Serban Viorel Florin

Anul III F AMG

Referat la disciplina ,,Psihologie medicala”

TULBURARI PSIHO-COMPORTAMENTALE

Definitie
Comportamentul reprezinta ansamblul reactiilor adaptative, obiectiv-observabile, pe
care un organism prevazut cu sistem nervos le executa ca raspuns la stimulii din ambianta.
Comportamentul este, asadar, expresia exterioara a raporturilor dintre individ si mediu, a
echilibrului pe care individul îl realizeaza în procesul dinamic de integrare în viata
sociala si care este obiectivat, de regulă,, într-un sistem de fapte sau de actiuni supuse unei
aprecieri morale”.
Tulburarile de comportament sau modificarile de comportament sunt forme de
dezechilibru psihic, ce implica tulburari în sfera emotional-volitiva, ca urmare a unei leziuni
cerebrale pre- sau post-natale, a unor structuri psihice morbide de natura sociogena.
Aceste devieri de conduita sunt, asadar, nu doar abateri de la normele starii de sanatate,
ci si de la normele morale, cu daune resimtite în raporturile sociale normale.
Criteriile de diferentiere ale unui comportament normal fata de un comportament
deviant difera foarte mult de la o cultura la alta, de la o epoca la alta.

Etiologia tulburarilor de comportament

Unele tulburari de comportament trec neobservate (neafectând nici persoana respectiva,
nici relatiile ei cu cei din jur), în timp ce altele, daca ramân, se permanentizeaza si se
transforma în tulburari de personalitate la vârsta adulta. Multe dintre tulburari de
comportament se instaleaza la vârsta mica, în copilarie, întrucât atunci structura
personalitatii este fragila, usor de influentat de catre altii (mai ales în sens negativ).
Cauzele incriminatorii pentru aparitia tulburarilor de comportament sunt extrem de
numeroase, de variate si de complexe.
Putem grupa cauzele acestor devieri ale conduitei în mai multe categorii mari:
1. Boli organice
2. Boli psihice ale minorilor
3. Cauze genetice
4. Particularitati ale mediului înconjurator (ambiant)
5. Particularitati de personalitate
1. Bolile organice raspunzatoare de instalarea tulburarilor de comportament sunt:
epilepsia, traumatismele cranio-cerebrale si oligofreniile.
a. Epilepsia - ca suferinta centrala, globala - imprima, în timp, trasaturi particulare
personalitatii bolnavului, indiferent de originea si natura lezionala a suferintei devenita
1
cronica: atitudini manifest ostile fata de anturaj (peste care se suprapun tendintele sadice),
vagabondajul, înclinatia catre furt, piromania, minciuna, ca si consumul de alcool în
exces, tentatia distrugerii etc.
b. Oligofreniile sunt întelese de cei mai multi specialisti ai domeniului ca stari de
nedezvoltare psihica sau de dezvoltare psihica incompleta, de cauzalitate multipla, în care
coeficientul intelectual este cuprins între IQ = 0 - 69, unii înglobând aici si liminarii cu IQ
= 70 - 89 (ceea ce ar corespunde unui nivel mintal de maximum 12-14 ani).
Minorul oligrofen, mai ales imbecilul (oligofrenie gr. II), poate comite infractiuni al
caror caracter particular reiese din absurditatea actului, acesta fiind caracterizat printr-o
sugestibilitate crescuta. Aceste note specifice ale conduitei delincventului nedezvoltat
psihic (mintal) explica existenta aproape obligatorie a unui debil mintal în cadrul bandei de
delincventi, ca si absenta unui discernamânt al faptelor -caracteristica a
determinismului deviantei.
Debilul mintal dizarmonic este instabil, în agitatie permanenta (psihica si motorie),
cu gesturi dezordonate, turbulent, expansiv, vorbind mult si manifestându-se ca o persoana
multumita de sine, sociabila, în limitele agitatiei hipomaniacale pentru adaptarea la viata
cotidiana etc.
Unii indivizi cu IQ liminar sunt relativ constienti de infirmitatea lor - probata prin
insuccesul scolar - grupul intrând în relatii de opozitie cu anturajul, devenind ostili,
agresivi, incendiatori.
Deviatii comportamentale deosebit de grave apar la oligofrenii cu defect sever (IQ
apropiat de limita 20-25), când ele se caracterizeaza prin manifestari intense de violenta (îi
lovesc nemotivat pe cei din jur), au manifestari de furie pentru motive neînsemnate,
automutilari (se lovesc, se dau cu capul de pereti, se zgârie pâna le curge sânge),
hiperactivitate sexuala - încercând avansuri hetero sau homosexuale.
2. Bolile psihice ale minorilor care determina tulburarile de comportament sunt:
schizofrenia, psihoza maniaco-depresiva si aspectele reactive ale nevrozei. Minorul cu
conduite psihotice, mai ales cel care se apropie de schizofrenie, poate veni în conflict cu
