpul explicaţiilor profesorului. Evitaţi confruntarea fizică. 5. . • în recreaţie sau în timpul liber de joacă. Continuaţi în maniera personală specifică să acordaţi extra. Evitaţi contactul vizual prelungit. Când copilul a încetat comportamentul inadecvat. • când este aşezat alături de un anumit elev sau în anumite locuri din clasă. 8 . • în timpul activitaţilor pe grupe mici. Sugestii privind modalităţile de interveţie în cazul tulburărilor de comportament care nu pot fi ignorate ridicarea vocii şi atenţionarea elevului. i se poate da copilului o listă de control şi apoi să i se ceară să-şi marcheze observaţiile. În acest scop. înşivă. 6. 7. dar într-o manieră cât mai impersonală. De exemplu.dacă se manifestă la toate activităţile sau numai la anumite activităţi. .

şi elevului trebuie să-i pese. în cazuri mai grave..nu discutaţi incidentul cu copilul până nu şi-a dobândit complet liniştea. agresivi sau chiar periculoşi. atunci modificarea comportamentală poate avea loc. atunci arătaţi-i grijă. Consistenţa Este important să fim consistenţi cu aceşti copii şi să le creăm un mediu predictibil pentru ei. dacă nu crede în el. căruia îi pasă de ei şi doreşte ca ei să aibă succes.ajutarea copilului să-şi recapete controlul prin încurajarea blândă. încercaţi să aflaţi ce l-a supărat şi discutaţi cu el. dacă e nevoie.acordaţi-i timp să-şi revină complet înainte de a-i cere altceva. Multe problemem pot fi evitate prin apelul la umor chiar şi într-o clasă cu copii cu tulburări de comportament. . Dacă profesorul are un bun simţ al umorului. Interesul pentru elev Programele de control al comportamentului sunt eficiente. . copiii cu tulburări de comportament pot fi obraznici. De aceea. arătându-i cum poate să acţioneze în situaţii similare pe viitor. prin controlul fizic asupra copilului: apucarea de mâini şi aşezarea sa pe un scaun sau. ajutaţi-l să se simtă mai bine. în acest caz. de obicei. Trebuie să ne amintim de ce se comportă aceşti copii astfel. Simţul umorului Unul dintre darurile cele mai de preţ pe care le putem avea este capacitatea de a face haz de necaz. dacă profesorul nu este interesat de elev. Noi suntem cei 9 . impertinenţi. Dacă acest tip de relaţie este stabilit. Trebuie să nu luăm atacurile lor verbale personal şi să ne amintim că noi reprezentăm autoritatea. este nevoie de foarte multă răbdare şi profesionalism în abordarea lor. acesta îi poate ănvăţa pe elevi să se amuze de diverse situaţii din viaţa de zi cu zi în loc să ia totul prea în serios. să se calmeze şi. . Principii în abordarea copiilor cu tulburări de comportament Răbdare şi profesionalism Fără îndoială. ei se pot relaxa. Trebuie să le câştigăm încrederea în timp şi acest lucru durează. mediul extraşcolar al acestora este foarte haotic. dar ele nu ar funcţiona dacă nu există acest ingredient esenţial. dacă este capabil şi atent. dacă nu îi pasă de ce se întâmplă cu acesta. introducerea lui într-o sală unde este linişte. Structura este importantă pentru că. iar ei nu respectă autoritatea şi nu au încredere în noi. ca un adult care îi înţelege. Dacă e incapabil să angajeze o astfel de discuţie. afecţiune. să creadă în profesor şi să-l intereseze să se schimbe.odată ce copilul se calmează. Ca şi profesori avem un rol foarte important în viaţa unui elev. În acelaşi timp. Dacă în şcoală creăm un mediu predictibil şi structurat. asigurându-l un timp că şi-a recăpătat pe deplin liniştea.

