EPILEPSIA* si CONVULSIILE

DEFINITIE
Epilepsia este o afectiune cronica caracterizata de existenta unor anomalii in activitate electrica a
creierului cu manifestari neurologice paroxistice si recurente. Acestea pot fi reprezentate de convulsii sau de
alte modificari neurologice (senzitive, cognitive, emotionale).
Convulsia este un spasm violent sau o contractura involuntara a muschilor de la nivelul fetei,
trunchiului sau extremitatilor; poate fi localizata la un muschi, un grup de muschi sau poate interesa intreg
corpul. O convulsie poate fi clonica atunci cand exista o alternanta intre contractia si relaxarea grupei
musculare implicate sau poate fi tonica cand muschiul ramane contractat.
Mioclonia este o alternanta de contractii si relaxari sincrone si regulate a unui grup de muschi.
Convulsiile tonico-clonice sunt convulsii in care se succed perioade de convulsii tonice (contractura
permanenta) cu perioade de convulsii clonice (alternante de contractie-relaxare).
Epilepsia se refera la convulsiile recurente indiferent de etiologie.

CAUZELE EPILEPSIEI
Aparitia epilepsiei se datoreaza existentei unui focar (un grup de neuroni) care, sub influenta anumitor
factori, descarca impulsuri electrice hipersincrone ritmice si repetitive care se pot intinde pe o zona (convulsii
focale sau partiale ) sau pot interesa intreg creierul (convulsii generalizate).
Etiologia crizelor convulsive variaza in functie de varsta si de tipul de convulsie. Mai jos sunt
prezentati factorii implicati in dezvoltarea convulsiilor pe grupe de varsta:
Varsta
Cauze
< 2 ani
- hipoxia, anoxia si ischemia cerebrala inainte sau in
timpul nasterii;
- leziuni cerebrale in timpul nasterii;
- malformatii congenitale cerebrale;
- anomalii genetice;
- infectii acute;
- dezechilibre metabolice (hipoglicemie, hipocalcemie
s.a.)
- convulsii febrile (intre 3 luni si 5 ani).
2-12 ani
- idiopatice (cauze necunoscute).
- infectii acute;
- traumatisme cranio-cerebrale;
- convulsii febrile (intre 3 luni si 5 ani).
12-18 ani
- idiopatice;
- traumatisme cranio-cerebrale;
- sindrom de abstinenta la alcool, droguri;
- malformatii arterio-venoase cerebrale.
18-35 ani
- traumatisme cranio-cerebrale;
- alcoolism;

- tumori cerebrale.
>35 ani
- tumori cerebrale;
- boli cerebro-vasculare;
- alcoolism;
- dezechilibre metabolice (insuficienta hepatica,
insuficienta renala, hipoglicemia s.a.)
La unele familii s-a observat o frecventa mai mare de cazuri de epilepsie decat in restul populatiei. Mai
mult, persoanele apartinand acestor familii care nu au manifestari ale bolii pot prezenta modificari EEG
(electroencefalografice) specifice.
Aproximativ 7-8% din rudele sau descendentii bolnavilor cu epilepsie prezinta manifestari convulsive,
pe cand modificarile electrice sunt intr-un procent mult mai mare. Nu se poate stabili, insa, modul in care
aceasta afectiune se transmite descendentilor.
Argumente privind implicarea factorilor ereditari in transmiterea epilepsiei au fost enuntate in epilepsia
petit mal, epilepsia focala benigna a copilului si epilepsia fotosenzitiva.

