BOLILE INFECŢIOASE ALE SISTEMULUI NERVOS

Definiţie: sunt boli determinate de agenţi infecţioşi variaţi: bacterii (meningococ, streptococ,
pneumococ, bacii Koch etc), spirochete (sifilis), toxine microbiene (tetanos, difterie, botulism,
dizenterie), micoze, protozoare, dar de cele mai multe ori sunt datorate neuroinfecţiilor
virotice.
După sediu se grupează în:
 meningite (afecţiuni inflamatorii ale meningelor)
 encefalite (afecţiuni inflamatorii ale encefalului)
 mielite (afecţiuni inflamatorii ale măduvei)
 forme complexe, cu atingere şi a sistemului nervos periferic (encefalo-mielo-radiculo-
nevrite).
Când procesul infecţios:
 predomină pe substanţa albă, afecţiunea se numeşte leuconevraxită
 predomină pe substanţa cenuşie, se numeşte polinevraxită
 este difuz este vorba de o pannevraxită.
Encefalita epidemică (encefalita letargică) sau boala Von Economo:
 este o neuroinfecţie virotică din grupul polioencefalitelor, care afectează în special
nucleii extrapiramidali din mezencefal şi diencefal.
 Este mai frecventă la tineri
 evoluează în două stadii:
-un stadiu acut
-unul cronic (parkinsonismul postencefalitic).
Episodul acut apare după o incubaţie de 1 - 3 săptămâni (infecţia se transmite pe cale nazo-
faringiană) şi are un debut cu aspect gripal (febră, frison, cefalee, vărsături). Mai rar debutul
este insidios sau inaparent. Debutul infecţios este urmat de semnele caracteristice bolii:
 stare de somnolenţă prelungită
 uneori inversarea ritmului somn-veghe (hipersomnie diurnă, insomnie nocturnă)
 paralizii oculare (ptoză palpebrală, strabism, diplopie)
 tulburări vegetative (hipersalivaţie, crize sudorale)
 mişcări involuntare.
După o perioadă (de luni sau ani) se instalează treptat stadiul cronic (parkinsonismul
postencefalitic). Acest stadiu este caracterizat prin:
 hipertonie (rigiditate)
 facies inexpresiv
 mers cu paşi mici
 tremurături, în special la cap şi mâini.
Tratamentul:
- în stadiul acut se face cu:
 antibiotice
 corticoterapice
  ganglioplegige.
- în stadiul de parkinsonism cu:
 Romparkin
 tranchilizante
 vitamine din grupa B
 dopamină.
Azi nu mai întâlnim forma acută de encefalită letargică.

1. SCLEROZA ÎN PLĂCI
Definiţie: este o neuroviroză cronică, cu etiologie presupus virotică şi patogenie alergică. Apare
la adultul tânăr (20 - 30 de ani) şi afectează substanţa albă, care este sediul unei demielinizări.
Este deci o leuconevraxită. Boala debutează prin atingerea nervilor cranieni:
 optic (pierdere trecătoare a vederii)
 oculomotor (strabism, diplopie).
Simptomatologie:
În perioada de stare se constată asocierea a trei sindroame:
 cerebelos
 vestibular
 piramidal.
Sindromul vestibular este reprezentat de:
 nistagmus
 ameţeli
 deviere în mers
Sindromul cerebelos – de:
 tulburări de echilibru
 tremurături intenţionale
 dismetrie
 vorbire explozivă
 mers ebrios
Sindromul piramidal – de:
 parapareză
 paraplegie spastică.
Evoluţia bolii este îndelungată, cu puseuri evolutive, separate de perioade de ameliorare, de
luni sau ani. Cu fiecare nou puseu evolutiv, simptomatologia se completează şi, în final,
bolnavul rămâne un mare infirm. Moartea se produce după 10 - 20 de ani prin caşexie, tulburări
respiratorii etc.
Tratamentul se face în perioadele acute şi subacute prin:
 corticoterapie (cortizon şi ACTH)
 Imuran
 vitaminoterapie din grupul B şi C
 cultură fizică medicală.
Asigurarea corectă a igienei individuale, la formele paralitice şi cu tulburări sfincteriene, este
obligatorie, pentru a evita apariţia escarelor şi a complicaţiilor septice.
Deosebit de importantă este psihoterapia pentru moralul bolnavului.

