Serban Viorel Florin

Anul III F AMG

Referat la disciplina ,,Neurologie si nursing in neurologie”

POLINEVRITELE

Polinevritele sunt afectiuni ale nervilor periferici, bilaterale si simetrice,

caracterizate prin tulburari motorii, senzitive si trofice.

Dupa etiologie se deosebesc:

- polinevritele toxice (alcoolice, saturnine, arsenicale, sulfo-carbonate, sulfamidice,
hidrazidice, streptomicinice, barbinnice);
- infectioase (difterice, tifice, exantematice, gripale, tuberculoase, leproase);
- metabolice (diabetice, uremice, casectice, neoplazice);
- carentiale (avitaminoza Bb pelagra, beri-beri);
- alergice (dupa vaccino- si seroterapie).

Anatomopatologic, exista leziuni la nivelul nervilor periferici, unde apar

manifestari de nevrita parenchimatoasa, cu leziuni segmentare ce alterneaza cu portiuni
relativ normale. Apar uneori si leziuni de nevrita interstitiala.

Simptome: debutul este uneori marcat de boala cauzala. Semnele principale sunt
mai marcate la membrele inferioare bilateral, simetric, predominând la extremitati si
progresând catre radacina membrelor.
Semnele principale constau în:
- tulburarile de motilitate: pareze sau paralizii flaste, de diferite intensitati, interesând
extremitatile membrelor. Forta musculara este foarte diminuata. Hipotonia musculara
este neta, atrofiile musculare importante. Datorita acestor tulburari mersul capătă un
caracter de stepaj (piciorul atinge solul întâi cu vârful si apoi cu calcâiul);
- tulburarile de sensibilitate sunt, de asemenea, simetrice si distale si se caracterizeaza
prin dureri si parestezii la extremitatile membrelor, dureri la presiunea maselor
musculare, anestezie sau hipoestezie;
- reflexele osteotendinoase sunt diminuate si uneori absente. Deseori apar tulburari
vasomotorii, edeme, cianoza, alterari trofice ale tegumentelor si fanerelor.
1
 Forme clinice:
- polinevrite mixte senzitivo-motorii (arsenicala, alcoolica);
- forme motorii (saturnina, sulfamidica);
- forme senzitive (alcoolica).
Exista si polinevrite asociate cu leziuni ale nervilor cranieni (polinevrita
botulinica), stari cu tulburari psihice.
Polinevrita alcoolica este cea mai frecventa. Boala debuteaza prin furnicaturi,
ameteli si dureri musculare, adesea paroxistica, la extremitatile membrelor. Ulterior
apare deficit motor, sub forma de pareze sau paralizii flaste. Mâinile cad inerte, mersul
este în stepaj, reflexele osteotendinoase sunt abolite, hipotonia musculara este marcata,
iar atrofiile apar rapid. In cazurile grave poate aparea o paraplegie flasca. Exista si forme
pseudotabetice, în care predomina tulburarile de sensibilitate profunda creând confuzii
cu tabesul.
O forma speciala este cea psiho-polinevritica, în care se asociaza sindromul
Korsakov (dezorientare, confabulatie si uitarea faptelor recente).
Polinevrita arsenicala are tot predominanta senzitiva pentru membrele inferioare.
Aceasta forma este foarte dureroasa. Diagnosticul se impune pe baza semnelor de
intoxicatie arsenicala, tulburarilor gastrointestinale, striatiilor unghiilor (dungile Mees).
Polinevrita saturnina (intoxicatia cronica cu plumb) prezinta tulburari motorii la
membrele superioare în teritoriul nervului radial cu importante atrofii musculare si cu
absenta tulburarilor de sensibilitate.
Polinevrita difterica prinde initial muschii valului palatului si muschii laringelui.
Mai târziu apar pareze ale membrelor inferioare, cu tulburari de sensibilitate.
Polinevrita diabetica apare la diabeticii netratati timp îndelungat. Intereseaza în
special membrele inferioare si se caracterizeaza prin absenta reflexelor rotuliene,
tulburari de sensibilitate, tulburari vegetative (transpiratii, tahicardie) si leziuni trofice.

Evolutia polinevritelor este în general favorabila, vindecarea producându-se în

câteva saptamâni, uneori luni, alteori chiar peste 1 an.
Polineuropatiile sunt prinderi difuze si asimetrice ale nervilor periferici. Apar în
cola-genoze difuze (periarterita nodoasa, lupusul eritematos diseminat), în tulburari
metabolice (porfirie acuta intermitenta) sau vegetative.

Tratamentul urmareste combaterea factorului cauzal. în polinevrite infectioase:

antibiotice, seroterapie etc. în intoxicatiile cu metale grele: Dimercaptopropanol si
Edetamin etc.
Tratamentul general urmareste regenerarea nervilor si înlaturarea tulburarilor
provocate de agentii patologici. Pentru aceasta se administreaza vitaminele Bb B2 si PP
în doze masive, Glicocol. In cazul parezelor pronuntate ale membrelor inferioare se
recomanda repaus la pat, masaje si miscari pasive. Fizioterapia (ionizari, bai galvanice)
se aplica atunci când faza acuta si durerile au disparut. Combaterea durerii prin
analgezice si sedative completeaza arsenalul terapeutic utilizat.