MECANISME IMPLICATE IN APARITIA CONVULSIILOR

La nivelul creierului, informatia este transmita prin intermediul impulsurilor electrice. In general,
fiecare neuron (celula nobila care alcatuieste sistemul nervos) primeste informatii de la mai multi neuroni si, la
randul sau, transmite informatia unui alt neuron.
Activitatea electrica a creierului se poate evalua cu ajutorul electroencefalogramei (EEG, folosint
electroencefalograful nu se pot inregistra decat semnalele electrice provenite de la stratul superficial al
creierului).
Controlul acestui flux de informatii se face prin intermediul unor mecanisme care moduleaza
transmiterea semnalului electric de la un neuron la altul. De mentionat in cazul nostru sunt mecanismele
inhibitorii (care inhiba transmiterea semnalelor) si mecanismele excitatorii (care amplifica transmiterea
semnalelor).
Exista mai multi factori incriminati in dezvoltarea crizei convulsive. Cei mai importanti sunt: (1)
diminuarea mecanismelor inhibitorii, (2) intensificarea mecanismelor excitatorii si (3) scaderea pragului de
descarcare al neuronilor datorata unor modificari ale membranei acestora. In diferitele forme de epilepsie aceste
mecanisme pot fi intalnite izolat sau se pot combina intre ele.

CLASIFICAREA CONVULSIILOR
In functie de intinderea zonei din creier de la care pleaca excitatia, convulsiile se clasifica in: (1)
convulsii partiale sau focale, care pot ramane localizate sau se pot generaliza si (2) convulsii primitiv
generalizate, care sunt de la inceput generalizate.
In continuare prezentam cele mai frecvente forme de convulsii.
1. CONVULSIILE PARTIALE SAU FOCALE
Convulziile partiale sau focale incep prin activarea unui grup de neuroni, dintr-o zona a creierului si
sunt limitate, de obicei, la o zona mica sau cel mult o hemisfera cerebrala. Starea de constienta este pastrata in

timpul atacului, dar pot apare alterari temporare in vorbire sau functia cognitiva. Simptomele care apar depind
de zona din creier implicata.
Cauzele acestor convulsii pot fi: leziuni cerebrale dobandite inainte sau in timpul nasterii, traumatisme
cerebrale, tumori sau abcese intracraniene, infarct cerebral, malformatii vasculare intracraniene.
Convulsiile partiale se clasifica in:
a. Convulsii partiale simple - in care nu apar modificari ale starii de constienta sau de perceptie a
mediului inconjurator. Simptomele care apar pot fi de natura motorie, senzoriala, vegetativa sau psihica.
Convulsiile partiale simple cu semne motorii se manifesta sub forma de mioclonii (spasme regulate
si sincrone a unui grup muscular) aparute la nivelul degetelor, mainii, intregului brat sau la fata, dar se pot
extinde progresiv (evolutie jacksoniana) pe arii tot mai mari, putand cuprinde o jumatate de corp (hemicorp).
Daca sunt implicate ambele hemisfere cerebrale atunci este interesat tot corpul, aparand convulsiile tonicoclonice generalizate insotite de pierderea starii de constienta. Dupa o convulsie partiala motorie ramane,
frecvent, o paralizie in zona afectata, aceasta putand persista pana la 24 de ore (paralizia Todd - specifica
convulsiilor partiale).
Convulsiile partiale simple cu simptome senzoriale se manifesta cu intepaturi, furnicaturi, amorteala
intr-o parte a corpului, fulgerari - flash-uri (convulsii vizuale), miros neplacut (convulsii olfactive), ameteli vertij (convulsii vestibulare).
