Tulburările de comportament Interpretări, sugestii pentru prevenire, modalităţi de intervenţie, principii în abordarea copiilor cu tulburări de comportament

„TOATE CÂTE VEŢI VOI SĂ VĂ FACĂ VOUĂ OAMENII FACEŢI ŞI VOI LOR ASEMENEA, CĂCI ÎN ACEASTA SE CUPRINDE TOATĂ LEGEA ŞI ĂNVĂŢĂTURA.” (MATEI, VII-12)

Întocmit, Institutor Nina Condrache, Profesor psihopedagog Mihaela Chivu

1

..................................................................... 3 3 3 3 4 7 8 9 10 11 16 2 ......................................................................................................................................................................................... Principii în abordarea copiilor cu tulburări de comportament................................... Sugestii privind modalităţile de intervenţie în cazul tulburărilor de comportament care nu pot fi ignorate.......................... Specificaţii de severitate.... Concluzii.............................................................. Tipologie........................ Cauze ale tulburărilor de comportament......................................................... Proiect de intervenţie psihosocială.................................................................................................................................. Bibliografie................................................................................................................................................. Modalităţi de intervenţie în rezolvarea tulburărilor de comportament............................... Sugestii pentru prevenirea tulburărilor de comportament.....................................................................................................................Cuprins Definirea conceptului.......

furt fără confruntare cu victima. cât şi cele cognitive. orice disfuncţie apărută la nivelul uneia dintre aceste componente afectează întregul. vandalism.Comportamentul copilului este oglinda dezvoltării lui psihice. Tipologie 1. corespunzătoare vârstei. Nivelul agresivităţii este mai mic şi relaţiile cu egalii sunt mai puţin afectate decât la prima categorie. sistemul psihic pierzându-şi atributul de „tot coerent”. Tulburarea de comportament este un pattern repetitiv şi persistent de comportament în care drepturile fundamentale ale altora sau normele sociale. toate aceste procese şi funcţii psihice se complinesc. cruzime fizică. afective şi voliţionale. fraudă sau furt. aducând prejudicii considerabile altora. Tipul cu debut în copilărie. ci de un complex de factori care explică apariţia tulburărilor comportamentale. furt prin efracţie Cauze ale tulburărilor comportamentale La persoanele cu dificultăţi de învăţare nu se poate vorbi de o cauză unică. acţionând unitar.relaţii sexuale forţate.  Tulburare moderată: frecvenţa şi efectele problemelor de conduită sunt moderate. violări serioase ale regulilor. distrugerea proprietăţii. Indivizii sunt. Absenţa oricărui criteriu înainte de vârsta de 10 ani.minciună. relaţiile cu egalii sunt afectate. atât cele senzorio. Procesul adaptării este un proces de organizare şi echilibrare mintală a „schimburilor dintre subiect şi obiect” (dintre individ şi realitate).  Tulburare severă: frecvenţa problemelor este în excesiv de mare. sunt lezate. Este reacţia personalităţii lui în formare faţă de lumea din afară şi faţă de propria lui persoană. în timpul micii copilării este posibil să fi prezentat tulburarea opoziţionismului provocator. Nici unul dintre aceşti factori nu este exclusiv şi atunci când se constată la persoanele cu funcţionare 3 . băieţi. manifestat prin prezenţa. Evident. manifestă frecvent agresivitate fizică faţă de alţii. fuga de acasă după lăsarea întunericului. Specificaţii de severitate  Tulburare uşoară: probleme de conduită cauzează un prejudiciu relativ minor altora. un proces de echilibru între „asimilare” şi „acomodare” (Jean Piaget). chiulul. aparţinând mediului social. furt cu confruntare cu victima. La realizarea acestui echilibru participă toate procesele psihice. sau. a unuia din următoarele criterii: agresiune faţă de oameni şi animale. Tipul cu debut în adolescenţă. uz de arme. Dacă tulburările sunt presistente ei vor dezvolta tulburarea de personalitate antisocială. În sistemul personalităţii. de obicei. Probabilitatea de a dezvolta tulburarea de personalitate antisocială este mult mai redusă. respectiv între trebuinţele şi aspiraţiile individuale şi cerinţele şi exigenţele exterioare. altfel spus. Prezenţa a cel puţin un criteriu înainte de vârsta de 10 ani.motorii. timp de 12 luni. 2.