legea penala, cele mai multe infractiuni putând fi comise în perioada initiala denumita
"perioada medico-legala", mai ales la vârste tinere (pubertate si adolescenta). Devianta,
infractiunile comise de schizofreni atrag atentia prin ferocitatea lor, pastrând permanent
amplitudinea si amprenta patologicului. Acestea sunt însotite de o atitudine de indiferenta
si afectivitate tacita, dar motivational se apreciaza ca actele lor aberante ramân fara
mobil, au caracter ilogic, absurd sau pot fi explicate prin idei delirante. Gama tulburarilor
comportamentale se extinde de la fapte/acte minore ca iritabilitate, reactii de demisie etc,
putând ajunge la furturi, prostitutie, perversiuni sexuale si omucideri. S-a constatat ca, dupa
comiterea actului respectiv, psihoticul nu manifesta nici o remuscare, ramâne pasiv si
indiferent, privind ca un strain rezultatele propriilor sale fapte. în cadrul examinarii
medicale de specialitate se detecteaza elemente ale unui comportament de tip hebefreno-
catatonic, ori de alta natura discordanta: autism, ideatie deliranta, stari de depersonalizare
etc.
La aceste cauze ale tulburarilor de comportament se adauga si retardul psihic
congenital, etichetat drept debilitate mintala.
2
 3. Exista studii care au depistat o legatura între factorii genetici si comportamentul
deviant, studii care sustin ca din parinti cu tulburari de comportament (de personalitate) se
nasc copii cu comportamente de tip deviant (deci, se sustine caracterul transmisibil, mostenit
al tulburarilor de comportament, luând drept punct de plecare anumite aberatii cromozo-
miale transmise de la parinti la copii).
4. Cele mai multe cauze ale tulburarilor de comportament sunt însa cele care tin de
mediul înconjurator (care include atât cadrul intrafamilial, cât si cel extrafamilial: strada,
prietenii, scoala, mijloacele de transport, mijloacele mass-media - TV, radio, ziare, carti
etc). Cele mai frecvente cauze tinând de mediul ambiant care favorizeaza aparitia
comportamentului deviant la minori pot îmbraca urmatoarele aspecte:
. Neîntelegerile intrafamiliale si disocierea caminului. Acestea se regasesc cu o
frecventa maxima: 80% dintre minorii cu probleme comportamentale provin din familii
destramate. Aceste situatii pot declansa la copil tulburari emotionale si tendinte
patologice care se vor traduce prin devieri comportamentale.
.    Disocierea grupului familial prin boli cronice grave sau prin decesul unui parinte
poate crea familiei, pe lânga o privatiune economica, si o frustrare emotionala. Aceasta
frustrare poate induce o stare de anxietate si un sentiment de singuratate.
.    Absenta unuia dintre parinti poate influenta negativ dezvoltarea personalitatii
copilului prin absenta figurii de identificare necesare în conturarea personalitatii viitoare.
Rolul mamei este primordial, copilul fara mama construindu-si la început o "reactie de
protest", apoi trece printr-o etapa "disforica" si ajunge la final la stadiul de negare a
necesitatii de a avea mama.
.    Divortul devine pentru copil un fapt iremediabil. Disputele premergatoare,
tensiunile excesive dintre parinti sau un parinte brutal, alcoolic si care provoaca certuri
(mai adesea acesta fiind tatal) duc la o serie de situatii fara echivoc din partea acestora
care, pe lânga anxietatea si insecuritatea insuflate copilului, îi pot crea acestuia unele
resentimente sau pot constitui pentru el un model negativ de imitat.
.    Deficientele în atitudinea educativa a tatalui sau a mamei (agresivitatea,
despotismul, pisalogeala etc.) determina, la copil si ulterior la tânar, reactii de indisciplina,
incapacitate de acomodare, iritabilitate etc.
.    Relatiile dificile cu mama, care nu poate satisface trebuinta de afectiune a copilului,
îl vor situa pe acesta în permanenta în cadrul unor carente afective si de securitate.
.    Incredintarea copilului unor "organizatii anonime" (gradinita, scoala etc),
reflectând tendinta familiilor de dezangajare fata de sarcinile afective si educationale,
conduce, în lipsa supravegherii parentale directe, la frustrarea de autoritate; copilul se
simte prea rapid independent si autonom, ceea ce poate antrena tulburari comportamentale,
mai ales daca în jurul sau exista exemple negative.
.    Factorii ecologici generatori ai unei subculturi pot crea indirect conditii pentru
dezvoltari dizarmonice ale personalitatii copilului.
.    Pseudodebilitatea mentala a parintilor, caracteristica mediului subcultural,
prezinta multiple implicatii comportamentale cu caracter deviant si este legata de
carentarile si neglijentele educative prezente în acest mediu.

