Serban Viorel Florin

Anul III F AMG

Referat la disciplina ,,Ingrijiri paliative ”

TULBURARI DE SOMN

SOMNUL este o stare fiziologică periodică şi reversibilă, caracterizată prin abolirea conştiinţei
şi diminuarea reactivităţii la stimuli (întimpul somnului REM creierul este reactiv la stimulii interni).
Importanţa somnului este fundamentală pentru organism şi anume prin:
- efectul de refacere metabolică: durata somnului este direct proporţională cu rata metabolismului şi
invers proporţională cu masa corporală (animalele mici au o rată metabolică mare şi o durată de somn
mai mare decât animalele mari). O rată metabolică mare se corelează cu un stres oxidativ important,
respectiv cu îmbătrânirea şi demenţa;
- efectul de conservare a energiei pe 24 h;
- efectul de consolidare amnezică.
Deprivarea de somn are consecinţe metabolice şi imunologice:
- lipsa secreţiei de melatonină cu stimularea apetitului de către ghrelină, rezistenţă la insulină (risc de
obezitate sau diabet);
- secreţie de cortizol: în mod normal, secreţia de cortizol scade în prima jumătate a nopţii şi creşte în a
doua jumătate. Deprivarea de somn va duce la hipersecreţie de glucocorticoizi cu afectarea imunităţii
celulare şi probabil deteriorare cognitivă prin efect toxic asupra hipocampului. Afectarea imunităţii
celulare creşte riscul infecţiilor virale, parazitare şi riscul cancerigen;
- secreţie de citokine proinflamatorii TNFα, IL6 (risc cancerigen).
Trecerea de la starea de veghe la starea de somn se face printr-o stare numită FAZA
HIPNAGOGICĂ, care durează de la câteva secunde la câteva minute. Vigilitatea scade (însoţită de
scăderea atenţiei, scăderea clarităţii percepţiei şi a fixării informaţiilor). Uneori pot apărea iluzii sau
halucinaţii hipnagogice care sunt nepatologice. În anxietate, poate apărea senzaţia de cădere în gol.