Modalităţi de intervenţie în rezolvarea tulburărilor de comportament Pentru a înţelege mai bine copiii cu tulburări de comportament trebuie să cunoaştem modul de manifestare a acestora. Fiecare dintre aceste cauze poate afecta adaptarea emoţională şi comportamenul aferent indiferent de nivelul intelectual al persoanei. Evoluţia acestora. Numai 1/3 din totalul tulburărilor de comportament se transformă în psihopatie. b) Factorii sociali au şi ei influenţe importante asupra comportamentului. severitatea şi durata comportamentului agresiv şi antisocial depind foarte mult de momentul în care apar primele simptome. relaţiile tensionale cu profesorul. comparativ cu semenii lor care nu au trăit asemenea situaţii. 1994): a) Factori biologici: prezenţa lor creşte probabilitatea ca o persoană să dezvolte probleme de comportament. etichetarea. o altă cauza a tulburărilor comportamentale ale copiilor poate fi reprezentată de tulburările de personalitate ale educatorilor. se apreciază că există o relaţie semnificativă între prezenţa lor şi probabilitatea apariţiei problemelor comportamentale. de rezolvare a problemelor şi de interacţiune socială. iar alţii mai târziu. Aceşti factori se referă la: disfuncţii organice cerebrale. epilepsie. dificultăţi audio. Referitor la mediul şcolar. fie cu educatori prea rigizi. Cu cât aceşti factori sunt mai numeroşi cu atât creşte probabilitatea dezvoltării unor tulburări de comportament. ele rămân puternic dependente de alţii pentru satisfacerea nevoilor lor. mediul social insecurizant. de obicei în familie. care va genera sentimente de rivalitate/ ostilitate. spre tulbutări de conduită. reprezentarea de sine le poate fi săracă. Unii îşi încep „cariera” de timpuriu. A ajuta elevul să-şi depăşească dificultăţile emoţionale şi comportamentale presupune identificarea factorilor specifici care contribuie la apariţia acestor probleme şi înţelegerea modului în care aceştia acţionează. delincvenţă şi criminalitate. când încep să-şi facă prieteni în grupuri delincvente. În primii 15. Comportamente tipice: 4 . d) Factorii cognitivi: includ abilitaţile slabe de comunicare. Puteam avea de-a face fie cu educatori cu labilitate emoţională. Copiii pot urma traiectorii diferite. persoanele care primesc o îngrijire de proastă calitate sau care sunt respinse de părinţi sau de societate au şanse mai mari să dezvolte tulburări de comportament şi emoţionale.16 ani de viaţă nu se pune diagnosticul de psihopatie.vizuale. De asemenea. c) Factorii emoţionali: persoanele cu dificultăţi de învăţare au experimentat mai mult eşecul în diverse aspecte ale vieţii lor. ci numai în tulburările de comportament. anumite caracteristici temperamentale cum ar fi intensitatea înaltă a răspunsurilor emoţionale şi slaba adaptabilitate la situaţiile noi. respectiv frecvenţa. ca atare. În plus. În mediile cu un înalt nivel de tensiune şi conflict interpersonal. persoanele vor prezenta mai multe tulburări de comportament decât cele care trăiesc în medii caracterizate de coeziune şi armonie. Între aceştia regăsim (apud Zarkowska şi Clements.intelectuală normală. De exemplu. factorii care pot declanşa comportamentele perturbate sunt: accentul exagerat pe competiţie. iar stima de sine scăzută.

neîncredere în autoritate. . de obicei de tip motor. Practica negativă. Terapia comportamentală se bazează pe modificare obişnuinţelor. . nevoia de a trata persoanele cu dificultăţi de învăţare cu respect şi demnitate. i se aplică un stimul nociv. ce are unele puncte comune cu pedeapsa. . fie şi minimă. sancţionarea imediată. Deoarece apariţia tulburărilor de comportament este determinată de o diversitate de cauze şi demersul rezolvării acestora presupune abordaări şi acţiuni multiple. În acest caz. Aplicarea teoriilor moderne ale învăţării la terapia manifetărilor nevrotice determină trei procedee mai importante de intervenţie: Condiţionarea aversivă. în special. ei vor reacţiona în moduri mai adecvate. d) Abordare psihologică urmăreşte înlăturarea stărilor psihice conflictuale. tendinţe autodistructive: .nevoia de a controla. . porneşte de la constatarea că stimulii pozitivi (recompensele)întăresc comportamentul. de calitate şi.profanare. dar îndepărtată în timp. una din variantele de intervenţie fundamentate psihologic. în timp ce stimulii negativi (sancţiunile) îl reduc sau îl anihilează.abuz de substanţe. pot fi inhibate sau chiar anihilate prin determinarea - 5 . deoarece indivizii tind să-şi folosească orice deprindere disponibilă pentru a-şi realiza trebuinţele.fuga de acasă. când subiectul ajunge la un răspuns neadaptativ. Printr-o recompensă mică. a sentimentelor de inferioritate şi a sensibilităţii exacerbate şi consolidarea trăsăturilor pozitive de personalitate. dar după un interval mai mare de timp.anorexie. are o eficienţă mai mare decât aplicarea unei sancţiuni drastice. precum şi a experienţei personale. ce se concentrează pe intervenţia farmacologică. întărirea este mult mai eficientă decât folosind o recompensă/ pedeapsă consistentă. în practica intervenţiei se pot distinge: a) abordarea biologică. Astfel. furie.depresie. .provocare de bătăi.tentative de suicid. Premisa de la care porneşte această abordare este că dacă indivizii sunt trataţi bine. astfel. Terapia comportamentală. ca imediat apoi să caute un prilej pentru ca subiectul să dea un raspuns bun. şi în acest mod el scapă de pedeapsă. Procedeul constă în faptul că manifestările comportamentale neadaptative.mânie nepotrivită cu situaţia. dublată de crearea unei motivaţii superioare pentru activitate (la toate categoriile de deficienţi).automutilare. precum şi de a le oferi o mai mare autonomie în mediul lor de viaţă. manifestarea adaptativă este răsplătită pentru înlăturarea stimulului cu semnificaţie negativă. c) Abordarea educaţională subliniază importanţa dezvoltării abilităţilor şi deprinderilor. violenţă. de exemplu pentru a reduce anxietatea sau pentru a reprima comportamentul agresiv sau pe cel obsesiv. b) Abordarea socială accentuează importanţa unui mediu de viaţă normal. apatie. acordată imediat după comportamentul dezirabil.