3
 .    Prelungirea scolarizarii obligatorii face, paradoxal, pentru copiii cu intelect de
limita, sa apara o sursa de inadaptare si de esec, fapt ce îl antreneaza pe copil pe calea
delincventei.
.    Precocitatea pubertatii si sexualitatii, care se manifesta în conditiile actualei
etape de explozie tehnica si economica, se pot constitui într-un focar generator de
delincventa juvenila si ridica probleme chiar si unor adolescenti cu dezvoltare normala.
.    Solicitarile mass-media, care au o influenta din ce în ce mai mare si care, înlaturând
reflectia si meditatia, favorizeaza reactii impulsive sau de satisfacere imediata a
trebuintelor.
.    Transformarile demografice, legate de transferul dinamic al populatiei în cadrul
urbanizarii, impun stresuri inevitabile, prin schimbarea brusca a modului si a ritmului de
viata, perturbându-i mai ales pe tineri, facându-i vulnerabili în fata numeroaselor tentatii
din noul univers care le este strain.
.    Calamitatile (de genul razboaielor) sporesc frecventa si intensitatea manifestarii
acestor tulburari de conduita.
.    Influenta normei de grup (un comportament de tip negativ, de regula, care daca
este promovat de seful/liderul gastii/bandei, va fi imitat - prin contagiune si supunere la
norma de grup - de catre ceilalti membri ai grupului respectiv).
5. Particularitati de personalitate - putem afirma cu tarie ca aceste tulburari de
comportament se instaleaza si se dezvolta pe un anumit fond psihic, de regula mult mai
usor la un copil/adolescent cu o strucutra de personalitate dezechilibrata, imatura, usor
sugestionabil si influentabil, cu o imagine de sine neformata înca sau deformata (în sensul
subestimarii de sine) cu o slabiciune/înclinatie spre ascensiune/realizare rapida (cu minim
de efort) si spre atitudini si comportamente socante, iesite din comun, spectaculoase în
sine. La aceste persoane, conditionarea negativa a climatului microsocial se aseaza pe o
structura labila, fragila de personalitate, la care, incompetenta educativa, lipsa de
pricepere, dezinteresul afectiv al adultilor întretin dezvoltari aberante.

Simptomatologia deviantelor comportamentale

Simptomatologia tulburarilor de comportament cuprinde o gama foarte întinsa de
manifestari, atât ca numar, cât si ca intensitate: ea pleaca de la o simpla minciuna care poate
avea un efect anodin, putând sa ajunga la acte de mare gravitate, de exemplu, omuciderea,
care reclama interventia legii.
Intre aceste extreme, stabilite relativ, se interpun un numar impresionant de
simptome: iritabilitate, instabilitate, impulsivitate, irascibilitate, esecul si abandonul scolar,
fuga, vagabondajul, furtul, cersetoria, diferitele acte de cruzime, piromania, alcoolismul,
tulburarile sexuale, prostitutia, tentativele de suicid, omuciderea.