Convulsiile partiale simple cu simptome vegetative constau in tulburari ale sistemului nervos
vegetativ. Se manifesta ca: crize de roseata a pielii sau paloare, crize de tahicardie (cresterea frecventei
cardiace), cefalee, dureri abdominale, pierderi involuntare de urina.
Convulsiile partiale simple cu manifestari psihice se pot manifesta ca: trairi ale unor experiente deja
vazute (deja vu), senzatia inexplicabila de teama sau manie, iluzii sau halucinatii.
b. Convulsii partiale complexe (convulsii de lob temporal sau convulsii psihomotorii). Aceste tip de
convulsii debuteaza (aura crizei) cu: un miros anormal (de ex. cauciuc ars), senzatia unor experiente deja traite
(deja vu) sau nerecunoasterea unor experiente traite (jamais vu), distorsionarea perceperii unor obiecte sau
fiinte (mai mici decat in realitate - micropsii - sau mai mari - macropsii), iluzii, halucinatii. Pe parcursul crizei
bolnavul poate avea manifestari de tipul stereotipiilor (repetarea continua a unor gesturi sau miscari) sau
atomatismelor motorii ( plescait, inghitit repetat, mers fara tinta, netezirea repetata a hainei etc.). Pot fi intalnite
manifestari care necesita, in mod normal, o indemanare si atentie deosebita: condusul unei masini, cantatul unei
piese musicale complexe la pian sau alt intrument muzical. Un exemplu este cazul unui pacient care in timpul
accesului mergea intr-o anumita intersectie si coordona circulatia fara sa constientizeze acest lucru. Mai pot fi
intalnite manifestari emotional-afective (frica, manie) sau tulburari de vorbire.
Cu exceptia aurei (care, de cele mai multe ori, poate fi relatata de pacient) evenimentele petrecute pe
parcursul crizei convulsive nu sunt constientizate si retinute in memorie (amnezia crizei), fiind necesare minute
sau ore dupa criza pentru recuperarea integrala a starii de constienta.
Epilepsia benigna focala a copilului (convulsii silviene) este o forma intalnita exclusiv la copii. Criza
apare de obicei in timpul somnului, apar convulsii focale cu manifestari motorii (cel mai des musculatura unei
jumatati de fata). De obicei copilul se trezeste, aude dar nu poate vorbi. Nu exista anomalii neurologice iar
inteligenta ramane in limite normale. Exista predispozitie genetica.
***
Convulsiile partiale simple sau complexe se pot transforma in convulsii secundar generalizate. Acestea
vor fi insotite de pierderea starii de constienta si, deseori, vor fi prezente convulsiile motorii. Pot surveni
imediat dupa debutul crizei partiale (atunci va fi greu de diferentiat de convulsiile primitiv generalizate) sau in
1-2 minute de la debut.
2. CONVULSIILE PRIMITIV GENERALIZATE
a. Convulsiile tonico-clonice generalizate (grand mal). Este una din formele cele mai des intalnite si, in
acelasi timp, cea mai severa.
Debutul crizei, care poate fi insotit de o aura (senzatie vaga ca ar urma sa se intample ceva), este
reprezentat de o pierdere brusca a constientei, constractura tonica a intregii musculaturi, bolnavul scoate un tipa
scurt (datorita iesirii bruste a aerului din plaman consecutiv contracturii muschilor intercostali) si cade. Corpul
bolnavului sta rigid o perioada variabila (faza tonica) dupa care apar contractiile clonice - faza clonica
(alternante contractura-relaxare). Pe perioada crizei bolnavul poate pierde fecale si urina, poate vomita sau isi