În acest context. În acest caz. neplăcute. poate avea linişte şi ordine. pentru a crea impulsul declanşator al răspunsului pozitiv prin starea de oboseală. 6 . care să le domine sau să le inhibe pe cele negative. Cercetările au demonstrat eficienţa acestui tip de relaţie chiar şi în cazul în care mediul familial este perturbat. problemele de comportament dispar. devin dominante şi vor modifica atitudinea şi răspunsul subiectului. subiectul va învăţa să asocieze situaţiile de tip anxios cu trăirea unor sentimente plăcute. să experimenteze şi să îşi formeze noi deprinderi. care.elev în şcoală. Controlul claseicu centre de menţinere a stimei de sine presupune folosirea metodelor pozitive. Când un elev are probleme de comportament şi este tratat de profesor cu indiferenţă sau ostilitate. există întotdeauna pericolul de a se rezolva problema respectivă în moduri care antrenează reducerea stimei de sine a elevului şi problema escaladează. Elevilor nu le va fi teamă de eşec. vor câştiga încredere în sine şi li se va permite să lucreze independent sau în cooperare. Conform teoriei învăţării. practic.elev profesorii comunică acceptarea/ rejecţia elevului chiar în moduri pe care nu le conştientizează. şi anume obişnuinţa de a nu mai manifesta comportamente similare. Un profesor centrat pepedeapsă.faptul că există unele comportamente atât de înrădăcinate încât sunt foarte rezistente la acţiunile de corectare şi chiar presupun un anumit risc la exersare. vor folosi învăţarea prin încercare şi eroare. În toate relaţile profesor. deci se învaţă răspunsul. să îşi asume riscuri. plăcute. Provocarea unor sentimente pozitive. cu timpul. până când. însă această strategie conduce mai uşor la scăderea stimei de sine a elevilor. iar aceasta stopează comportamentul nedorit.emoţionale care se stabilesc între profesor şi elev. Deseori pentru profesori pare mai simplu să stabilească mai uşor controlul aupra elevilor cu comportamente perturbate prin ameninţarea cu pedeapsa. cu un profesor ce oferă un model de calm şi înaltă stimă de sine. primind aprobarea profesorului pentru efort. Incidenţa comportamentelor perturbate are o asociere mai semnificativă cu calitatea relaţiei profesor.subiectului să le producă în mod volunatr de mai multe ori. în vederea rezolvării problemelor de comportament manifestate de deficienţo. acesta oboseşte. unde fiecare elev se simte liber să întrebe.economic şi cultural al elevului. Astfel. Apelul la pedeapsă echivalează cu incapacitatea profesorului de a instaura climatul afectiv necesar unei activităţi educative eficiente. . decât cu standardul socio. comportamentul său involuntar va manifesta tendinţa de a dispărea. Odată ce un elev poate să stabilească o relaţie de prietenie cu profesorul. poate controla clasa. exersarea îndelungată duce la oboseală. dar curiozitatea naturală a elevilor va fi inhibată. După o anumită perioadă. trebuie să se raporteze la două aspecte esenţiale: tipul de deficienţă. Orice comportament reprezintă o tentativă de menţinere a stimei de sine. Aplicarea unor asemenea tehnici bazate pe teoriile învăţării. o importanţă majoră o au relaţiile afectiv. Pe măsură ce dispare acest comportament se reduce impulsul (apare oboseala). se poate construi un mediu de învăţare sănătos.

