Generalități despre

PILATES în sarcină
• ,, Atunci când se află într-un
corp sănătos, mintea are o
senzație splendidă de energie.”

Joseph Hubertus Pilates

Joseph Hubertus Pilates:
,,contrologia mușchilor”
Ce este metoda PILATES?

• Este un sistem complet de

exerciții fizice prin care se
lucrează corpul în întregime, de
la musculatura cea mai profundă
până la cea periferică, exerciții în
care intervin atât mintea căt și
corpul și respirația.
 Metoda Pilates
• A apărut acum 100 de ani la
Dusseldorf (Germania)
• Sistemul complet pe care l-a
dezvoltat Pilates, pe care el l-a
denumit ,,Arta autocontrolului” este
o ,,activitate” la sol, fără niciun
aparat
 Metoda Pilates
• Poate fi adaptată oricărei
discipline sau activități care se
desfășoară pe parcursul zilei
• Pentru ca metoda să dea
rezultate, trebuie să fie
realizată în mod eficient, cu
perseverență, practicând
exercițiile în mod gradat,
începând cu cele de bază
(basic) sau de inițiere
Senzația pe care o trăiesc toți cei
care urmează această metodă
este că (își) simt
• spatele mai puțin dureros
• corpul mai elastic și mai rezistent
• precum și o senzație de energie
însoțită de una de relaxare
• dar și de o diminuare a stresului.
Fiecare persoană își va adapta
exercițiile și nivelul de lucru la
- propriile caracteristici
- Propriile obiective
- Stilul de viață
Fiecare își poate îmbunătăți
calitatea vieții, pornind de la
realitatea conform căreia în
cazul în care un corp este
perfect sănătos, mintea și
starea psihică vor fi în armonie
cu acesta.
Metoda Pilates originală
• O mare parte din munca lui
Pilates s-a bazat pe reabilitarea
persoanelor bolnave sau
accidentate
Principiile metodei Pilates
• Metoda Pilates s-a schimbat
substanțial de-a lungul timpului,
dar principiile de bază au rămas
aceleași
• Metoda Pilates este exercițiul
persoanei care gândește și simte
exercițiile
Principiile metodei Pilates
• Fiecare moment este atent
controlat pentru a obține efectul
maxim
• Pentru a funcționa, este nevoie
și de concentrare
• Contează poziționarea și
mișcarea fiecărei părți a
corpului, corpul lucrând ca un tot
unitar
Principiile metodei Pilates
• Această concentrare pe
parcursul exercițiilor nu este
secondată sau urmată de
extenuare sau secătuire
psihică
• Din contră, este o metodă
relaxantă, iar mișcările încete,
ritmice sunt ele însele metode
eliberatoare de stres
Principiile metodei Pilates
• La sfârșitul exercițiilor,
majoritatea persoanelor se
simt calme, dar în același timp
și pline de energie
• Această relaxare psihică ajută
la atingerea relaxării fizice,
mușchii devenind mai puțin
încordați
Principiile metodei Pilates
Pe termen scurt (preioada de
sarcină) prioritățile exercițiilor
sunt diferite:
• - trebuie protejat spatele
• - trebuie ,,întăriți” mușchii
planșeului pelvin
• -mușchiim trebuie menținuți ,,în
formă”
• -gravida trebuie să învețe să se
relaxeze (fizic și psihic)
Principiile metodei Pilates
• Metoda Pilates ajută gravida să
realizeze aceste lucruri
• În timp ce corpul gravidei este
într-o perioadă extrem de
sensibilă și de perceptivă, totuși
gravida poate foarte ușor asimila
principiile acestei metode
Principiile de bază
• = reprezintă teoria pe care se
bazează metoda Pilates
 Principiile de bază:
1.Concentrarea
• Este fundamentală pentru toate aceste
exerciții
• Concentrarea ajută ca fiecare parte a
corpului să fie mișcată și poziționată
corect
• Dacă există o concentrare asupra
corpului, mintea nu se mai
concentrează asupra grijilor imediate
și a anxietăților, iar acest lucru este
profund relaxant
Principiile de bază:
1.Concentrarea
• Mintea trebuie focalizată asupra
momentului și locului actual,
eliminând din gânduri orice altceva
• Momentul trebuie dedicat ședinței
de Pilates, asta înseamnă că este
un interval dedicat gravidei în
exclusivitate
Principiile de bază:
1.Concentrarea
• Este un element fundamental
pentru că fără deconectare,
gravida va realiza exercițiile fără
precizie, golindu-le de conținut
• Corpul este controlat folosind
mintea și tot mintea ajută ca
gravida să fie conștientă de
respirație
Principiile de bază:
1.Concentrarea
• Corpul și mintea dau senzația de
control și de dominare a acțiunilor
și a posturilor corporale care se
realizează
• În măsura în care se dezvoltă
capacitatea de concentrare
asupra unei părți a corpului,
calitatea și precizia exercițiului
cresc
Principiile de bază:
1.Concentrarea
• În timpul exercițiilor, spațiul este
numai al gravidei, gravida trebuie
să fie doar cu sine însuși, în minte
și suflet
Principiile de bază:
2.Respirația
• Modul în care respiră gravida este
esențial
• Există 2 exerciții de respirație în
etaăpa de încălzire, care ajută
gravida să respire mai profund,
mai ritmic, la capacitatea maximă
a persoanei
Principiile de bază:
2.Respirația
• În exercițiile Pilates gravida
trebuie să expire odată cu efortul
• Acest lucru o ajută să se
relaxeze în timpul unei mișcări
! Dacă se inspiră în timpul
efortului unui exercițiu, corpul
se va tensiona automat
Principiile de bază:
2.Respirația
• Beneficiile unei respirații corecte
sunt multiple:
• - se inspiră/expiră aerul într-o
formă completă, folosind cea
mai mare parte a plămânilor
• -se oxigenează mai bine tot
corpul
• -se îmbunătățește nutriția
fiecărei părți a corpului
Principiile de bază:
2.Respirația
• La nivel psihologic, această
respirație profundă din Pilates are
o funcție de eliminare a stresului
pentru că la creie ajunge o
cantitate mai mare de oxigen
• Respirația controlată, adâncă,
face ca mintea și corpul să
lucreze cu mai multă energie și
relaxare
 Principiile de bază:
3. ,,Cordonul de forță”
sau ,,powerhouse”
 Principiile de bază:
3. ,,Cordonul de forță”
sau ,,powerhouse”
 Principiile de bază:
3. ,,Cordonul de forță”
sau ,,powerhouse”
• Din centrul corpului pleacă toate
mișcările
• această zonă anatomică
trebuie să fie extrem de
viguroasă dar și bine protejată
și poziționată în mod corect
 Principiile de bază:
3. ,,Cordonul de forță”
sau ,,powerhouse”
• Începând cu acest centru se
fortifică întreg organismul
• Atunci când se realizează
exercițiile această ,,bandă”,
,,centură” anatomică se menține
puternică și activă
 Principiile de bază:
3. ,,Cordonul de forță”
sau ,,powerhouse”
• Dacă poziția este corectă nu se
forțează și nici nu este afectată
zona lombară
• Toate mișcările încep de la
centru
 Principiile de bază:
3. ,,Cordonul de forță”
sau ,,powerhouse”
• Cordonul de forță este alcătuit
din 3 zone principale:

• 1.spatele
• 2.abdomenul
• 3. fesele
 Principiile de bază:
3. ,,Cordonul de forță”
sau ,,powerhouse”
 Principiile de bază:
3. ,,Cordonul de forță”
sau ,,powerhouse”
• Partea superioară a spatelui
poate fi o zonă de maximă
încordare, care dispare dacă se
lucrează de la mijlocul spatelui,
în loc de umeri
 Principiile de bază:
3. ,,Cordonul de forță”
sau ,,powerhouse”
• Aproape fiecare exercițiu
Pilates pentru gravide începe cu
aducerea lină a ombilicului către
coloana vertebrală (retragerea
abdomenului)
• Acest lucru întărește mușchii
abdominali transverși
 Principiile de bază:
3. ,,Cordonul de forță”
sau ,,powerhouse”
• Spatele va fi astfel protejat de
întinderile nedorite din timpul
exercițiilor
 Principiile de bază:
3. ,,Cordonul de forță”
sau ,,powerhouse”
• Al 3-lea element al ,, cordonului”
este reprezentat de mușchii
fesieri, care sunt folosiți și
încordați în exerciții dar în același
timp sunt și folosiți pentru a aduce
corpul într-o aliniere perfectă
pentru a îmbunătăți postura și a
proteja spatele
 Principiile de bază:
3. ,,Cordonul de forță”
sau ,,powerhouse”
Principiile de bază:
4. Mișcări în valuri
• Spre deosebire de alte tipuri de
exerciții, metoda Pilates nu se
bazează pe mișcări bruște,
spasmodice
• Se trece dintr-o poziție în alta
cât se poate de ușor și de
natural
Principiile de bază:
4. Mișcări în valuri
• Mișcările suntrirmice, iar ritmul
este programat de propria
respirație, condusă de
,,powerhouse”, acest lucru
încălzind mușchii care se întind
(nu se contractă și nu se
măresc- doar se întind!)
Principiile de bază:
4. Mișcări în valuri