poate musca limba (in faza tonica). Dupa fazele tonica si clonica urmeaza o faza de relaxare (faza post-critica)
in care bolnavul intra in somn profund. La trezire bolnavul acuza cefalee si dureri musculare, prezinta amnezia
crizei (uneori si amnezie retrograda crizei) si, uneori, are nevoie de zile pentru recuperare completa. In timpul
crizei exista riscul hipoxiei cerebrale cu consecinte nefaste pentru viitor (afectare intelectuala, modificari de
comportament, deficite motorii). Nu s-au identificat factori declansatori ai crizei. Poate debuta la orice varsta.
b. Convulsiile tonice - sunt convulsii primitiv generalizate mai rar intalnite care constau in prezenta
unei contracturi tonice generalizate (trunchi si membre) cu debut brusc, asociata frecvent cu devierea capului si
ochilor intr-o parte. Nu sunt urmate de convulsiile clonice si au o durata mai mica decat convulsiile grand mal.
c. Absentele (petit mal). Crizele tipice de petit mal sunt caracterizate de pierderea brusca a starii de
constienta cu intreruperea activitatii in curs. In timpul crizei bolnavul priveste in gol, isi pastreaza pozitia
anterioara crizei si, ocazional, poate prezenta deviatia ochilor, clipit rapid, mestecat, scuturatul mainii. Criza
dureaza secunde-minute dupa care bolnavul isi reia activitatea din momentul in care a intrerupt-o, neexistand,
de obicei, perioada de confuzie post-criza. Aceste crize pot surveni de seci - sute de ori pe zi, inpiedicand
desfasurarea unei activitati zilnice normale. Stresul si hiperventilatia (respiratie profunda si frecventa) poate
precipita aparitia crizelor. La scolari poate duce la obtinerea unor rezultate slabe la invatatura daca nu sunt
diagnosticate, cu toate ca inteligenta copilului este in limite normale. Varsta de debut este cuprinsa, cel mai
adesea, intre 6-14 ani, dar poate debuta si la varsta de adult. Absentele tipice survin de obicei la copii fara alte
modificari neurologice. Pe traseele EEG inregistrate in timpul crizei apar modificari caracteristice care permit
diagnosticul.
Absentele atipice sunt similare cu absentele tipice la care se adauga alte forme de convulsii generalizate
(convulsii tonice, convulsii mioclonice, convulsii atone s.a.). Acestea survin de regula la copiii cu leziuni
neurologice si, deseori, sunt rezistente la tratament. In cea mai severa forma (Sindromul Lennox-Gastaut) exista
absente atipice asociate convulsiilor mioclonice si atone, cu regresul functiilor intelectuale si evolutie
progresiva spre dementa.
Aproximativ 80% din copiii cu petit mal se vindeca pana la varsta maturitatii,10% vor ramane cu
aceasta forma si restul (10%) vor dezvolta convulsii tonico-clonice generalizate (grand mal).
d. Convulsiile mioclonice sunt contractii scurte aparute brusc, unice sau repetate si care intereseaza un
segment din corp sau intreg corpul. Pot coexista cu alte tipuri de convulsii sau pot fi izolate. Pot determina
caderea brusca fara pierderea contientei.
e. Convulsiile atone sunt caracterizate prin pierderea brusca si de scurta durata a tonusului postural si
starii de constienta. Individul (cel mai frecvent un copil) cade din picioare, inconstient. Sunt frecvent asociate
altor forme de convulsii.
f. Spasmele infantile (hipsaritmia, sindromul West) apar de obicei la copiii mai mici de un an (rar peste
2 ani) si sunt caracterizate de prezenta unor contractii sincrone ale gatului, trunchiului si membrelor (de obicei
in flexie) cu durata de cateva secunde. Este insotita de leziuni severe cerebrale si de retard mintal. Au tendinta
sa dispara dupa varsta de 3-5 ani dar sunt inlocuite de alte forme de convulsii generalizate.
g. Alte tipuri de convulsii: epilepsia fotoconvulsivanta sau fotomioclonica (declansata de un stimul
vizual), epilepsia muzicogena (declansata de o compozitie muzicala), epilepsia indusa somatosenzitiv
(declansata de un stimul tactil), epilepsia declansata de citit.
3. CONVULSIILE OCAZIONALE
Convulsiile ocazionale sunt convulsii care apar doar in anumite conditii si care se pot repeta ori de cate
ori se indeplinesc acele conditii.
Convulsiile febrile - este cea mai des intalnita forma de convulsii ocazionale si se caracterizeaza prin
aparitia convulsiilor clonice sau, mai rar, tonico-clonice, de scurta durata (aprox 30 de minute), intotdeauna in
context febril (temperatura mai mare de 38 C).
Varsta de aparitie este intre 6 luni si 5 ani, cu frecventa maxima in al 2-lea an de viata. Copilul nu
prezinta leziuni cerebrale. Se datoreaza unei instabilitati (mai mari la copil) a membranei neuronilor,
instabilitate accentuata de febra.
Exista doua forme de convulsii febrile. O forma simpla in care criza nu dureaza mai mult de 15 minute
iar copilul revine rapid la normal si o forma complexa in care convulsiile dureaza mai mult (peste 30 de
minute), cu convulsii la o jumatate de corp, deficit motor dupa criza si posibilitatea repetarii crizei in interval de
24 de ore. Ultima forma prezinta risc crescut de sechele neurologice (regres a functiei intelectuale).