ei vor continua să se comporte astfel încât să o primească.oferirea de sprijin elevului pentru a-ţi dezvolta strategii mai adecvate de interpretare a evenimentelor. Comportamentul dezirabil poate fi recompensat prin zâmbet. recompensele simbolice. La şcolarii mici.operarea unor schimbări în mediul fizic şi social prin creşterea stimulărilor. ea poate fi recompensa şi reîntări comportamentul. Eficienţa acestei strategii este dată de faptul că a promite o recompensă acestor copii este mai puţin motivant decât posesia lor. tulburările de comportament îndeplinesc funcţii importante pentru individ: . pentru elevii mai mari. Asiguraţi-vă că activitatea e distractivă şi oferă recompense elevului. prin întărirea externă pozitivă şi negativă. în practica educativă s-au folosit mai mult rezolvări farmacologice şi comportamentale. creşterea gradului de autonomie individuală. Sugestii pentru prevenirea tulburărilor de comportament 1. recompensele eficiente sunt cărţile. 7 . . copilul trebuie să dea înapoi un anumit număr/ cantitate de recompense. Din această perspectivă. una dintre consecinţe poate fi atenţia adultului. . Un exemplu de strategie eficientă în acordarea recompenselor la copiii cu CES constă în administrarea acestora la începutul zilei de şcoalaă şi apoi. problemele de comportament ar trebui să fie interpretate ca acţiuni ce urmăresc un scop.pot transmite profesorului că elevul doreşte confort psihic. conform acestor abordări. ridicare tonului. diminuarea agresivităţii etc.acţiuni de diminuare a dificultăţilor emoţionale prin reducerea naxietăţii sau sresului. Examinaţi antecedentele şi consecinţele comportamentului. asiguraţi-vă că timpul petrecut împreună promovează interacţiuni pozitive şi încurajează comportamentul dorit şi nu resentimentele copilului. Comportamentul trebuie analizat precis. Copiilor le place să li se acorde atenţie şi dacă singurul fel de atenţie pe care-l pot obţine este atenţia negativă. revistele. dulciurile.pot semnifica un protest faţă de un eveniment neplăcut impus. iar schimbarea de optică pe care o promovează le face să fie apreciate în lume. la fel şi consecinţele. . Abordarea socială şi cea educaţională sunt mai recente. De exemplu. . lauda este eficientă. jucăriile. ci căutaţi să le ignoraţi. chiar daca atenţia nu este una de bună calitate (de exemplu. de câte ori încalcă regulile negociate. reprezentat de obţinerea unui rezultat specific. laudă.Până în prezent. „bine” trebuie să descrie comportamentul şi nu personalitatea copilului. ajutor sau că percepe situaţia ca fiind inacceptabilă. Nu acordaţi o extra. Adjectivele „bun”.atenţie comportamentelor indezirabile. rezolvarea în echipă a problememlor.pot comunica nevoia de activitate sau stimulare. 2. Antecedentele sunt acei factori care încurajează/ întreţin comportamentul nedorit. ameninţarea cu sancţiunea). furnizarea unui spaţiu personal mai mare. Astfel. tratarea depresiei. 3. Faceţi situaţia de invăţare securizantă pentru toţi! Activitatea de învăţare trebuie să devină mai plăcută. mai atractivă pentru elev decât comportamentul „rău”. O asemenea interpretare a tulburărilor de comportament deschide perspective mai mari faţă de intervenţie prin: .

