PRINCIPALELE SINDROAME NEUROLOGICE

În patologia musculară şi a S.N. periferic se folosesc ca metode paraclinice:

 EMG (electromiografia) care studiază biocurenţii muşchiului
 examenul vitezei de conducere în nervul periferic
 biopsia musculară.
1) Sindromul piramidal sau sindromul neuronului motor central este ansamblul de
simptome provocate de leziunile fasciculului piramidal pe traiectul său encefalic sau medular.
Fasciculul piramidal este porţiunea iniţială a căii motorii şi este format de axonii neuronilor
motori centrali, care îşi au corpurile celulare localizate în circumvoluţia frontală ascendentă.
Fasciculul piramidal leagă scoarţa motorie cu neuronul motor periferic.
Etiologie:
 accidente vasculare cerebrale
 tumori cerebrale
 mielite
 fracturi de rahis
 tumori medulare
 scleroză laterală amiotrofică etc.
Simptomatologie:
Semnele clinice principale constau: în pareze sau paralizii ale mişcărilor voluntare, cu sediul,
de obicei, în partea opusă leziunii (datorită încrucişării căii motorii).
 paralizia cuprinde teritorii întinse (hemiplegie, paraplegie etc), predominând la
extremitatea membrelor, cu caracter spasmodic (contractură). Este spasmodică, fie de
la început, fie după o perioadă scurtă de paralizie flască.
 reflexele osteo-tendinoase sunt exagerate după prima perioadă de diminuare (faza de
şoc)
 semnul Babinski este prezent:
 apar tulburări sfincteriene
 atrofia musculară este absentă.
Hemiplegia:
 Manifestarea principală a sindromului piramidal
 caracterizată prin pierderea motilităţi voluntare a unei jumătăţi a corpului, datorită
lezării unilaterale a căii piramidale.
 Cauzele principale sunt:
-accidentele vasculare cerebrale
-tumorile intracraniene
-mai rar, traumatismele.
 evoluează în două faze:
1) hemiplegie flască - cu hipotonie şi reflexe osteo-tendinoase abolite
2) hemiplegie spasmodică - caracterizată de contractură şi reflexe exagerate.
 Debutul poate fi progresiv (tulburări de mers, de vorbire, jenă în mişcări etc). Cel mai
adesea este brusc, iar uneori este de o brutalitate extremă (bolnavul intră în comă).
Principalele aspecte clinice sunt următoarele:
 Hemiplegia cu comă: bolnavul este inconştient, membrele, ridicate pasiv şi lăsate să
cadă, cad mai brusc şi mai inert pe partea hemiplegică. Hemifaţa paralizată este mai
atonă, apărând semne de paralizie, comisura bucală de partea paralizată coborâtă,
şanţul naso-labial şters, reflexul cornean abolit de partea hemiplegiei. Frecvent există
o deviaţie conjugală a capului şi ochilor. Semnul Babinski este prezent. Apar
modificări de tonus şi reflexe.
  Hemiplegia flască se caracterizează prin semne de paralizie facială, iar la nivelul
membrelor inferior şi superior, hemiplegice forţa musculară este abolită, hipotonie
reflexe osteo-tendinoase abolite, semnul Babinski prezent.
 Hemiplegia spasmodică apare după perioada de hemiplegie flască. Se caracterizează
prin forţă musculară, de obicei, diminuată mult, contractură şi reflexe exagerate,
semnul Babinski prezent, apar sinkinezii.
 Sindromul paraplegic: paraplegia este paralizia celor două membre inferioare. Când
deficitul motor este incomplet, se numeşte parapareză. Paraplegia apare fie în
leziunea neuronului motor central (traiectul intramedular), când sunt prezente
tulburările sfincteriene (retenţie de urină şi fecale) şi semnul Babinski bilateral, fie în
cea a neuronului motor periferic, când aceste tulburări nu se ivesc. Semnul clinic
comun este deficitul motor (dispariţia sau diminuarea forţei musculare la nivelul
membrelor inferioare).
Paraplegia poate fi:
 flască
 spastică.
a) Paraplegia flască este produsă fie de lezarea neuronului motor central (forma centrală), fie
de lezarea neuronului periferic (forma periferică). Semnele comune sunt deficitul "motor
(paraplegie), dispariţia reflexelor şi diminuarea tonusului muscular.
