SOMNAMBULISMUL

Ce este ?
Somnambulismul, sau tulburare hipnica deambulatorie, este o tulburarare a
somnului, facand parte din familia parasomniilor.
Se intalneste mai ales la copii ( studiile arata ca 10-30% di copii au macar odata un
episod de somnambulism), dar asta nu insemna ca ocoleste celelalte categorii de
varsta.
Este un fenomen ce se manifesta in timpul somnului NON- REM (somnul profund,
fara vise), ca urmare manifestarile deambulatorii apar de regula in a prima treime
a noptii.
(1) REM (rapid eye movement);
2) non-REM (non rapid eye movement), cu patru stadii de profunzime 1,2,3 și 4.
Când adormim intrăm în stare de somn non-REM, în diferite stadii, apoi trecem în
stare de somn REM (rapid eye movement) caracterizat prin mișcări rapide și
simultane ale ambilor ochi, de unde și denumirea. Studii de cercetare arată că
cele două tipuri de somn alternează între ele și se derulează sub formă de cicluri.
Durata acestor cicluri este de circa 70-100 de minute (primul ciclu non-REM-REM),
ciclurile următoare fiind mai lungi între 90-120 de minute. De asemenea nu se
respectă trecerea prin toate stadiile somnului non-REM (1,2,3 și 4). În ultima
perioadă de somn, somnul de dimineață, se mărește durata somnului REM )

Acest fenomen nu are cum sa se verfice in timpul somnlui REM deoarece pe

parcursul acestei perioade visam, si apare o inhibitie a impulsurilor nervoase
trimise catre muschii scheletici, ceea ce ne impiedica sa ne ridicam din pat si sa
punem in actiune propriile noastre vise.
Concret noctambulul se ridica din pat in timp ce doarme, are un comportament
motor autmoat, rutinier, ce in mod normal este rezervat starii de veghe.
Somnambulul nu este constient de ceea ce se intampla si nu poate fi trezit cu
usurinta, avand o slaba reactivitate la stimulii externi.
Daca este efectuata o encefalograma, se va observa o activitate celebrala cu unde
delta, ce apar de regula in timpul somnului profund, la inceputul evenimentului si
pe parcursul trezirii; la unele persoane se monitorizeaza unde alfa, caracteristice
fazei de trezire.
Prevalenta acestei anomalii la copii, este datorata la o intarziere a dezvoltarii snc.
Aceasta teorie este confermata da scaderea acesotor fenomene odata cu
cresterea individului.
Cauzele acestei anomalii nu sunt cunoscute, doctorii nu au o teorie concreta.
Unele ipoteze prevad alternare ciclului cicardian, si excesul hormonilor de stres,
situatie asociata cu cosmaruri si tulburari in timpul somnului, ceea ce face ca
persoana sa fie mai periculoasa.