Convulsiile pot fi determinate si de alte conditii care afecteaza functia cerebrala: traumatisme craniene,
intoxicatie cu apa (ingestie excesiva de apa, administrare intravenoasa de solutii hipotone), injectii cu penicilina
G, lidocaina (un anestezic local), ingestie de alcool in exces, meningite, encefalite, hipoglicemia, hipocalcemia,
encefalopatia hepatica (insuficienta hepatica), uremia (insuficienta renala) s.a.
***
Crizele convulsiile (de orice tip) prelungite sau care survin foarte repede una dupa alta (au caracter
subintrant) determina conditia de Status Epilepticus. Daca sunt convulsii tonico-clonice (grand mal) viata
pacientului pate fi pusa in pericol (mortalitate mai mare de 10% iar 10-30% raman cu sechele neurologice).
Recurenta crizelor convulsive este variabila. Pot fi intalnite situatii in care convulsiile sa se repete de
cateva sunte de ori pe zi sau situatii cu o criza la mai mult de un an.
DIAGNOSTICUL EPILEPSIEI
Diagnosticul de epilepsie se stabileste pe baza manifestarilor clinice (crizele convulsiile) si a
modificarilor EEG inregistrare in timpul si imediat dupa criza. In perioadele de acalmie inregistrarile EEG sunt
de obicei normale.
Pot exista convulsii electrice fara corespondent clinic (apar doar modificari EEG). Convulsiile fara
corespondent EEG sunt interpretate drept false convulsii.
In concluzie, epilepsia nu se exclude pe baza unui EEG normal inregistrat in perioda intercritica. De
asemenea, nu se stabileste diagnoticul de epilepsie doar pe manifestarile clinice, fara inregistrare EEG in criza
sau imediat dupa aceasta.
TRATAMENTUL EPILEPSIEI
Scopul tratamentului este de a suprima criza convulsiva, de a preveni recurenta si, daca este posibil, de
a elimina cauzele convulsiilor, asigurandui-i astfel bolnavului o viata cvasinormala, fara teama ca in orice
moment poate surveni o criza.
In cazul convulsiilor cu etiologie (cauza) cunoscuta se va elimina cauza in masura posibilitatilor. Astfel,
convulsiile determinate de dezechilibrele metabolice vor fi suprimate si apoi prevenite prin tratarea
dezechilibrului. In cazul unor leziuni cerebrale cunoscute (tumori cerebrale, malformatii vasculare intracraniene
s.a.) se va urmari eliminarea acestora.
Tratamentul medical este principalul mijloc de control al convulsiilor si epilepsiei. Acesta se face
folosind medicamente anticonvulsivante. Exista mai multe clase de medicamente cu rol anticonvulsivant,
fiecare dintre ele fiind eficiente intr-una sau mai multe forme de epilepsie. Ca principiu general, tratamentul se
incepe cu un singur anticonvulsivant in doza cea mai mica posibil, dar care sa previna recurenta crizelor. Daca
un singur medicament nu este eficient este inlocuit sau se adauga inca un anticonvulsivant.
Absentele tipice raspund bine la tratamentul cu ethosuximida (prima alegere), fenobarbitalul,
acetazolamida si acidul valproic.
Absentele atipice si convulsiile mioclonice raspund la acid valproic, clonazepam si trimetadiona.
Trimetadiona este folosita mai rar astazi avand o toxicitate ridicata.
Convulsiile tonico-clonice generalizate (grand mal) si celelalte forme se trateaza utilizand patru
medicamente: fenitoina, carbamazepina, fenobarbitalul si acidul valproic.
Tratamentul anticonvulsivant se poate opri daca bolnavul nu a mai avut crize 3-4 ani la rand.
Tratamentul se intrerupe scazand treptat doza, pe o perioada de cateva luni (3-6 luni).
Tratamentul chirurgical se adreseaza cazurilor cu leziuni cerebrale cunoscute (tumori, abcese,
malformatii vasculare etc.) sau cazurilor selectionate la care tratamentul medical este fara succes si durata si
recurenta convulsiilor pune viata bolnavului in pericol.
Interventia chirurgicala consta in excizia leziunii sau lobectomie (excizia lobului cerebral de unde
pleaca excitatia).
Animiti indivizi cu convulsii partiale complexe pot dezvolta si boli psihiatrice (modificari de
personalitate: religiozitate exacerbata, ipsa simtului umorului, sexualitate anormala s.a.). Interventia
chirurgicala ramane adesea fara influenta asupra manifestarilor psihice.
Tratamentul crizei epileptice se face cu diazepam administrat intravenos (iv.) iar dupa disparitia
convulsiilor se administreaza fenobarbital. Uneori, administrarea de solutie de glucoza 50% i.v. poate opri
criza (chiar daca aceasta nu a avut drept cauza hipoglicemia). Daca dupa 30 de minute convulsiile nu sunt

