Cei mai mulţi pacienţi candidaţi la artroplastie au vârsta cuprinsă între între 60 şi 80 de ani. Pe
lângă vârstă, alte criterii sunt reprezentate de intensitatea durerii, de gradul de invaliditate şi de
starea generală de sănătate a pacientului.
După artroplastie cei mai mulţi pacienţi constată o reducere dramatică a durerilor şi o
ameliorare a abilităţilor de a îndeplini activităţile curente. Veţi fi în schimb sfătuiţi să evitaţi
anumite activităţi, cum ar fi alergarea şi sporturile de contact, pentru tot restul vieţii. Veţi fi
sfătuiţi de asemenea să evitaţi anumite poziţii care ar putea disloca proteza. Chiar şi în condiţii
normale de utilizare, proteza este supusă unui proces de uzură, care poate să impună la un
moment dat schimbarea ei - •dacă efectuaţi o activitate fizică intensă sau sunteţi obez(ă), acest
proces de uzură poate fi mai rapid decât în mod normal.
Pregătirea intervenţiei
Înainte de intervenţia chirurgicală este utilă examinarea completă a stării de sănătate. Se vor
efectua diferite teste, cum ar fi:
–probe de sânge şi urină
–electrocardiogramă
–radiografii pulmonare
Pregătirea tegumentului este necesară pentru a reduce riscul de infecţie sau dehiscenţă a plăgii
operatorii. Poate fi necesară donarea de sânge.
După operaţie veţi avea nevoie de ajutor timp de câteva săptămâni, pentru activităţi curente,
cum ar fi gătitul, cumpărăturile, îmbăierea sau spălarea rufelor. Dacă locuiţi singur(ă), puteţi
beneficia de asistenţă socială în perioada postoperatorie. Este bine să faceţi din timp anumite
modificări ale mediului casnic:
–să fixaţi mânere pe perete, la duş sau vană;
să vă asiguraţi că balustradele scărilor interioare sau exterioare sunt stabile;
să vă pregătiţi un scaun solid, pe care să staţi confortabil cu şoldurile mai sus de genunchi,
spatele drept şi braţele sprijinite pe suporţii laterali; de asemenea să vă pregătiţi perne stabile
pe canapea, în maşină, etc., pentru a vă putea aşeza fără a flecta prea mult şoldurile;
să vă înălţaţi scaunul de toaletă;
să vă pregătiţi o băncuţă de plastic la duş sau în vană;
să vă ataşaţi mânere lungi la diverse ustensile, cum ar fi buretele de baie, lingura de pantofi,
etc., pentru a nu trebui să vă îndoiţi excesiv şoldul;
să vă pregătiţi un cîrlig cu mâner lung pentru a putea ridica obiecte căzute pe jos
Este foarte important să îndepărtaţi sau reparaţi obiectele care v-ar putea face să cădeţi!
Intervenţia chirurgicală
Intervenţia chirurgicală va dura câteva ore; vor fi îndepărtate porţiuni din os, împreună cu
cartilajul deteriorat, apoi acestea vor fi înlocuite cu componentele protetice, din metal, plastic
sau material ceramic. Medicul ortoped va alege tipul de proteză adecvat pentru dvs. După
operaţie veţi sta probabil un timp în secţia de terapie intensivă, apoi veţi fi mutat(ă) înapoi în
salon.
Pacienţii cu deformări articulare accentuate, pacienţii obezi sau atletici, precum şi pacienţii cu
probleme de sănătate asociate sunt mai susceptibili să prezinte astfel de complicaţii.
Spitalizare
După artroplastie rata complicaţiilor serioase este redusă. Cu toate astea, pot apărea complicaţii
grave, cum ar fi:
- infarctul miocardic sau accidentul vascular cerebral - sunt complicaţii excepţionale;
- infecţii tardive;
- tromboză venoasă profundă;
- redoarea articulară (articulaţie rigidă);
- durere cronică la nivelul şoldului, fesei sau coapsei.
Recuperarea la domiciliu
Semne de alertă:
–durere la nivelul musculaturii coapsei sau gambei, fără legătură cu operaţia;
–colorarea sau tumefacţia coapsei, gambei sau piciorului.
Semnele de alertă pentru embolia pulmonară (deplasarea unui fragment de tromb până în
plămân):
Dacă aţi observat astfel de semne, chiar la câteva săptămâni de la operaţie, luaţi de urgenţă
legatura cu un medic!
Prevenirea infecţiilor
Bacteriile care intră în sânge în urma unor proceduri stomatologice, a unor infecţii urinare sau
ale pielii, se pot cantona la nivelul protezei. Timp de cel puţin doi ani postoperator va trebui să
acordaţi o atenţie deosebită oricăror infecţii şi să faceţi tratament antibiotic profilactic înaintea
oricărei intervenţii medicale sau stomatologice care ar putea să determine pătrunderea
bacteriilor în sânge.