• Prin mișcări lente - se

conștientizează fiecare parte a
corpului, executându-se
exercițiile cu precizie și în mod
coordonat
Principiile de bază:
5. Relaxarea
• Trebuie adoptată o atitudine de
liniște și de relaxare care
trebuie păstrată de la început
până la sfârșit
• Gravida nu trebuie să se simtă
tensionată, rigidă, trebuie să
renunțe la atitudinea stresată
Principiile de bază:
5. Relaxarea
• Ar fi bine să se zâmbească, sau
măcar să nu se încrunte, ca
atunci când se execută mișcări
care necesită forță sau
concentrare
Principiile de bază:
5. Relaxarea
• Trebuie relaxată fața, mandibula,
astfel trecându-se mult mai ușor
peste efort și producându-se o
mai mică oboseală mentală și
mai puțin stres
Principiile de bază:
5. Relaxarea
• ... Dacă învățăm să zâmbim
atunci când suntem puși într-o
situație dificilă sau extremă,
cum să nu zâmbim atunci când
suntem liniștiți și relaxați???
Principiile de bază:
5. Relaxarea
• Acest concept pare banal și
simplu, dare de mare ajutor
• Spațiul de lucru trebuie să fie un
ambient agreabil, care să ajute
la relaxare, liniște și concentrare
Principiile de bază:
5. Relaxarea
• Muzica este reglată a un volum
scăzut
• Condițiile de ,,lucru” la Pilates
trebuie să inducă o stare de
calm și liniște
• Dar astfel o ședință va fi eficace
Principiile de bază:
6. controlul
• Trebuie dobândit un control al
corpului și al mișcărilor care
ajută fiecare acțiune și poziție a
corpului să fie dirijată corect,
pentru a obține în mod
progresiv o dominare profundă
a corpului și a minții
Principiile de bază:
6. Controlul
• Controlul presupune faptul că în
fiecare moment al practicării
metodei gravida e ,,vigilentă”,
acordând întreaga atenție
fiecărui exercițiu executat, cu
conectarea tuturor exercițiilor
între ele și cu observarea zonei
specifice în care se simte cea
mai mare activitate
 Principiile de bază:
6. Controlul
• Se corectează respirația în fiecare
clipă, fără a se permite zonelor
care ar putea fi suprasolicitate să
nu se afle în poziție corectă
• Se folosește întreg corpul în
exerciții nu se izolează grupe
musculare pentru a le lucra în
mod independent
Principiile de bază:
6. Controlul
• Toate mișcările pleacă din
,,powerhouse”, tot corpul este
conectat la efort și funcționează
unitar
• Tot corpul e unit pentru
susținerea și realizarea posturii
Principiile de bază:
6. Controlul
• Beneficiile fiecărui exercițiu în
parte se distribuie întregului
corp, oferind o tonifiere
armonioasă
• Mintea vigilentă este cea care
organizează și dă ordin fiecărei
părți a corpului pentru a se
pune în mișcare și pentru a
lucra în grup
 Principiile de bază:
6. Controlul
• Astfel se lucrează cu o precizie maximă,
având controlul fiecărei acțiuni în parte
Principiile de bază:
7.Vizualizarea
• Se folosește mintea ca exercițiu
de imaginație
• Se folosește propria imaginație
pentru a include orice tip de
obiect sau de ajutor care ar
pute ajuta un anumit exercițiu
• Creativitatea este o gimnastică
în sine
Principiile de bază:
7.Vizualizarea
• Antrenorul trebuie să prezinte
imagini vizuale care au ca
obiectiv ușurarea ,,muncii”
gravidei pe parcursul exercițiilor
• Se folosesc ,,obiecte vizuale”
care se includ în antrenamente
pentru că mintea are multă
putere și imaginile se transformă
în ajutoare suplimentare
Principiile de bază:
7.Vizualizarea
• Ajută la o mai bună concentrare
de care e ste nevoie pentru a
duce exercițiile până la capăt cu
control, precizie dar și cu
relaxare
Principiile de bază:
7.Vizualizarea
Principiile de bază:
7.Vizualizarea