remise de diazepam este necesara internarea intr-o sectie de terapie ntensiva. In timpul crizei se vor lua masuri
de protejare a limbii (se introduce in gura un sul de panza suficient de mare sa nu fie nghitit) si a capului (capul
este sustinut sau sprjinit pe o perna sau alt obiect moale).
Conduita in cazul unei singure crize convulsive. Prezenta unei singure crize la un individ fara leziuni
cerebrale si EEG normal nu trebuie sa determine obligatoriu instituirea unui tratament anticonvulsivant. Dupa o
prima criza doar 40-70% din indivizi vor avea crize recurente. Se considera ca orice individ normal poate avea
o criza convulsiva in decursul vietii. Decizia de a institui o medicatie anticonvulsivanta se va lua in functie de
stilul de viata, riscurile unei pierderi de constienta (soferi, lucratori la inaltime etc.) si dorinta pacientului.
Oricum, dupa o criza convulsiva individul trebuie investigat atent (EEG, radiografie craniana, tomografie
computerizata, rezonanta magnetica cerebrala) pentru a decela o eventuala leziune.
EPILEPSIA SI ANUMITE CAZURI PARTICULARE
Sarcina si epilepsia. Majoritatea femeilor pot duce o sarcina pana la capat fara evenimente nedorite,
chiar daca se afla sub tratament antiepileptic. De regula, femeile sub un bun control terapeutic inainte de sarcina
raman asa si in timpul acesteia. Cele la are controlul convulsiilor era dificil anterior sarcinii sunt supuse unui
risc suplimentar in timpul sarcinii.
Problema cea mai importanta la gravida cu epilepsie se refera la riscul crescut (de 2-4 ori mai mare
decat la normal) de a naste un opil cu malformatii congenitale. Acest risc este dat de combinatia intre
predispozitia genetica la malformatii intalnita la acest grup de populatie si malformatiile induse de tratamentul
anticonvulsivant. Pot aparea malformatii de tipul: labioskizis, palatoskizis, malformatii cardiace, hipoplazia
digitala, displazia unghiala.
Ideal pentru o femeie cu epilepsie este sa se gandeasca la o sarcina dupa ce va intrerupe medicatia
antiepileptica, daca acest lucru a fi posibil. Intreruperea tratamentului antiepileptic se face cu doze progresiv
descrescande, pe o perioada de 3-6 luni. Este indicata o perioada de alte cateva luni pana sa ramana insarcinata.
Daca nu se poate renunta la anticonvulsivante se vor utiliza doze foarte mici de anticonvulsivante si, daca este
posibil, se va folosi un singur medicament.
Exista o complicatie severa aparuta in timpul sarcinii, anume eclampsia sau toxemia gravidica. Apare in
trimestrul al 3-lea si se anifesta prin convulsii tonico-clonice generalizate datorate unei encefalopatii
hipertensive. Poate surveni la orice gravida si trebuie confundata cu epilepsia.
Epilepsia si conducerea autovehiculelor. Un epilepstic este potential periculos la volanul unui
autovehicul. Legislatia in aceasta privinta este diferita de la tara la tara. In unele tari medicul este obligat sa
declare fiecare caz de epilepsie organelor implicate, in altele condusul autevehiculelor este permis daca timp de
6-24 de bolnavul nu a prezentat nici o criza. In Romania nu avem cunostinta de existenta unei legislatii care sa
interzica accesul la permisul de sofer amator, mai ales in conditiile in care examenele medicale mai mult nu se
fac, chiar daca sunt obligatorii. Probabil ca ramane la latitudinea bolnavului asumarea acestui risc, dar
acesta nu trebuie sa uite ca este un pericol pentru cei din jur.
25.02.2002

* Epilepsia mai porta numele de criza comitiala sau comitialitate, nume provenit de la comitii romani. Se
considera ca in timpul accesului epileptic persoana respectiva se afla in contact cu zeii.