Serban Viorel Florin

Anul III F AMG

Referat la disciplina ,,Conduita in urgente medico-chirurgicale”

INSUFICIENTA CARDIACA STANGA

Descriere
Inima este un organ muscular, cavitar, care indeplineste functia de pompa a
organismului. Are patru camere: doua camere mici, numite atrii (atriul stang si atriul
drept) si doua camere mari, numite ventriculi (ventriculul stang si ventriculul drept).
Sangele neoxigenat se intoarce prin intermediul venelor, in atriul drept. De aici
trece in ventriculul drept care il pompeaza in plamani pentru a se oxigena. Sangele
oxigenat din plamani se intoarce la inima in atriul stang, de aici trece in ventriculul stang
care il pompeaza prin aorta in intregul organism. Ciclul cardiac are doua faze: diastola
(inima se umple cu sange) si sistola (sangele este evacuat din inima).
Insuficienta cardiaca reprezinta un sindrom complex care rezulta din afectarea
structurii si functiei inimii, ducand la incapacitatea cordului de a pompa suficient sange
pentru a acoperi necesitatile metabolice ale organismului.

Insuficienta cardiaca stanga

In insuficienta cardiaca stanga, sangele nu mai este primit de catre atriul stang, el
stagnand in venele pulmonare, ducand la o crestere importanta a presiunii in venele si
capilarele pulmonare. Daca aceasta presiune depaseste valoarea de 30 mmHg, se
acumuleaza lichid provenit din sangele venelor pulmonare, in tesutul pulmonar ( edem
pulmonar ).
Etiologie
Se disting:
- cauze hemodinamice: hipertensiunea arteriala, insuficienta si stenoza aortica,
insuficienta si boala mitrala;
- cauze metabolice si inflamatorii - cardiopatia ischemica, carditele infectioase
(reumatica, tifica, difterica), hipertiroidia etc.
Factorii precipitanti sunt comuni diferitelor localizari.
 
Insuficienta cardiaca stanga acuta - se manifesta prin accese de dispnee cu
caracter paroxistic - astm cardiac si edem pulmonar acut - si se datoreaza cresterii rapide
si intense a presiunii in capilarele pulmonare, datorita reducerii bruste a sangelui evacuat
1
de inima stanga (ventricul sau atriu), in conditiile unui debit normal al ventriculului
drept. Acumularea masiva de sange in capilarele pulmonare creste mult presiunea in
capilare, cu transsudarea plasmei in alveole.
Crizele de dispnee paroxistica apar in cardiopatii hipertensive, cardiopatii
valvulare (stenoza si insuficienta mitrala, stenoza si insuficienta aortica), cardiopatii
ischemice (infarct miocardic, in special) si sunt precipitate de aritmii cu ritm rapid,
sarcina, eforturi si emotii puternice.
Astmul cardiac apare de obicei noaptea, la cateva ore dupa culcare (uneori si ziua,
dupa emotii sau eforturi mari), are debut brutal, cu dispnee polipneica, respiratie
superficiala si zgomotoasa, sufocare, tuse si neliniste. Bolnavul este inspaimantat, palid
si acoperit cu sudori reci. Sta pe marginea patului sau la fereastra, inclinat inainte,
rezemat in maini, cu umerii ridicati. Dupa cateva minute accesul se termina cu cateva
cvinte de tuse, insotite uneori de expectoratie spumoasa, aerata si rozata. In formele
severe, criza de astm evolueaza catre edemul pulmonar acut. Bolnavul este anxios, palid
sau cianotic, respiratia este frecventa si suieratoare, cu tiraj, intrerupta de expecto-ratie
rozata, spumoasa, abundenta. Uneori se ineaca, eliminand in valuri sputa, pe gura si pe
nas. Criza poate ceda spontan sau sfarsi prin asfixie si moarte. Clinic, bolnavul este
tahicardic si prezinta ritm de galop, jugulare turgescente si la nivelul plamanilor raluri
crepitante la baze, cu extindere spre varfuri. Deosebirea dintre astm si edem este numai
de intensitate si durata, mecanismul pa-tologic fiind acelasi. Edemul pulmonar acut
poate aparea si la bolnavi necardiaci: accidente vasculare cerebrale, infectii acute
pulmonare, intoxicatii cu gaze sufocante sau oxid de carbon, uremie etc.

Insuficienta cardiaca stanga cronica - este forma cea mai obisnuita si mai des
intalnita in practica si se datoreaza scaderii debitului inimii stangi, cu staza si
hipertensiune in mica circulatie. Unii autori disting si o insuficienta a atriului stang, cu
simptome asemanatoare, care apar in stenoza mitrala.

Simptome functionale:
- dispneea este simptomul cel mai precoce si cel mai constant si se caracterizeaza prin
respiratii frecvente si superficiale. La inceput apare la eforturi mari, apoi progresiv, pe
masura cedarii miocardului, la eforturi din ce in ce mai mici. O forma de dispnee de
efort este dispneea vesperala, minima dimineata, accentuandu-se spre seara, datorita
solicitarii ventriculului stang insuficient in timpul zilei. In formele avansate de
insuficienta stanga, dispneea apare si in repaus, bolnavul luand o pozitie semisezanda,
sprijimndu-se pe mai multe perne. Aceasta dispnee se numeste ortopnee. in cazuri
severe de ortopnee, bolnavii nu pot dormi decat in fotoliu sau pe marginea patului -
pozitie care micsoreaza staza Dulmonara si efortul resoirator. Pe fondul disnneei
orogresive de efort, pot aparea, la solicitari mari, si crize paroxistice. O forma
particulara de dispnee - intalnita in special la bolnavii in varsta, cu ateroscleroza sau la
bolnavii care primesc opiacee sau sedative - este respiratia periodica Cheyne-Stockes,
caracterizata prin alternante de apnee (10-30 de secunde) si polipnee. Dispneea devine
moderata sau dispare cand se decompenseaza si ventriculul drept si reapare cand acesta
2
se compenseaza. Nu trebuie omis faptul ca dispneea unui cardiac poate fi provocata si de
cauze extracardiace: obezitate, sedentarism, sarcina, cauze nevrotice, boli pulmonare.
- tusea este un alt semn frecvent de insuficienta cardiaca stanga. Se datoreaza stazei
pulmonare, apare la efort sau noaptea si este de obicei uscata sau insotita de o cantitate
mica de sputa. Hemoptizia sau spute hemoptoice, se intalnesc in stenoza mitrala sau in
infarctul pulmonar.

Semne fizice:
- cianoza - de obicei discreta. Semnele cardiovasculare constau in marirea inimii stangi,
ritm de galop, puls alternant, suflu sistolic apical si semnele afectiunii de baza. Uneori
sunt prezente si semne pulmonare: raluri subcrepitante la baze, uneori hidrotorax.
Examenul radiologie, ECG si explorarile functionale completeaza diagnosticul.