2. COREEA ACUTĂ SYDENHAM

Definiţie: este o encefalită acută infecţioasă, alergo-reumatismală, cu focare lezionale în corpii
striaţi, întâlnită mai ales între 5 - 1 6 ani, la copii cu focare amigdaliene şi reumatism
poliarticular.
Debutul bolii este lent, cu nervozitate şi astenie. Ulterior apar mişcări involuntare bruşte,
dezordonate, afectând toate grupele musculare. Membrele superioare sunt aruncate
dezordonat, degetele nu pot păstra o poziţie dată. Trunchiul şi membrele inferioare prezintă
tresăriri continue. Vorbirea este profund tulburată, explozivă, iar vocea stinsă.
Prognosticul este în general bun, boala fiind curabilă în 1 - 3 luni.
Tratamentul constă în:
 eliminarea focarului de infecţie
 antibiotice
 penicilină
 instituirea terapiei antireumatice cu acid acetilsalicilic (2-4 g/zi)
 neuroleptice majore (clordelazin, Majeptil)
 prednison (70 - 80 mg/zi).
Coreea cronică (Huntington) apare la adulţi şi este o boală degenerativă ereditară. Leziunile
interesează corpii striaţi, cortexul şi cerebelul. Deşi mişcările sunt asemănătoare cu cele din
coreea acută, sindromul psihic merge progresiv spre demenţă, alături de persistenţa şi
agravarea mişcărilor coreice.
Tratamentul cu psiholeptice şi tranchilizante este numai relativ activ.

3. SIFILISUL SISTEMULUI NERVOS

Localizările se datorează microorganismului Treponema pallidum, care, datorită unui tratament
insuficient, după 10 - 15 ani invadează sistemul nervos, producând manifestări severe.
Simptomatologie: boala debutează printr-un şancru sifilitic cu zeci de ani înaintea
manifestărilor nervoase. În toate manifestările, modificările pupilare sunt aproape constante.
Un semn caracteristic este semnul Argyll-Robertson: inegalitatea pupilară, cu neregularitatea
conturului pupilar şi lipsa contractării la lumină (abolirea reflexului fotomotor). Adesea se
însoţeşte de localizări cardiovasculare:
 insuficienţă aortică
 anevrism aortic.
Diagnosticul se bazează pe reacţiile serologice de sifilis în sânge, dar mai ales în lichidul
cefalorahidian.

4. MlELITA SIFILITICĂ
Definiţie: este localizarea sifilisului la nivelul măduvei.
Există o formă:
 acută
 cronică.
Forma acută apare cam la 4 ani de la ivirea şancrului, brusc, cu:
  paraplegie flască
 cu tulburări sfincteriene (retenţie de fecale şi urină) şi genitale
 cu abolirea reflexelor osteotendinoase, semnul Babinski şi cu anestezie sub nivelul
lezional.
 în 15 - 20 de zile paraplegia devine spastică, în contractură.
 Sub influenţa tratamentului se obţin ameliorări evidente, dar persistă unele tulburări.
O formă deosebită o constituie paraplegia Erb - paraplegie spasmodică progresivă, cu tulburări
sfincteriene şi genitale şi tulburări senzitive discrete. Evoluţia clinică este îndelungată. În
această formă, terapia este mai puţin activă.

5. TABESUL
Definiţie: afecţiune de natură sifilitică, caracterizată prin atingerea cordoanelor şi rădăcinilor
posterioare ale măduvei (meningoradiculită posterioară, care ulterior se extinde şi la
cordoanele posterioare ale măduvei). Boala apare după 5 - 20 de ani de la infecţie, insidios şi
progresiv.
Semnele caracteristice sunt următoarele:
1. Tulburări de sensibilitate constând în dureri, cu caracter de fulgerături, în membrele
inferioare, în special nocturne, şi în disociaţia tabetică: abolirea sensibilităţii profunde,
dar conservarea sensibilităţii termice şi dureroase şi diminuarea celei tactile.
2. Tulburări de mers care constituie ataxia tabetică şi se caracterizează prin tulburări de
mers exagerate la închiderea ochilor (mers ezitant, controlat permanent cu privirea,
lovind pământul cu călcâiul); şi proba Romberg care este pozitivă (bolnavul în picioare,
cu călcâiele alăturate şi ochii închişi, oscilează şi cade). Forţa musculară, este normală.
3. Reflexele osteo-tendinoase sunt abolite şi hipotonia pronunţată. Nervii cranieni sunt
frecvent prinşi, cea mai gravă fiind interesarea nervului optic, care poate duce la atrofia
optică tabetică, cu pierderea vederii. Semnul Argyll-Robertson este constant.
În unele forme de tabes apar complicaţii:
 crize viscerale (gastrică, intestinală, faringiană, laringiană)
 tulburări trofice.
Cea mai obişnuită criză viscerală este criza gastrică tabetică, caracterizată prin:
 dureri epigastrice atroce, cu debut şi dispariţie bruscă
 cu vărsături şi deshidratare mare, durând ore sau zile şi neinfluenţate de alcaline sau
antispastice.
Tulburările trofice constau în:
 fracturi spontane, nedureroase, mai ales la nivelul membrelor inferioare
 ulceraţii cronice atone (ulcerul perforant plantar)
 artropatii nedureroase, localizate în special la genunchi, cu deformări mari, tumefieri
nedureroase.
Tratamentul sifilisului nervos utilizează:
 penicilina în doze masive (2,4 mii. u.i. pe 24 de ore, 24 mii. u.i. pe cură)
 piretoterapia (malarioterapia), în unele cazuri.
 BOLILE
INFECŢIOASE ALE
SISTEMULUI
NERVOS

NUME: GHENU STEFANIA

MATERIA: NEUROLOGIE
SPECIALIZAREA : AMG III