Câteva cauze ale epuizării sunt: pierderea profesionalismului. 10 . Poate mulţi dintre noi am auzit fraza: „Nu mai eşti la şcoală!” . implicarea prea mare în problemele elevilor. de la familie. pentru o perioadă de aproximativ 8 luni şi jumătate.ului (epuizării) Un profesor care este interesat de elevi şi care este apreciat de aceştia poate uşor să ajungă la epuizare dacă nu este atent.. Evitarea burn.cu 4-5 sau 6. Dar atunci când părăsim şcoala. ajungând la probleme cu poliţia şi exmatriculare. de a-i schimba uneori mai mult decât o poate face orice alt adult. Acest sentiment ne rămâne de multe ori chiar şi după ce ajungem acasă şi.7 ore pe zi. nici nu este aşa de uşor să-ţi reprimi toate frustrările când ajungi acasă după ce în fiecare zi ai de-a face cu astfel de copii. de la prieteni. 5 zile pe săptămână. Controlul situaţiei Una dintre cele mai importante realizări într-o clasă de elevi cu probleme de comportament este aceea de a menţine controlul asupra situaţiei în condiţiile în care ei încearcă mereu să saboteze acest lucru.out. indiferent ce vom face. de altfel. să-l vadă eşuând în final. pe când pe alţii nu-i vom putea ajuta şi. Este important să putem lăsa „nevoia de control” deoparte atunci când plecăm din şcoală. nu vom reuşi să-i schimbăm. Este important să reţinem că vom reuşi cu unii elevi. ba chiar s-ar putea ca ei să ajungă într-o situaţie chiar mai rea decât sunt la un moment dat. cu atât mai puţin cu cât există reacţii în lanţ şi se poate considera iscusit cel care ştie să ajungă la veriga iniţială sau la punctul în care verigile pot fi despărţite. Aceasta ne oferă o oportunitate importantă de a influenţa viaţa lor. se poate să avem din când în când senzaţia că „toată lumea este împotriva noastră”. O sugestie ar fi petrecerea a cel puţin o jumătate de oră fără familie înainte de a ajunge acasă pentru a reuşi să ne comutăm atenţia de la problemele de la şcoală. partenerul de viaţă s-ar putea să aibă dificultăţi dacă menţinem acestă atitudine şi în familie. a lăsa munca să interfereze prea mult cu viaţa personală şi cu părerea altor cadre didactice şi administrative. Revărsarea furiei şi frustrării pe alţii Este destul de dificil să lucrezi cu elevi care au probleme de comportament şi chiar dacă încercăm să ne menţinem profesionalismul. Este dificil pentru un diriginte care ani de zile a încercat să „salveze” un copil.. Este important să ne ancorăm în succesele pe care le-am înregistrat şi nu în eşecuri. Concluzii Din cauza cuiva sau a ceva nu înseamnă din vina cuiva. mai ales atunci când continuitatea lor poate deveni dăunătoare pentru toţi.

2 SE RELAXEAZĂ ŞI RELAXEAZĂ PE ALŢII. opinii. Metode de diagnostic  Tehnica sociometrică  Metoda observaţiei: Grila Bales 1 SUSŢINE PE CELĂLALT. se arată a fi mulţumit. 10 REFUZĂ. Strategii de rezolvare a problemei PRIMA ŞEDINŢĂ SCOPUL: conştientizarea poziţiei în cadrul grupului 1. Întărirea conduitelor dezirabile. 7 CERE INFORMAŢII ŞI EXPLICAŢII. refuză 11 MANIFESTĂ TENSIUNE. confirmă. se îndoieşte. este de acord. oferă sugestii. direcţii posibile de urmat. 5 ÎŞI EXPRIMĂ PĂREREA. 9 CERE SUGESTII. 12 ATACĂ. se apără.Fiecare va primi pe rând oglinda şi va spune ce vede în ea (trăsături fizice şi/sau de personalitate) imaginea de sine 11 . îl respectă. Oglinda: participanţii sunt aşezaţi în jurul unei mese. Formarea unei imagini de sine realiste şi pozitive. repetă. 4. nu este de acord. evaluează. 3. Creşterea colaborării între elevi. 8 CERE PĂREREA. Stingerea conduitelor indezirabile. se opune. glumeşte. impresii. Obiectivele intervenţiei: 1. îi înţelege pe ceilalţi. Problema: marginalizarea unor elevi instituţionalizaţi (proveniţi din familii dezorganizate) ca urmare a tulburărilor comportamentale ale acestora. 5. Conştientizarea cauzelor problemelor comportamentale de către colectivul de elevi. 3 ACCEPTĂ. clarifică. 2.Proiect de intervenţie psihosocială Grupul ţintă: elevii unei clase a VI-a din şcoala de masă. 4 SUGEREAZĂ. îl încurajează. îl ajută. 6 COMENTEAZĂ ŞI OFERĂ INFORMAŢII. îşi expune opiniile.