POD arcuat
Pilates în sarcină
• A face exerciții corecte în
timpul sarcinii este de o
importanță vitală
• Trebuie executate mișcări de
întindere, de relaxare și de
menținere în formă- niciodată
exerciții viguroase, în forță,
nicidecum pentru a crește
masa musculară sau
rezistența la efort fizic
În primul trimestru
• Exercițiile solicitante trebuie
evitate, pentru că în această
perioadă avortul se produce cel
mai frecvent
• Concentrarea este asupra
îmbunătățirii posturii, întăririi
planșeuluipelvin,, relaxării,
respirației corecte
• Pentru că sarcina dă o percepție
ridicată asupra propriului corp și
de aceea este perioada ideală
pentru a învăța metoda Pilates
• Multe femei se simt extrem de
obosite în primele 3 luni de
sarcină și pot apărea senzații de
vomă oricând, nu numai
dimineața
• Este importantă odihna și
exercițiile de relaxare oricând
gravidsa se simte obosită sau
stresată
 În al 2-le trimestru
• Dispar simptomele de vomă,
senzația de oboseală
• Este o perioadă de ,,extrem de
bine” atât fizic si psihic
• Sarcina devine vizibilă, forma
corpului se schimbă
• Exercițiile se fac în mod corect
pentru a proteja gravida de
întinderi, accidente
 Trimestrul II
• Trebuie îmbunătățită circulația
sângelui, a limfei pentru a
menține mușchii în formă și
pentru a crește senzația de bine
 Ultimul trimestru
• Este perioada în care majoritatea
femeilor încep să-și simtă
greutatea în plus ca fiind o povară
aproape de nesuportat, iar în
ultimele săptămâni pare a nu se
mai termina
• Exewrcițiile sunt un mare beneficiu
acum pt a reduce edemele și
pentru a corecta dezechilibrul
postural determinat de greutatea în
plus
 Ultimul trimestru
• Tehnicile de relaxare și de
respirație ajută pentru ,,odihna
activă” care e binevenită într-o
perioada în care somnul e dsat
peste cap
• ,,Stând pe spate” e o metodă
incomodă acum- de aceea se evită
astfel de exerciții și se execută
doar mișcările confortabile
• Poziția in 4 labe e o poziție bună și
pt sarcina târzie, pt relaxare
deoarece greutatea copilului nu mai
e susținută de coloană
 După naștere
• Se dorește să se revină rapid la
forma pe care gravida o avea
înainte de sarcină...
• Dar nu e recomandat să se
înceapă un regim viguros de
exerciții
• Abia după controlul de 6 săpt și
confirmarea că totul este OK
pot fi reîncepute exercițiile pt
planșeul pelvin
Atenție la cezarizate
• Trebuie așteptat mai mult pt
reluarea exercițiilor (cam 6 luni)
• Atenție și la sânii care sunt mai
grei și mai mari datorită alăptării ,
ligamentele și mușchii sunt mai
slăbiți, de aceea pot apare mai
frecvent accidentări
 Noțiuni de reabilitare
psihologică în
obstetrică și ginecologie
ÎNCEPUTURILE PSIHOLOGIEI
PRENATALE
• Sigmund Freud (1909): Şi-a
manifestat interesul pentru
experienta nasterii,
considerand-o ca fiind intim
legata de experienta anxietatii:”
naşterea este importanta numai
din cauză că este prima sursă a
anxietaţii si astfel sursa
prototipului anxietăţii." (1990)
• Otto Rank (1924): pleacă de la
ideea lui Freud si vorbeşte
despre traumatismul naşterii, ca
fiind prima experienţă umană
încărcată de durere si
avertisment pentru toate durerile
ce vor urma in viaţă.” În viziunea
autorului, trauma reală este
determinată de părăsirea matricii
materne, un loc calm şi
securizant- şi aruncarea într-o
lume rece si ostilă.
• Thomas Verny, fondatorul
Asociatiei de Psihologie
Perinatala, Prenatala si
Sanatâte (1983), scrie, alaturi
de John Kelly, “Viata secretă a
copilului nenascut”. În această
carte sunt evidenţiate idei
precum:
• - fătul are acces la toate
sentimentele, gândurile şi visele
mamei sale
• - un ataşament prenatal
determină calitatea relaţiei
mamă-copil
• - iubirea protejează fătul şi
poate atenua impactul
tensiunilor extern
• - naşterea şi experinţa
prenatală formează fundaţia
personalităţii umane
• Ludwing Janus (1991)
consideră că efectele
traumatice ale naşterii pot fi
compensate de modul în care
copilul este primit de către
parinţi. Prin studiile sale,
surprinse în cartea sa “Ecouri
din uter”, Janus ajunge la
concluzia că o mare parte din
bolile psihosomatice au
puternice rădăcini în perioada
perinatală
• La noi în ţară, Anca Munteanu
a studiat pentru prima oară
psihologia prenatală şi a scris o
serie de articole si cărţi centrate
pe această problematică:
”Responsabilitatile cuplului
parental din perspectiva
psihologiei prenatale”, Revista
de Psihologie, nr 2, 1993;
“Psihologia copilului si
adolescentului” (1998);
“Orizontul mirific al psihismului
prenatal”,
• Grof este cel care a descoperit
faptul că femeile tind să-şi
imagineze procesul naşterii în
termenii experienţei pe care au
avut-o la naştere.
• Un alt studiu arată că femeile
sunt predispuse catre naşteri
uşoare atunci când au invăţat
povestea propriei naşteri.
Aşadar conştientizarea
condiţiilor în care au fost aduse
pe lume, uşurează femeilor
procesul naşterii.
 STRESUL PRENATAL CA
FACTOR DETERMINANT ÎN
DEZVOLTAREA
POSTNATALĂ
Tipuri şi forme de stres