trebuie evitat contactul vizual cu copilul şi profesorul trebuie să îşi menţină o înfăţişare calmă.Anumite acţiuni. De câte ori este posibil. invitaţi-l să participe la ceea ce faceţi şi purtaţi o conversaţie normală cu el. înşivă.atenţie comportamentelor dezirabile şi chiar însoţiţi acest lucru de recompense (de exemplu. nu vor putea fi ignorate. Când copilul a încetat comportamentul inadecvat. în acest caz. Este eficient dacă profesorul se implică într-o activitate nelegată de copil şi nu se anfajează în discuţii sau polemici despre comportamentul pe care încearcă să îl eradicheze. e posibil ca propriile dvs acţiuni să menţină comportamentul inadecvat al copilului. Autosupravegherea cere ca elevul să-şi observe propriuş comportament şi să înregistreze observaţiile. Observaţi comportamentul copilului şi pe al dvs.dacă se manifestă la toate activităţile sau numai la anumite activităţi. laude sau încurajări de tipul „îmi place cum lucrează X”. . ceea ce poate reprezenta punctul de pornire pentru discutarea măsurilor eficiente care se impun şi care trebuie convenite prin acordul ambilor. Această preocupare îl poate învăţa autocontrolul. Toate aceste informaţii vor furniza profesorului indicii importante cu privire la cauzele care concură la apariţia manifestărilor nedorite şi la măsurile ce trebuie luate pentru rezolvarea problemei. Continuaţi în maniera personală specifică să acordaţi extra. • în timpul activitaţilor pe grupe mici. Încercaţi să trataţi copilul respectiv ca pe o piesă de mobilier. 5. 8 .determinarea contextului în care se manifestă comportamentul indezirabil: • în timpul explicaţiilor profesorului. sau în ce moment al zilei. Sugestii privind modalităţile de interveţie în cazul tulburărilor de comportament care nu pot fi ignorate ridicarea vocii şi atenţionarea elevului. 7. Apoi copilul poate să compare înregistrările sale cu cele ale profesorului. ce de exemplu lovirea unui coleg. cu atât mai mult cu cât este vorba de elevi mari. interveniţi în funcţie de situaţie. „aş dori ca toţi elevii să muncească aşa cum face Y”).când se produce comportamentul de-a lungul zilei. dar într-o manieră cât mai impersonală. Evitaţi contactul vizual prelungit. De exemplu. încercaţi să încurajaţi copilul să-şi supravegheze comportamentul. i se poate da copilului o listă de control şi apoi să i se ceară să-şi marcheze observaţiile. 4. identificarea factorilor care contribuie la apariţia problemelor comportamentale trebuie să urmărească: . rugămintea sau cearta. • în timpul întrebărilor şi răspunsurilor. În acest scop. • în timpul evaluărilor. 6. . Nu arătaţi supărare sau resentimente la reluarea interacţiunii cu el. Pentru a ignora comportamentele. • în recreaţie sau în timpul liber de joacă. care ar putea să vă depăşească din punct de vedere al forţei fizice. • când este aşezat alături de un anumit elev sau în anumite locuri din clasă. Evitaţi confruntarea fizică.

Dacă e incapabil să angajeze o astfel de discuţie. Trebuie să nu luăm atacurile lor verbale personal şi să ne amintim că noi reprezentăm autoritatea. Trebuie să ne amintim de ce se comportă aceşti copii astfel. dacă nu crede în el. dacă este capabil şi atent. ei se pot relaxa. în acest caz. copiii cu tulburări de comportament pot fi obraznici. În acelaşi timp. dar ele nu ar funcţiona dacă nu există acest ingredient esenţial. dacă profesorul nu este interesat de elev. De aceea. Dacă profesorul are un bun simţ al umorului. . Dacă acest tip de relaţie este stabilit. Interesul pentru elev Programele de control al comportamentului sunt eficiente.nu discutaţi incidentul cu copilul până nu şi-a dobândit complet liniştea. ajutaţi-l să se simtă mai bine. acesta îi poate ănvăţa pe elevi să se amuze de diverse situaţii din viaţa de zi cu zi în loc să ia totul prea în serios. . prin controlul fizic asupra copilului: apucarea de mâini şi aşezarea sa pe un scaun sau. Ca şi profesori avem un rol foarte important în viaţa unui elev. mediul extraşcolar al acestora este foarte haotic. Simţul umorului Unul dintre darurile cele mai de preţ pe care le putem avea este capacitatea de a face haz de necaz. Trebuie să le câştigăm încrederea în timp şi acest lucru durează. ca un adult care îi înţelege. căruia îi pasă de ei şi doreşte ca ei să aibă succes. introducerea lui într-o sală unde este linişte. şi elevului trebuie să-i pese. . impertinenţi. să creadă în profesor şi să-l intereseze să se schimbe. încercaţi să aflaţi ce l-a supărat şi discutaţi cu el.ajutarea copilului să-şi recapete controlul prin încurajarea blândă.. asigurându-l un timp că şi-a recăpătat pe deplin liniştea. atunci modificarea comportamentală poate avea loc. este nevoie de foarte multă răbdare şi profesionalism în abordarea lor.odată ce copilul se calmează. de obicei. agresivi sau chiar periculoşi. dacă e nevoie. să se calmeze şi.acordaţi-i timp să-şi revină complet înainte de a-i cere altceva. Dacă în şcoală creăm un mediu predictibil şi structurat. Principii în abordarea copiilor cu tulburări de comportament Răbdare şi profesionalism Fără îndoială. Noi suntem cei 9 . Multe problemem pot fi evitate prin apelul la umor chiar şi într-o clasă cu copii cu tulburări de comportament. afecţiune. arătându-i cum poate să acţioneze în situaţii similare pe viitor. Consistenţa Este important să fim consistenţi cu aceşti copii şi să le creăm un mediu predictibil pentru ei. iar ei nu respectă autoritatea şi nu au încredere în noi. atunci arătaţi-i grijă. în cazuri mai grave. Structura este importantă pentru că. dacă nu îi pasă de ce se întâmplă cu acesta.

