MUGA GIANINA

MASTER ANUL I

PEDAGOGIE INTRACTIVA

Deficiente mintale/ de intelect

Deficienta mintala este inteleasa ca o deficienta globala care influenteaza semnificativ

adaptarea socioprofesionala, gradul de competenta si autonomie personala si sociala, afectand
intreaga personalitate: structura, organizare, dezvoltare intelectuala, afectiva, psihomotrice,
adaptiv-comportamentala. (Ghergut, 2007, p.126)

Clasificarea deficientei mintale

Se realizeaza cu ajutorul testelor prin care:

- se masoara coeficientul de inteligenta

- se masoara coeficientul de dezvoltare psihica

- se face o evaluare a posibilitatilor de adaptare si de integrare, a posibilitatilor de formare a

autonomiei personale, de elaborare a unor comportamente comunicationale si de relationare cu
cei din jur

Una din clasificarile cele intalinite este realizata in functie de valoarea coeficientului de
inteligenta.

- deficienta mintala profunda sau grava- IQ= 0-20

- deficienta mintala severa sau mijlocie - IQ= 20 -35/40

- deficienta mintala moderata- IQ= 35/40 - 50/55

- deficienta mintala usoara- IQ= 50/55- 75

- intelectul de limita sau liminar - IQ) 75-85

Caracteristicile copilului cu autism

Copilul cu autism poate avea urmatoarele caracteristici:

 nu raspunde la nume sau la solicitarile adultului (decat cand “vrea”) si pare ca nu aude
sau nu intelege ceea ce i se cere;
  nu se uita unde i se arata si nu se uita la adult daca vrea ceva de la el,
 desi poate tolera alti copii in jurul sau, si chiar poate fi bucuros de prezenta lor, nu
interactioneaza efectiv cu copiii;
 protesteaza in momentul in care i se cere ceva si se insista pentru primirea unui raspuns;
 jocul ii este marcat de un caracter stereotip (foloseste obiectele sau jucariile mereu in
acelasi fel, de exemplu: le inchide/deschide, bate cu obiectele in anumite locuri, le invarte
etc ), ori nu este atras de jucarii ci mai degraba de sticle goale, sfori, pungi etc.;
 nu foloseste obiectele in scopul lor uzual (le linge, le scutura, plimba sticle pe care le
umple si le goleste etc);
 prezinta tulburari senzoriale manifestate uneori prin nevoia de a atinge orice, de a linge,
de a pipai, iar alte ori prin refuzul de a intra in contact cu anumite texturi, de a gusta
anumite alimente etc;
 poate avea comportamente stereotipe: insira si aliniaza obiecte, se invarte ori flutura
mainile sau obiecte mici etc..
 poate prezenta probleme de alimentatie, si probleme ale somnului;
 nu doreste sau nu poate sa foloseasca cuvinte cu sens de comunicare;
 merge pe varfuri, ori are miscari bizare are mainilor si ale corpului;
 ecolalizeaza (repeta la nesfarsit sunete, cuvinte, reclame tv etc).

Clasificarea deficientilor vizuali dupa momentul producerii defectului

Momentul, deci varsta la care a aparut defectul vizual, constituie o problema pentru
psihologia deficientului vizual, mai cu seama in ceea ce priveste bagajul de reprezentari vizuale
de care dispune; se stie insa ca momentul survenirii defectului nu influenteaza numai sfera
reprezentarilor, ci are repercusiuni si asupra nivelului dezvoltarii motricitatii copilului orb,
precum si asupra altor aspecte ale personalitatii deficientului vizual.

In functie de criteriul momentului instalarii defectului vizual, deosebim defecte

congenitale, defecte survenite (in copilaria timpurie, la varsta antescolara, prescolara, scolara) si
defecte tardive. Orbii congenitali sunt complet lipsiti de reprezentari vizuale, iar la orbii cu
defect vizual survenit - tinandu-se cont de timpul care a trecut de la aparitia defectului pana la
varsta actuala - se pastreaza o serie de imagini vizuale care pot avea o influenta insemnata asupra
particularitatilor psihologice individuale. Orbii congenitali sunt complet lipsiti de reprezentari
vizuale, atat studiile mai vechi, cat si cele mai recente, remarcand importanta tiflopsihologica a
reprezentarilor vizuale recomanda mentinerea acestor imagini pe o perioada cat mai indelungata
dupa instalarea defectului, precum si valorificarea lor in procesul de invatamant.