• În literatura de specialitate sunt

descrise mai multe forme de
stres:
• ▪stresul ambiental, având ca
factori principali zgomotul,
cãldura/frigul, trepidaţiile,
poluarea aerului, radiaţiile etc.);
• ▪stresul gravitaţional, având ca
factori principali
imponderabilitatea şi acceleraţia;
• ▪stresul urban, având ca factori
principali zgomotul, aglomeraţia,
poluarea;
• ▪stresul hiperbar, având ca factor
principal presiunea atmosfericã
ridicatã;
• ▪tehnostresul, având ca factor
principal excesul informaţional;
• ▪stresul prenatal şi neonatal, având
ca factor principal hipoxia; ş.a.
• Selye descrie stresul ca având
4 variaţii fundamentale,
dispuse pe douã dimensiuni:
• ▪distresul vs. eustresul şi
• ▪hiperstresul vs. hipostresul.
Termenul de "eustres"
• desemneazã nivelul unei
stimulãri psihoneuroendocrine
moderate, optime, care menţine
echilibrul şi tonusul fizic şi psihic
al persoanei, starea de sãnãtate
şi induce o adaptare pozitivã la
mediu.
• Stresul ce depãşeşte o
intensitate criticã, a cãrei valoare
variazã în limite largi de la individ
la individ, este desemnat prin
termenul de "distres". Distresul
este provocat de supraîncãrcãri,
suprastimulãri intense şi
prelungite, care depãşesc
resursele fiziologice şi
psihologice personale, rezultând
scãderea performanței,
insatisfacşie, tulburãri
psihosomatice şi fizice
Termenul de "hiperstres"
• desemneazã un nivel de
suprastimulare ce depãşeşte
limitele adaptabilitãţii ducând de
la suprasolicitarea mecanismelor
adaptative pânã la epuizarea lor,
în vreme ce termenul de
"hipostres" desemneazã un nivel
de substimulare ce duce la o lipsã
de auto-realizare manifestatã prin
imobilitate fizicã, plictisealã şi
deprivare senzorialã.
• Clasificarea lui Selye este
completatã de alţi autori cu alte
tipuri de stres şi agenţi stresori,
utilizând variate criterii.
Astfel, se diferenţiazã :