să-l vadă eşuând în final. Poate mulţi dintre noi am auzit fraza: „Nu mai eşti la şcoală!” . Este important să reţinem că vom reuşi cu unii elevi. mai ales atunci când continuitatea lor poate deveni dăunătoare pentru toţi. Controlul situaţiei Una dintre cele mai importante realizări într-o clasă de elevi cu probleme de comportament este aceea de a menţine controlul asupra situaţiei în condiţiile în care ei încearcă mereu să saboteze acest lucru. de a-i schimba uneori mai mult decât o poate face orice alt adult. Acest sentiment ne rămâne de multe ori chiar şi după ce ajungem acasă şi.out. Este important să putem lăsa „nevoia de control” deoparte atunci când plecăm din şcoală. de la familie. Câteva cauze ale epuizării sunt: pierderea profesionalismului. 5 zile pe săptămână. 10 . nici nu este aşa de uşor să-ţi reprimi toate frustrările când ajungi acasă după ce în fiecare zi ai de-a face cu astfel de copii. a lăsa munca să interfereze prea mult cu viaţa personală şi cu părerea altor cadre didactice şi administrative. de altfel..7 ore pe zi. ajungând la probleme cu poliţia şi exmatriculare.ului (epuizării) Un profesor care este interesat de elevi şi care este apreciat de aceştia poate uşor să ajungă la epuizare dacă nu este atent. Dar atunci când părăsim şcoala. ba chiar s-ar putea ca ei să ajungă într-o situaţie chiar mai rea decât sunt la un moment dat. Este dificil pentru un diriginte care ani de zile a încercat să „salveze” un copil. Concluzii Din cauza cuiva sau a ceva nu înseamnă din vina cuiva. partenerul de viaţă s-ar putea să aibă dificultăţi dacă menţinem acestă atitudine şi în familie. Evitarea burn. O sugestie ar fi petrecerea a cel puţin o jumătate de oră fără familie înainte de a ajunge acasă pentru a reuşi să ne comutăm atenţia de la problemele de la şcoală. cu atât mai puţin cu cât există reacţii în lanţ şi se poate considera iscusit cel care ştie să ajungă la veriga iniţială sau la punctul în care verigile pot fi despărţite.cu 4-5 sau 6. Revărsarea furiei şi frustrării pe alţii Este destul de dificil să lucrezi cu elevi care au probleme de comportament şi chiar dacă încercăm să ne menţinem profesionalismul. se poate să avem din când în când senzaţia că „toată lumea este împotriva noastră”. indiferent ce vom face. pe când pe alţii nu-i vom putea ajuta şi.. Aceasta ne oferă o oportunitate importantă de a influenţa viaţa lor. implicarea prea mare în problemele elevilor. Este important să ne ancorăm în succesele pe care le-am înregistrat şi nu în eşecuri. nu vom reuşi să-i schimbăm. pentru o perioadă de aproximativ 8 luni şi jumătate. de la prieteni.

3. 4. 4 SUGEREAZĂ. Creşterea colaborării între elevi. confirmă. Strategii de rezolvare a problemei PRIMA ŞEDINŢĂ SCOPUL: conştientizarea poziţiei în cadrul grupului 1. 10 REFUZĂ. 2. îi înţelege pe ceilalţi. 12 ATACĂ. Stingerea conduitelor indezirabile. refuză 11 MANIFESTĂ TENSIUNE. Formarea unei imagini de sine realiste şi pozitive. se apără. repetă. Întărirea conduitelor dezirabile. 2 SE RELAXEAZĂ ŞI RELAXEAZĂ PE ALŢII. îşi expune opiniile. evaluează. 5 ÎŞI EXPRIMĂ PĂREREA. îl ajută. opinii. 7 CERE INFORMAŢII ŞI EXPLICAŢII.Fiecare va primi pe rând oglinda şi va spune ce vede în ea (trăsături fizice şi/sau de personalitate) imaginea de sine 11 . glumeşte. 8 CERE PĂREREA. 9 CERE SUGESTII. nu este de acord. direcţii posibile de urmat. îl respectă. se opune. impresii. Obiectivele intervenţiei: 1. îl încurajează. 6 COMENTEAZĂ ŞI OFERĂ INFORMAŢII. Oglinda: participanţii sunt aşezaţi în jurul unei mese. 5. se îndoieşte. Metode de diagnostic  Tehnica sociometrică  Metoda observaţiei: Grila Bales 1 SUSŢINE PE CELĂLALT.Proiect de intervenţie psihosocială Grupul ţintă: elevii unei clase a VI-a din şcoala de masă. 3 ACCEPTĂ. oferă sugestii. Problema: marginalizarea unor elevi instituţionalizaţi (proveniţi din familii dezorganizate) ca urmare a tulburărilor comportamentale ale acestora. Conştientizarea cauzelor problemelor comportamentale de către colectivul de elevi. clarifică. se arată a fi mulţumit. este de acord.