Etiologia este infecţioasă (luetică, streptococică, stafilococică, virotică), alergică. Evoluează
fie către exitus, prin escare sau infecţie urinară, fie către ameliorare progresivă, fie către
forme spastice.
 Forma periferică se caracterizează prin absenţa semnului Babinski şi a tulburărilor
sfincteriene şi prin apariţia rapidă a atrofiilor musculare. Apare în poliomielită,
poliradiculonevrite, polinevrite şi tumori „de coadă de cal" (deficit motor, mers în
„stepaj,,, tulburări sfincteriene, urinare şi genitale).
 Forma centrală, se caracterizează prin mari tulburări sfincteriene, prezenţa semnului
Babinski, absenţa atrofiilor musculare. Poate evolua către paraplegia spastică. Apare
în fracturile de rahis şi mielita transversă. Această ultimă afecţiune se caracterizează
prin deficit motor total al membrelor inferioare, hipotonie, prezenţa semnului
Babinski, reflexe osteo-tendinoase abolite, tulburări sfincteriene (incontinenţă sau
retenţie de urină), tulburări trofice precoce (escare) şi hipo- sau anestezie.
b) Paraplegia spastică este datorată lezării neuronului motor central.
Semnele clinice sunt:
 diminuarea forţei musculare la nivelul membrelor inferioare
 hipotonie
 reflexe osteo-tendinoase exagerate
 semnul Babinski prezent
 tulburări sfincteriene.
Se întâlneşte în:
 morbul Pott
 cancerul vertebral
 tumori medulare
 scleroză în plăci
 scleroza laterală amiotrofică
 siringomielie
 sindroame neuro-anemice
 meningioamele paracentrale.
2) Sindromul neuronului motor periferic este ansamblul de simptome şi semne provocate de
leziunile neuronului motor periferic pe traiectul său medular, radicular sau trunchiular.
Etiologie:
 poliomielită anterioară acută
 compresiuni
 polinevrite
 poliradiculite.
Simptomatologie:
 paralizia este întotdeauna de partea leziunii, interesând grupe musculare izolate;
 este flască, cu hipotonie sau atonie, cu atrofii musculare precoce, cu abolirea
reflexelor.
3) Sindromul extrapiramidal este ansamblul de simptome provocate de leziunile nucleilor
cenuşii centrali. Se disting două tipuri:
 hiperton-hipokinetic (sindromul parkinsonian) produs de leziunile palidumului în
locus niger
 hipoton-hiperkinetic (sindrom coreic) produs de leziuni ale nucleului caudat şi
putamen.
Etiologie:
 boala Parkinson
 encefalită epidemică
 intoxicaţie cu CO
 intoxicaţii cu neuroleptice.
Simptomatologie:
a) în sindromul parkinsonian:
 hipertonia generalizată, permanentă, cedează în roată dinţată (sacadat), omogen
repartizată
 se însoţeşte de exagerarea reflexelor de postură (membrele păstrează poziţia
imprimată mult mai mult timp decât la individul normal): tremurătură amplă şi
regulată, predominând la membrele superioare, exagerată de atenţie şi emoţii,
dispărând la mişcări şi în repaus complet
 akinezie: facies imobil, vorbire sacadată, mişcări lente şi rare.
b) În sindromul coreic - mişcări involuntare de tip coreic.
4) Sindromul meningian cuprinde ansamblul manifestărilor provocate de iritaţia sau
inflamaţia meningelor.
Etiologie:
 meningite
 hemoragii meningiene
 edem cerebro-meningian
 unele tumori intracraniene
 azotemie etc.
Simptomatolgie:
a) simptome funcţionale:
 cefalee difuză, permanentă, exagerată de zgomot, lumină şi mişcări
 vărsături
 constipaţie
 bradicardie.
b) semne fizice - caracterizate în principal prin:
  contracturi, uneori evidente şi vizibile la primul examen; alteori discrete, reclamând
anumite manevre pentru a fi evidenţiate.
 Un prim semn este redoarea cefei, care constă într-o rezistenţă la încercarea de a flecta
lent ceafa bolnavului.
 Foarte important este şi semnul Kernig: imposibilitatea de a ridica în unghi drept pe
trunchi membrele inferioare ale bolnavului, aşezat în poziţie întinsă.
 cefaleea şi contractura sunt majore.
Diagnosticul nu poate fi afirmat decât examinând lichidul cefalorahidian, prelevat prin
puncţie lombară, care arată modificări de aspect, tensiune, citologie şi compoziţie chimică.