• stresul acut sau de scurtã duratã

(dureazã minute, ore)şi stresul
cronic sau de lungã duratã
(dureazã zile, luni);
• stresul cumulativ (longitudinal) şi
stresul multiplu (transversal) sau
independent;
• stresori majori, minori şi
potenţiali;
• stresori centrali şi periferici;
stresul informaţional ;
• stresori cu acțiune continuã şi
respectiv discontinuã,
intermitentã, iar pe de altã parte,
stresori unici sau repetaţi; agenți
fizici şi psihologici sau mentali şi
sociali, existând şi forme
combinate.
• Viitoarele mame trebuie
încurajate, mai ales că după
evenimentul nasterii vor trece
intr-o noua faza a ciclului de
viaţă si, cum nimeni nu le-a
promis o gradină de flori, să le
spunem ca oricum această
gradină nu are nici o valoare
daca nu o sădesc chiar ele.
• Principalul agent stresor
incriminat in stresul prenatal si
neonatal (pe care il numim
stres al conjuncturii de
maternitate, in special al
mamelor primipare, stres
secundar tulburării de
adaptare), este de fapt
schimbarea
• Vulnerabilitatea crescută la
situaţiile de schimbare este
determinată, după cum
subliniază profesorul
Iamandescu, de o serie de
particularatăți ale sexului
feminin:
particularatăți ale
sexului feminin
• particularităţi psihofizice,