Astfel, T. Heller deosebeste, in functie de participarea experientei optice la definirea

profilului psihologic al deficientului vizual, urmatoarele grupe de orbi:

a) orbii congenitali si cei care au orbit in primul an de viata; persoanele care fac parte din
aceasta grupa sunt lipsite de orice experienta optica, viata lor psihica nefiind influentata de
reprezentarile vizuale;

b) orbii la care defectul a survenit la varsta de 2-4 ani - la acesti deficienti se remarca,
mai ales in perioada imediat instalarii cecitatii, o interventie a reprezentarilor vizuale, care
participa la "interpretarea" datelor tactil-kinestezice, fiind vorba deci de o stransa
interdependenta a modalitatilor tactil-vizuale; reprezentarile vizuale se sting treptat, insa
dezvoltarea receptiei tactil-kinestezice nu are loc in mod "autonom" ca la orbii din nastere;

c) copiii care au orbit dupa varsta de 4 ani; acestia dispun de un bagaj insemnat de
reprezentari vizuale; datele tactil-kinestezice si auditive le evoca intotdeauna imaginile vizuale
anterioare (proces denumit vizualizare);

d) copiii orbi cu resturi de vedere - chiar daca acestea sunt minime si permit numai perceperea
luminozitatii si a unor raporturi spatiale vagi (marimea obiectelor si distanta aproximativa) -
recurg, de asemenea, la vizualizare, imaginile vizuale "interpretand" imaginile tactil-kinestezice.

SINDROMUL DOWN
Sindromul Down este o boala genetica ce afecteaza omul si consta in prezenta a 47 de
cromozomi in loc de numarul normal de 46 de cromozomi. Potrivit definitiei din Dictionarul
Explicativ Roman, cromozomul este "corpuscul al nucleului, purtator al caracterelor ereditare,
care se formeaza in timpul diviziunii celulei si care este variabil ca forma la fiecare specie."
In cele mai multe cazuri, sindromul Down apare cand exista o copie a cromozomului 21.
Aceasta forma a sindromului Down se numeste Trisomia 21. Prezenta unui cromozom in plus
cauzeaza problemele in modul in care se dezvolta atat corpul, cat si creierul. Sindromul Down
este cea mai frecventa cauza unica de malformatii congenitale umane.
Simptomele sindromului Down pot varia de la persoana la persoana, si pot varia de la
simptome usoare pana la simptome severe. Cu toate aceastea, copiii afectati de sindromul
Downs, au un aspect usor recognoscibil.
Capul poate fi mai mic decat deobicei sau de forma neobisnuita. De exemplu, capul poate fi
rotund, si plat in partea din spate. Coltul interior al ochilor poate fi rotungit in loc de ascutit.
Printre semnele fizice intalnite deobicei includem urmatoarele:
- Reducerea tonusului muscular la nastere
- Excesul de piele la ceafa
- Nasul turtit
- Articulatii despartite intre oasele craniului
- O singura incretitura in palma
- Urechi mici
- Gura mica
- Ochi oblici orientati in sus
- Maini scurte si late, cu degete scurte
- Pete albe pe partea colorata a ochiului
In ceea ce priveste dezvoltarea fizica, aceasta este mai lenta decat in mod normal. Majoritatea
copiilor cu sindromul Down nu ajung niciodata la greutatea medie a unui adult.
Copiii mai pot avea, de asemenea, intarzieri in dezvoltarea mentala si sociala. Dintre problemele
comune, amintim:
- Comportament impulsiv
- Judecata slaba
- Acordarea atentiei pe o perioada scurta de timp
- Invatare lenta
Pe masura ce copiii cu sindromul Down cresc si isi dau seama de afectiunea lor, si implicit de
limitarile acesteia, ei pot sa se simta frustrati si nervosi.
La bebelusii cu sindromul Down, pot fi intalnite diferite afectiuni medicale, incluzand:
- Afectiuni ale inimii, de exemplu defect septal atrial sau defect septal ventricular
- Dementa, o forma de Alzheimer
- Probleme ale ochiilor, precum cataracta (majoritatea copiilor cu sindromul Down poarta
ochelari)
- Varsaturi precoce si masive, care pot fi un semn al unui blocaj gastro-intestinal
- Afectiuni ale auzului, cauzate probabil de infectii regulate ale urechii
- Probleme la nivelul soldurilor si existenta riscului de dislocare
- Probleme cronice de constipatie (pe termen lung)
- Apneea de somn (din cauza gurii, gatului, si cailor respiratorii, reduse la copiii cu sindromul
Down)
- Dintii care apar mai tarziu decat in mod normal si in zone care poate cauza probleme cu
mestecatul alimentelor
- Probleme cu tiroida