iar cei mai mari chiar îi lovesc. B.. Nu ascultă profesorul C. 2. pe care părinţii îi trimit să cerşească. Uneori ei mai vin în clasă deoarece aici este mai cald şi unii copii sunt drăguţi cu ei. Cel care a primit desenul spune ce vede acolo (trăsături fizice şi/sau de personalitate) imaginea celor din grup despre sine 3.” Ce ar trebui să facă cei doi copii: A. A DOUA ŞEDINŢĂ SCOPUL: Semnarea unui contract: OBIECTIVELE COTRACTULUI: 1. Nerespectarea nagajamentului Elevii sunt ridicaţi în picioare Exerciţii fizice pentru consumarea energiei direcţionate în sens negativ Copiii nu vor colabora cu ei în timpul orei şi al pauzei Notarea în catalog Implicarea conducerii şcolii şi/ sau a persoanelor din familie care sprijină copilul 12 . Întărirea comportamentelor pozitive. Pe stradă. alţii râd de ei. RECOMPENSE pentru comportamente dezirabile: în prima săptămână vor fi cumpăraţi 2 peştişori de care vor avea grijă elevii clasei tot anul. Continuă comportamentele indezirabile E. Atunci când vin fără bani sunt bătuţi şi nu li se dă mâncare. oamenii nu sunt prea amabili cu ei. Stingerea coportamentelor deviante. Părinţii nu îi lasă să vină la şcoală pentru că astfel rămân fără nici un ban. excursie în împrejurimi petrecerea clasei la sfârşit de semestru ÎNTĂRIRI NEGATIVE: A. Totuşi ei nu sunt îmbrăcaţi adecvat pentru şcoală şi nici nu vorbesc prea frumos. Autoportretul: fiecare îşi desenează chipul apoi fac schimb de desene. Să vină la şcoală chiar dacă unii copii nu se poartă frumos cu ei.2. Din aceste motive unii colegi îi ocolesc. Să renunţe la şcoală şi să meargă să cerşească. Gălăgie în timpul orei B. Formarea unei imagini de sine pozitive. Utilizarea unui comportament neadecvat D. în funcţie de preferinţe. 3. conforme cu realitatea. Presiunea grupului (adaptare): textul trebuie să ilustreze situaţia copiilor cu tulburări comportamentale “Andrei şi Valentin sunt doi copii din familii sărace.

Să nu-i deranjăm pe ceilalţi colegi în timpul orelor. Să respectăm profesorii. 4. 6. noi. Să nu ţipăm unii la alţii. A favoriza colaborarea.CONTRACT Prin prezenta înţelegere. va trebui să suportăm următoarele consecinţe:…… (sunt enumerate sancţiunile propuse mai sus). A crea un mediu distins. În cazul când încălcăm aceste reguli. fiecare să se gândească la o calitate care îi place. Se poate limita timpul sau spaţiul care. cu mâinile la spate. ne obligăm să respectăm următoarele reguli de conduită în timpul orelor: 1. Să vorbim frumos unii cu alţii şi cu profesorii. câteva minute elevii se laudă cu voce tare • animatorul îşi laudă priceperea în domenii noi • listă cu laudele elevilor şi o agaţă pe perete • cere clasei să se laude o dată pe zi • grupe de 7 elevi. Procedură: Membrii grupurilor trebuie să fie plasaţi foarte aproape unii de alţii. 3. liber. 5. 8. odată ce este depăşit. Se lansează o pană şi ei trebuie să sufle pentru a împiedica căderea ei. SUGESTII PENTRU URMĂTOARELE ŞEDINŢE DE TERAPIE DE GRUP SUFLĂ PANA Obiective: a crea ideea de “grup”. elevii clasi a VI-a. se termină jocul. IMAGINE POZITIVĂ DESPRE SINE Obiective: să recurgă la discuţia pozitivă cu sine ca tehnică de a păstra o imagine de sine pozitivă. Să nu aruncăm cu diverse obiecte prin clasă. ceilalţi vor repeta ce au spus primii 13 . 7. 9. Să participăm la activităţile din şcoală. 2. Activitate: • importanţa preţuirii de sine. Să vorbim numai când suntem întrebaţi. cel cum mână cea mai mică spune primul la ce s-a gândit. Să ne ajutăm colegii. Să fim atenţi la lecţii.

În continuare restul participanţilor continuă povestirea. stimulând propria imaginaţie şi creativitate. pe o foaie se scriu experienţe pozitive (stânga) şi negative (dreapta) proprii şi ale colegilor 2.. Procedură: Toţi se aşează. cantitativ egale cu numărul participanţilor minus 1 (30x30cm) Obiective: a dezvolta cooperarea. Activitate: 1. POVEŞTILE PRIETENIEI Obiective: A compune împreună. 14 . să joace fotbal cu el. Discuţii despre colaborare. 4. MINGEA Obiective: a coordona mişcările şi a face mingea să sară. În perechi.banca Elenei. Procedură:7 participanţi.” Evaluare: se poate axa pe lucrul în grup. Pentru o mai bună coordonare a mişcărilor se poate inventa un cuvânt pentru a dirija mişcarea mingei. discuţii despre importanţa interpretărilor pozitive 3. Primul jucător spune un cuvânt.Nu se poate păşi în afara pietrelor. trebuie să treacă râul fără a se uda. fie să se coboare. A stimula imaginaţia şi căutarea colectivă a soluţiilor. unul va ilustra aspectul pozitiv al unei situaţii. Procedură: participanţii se strâng în jurul unei pături cu ajutorul căreia trebuie să facă mingea să sară. formând un cerc. A crea un mediu distractiv. fie să se ridice pătura. Exemplu:Andrei. Stimularea cooperării.. Toţi trebuie să ajungă la celălalt mal cu toate pietrele.PODUL Materiale: fişe de carton ce vor reprezenta pietrele. “Eu… am …văzut… un mostru… în . A dezvolta imaginaţia. EU ŞI OGLINDA Obiective: să explice concepţia despre o concepţie pozitivă şi una negativă asupra vieţii. Discuţii: Cum vă simţiţi când aveţi o concepţie pozitivă asupra vieţii? Gânduri negative greu de convertit în unele pozitive. nu pe tine.. să evidenţieze aspectele pozitive ale unor situaţii ce par negative. iar altul pe cel negativ.. A stimula reflexele. cel mai bun prieten al tău a rugat-o pe D. Interpretarea: pozitivă/ negativă.

Perechi. 2. dar…”. Elevii joacă rolul unei persoane cu respect de sine ridicat/ scăzut. Animatorul este primul. apoi se prefac că sorb din pahar. Dacă sacul cade. 3. persoana rămâne nemişcată şi doar altcineva o poate ajuta punându-i sacul pe cap evitând totodată căderea sacului său.SCAUNUL ÎN CARE TE SIMŢI BINE Obiective: să definească conceptul de respect de sine. 3. Ne lăudăm prin desene: se cere elevilor să deseneze ceva pozitiv despre sine şi apoi arată celorlalţi. SACII Obiective: A favoriza coordonarea mişcarilor şi a menţine echilibrul corporal. Procedură: Participanţii îşi pun sacii (umpluţi cu materiale textile) pe cap. să îşi imagineze că au intrat în clasă. Pot executa orice mişcări în ritmul muzicii. 4. Laudele trebuie să fie pozitive şi să nu stânjenească pe nimeni. CUM NE DEZVOLTĂM RESPECTUL DE SINE Obiective: să identifice aspectele pozitive legate de ei înşişi şi de alţii Activităţi: 1. sunt obosiţi dar e doar un scaun liber. La finalul şedinţelor terapeutice se vor aplica din nou cele două instrumente de diagnostic pentru a constata dacă se înregistrează difereneţe semnificative între starea iniţială şi cea finală.Cum procedează? Discuţii: cum reacţionează într-un conflict oamenii în funcţie de respectul de sine. 15 . să lege acest concept de propria persoană. Să identifice nivelul respectului. Definirea respectului de sine. argumentare. să explice legătura dintre respectul de sine şi conflicte. Distribuirea descrierilor. Evaluare: De câte ori ţi-ai ajutat colegii? Importanţa cooperării. A induce factorul “ajutorul colegului” ca o valoare. Metodă eficientă în cazul persoanelor timide. Discurs la o petrecere: elevii în cerc ţin un pahar în mână şi ţin un discurs laudativ la adresa lor. Activitate: 1. 2. Ne lăudăm: elevii aşezaţi în cerc completează fraza: “Nu vreau să mă laud.

Geanina. coord. Editura Asociaţiei Psihiatrilor Liberi din România. Moldovanu (coord. Iaşi. 2003 4. Ediţia a patra. şt. I.). Neamţu Cristina. Romilă. Ţinică Silvia (coord). Iolanda Mitrofan (coord.). Sorina Doina. 2004 5. Trofin. Editura Eikon Educaţional. “Repere în abordarea copilului dificil (instrument de lucru pentru cadre didactice şi conilieri)”. “educarea copilului cu devieri comportamentale”.Napoca. Editura SYLVI. Iaşi. Cluj. text revizuit. Editura Polirom. 2004 16 . A. Polirom. “Marea carte a jocurilor”.BIBLIOGRAFIE 1. Cucu. “Devianţa comportamentală”. “Manual de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale”. 2003 6.Ciuhan. UNICEF. “Cursa cu obstacole a dezvoltării umane”. 2003 2. Chişinău 3. Bucureşti.