• particularităţi de patologie
feminină şi particularatăţi
relaţionale (care ţin de
relaţiile interpersonale).
• Particularitatile psihofizice includ
• - factorii endocrini (cu constelaţiile
hormonale specifice diferitelor etape
de dezvoltare a femeii)
• - factorii biografici de stres (pe
care îi impune ritmul specific de
viaţă al femeilor, uneori chiar cu
tulburări ale ritmului circadian).
• Particularitățile de patologie
feminină pun accentul pe
psihiatria femeii- desigur,
trebuie pus accentul pe
diferenţele dintre depresia
clasică si depresia postpartum
(multe dintre afecţiuni
constituind reacţii la stresul
psihic).
• Particularitățile relaţionale
vizează relaţiile interpersonale
ale femeii, împreună cu toate
nevoile specifice ale femeii în
societate, de a fi aleasă,
evidenţiată, ocrotită.
• Probabilitatea apariţiei unei situaţii
stresante este un parametru luat in
considerare de către femeia gravidă
în faza evaluării primare. Desigur, şi
naşterea, care implică o practică
medicală particulară, conţine un
grad de impredictibilitate, dar in
scădere marcată, datorită tehnicilor
moderne obstetricale folosite; acest
lucru constituie un alt factor care
face ca evenimentul naşterii să nu
mai fie perceput ca unul stresant.
• Un lucru a fost dovedit cu
certitudine: incertitudinea are
consecinţe mai stresante decât
chiar o certitudine pesimistă a
iminentei confruntării cu o situatie
stresantă, în toate situaţiile.
• Se relevă importanţa contextului
naşterii (ca factor stresogen) în
apariţia simptomelor de disstres
datorat naşterii- pentru că naşterea,
a fost traită ca o experienţă terifiantă,
nedorită a fi repetată, dezvoltându-se
un posibil comportament de evitare-
în cazuri nefericite.
• O bună colaborare cu medicul este
foarte importantă pentru realizarea
unui transfer pozitiv
• Pentru prevenirea sau atenuarea
acestor evenimente neplăcute din
cursul travaliului si naşterii,
(pornindu-se de la premisa că
durerea este datorată fricii de
necunoscut, tensiunii nervoase si
contracţiei muşchilor angajati), se
consideră că psihoprofilaxia are un
rol decisiv în formarea atitudinilor
pozitive şi, prin urmare a unui
comportament cooperant, asigură o
poziţie activă a femeii în timpul
naşterii.
• Cu toate acestea scopul final al
conduitei medicale este acela de a
cruţa mama de efort excesiv, de a
scurta travaliul, calmând astfel
excesul de durere, precum şi hipoxia
fătului.
• Sănătatea mamei se va reflecta
în sincronizarea dintre ea, copilul
ei şi implicit între toţi membrii
familiei.
• S-a observat că femeia gravidă are
un răspuns al scăderii presiunii
diastolice la solicitari psihologice
sau fizice, net mai redus decât în
afăra sarcinii.
• S-a demonstrat că femeile
gravide expuse unui stres
psihologic au un raspuns
diferenţiat în funcţie de vârsta
gestaţională la care acesta a
actionat.
• Numai femeile care au fost
expuse stresului în sarcina
incipientă ajung sa aibă o vârstă
gestatională semnificativ mai
scurtă în momentul naşterii,
deci să nască prematur
• Acest studiu este primul care a
sugerat că răspunsurile
psihologice la stres sunt
progresiv atenuate pe parcursul
progresiunii sarcinii. Astfel,
momentul acţiunii factorilor de
stres are o importanţă
deosebită, datorită faptului că
femeia are o vulnerabilitate
crescută în sarcina incipientă la
factorii de stres, vulnerabilitate
care se atenuează pe măsura
avansării sarcinii.
• Incepând cu 1990, mai multe
studii prospective pe loturi largi,
utilizând măsuri standardizate
pentru aprecierea stresului, au
pus bazele conceptului că stresul
este un factor de risc semnificativ
pentru apariţia nasterii premature
• Mai recent, studiul lui Field si
colab. asupra anxietăţii de
sarcină şi depresiei şi-a
îndreptat atenţia asupra
modului cum stresul matern
afectează atât greutatea la
naştere a fătului, cât şi
comportamentul lui neonatal.
• S-au studiat gravide care au avut
experienta unor niveluri înalte sau
scăzute de anxietate în trimestrul II
de sarcină. Nou-născuţii mamelor cu
anxietate crescută au avut greutăţi
semnificativ mai mici la naştere
decât cele cu nivel scazut al
anxietatii
• Nou-născuţii mamelor cu anxietate
crescută au o instabilitate a stării lor
fiziologice şi o performanţă mai
scazută a maturitaţii motorii,
stabilitaţii autonome şi adaptării.
Acest studiu a adus dovada ca
funcţia creierului fetal poate fi alterată
de disfuncţia neuroendocrină
maternă, consecinţă a stresului, ceea
ce demonstrează importanţa
reducerii anxietăţii materne
prenatale, atât asupra evoluţiei
fetale, cât şi neonatale.
 Scala stresului
• Pe baza a numeroase observaţii,
studiind mai mult de 5.000 de
cazuri, psihiatrul american
Thomas Holmes, ajutat de
colegul său Richard Rahe, a
reuşit să întocmească, în 1967, o
scală a stresului (Holmes and
Rahe Stress Scale). Această
scală a fost îmbunătăţită în 1970,
luând forma cu care se lucrează
şi astăzi.
• Autorii acestei "ierarhizări" ,
au cotat de la 1 la 100 doza
de stres cauzată de anumite
evenimente, în funcţie de
emoţia şi neliniştea generate
de către acestea
Scala stresului
• S-a constatat că încă din primele
momente după naştere, copilul este
capabil să le recunoască, liniştindu-
se sau dimpotrivă devenind agitat,
în funcţie de starea afectivă a
mamei în momentele în care
asculta melodiile respective.
• Atitudinea şi emoţiile pozitive ale
mamei faţă de sarcină şi copil au
efecte favorabile asupra evoluţiei
acestuia. Clasificate după acest
criteriu, există mai multe tipuri de
mame: (Rottman, 1999 apud
Teodora Anghel 2004):
• mame ideale – care îşi doresc
conştient şi inconştient copilul, au
sarcini fără probleme, furnizează
securitate intrauterină copilului şi
drept consecinţă acesta nu prezintă
tulburări după naştere;
• mame catastrofice – care nu şi-
au dorit copilul sub nici o formă,
se confruntă cu tot felul de
suferinţe în timpul sarcinii, nasc
uneori prematur, aduc pe lume
copii cu greutate mică, cu
tulburări emoţionale resimţite ca
teamă şi sentimentul că nu
aparţin nimănui;
• mame ambivalente – care la
exterior se arată încântate de
perspectiva maternităţii, dar în
sufletul lor nu sunt foarte sigure
de acest lucru aduc pe lume
copiii care adesea au tulburări de
comportament;
• mame reci – care conştient
nu-şi doresc copilul, de
exemplu din cauza carierei
profesionale, dar îl doresc
inconştient cu adevărat,
transmiţând copilului acest
mesaj contradictoriu, el
putînd deveni deveni apatic.
• Este foarte important ca pe
perioada sarcinii, mama să fie
protejată de evenimente negative
(certuri, violenţă fizică, stress
profesional, suferinţă psihică
creată de pierderea soţului sau a
unor rude apropiate, etc).
• S-a constatat că certurile
violente la care mama asistă
produc accelerarea ritmului
bătăilor cordului la făt şi chiar
lovituri dese şi puternice în
abdomenul însărcinat.
• Când mamei îi este frică scade
nivelul oxigenului ce ajunge la
fetus, iar frecvenţa cardiacă atât
la mamă cât şi la copil este
crescută.