1
 Faza hipnagogică este continuată de faza de somn non REM (NREM). Această fază reprezintă
75% din durata totală a somnului şi are 4 stadii de profunzime:
În stadiul 1 activitatea cerebrală este încetinită predominând undele theta cu episoade de unde
alfa.
În stadiul 2 apar unde cu frecvenţă mai mica (undele delta), complexe K şi fusuri de somn.
Stadiile 3 şi 4 se caracterizează prin unde lente delta purtând şi numele de slow wave sleep
(SWS) sau somnul profund. Din somnul profund trezirea este dificilă. În timpul somnului NREM
există o predominanţă a sistemului nervos vegetativ parasimpatic („rest and digest”).
TULBURĂRILE SOMNULUI se împart în:
- tulburări cantitative: insomnii, hipersomnii;
- tulburări calitative (parasomniile).
Insomnia se caracterizează printr-o reducere a duratei totale a somnului per 24 de ore
comparativ cu necesarul habitual de somn al persoanei în cauză, asociată cu conştiinţa deficitului de
somn şi oboseală
matinală.
Insomniile se clasifică în: insomnii de adormire, insomnii de trezire, insomnii pe toată durata
nopţii.
Insomnia de adormire se caracterizează prin dificultatea da a adormi (convenţional, este
definită printr-o latenţă a adormirii mai mare de 30 de minute). Apare în:
- anxietate datorită tensiunii musculare cu incapacitate de relaxare, fricii de a muri în somn şi grijilor;
- neurastenie când creşte activitatea sistemului reticulat activator ascendent, susţinută de efortul făcut
de individ (insomnie vigilă);
- normalitate după un examen însoţit de consum nervos.
Insomnia de trezire se caracterizează prin trezire la orele 3-4 dimineaţa, cu incapacitatea de a
mai readormi. Apare în depresie. În aceste momente intensitatea depresiei este maximă, existând risc
suicidar. În depresie există nu doar o reducere a duratei totale a somnului, cât şi o perturbare a
arhitecturii acestuia cu scăderea latenţei somnului REM (sub 60 min), predominanţa acestuia în prima
jumătate a nopţii şi reducerea stadiilor 3 şi 4 ale somnului NREM (somnul devine superficial).
Insomnia pe toata durata noptii poate apărea:
- în situaţii în care se manifestă ca o scădere a nevoii de somn cu absenţa oboselii şi a nevoii subiective
de somn în ciuda deficitului de somn: manie sau consum de stimulante ale SNC – cafea, amfetamine,
cocaina;
- în situaţii în care se produce o inversare a ritmului somn-veghe în condiţii normale în cazul: muncii în
3 ture (12 ore serviciu cu 24 ore libere) sau schimbării fusului orar (jet lag);
2
- în situaţiile comorbidităţii între anxietate şi depresie (insomnie de adormire + insomnie de trezire).
Oboseala şi nevoia subiectivă de somn sunt prezente.
Hipersomnia se caracterizează printr-o creştere a duratei totale a somnului per 24 de ore
comparativ cu necesarul habitual de somn al persoanei în cauză. Uneori este compensatorie după
insomnii repetate.
Sindromul PICKWICK se caracterizează prin hipersomnie (somnolenţă diurnă) asociată
obezităţii şi insuficienţei cardiace drepte (cord pulmonar cronic). Cauza: o reprezintă obezitatea care
prin afectarea ventilaţiei duce la hipoxie şi hipercapnie cu vasocontricţie pulmonară secundară care va
genera insuficienţă cardiacă dreaptă. Hipercapnia induce somnolenţă diurnă.
Sindromul APNEEI NOCTURNE se caracterizează prin hipersomnie (somnolenţă diurnă),
apnee nocturnă (crize nocturne cu durata de 10 sec) şi sforăit. Cauzele pot fi centrale sau obstructive
(îngustarea spaţiului retropalatin sau retroglos), la care se adaugă şi obezitatea.
NARCOLEPSIA se manifestă prin crize irezistibile (20 min) de adormire în plină stare de
veghe cu sau fără cataplexie (pierderea tonusului muscular). Narcolepsia asociată cu cataplexia
formează sindromul Gélineau.
Este posibil ca trecerea directă din starea de veghe în starea de somn REM să producă hipotonia cu
cădere (cataplexie) sau cu paralizie de trezire şi halucinaţiile vizuale
Sindromul KLEINE – LEVIN se manifestă prin cicluri de hipersomnie asociate cu bulimie,
hipersexualitate şi iritabilitate, care apar la adolescenţi la intervale de câteva luni. Cauza o reprezintă
probabil o afectare hipotalamo-hipofizară.
Parasomniile se clasifică în:
- parasomnii care apar în cursul somnului profund (NON REM) în prima jumătate a nopţii:
somnambulismul şi pavorul nocturn;
- parasomnii care apar în cursul somnului REM: coşmarurile.
Somnambulismul apare la tineri având o componentă genetică şi factori predispozanţi
(deprivarea de somn, stresul, febra, migrenele). Se caracterizează prin comportament deambulator
nocturn automat (persoana se scoală din pat, se mişcă prin casă, iese din casă, mută obiecte) cu amnesia
episodului (persoana nu este conştientă de ceea ce face în timpul nopţii). Nu există tratament specific,
se încearcă evitarea factorilor de risc. Se iau însă măsuri de protecţie în vederea prevenirii accidentelor.
Investigaţii se fac pentru diagnosticul diferenţial cu epilepsia fronto-temporală (EEG).
Pavorul nocturn (teroarea nocturnă) apare mai ales la copii (mai frecvent între 5-7 ani), având o
componentă genetică şi factori de risc (deprivarea de somn, stresul, febra, migrenele). Familia asistă la
o aparentă trezire din somn a copilului însoţită de o mare anxietate şi nelinişte motorie (plânge, ţipă, se
zvârcoleşte) cu amnezia episodului şi imposibilitatea amintirii vreunui vis. Prezenţa membrilor familiei
3
nu linişteşte copilul deoarece acesta nu este în stare de veghe. Se fac investigaţii pentru diagnosticul
diferenţial cu epilepsia fronto-temporală (EEG). Se încearcă evitarea factorilor de risc.
Cosmarurile apar cel mai frecvent în timpul somnului REM. Ele sunt mai frecvente în
anxietate, depresie şi tulburarea de stres posttraumatic.
Tulburarea anxietăţii generalizate se asociază cu coşmaruri elaborate cu tematică specific
anxioasă: cădere în gol, scufundare în apă cu incapacitatea de a se salva, urmărire cu incapacitatea de a
se salva, examene cu sentimentul de lipsă de pregătire. Depresia se însoţeşte de coşmaruri elaborate, cu
tematică morbidă: morţi, sicrie, cimitire.