B. RECOMPENSE pentru comportamente dezirabile: în prima săptămână vor fi cumpăraţi 2 peştişori de care vor avea grijă elevii clasei tot anul. pe care părinţii îi trimit să cerşească. oamenii nu sunt prea amabili cu ei. Uneori ei mai vin în clasă deoarece aici este mai cald şi unii copii sunt drăguţi cu ei. Atunci când vin fără bani sunt bătuţi şi nu li se dă mâncare. Părinţii nu îi lasă să vină la şcoală pentru că astfel rămân fără nici un ban.. în funcţie de preferinţe. Totuşi ei nu sunt îmbrăcaţi adecvat pentru şcoală şi nici nu vorbesc prea frumos. Nerespectarea nagajamentului Elevii sunt ridicaţi în picioare Exerciţii fizice pentru consumarea energiei direcţionate în sens negativ Copiii nu vor colabora cu ei în timpul orei şi al pauzei Notarea în catalog Implicarea conducerii şcolii şi/ sau a persoanelor din familie care sprijină copilul 12 . Întărirea comportamentelor pozitive. iar cei mai mari chiar îi lovesc. Nu ascultă profesorul C. Să vină la şcoală chiar dacă unii copii nu se poartă frumos cu ei. Formarea unei imagini de sine pozitive. excursie în împrejurimi petrecerea clasei la sfârşit de semestru ÎNTĂRIRI NEGATIVE: A.” Ce ar trebui să facă cei doi copii: A. Pe stradă. Autoportretul: fiecare îşi desenează chipul apoi fac schimb de desene. Continuă comportamentele indezirabile E. Stingerea coportamentelor deviante. Presiunea grupului (adaptare): textul trebuie să ilustreze situaţia copiilor cu tulburări comportamentale “Andrei şi Valentin sunt doi copii din familii sărace. Să renunţe la şcoală şi să meargă să cerşească.2. 3. A DOUA ŞEDINŢĂ SCOPUL: Semnarea unui contract: OBIECTIVELE COTRACTULUI: 1. Cel care a primit desenul spune ce vede acolo (trăsături fizice şi/sau de personalitate) imaginea celor din grup despre sine 3. Din aceste motive unii colegi îi ocolesc. Utilizarea unui comportament neadecvat D. alţii râd de ei. 2. Gălăgie în timpul orei B. conforme cu realitatea.

elevii clasi a VI-a. Să respectăm profesorii. Să vorbim numai când suntem întrebaţi. Activitate: • importanţa preţuirii de sine. noi. 5. Se poate limita timpul sau spaţiul care. 6. se termină jocul. A favoriza colaborarea. Să participăm la activităţile din şcoală. Să nu ţipăm unii la alţii. Să ne ajutăm colegii. odată ce este depăşit. fiecare să se gândească la o calitate care îi place. A crea un mediu distins. IMAGINE POZITIVĂ DESPRE SINE Obiective: să recurgă la discuţia pozitivă cu sine ca tehnică de a păstra o imagine de sine pozitivă. cu mâinile la spate. Să fim atenţi la lecţii. 9. Se lansează o pană şi ei trebuie să sufle pentru a împiedica căderea ei.CONTRACT Prin prezenta înţelegere. 4. câteva minute elevii se laudă cu voce tare • animatorul îşi laudă priceperea în domenii noi • listă cu laudele elevilor şi o agaţă pe perete • cere clasei să se laude o dată pe zi • grupe de 7 elevi. cel cum mână cea mai mică spune primul la ce s-a gândit. Să vorbim frumos unii cu alţii şi cu profesorii. Procedură: Membrii grupurilor trebuie să fie plasaţi foarte aproape unii de alţii. În cazul când încălcăm aceste reguli. Să nu aruncăm cu diverse obiecte prin clasă. liber. 3. ne obligăm să respectăm următoarele reguli de conduită în timpul orelor: 1. 2. va trebui să suportăm următoarele consecinţe:…… (sunt enumerate sancţiunile propuse mai sus). 7. 8. SUGESTII PENTRU URMĂTOARELE ŞEDINŢE DE TERAPIE DE GRUP SUFLĂ PANA Obiective: a crea ideea de “grup”. Să nu-i deranjăm pe ceilalţi colegi în timpul orelor. ceilalţi vor repeta ce au spus primii 13 .

A crea un mediu distractiv. Procedură:7 participanţi. cel mai bun prieten al tău a rugat-o pe D. În perechi. Pentru o mai bună coordonare a mişcărilor se poate inventa un cuvânt pentru a dirija mişcarea mingei. “Eu… am …văzut… un mostru… în . POVEŞTILE PRIETENIEI Obiective: A compune împreună. cantitativ egale cu numărul participanţilor minus 1 (30x30cm) Obiective: a dezvolta cooperarea. Stimularea cooperării. A dezvolta imaginaţia..banca Elenei. Procedură: Toţi se aşează. fie să se ridice pătura. stimulând propria imaginaţie şi creativitate. Activitate: 1.” Evaluare: se poate axa pe lucrul în grup. MINGEA Obiective: a coordona mişcările şi a face mingea să sară. fie să se coboare. 4. 14 . Procedură: participanţii se strâng în jurul unei pături cu ajutorul căreia trebuie să facă mingea să sară. iar altul pe cel negativ. A stimula imaginaţia şi căutarea colectivă a soluţiilor. EU ŞI OGLINDA Obiective: să explice concepţia despre o concepţie pozitivă şi una negativă asupra vieţii. Primul jucător spune un cuvânt. să evidenţieze aspectele pozitive ale unor situaţii ce par negative.. trebuie să treacă râul fără a se uda.Nu se poate păşi în afara pietrelor.. Exemplu:Andrei. În continuare restul participanţilor continuă povestirea.. Toţi trebuie să ajungă la celălalt mal cu toate pietrele. să joace fotbal cu el. formând un cerc. Discuţii despre colaborare.PODUL Materiale: fişe de carton ce vor reprezenta pietrele. A stimula reflexele. Interpretarea: pozitivă/ negativă. pe o foaie se scriu experienţe pozitive (stânga) şi negative (dreapta) proprii şi ale colegilor 2. unul va ilustra aspectul pozitiv al unei situaţii. nu pe tine. Discuţii: Cum vă simţiţi când aveţi o concepţie pozitivă asupra vieţii? Gânduri negative greu de convertit în unele pozitive. discuţii despre importanţa interpretărilor pozitive 3.

să lege acest concept de propria persoană. să îşi imagineze că au intrat în clasă. persoana rămâne nemişcată şi doar altcineva o poate ajuta punându-i sacul pe cap evitând totodată căderea sacului său. Evaluare: De câte ori ţi-ai ajutat colegii? Importanţa cooperării. Distribuirea descrierilor. apoi se prefac că sorb din pahar. argumentare. Elevii joacă rolul unei persoane cu respect de sine ridicat/ scăzut.Cum procedează? Discuţii: cum reacţionează într-un conflict oamenii în funcţie de respectul de sine. Perechi. 2. Să identifice nivelul respectului. dar…”. Laudele trebuie să fie pozitive şi să nu stânjenească pe nimeni. Procedură: Participanţii îşi pun sacii (umpluţi cu materiale textile) pe cap. Activitate: 1. Ne lăudăm: elevii aşezaţi în cerc completează fraza: “Nu vreau să mă laud. CUM NE DEZVOLTĂM RESPECTUL DE SINE Obiective: să identifice aspectele pozitive legate de ei înşişi şi de alţii Activităţi: 1. 4. Definirea respectului de sine. sunt obosiţi dar e doar un scaun liber. Metodă eficientă în cazul persoanelor timide. Animatorul este primul. La finalul şedinţelor terapeutice se vor aplica din nou cele două instrumente de diagnostic pentru a constata dacă se înregistrează difereneţe semnificative între starea iniţială şi cea finală.SCAUNUL ÎN CARE TE SIMŢI BINE Obiective: să definească conceptul de respect de sine. 2. Discurs la o petrecere: elevii în cerc ţin un pahar în mână şi ţin un discurs laudativ la adresa lor. A induce factorul “ajutorul colegului” ca o valoare. 15 . 3. Ne lăudăm prin desene: se cere elevilor să deseneze ceva pozitiv despre sine şi apoi arată celorlalţi. SACII Obiective: A favoriza coordonarea mişcarilor şi a menţine echilibrul corporal. Pot executa orice mişcări în ritmul muzicii. 3. să explice legătura dintre respectul de sine şi conflicte. Dacă sacul cade.

BIBLIOGRAFIE 1. Editura Polirom. “Marea carte a jocurilor”. 2004 16 . text revizuit. 2004 5. Chişinău 3. “Repere în abordarea copilului dificil (instrument de lucru pentru cadre didactice şi conilieri)”. Trofin. coord. şt. “Devianţa comportamentală”. Bucureşti. Editura Asociaţiei Psihiatrilor Liberi din România. 2003 2. Iolanda Mitrofan (coord. I. 2003 4. Cucu. Neamţu Cristina. Cluj. Ţinică Silvia (coord). A. “educarea copilului cu devieri comportamentale”. Moldovanu (coord. “Cursa cu obstacole a dezvoltării umane”.Ciuhan. Iaşi.). Editura Eikon Educaţional. 2003 6. Polirom.). Iaşi. Sorina Doina. “Manual de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale”. Editura SYLVI. Ediţia a patra.Napoca. Romilă. Geanina. UNICEF.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful