Sunteți pe pagina 1din 8

Cap XI.

ADOLESCENTA TRANZITIA DE LA COPILRIE LA MATURITATE

n culturile vestice, tranzitia de la copilrie la maturitate necesit trecerea prin ctiva ani de adolescent, perioad a vietii adeseori descris ca fiind cea mai tulburat, cea mai stresant si cea mai dificil dintre toate stadiile dezvoltrii. n soc primitive, aceast trecere este marcat de ritualuri si ceremonii. Ceremoniile nu sunt ntotdeauna plcute, dar n cele mai multe dintre cazuri au ca rezultat convingerea individului c este de aici nainte un adult, care are toate responsabilittile si privilegiile asteptate de la aceast perioad de vrst. Spre deosebire de soc primitive, n soc contemporane, cu f rare exceptii, nu exist un cadru n care copilului i se spune c de astzi a devenit adult, a devenit femeie sau brbat, el trebuie s descopere singur acest important moment al vietii lor. Si aceast descoperire este cu att mai dificil cu ct nu exist nici o demarcatie clar pt trecerea de la o etap la alta de viat. n societatea contemporan, trecerea de la copilrie la maturitate este prin definitie mult mai lung. Aceasta si pt c adolescentii se confrunt cu o dezvoltare accentuat pe numeroase planuri. Havighurst (1976) sugereaz c 2 sunt cele mai importante planuri ale dezvoltrii n adolescent, n care sunt incluse profesiunea si procesul profesionalizrii, precum si aria relatiilor Levinson (1978) accentueaz asupra schimbrilor ce au loc n relatiile adolescentilor si pe problematica explorrii mediului social, n timp ce Erikson (1968) se axeaz pe problematica intimittii si pe cea a devotamentului fat de obiectivele fixate. Super (1963) arat c explorarea mediului social si cristalizarea alegerii vocationale sunt cele mai importante directii de dezvoltare ale perioadei adolescentei, dar si a perioadei de tinerete sau de adult tnr.
11.1. SUBSTADII ALE ADOLESCENTEI

n numeroase studii aceast perioad este divizat n mai multe etape sau stadii si autorii nu i acord acelasi interval; de ex, J. Piaget consider adolescenta ntre 15 si 18 ani, iar A. Gesell, ntre 10 si 16 ani. Alti cercettori mpart perioadele de la 11 ani pn la 20 de ani n 4 stadii: - preadolescent, - adolescent timpurie, - adolescenta mijlocie si - adolescent trzie. UNESCO apreciaz c vrsta tineretii se ntinde ntre 14 si 28/30 ani. Ursula Schiopu s E. Verza propun cteva stadii ale adolescentei: - preadolescenta, - adolescent propriu-zis (16-18 pn la 20 de ani) si - adolescenta prelungit care cuprinde tineretul integrat n forme de munc sau studii (18/20-25 ani). N. Radu arat c exist mai multe tendinte atunci cnd sunt comparate periodizrile conferite adolescentei: - tendinta de topire a adolescentei n copilrie, - tendinta de contopire a adolescentei cu tineretea, - tendinta de separare a adolescentei de alte vrste; o caracteristic, a periodizrilor realizate de pedagogi si psihologi, spune autorul, este tendinta de definire a adolescentei prin comportamente specifice.
11.2. DEZVOLTARE FIZIC LA PUBERTATE SI ADOLESCENT

Biologic, adolescenta semnific perioada de la pubertate la maturitate, alteori adolescenta este descris ca ncepnd cu pubertatea si ncheindu-se n perioada adult. Perioada este caracterizat de schimbri rapide si cresteri explozive n greutate si n nltime. Pubertatea semnificnd de fapt maturarea sexual, pubescenta se refer la acele schimbri care au ca rezultat maturitatea sexual. Aceste schimbri au loc n pubertatea trzie sau n adolescenta timpurie. Pubertatea sau nubilitatea (Malmquist, 1978) este echivalent cu maturitatea sexual si deci capacitatea de reproducere. Jersild (1963) spune c nainte de pubertate individul este copil, dup aceast perioad el este capabil s aib copii. Problema n definirea puberttii, si din acest pdv, o reprezint dificultatea de a determina exact momentul cnd o persoan devine fertil. Cercetri mai vechi luau ca repere momentul cnd fetele aveau prima menstr pt a fixa momentul de debut al puberttii. Acum este cunoscut faptul c foarte frecvent fetele nu sunt fertile aproape un an dup prima menstruatie (menarh). Cu att mai mult, acest criteriu este greu de identificat la bieti. n acest moment este aproape general acceptat faptul c maturitatea sexual este de 12 ani la fete si 14 la bieti (Lefrancois), dup care

urmeaz o perioad de crestere exploziv. Acesta este motivul pt care alti autori au apreciat cresterea exploziv drept criteriu de intrare n perioada puberttii. Perioada de crestere rapid ns poate debuta n jurul vrstei de 9-10 ani la fete si 11-12 ani la bieti. Dup Ursula Schiopu si E. Verza (1981), pubertatea corespunde la rndul ei mai multor stadii: - etapa prepuberal (10-12 ani), - pubertatea propriu-zis (12-14 ani) - si momentul postpuberal, considerat putin diferentiabil de momentul preadolescentei (de la 14-16/18 ani). Datorit cresterii explozive si inegale, nftisarea adolescentului nu este ntotdeauna armonioas. Acesta este un motiv pt care majoritatea adolescentilor se preocup intens de felul cum arat (Fraziev si Lisanbee, 1950). Probleme precum cosurile, dintii neregulati, pielea gras, ochelarii, toate aceste lucruri ce pot prea minore devin adevrate probleme existentiale n aceast perioad, de ele ngrijorndu-se n egal msur si fetele si bietii. Cresterea exploziv este o provocare pt psihicul adolescentului, el trebuind s nvete s se adapteze noii aparente ntr-un ritm de multe ori prea rapid. ntre 10 si 18 ani, masa corporal creste cu mai mult de 100%, iar nltimea cu 27%; de asemenea, adolescentul la 14 ani atinge n medie 95% din talia adult. Perimetrul toracic nregistreaz valori de crestere aproape duble fat de perioada precedent. Se produc modificri sensibile, n greutate, lungime, n perimetrul diferitelor segmente cu schimbri ale raportului dintre ele, ndeosebi preadolescenta (de la 11/13 ani la 14/15 ani) este marcat de o crestere si dezvoltare impetuoas att sub aspect corporal extern, ct si n functiile diferitelor organe. ntr-un timp relativ scurt, apar elemente noi, care imprim o restructurare profund a ntregului organism al preadolescentului. Se cstig n nltime 20-30 de cm fat de perioada anterioar, n greutate 4,5 kg/anual si are loc o crestere rapid a scheletului. Puseul de crestere la bieti ncepe de obicei cu aproape 2 ani mai trziu dect la fete si dezvoltarea n nltime la bieti continu o perioad mai mare de timp dect la fete. Cresterea n nltime se realizeaz mai ales pe seama membrelor, n vreme ce toracele si bazinul rmn n urm. De aici, nftisarea nearmonioas a preadolescentului; minile si picioarele lungi, pieptul czut si ngust si, ca urmare, nftisarea adolescentului este relativ nearmonioas. Tot asa, musculatura corpului se dezvolt mai lent dect scheletul, fapt ce conduce la o anumit stngcie a miscrilor preadolescentului. n preadolescent, un loc deosebit de important l ocupa nceputul maturizrii sexuale. n intervalul de la 12 la 14 ani, la fete, si la 14 la 16 ani, la bieti, are loc dezvoltarea caracterelor sexuale primare si secundare. n cadrul dezvoltrii caracteristicilor sexuale primare, mentionm ovulatia la fete si o crestere a dimensiunilor vaginului, clitorisului si uterului, n timp ce la bieti are loc o dezvoltare a penisului si a testiculelor si o dezvoltare functional caracterizat de debutul producerii spermei. ntre caracteristicile sexuale secundare, mentionm aparitia menstruatiei la fete si a secretiei seminale la bieti, cresterea prului n regiunea pubisului si n axil, schimbarea vocii, aparitia pilozittii faciale la bieti, dezvoltarea glandelor mamare la fete. La fete, dezvoltarea bustului se coreleaz cu dezvoltarea bazinului, care capt conformatie diferit de cea a bietilor. Cresterea statuar a adolescentului este corelat cu maturizarea functiei de reproducere. n ultimele decenii, se remarca aproape n toate trile un fenomen al amplificrii vitezei de crestere si al diferentierii somatice a copiilor, paralel cu o dezvoltare psihic precoce. Indicii cresterii somatice, ca si ai maturizrii sexuale cunosc un devans semnificativ n raport cu perioade situate cu cteva decenii n urm. Potrivit datelor statistice, copiii de vrst scolar au n medie cu 10 cm si cu 5 kg mai mult dect copiii de aceeasi vrst de acum 7-8 decenii. De asemenea, vrsta medie a maturizrii sexuale a cobort cu aproape 2 ani si chiar mai mult. Acest fenomen de acceleratie este pus, n primul rnd, pe seama unui complex de factori legati de procesul de urbanizare, de mbunttire a conditiilor de viat, n special a alimentatiei, la care se adaug mediul din ce n ce mai complex si mai bogat n stimuli de variate tipuri. Momentul puberttii este si momentul de diferentiere ntre sexe n ceea ce priveste forta muscular. Comparativ cu forta muscular a adultilor de sex masculin, se poate observa c la 14 ani fetele au 50% din aceasta fort, iar bietii 60%; la 18 ani, forta muscular a bietilor creste pn la 90%, n timp ce la fete la aceeasi vrsta ea ajunge numai la 60%. Are loc perfectionarea activittii motrice si sub aspectul preciziei si coordonrii miscrilor si creste rezistenta la efort; capt finete reglajul nervos al miscrilor. Schimbrile survenite n dinamica dezvoltrii se rsfrnge asupra nftisrii generale a corpului adolescentului: dispare disproportia dintre trunchi si membre aprut n perioada de crestere accelerat din preadolescent, creste volumul relativ al cutiei toracice si al bazinului (mai ales la fete); de asemenea, se mreste craniul facial cu muschii mimicii, astfel nct se definitiveaz trasturile fetei caracteristice adultului. Se echilibreaz presiunea sanguin, iar reglarea nervoas a aparatului cardiovascular devine tot mai perfect si se stabilizeaz activitatea sistemului endocrin. Se ncheie prima perioada a maturizrii sexuale, proces care continu lent pn pe la 22-23 de ani. n perioada adolescentei, dpdv morfologic, creierul e n linii mari constituit (nc de la 6 ani, el atinge 85-90% din greutatea final

constatat la 24-25 de ani). Are loc un proces de perfectionare functional a neuronilor scoartei cerebrale. Procesele de analiz si sintez devin tot mai fine, se accentueaz functia reglatoare a limbajului intern.
11.3. CONSECINTE ALE DEZVOLTRII FIZICE N PLANUL DEZVOLTRII SOCIALE

Aparenta fizic este un criteriu al maturizrii. Cresterea exploziv nu se realizeaz n ritmuri egale pt toti adolescentii. De aceea, vom avea n grupul de adolescenti de 15 ani unii mai bine dezvoltati, altii mai putin, att la fete, ct si la bieti. Aceste diferente au consecinte n planul dezvoltrii sociale si personale. Pt bieti, maturizarea precoce este un avantaj, iar maturizarea trzie este un dezavantaj n relatiile sociale. Studii longitudinale au pus n evident c maturizarea precoce sau trzie are o contributie important n adaptarea social (Jones, 1965). Bietii care se maturizeaz mai devreme se adapteaz mai bine, sunt mai populari, mai ncreztori n sine, mai agresivi si cu mult mai mult succes n relatiile heterosexuale. Ei dezvolt o imagine de sine mai pozitiv dect ceilalti. Cei a cror dezvoltare este mai lent au dificultti n adaptare, sunt nelinistiti, sunt mai nencreztori n fortele proprii si dezvolt o imagine de sine mai putin pozitiv. n ceea ce priveste efectul maturizrii timpurii la fete, prerile sunt contradictorii. Se stie deja c fetele n adolescent au un avantaj de dezvoltare de aproximativ 2 ani. Dac maturizarea timpurie se petrece n anii puberttii, fetele pot fi dezavantajate de aceast maturizare, preocuprile lor fiind altele dect ale grupului de vrst, astfel c ele pot fi ntr-un fel marginalizate (Lefrancois). Dac maturizarea timpurie apare la vrsta adolescentei, atunci ea devine un avantaj ca si n cazul bietilor. Aceasta nu nseamn c maturizarea timpurie sau trzie afecteaz n mod cert toti indivizii dintr-o generatie si nici c cei favorizati initial de maturizare rmn favorizati pe parcursul ntregii dezvoltri. Este doar de semnalat c gradul de maturizare al adolescentului afecteaz dezvoltarea sa social si personal.
11.4. CARACTERISTICI ALE DEZVOLTRII PSIHICE

Dup Maurice Debesse, functiile adolescentei se pot exprima sintetic astfel: - de adaptare la mediu; - de depsire; - de definire a personalittii. n consecint, are loc acum un proces de dezvoltare, la finalul cruia ne vom afla n fata unor structuri psihice bine nchegate si cu un grad mai mare de mobilitate (Golu, Verza, Zlate, 1993). n aceast perioad, se pot constata confruntri ntre comportamentele impregnate de atitudinile copilresti si cele solicitate de noile cadre sociale n care actioneaz adolescentul. Transformrile psihice la care este supus adolescentul sunt generate de nevoile si trebuintele pe care le resimte att de nevoile aprute nc n pubertate, ct si de noile trebuinte aprute n adolescent. Dup M. Zlate (1993), adolescentul se confrunt cu o serie de nevoi sau nevoile descrise n perioadele anterioare cunosc o prefacere semnificativ: - nevoia de a sti, - de a fi afectuos, - de apartenent la grup, - de independent - si nevoia modelelor. Nevoia de a sti este prezent ncepnd cu perioada scolarului mic; acesteia i se adaug la pubertate nevoia de creatie, care se transform n adolescent n nevoia creatiei cu valoare social. Nevoia de a fi afectuos ia forma unui nou egocentrism, care treptat se dezvolt n reciprocitate afectiv pe parcursul maturizrii afective si emotionale. Nevoia de grupare si pierde caracteristica neselectiv, devenind axat pe criterii si preferinte. Nevoia de independent, de autodeterminare a puberului devine nevoia de desvrsire, autodepsire, autoeducare n adolescent. Nevoia de imitatie a scolarului mic devine nevoia de a fi personal la pubertate, iar n adolescent se transform n nevoia de a fi unic n prima parte a perioadei, ca apoi s se manifeste nevoia de a se exprima ca personalitate (Zlate, 1993, p. 158). Sub imperiul acestor nevoi, adolescentul dezvolt instrumentarul psihic necesar; se dezvolt si se consolideaz structurile gndirii logico-formale, capacitatea de interpretare si evaluare, de planificare, de anticipare, de predictii, spiritul critic si autocritic, se dezvolt caracterul de sistem al gndirii. Satisfacerea nevoilor de autodeterminare si autoeducare se datoreaz maturizrii sociale, constientizrii responsabilittilor ce-i revin, precum si datorit implicrii n alegeri vocationale. Jean Rousselet(1969) identific mai multe tipuri de conduite dezvoltate n adolescent: - conduita revoltei; - conduita nchiderii n sine; - conduita exaltrii si afirmrii.

Conduita revoltei contine refuzul de a se supune, manifestri de protest, de rzvrtire. Revolta este directionat initial mpotriva familiei, apoi apare revolta mpotriva scolii, prin refuzul de a accepta o autoritate recunoscut pn atunci, revolta mpotriva moralei si a bunelor maniere, ncercarea sa de a se elibera de constrngerile sociale, suspectate de adolescent de ncercarea de a-i anihila personalitatea n plin dezvoltare. Conduita nchiderii n sine este similar cu o perioad de introspectie. Introspectia conduce la un examen al propriilor posibilitti si aptitudini, iar adolescentul nu se sfieste s-si accepte dovezile propriei slbiciuni. Adolescentul insist, spune Jean Rousselet, asupra studierii defectelor sale, dar aceast introspectie, pe lng construirea unei imagini de sine, conduce la reflectii privind locul lui ca individ n societate si, chiar mai mult, apar ntrebri si reflectii cu privire la locul si rolul omului n univers. Tendinta ctre introspectie si nclinarea spre visare sunt caracteristice adolescentei. Perioada de exaltare si afirmare survine n momentul n care tnrul se simte capabil de a valorifica resursele dobndite prin informare si introspectie. Elanul acesta este rodul unei ndelungate maturizri a personalittii si constituie o reactie mpotriva sterilelor lui visri de odinioar (Rousselet, 1969, p. 137). Aceast maturizare si are sursa n maturizarea proceselor psihice.
11.5. DEZVOLTAREA INTELECTUAL

Perioada adolescentei si preadolescentei este perioada de maxim a cresterii capacittilor perceptive si de reprezentare. Creste activitatea senzorial si se modific pragul minimal si maximal al diversilor analizatori si pragurile diferentiale (Ursula Schiopu, 1963). Creste acuitatea vizual, capacitatea de acomodare, vederea la distanta (gradul de distant), se lrgeste cmpul vizual, creste acuitatea vizual si vederea sub unghi mic, precum si vederea fin a detaliilor a amnuntelor. Sensibilitatea auditiv se dezvolt foarte mult pe linia reproducerii, ntelegerii nuantelor din vorbire, a identificrii obiectelor sau fiintelor dup nsusiri perceptive auditiv. Interesul pt muzic si pictur, frecvent n preadolescent si adolescent, sustine cresterea si antrenarea sensibilittii vizuale si auditive. Se dezvolt gustul, mirosul, sensibilitatea cutanat. Are loc erotizarea sensibilittii. Ca urmare, se restructureaz si procesele perceptiei. Observatia este folosit pt a verifica, pt a ntelege si pt a dezvolta teme proprii de interes, perceptia fiind clar potentat de interesul strnit de un anume domeniu, obiectiv, problem. Adolescentul dispune de o perceptie complex, voluntar si perseverent (Ursula Schiopu, 1963). Se dezvolt atentia voluntar, iar atentia involuntar si postvoluntar si modific mult aspectul, devin mai eficiente. Sunt structurate noi particularitti ale atentiei datorit sporirii cunostintelor, datorit lrgirii intereselor de cunoastere si datorit cresterii spiritului de observatie. Sunt capabili de eforturi sporite pt controlul atentiei si sunt constienti de anumite deficiente si, relativ, n msur a le corija. Are loc o schimbare calitativ a memoriei, si anume, se mbogteste cu memoria logic, se mbogteste capacitatea de operare cu scheme logice. n msura n care gndirea si atentia extrag esentialul dintr-un material, memoria adolescentului poate opera cu aspecte esentiale. Memoria opereaz acum mai frecvent cu reprezentri si notiuni din ce n ce mai bogate si mai complexe. Actualizarea este mai rapid si pt c procesarea informatiei devine mai structurat, ea ncepe chiar cu momentul fixrii procednd la restructurri ce conduc la o organizare mai inteligibil a materialului. Aceasta are consecinte asupra capacittii de nvtare, care devine de 4-5 ori mai eficient dect n perioada micii scolaritti (Ursula Schiopu, 1963). Procesul de nvtmnt solicit foarte mult adolescentul si dezvoltarea gndirii sale este astfel antrenat, mai solicitat n probleme noi, mai complexe si mai variate. Adolescentul capt deprinderea de a rationa logic si sunt ntrite acum capacittile operative intelectuale. Creste randamentul activittii intelectuale prin intermediul algoritmilor de mai mare complexitate. Se dezvolt formele rationale abstracte ale gndirii, se dezvolt posibilitatea de determinare logic a relatiilor dintre fenomene, n cadrul unui sistem deductiv si inductiv, sunt urmrite logic trsturile de similitudine si diferent dintre clase de fenomene, se determin criteriile logice ale clasificrii. n conformitate cu teoria lui Piaget, intrarea n adolescenta presupune desvrsirea stadiului operatiilor formale. Operatiile de gndire devin formale, n conditiile n care se opereaz asupra informatiei prin generalizare si transfer. Generalizarea operatiilor de clasificare sau a relatiilor de ordine duce la ceea ce se numeste o combinatoric (combinri permutri), n cursul creia cea mai simpl operatie const n combinri propriu-zise sau din clasificri ale tuturor clasificrilor (Piaget, Inhelder, 1976). Adolescentul dezvolt acum numeroase alte instrumente de activitate intelectual, cum ar fi: - capacitatea de argumentare, - contraargumentare, - de demonstrare, - elaborare de ipoteze.

Limbajul cunoaste, de asemenea, n aceast perioad, o dezvoltare deosebit. Cunostintele verbale se coreleaz puternic cu extinderea, varietatea si bogtia conceptelor individului, cel putin n msura n care aceste concepte sunt simbolizate prin cuvinte (Carroll, 1979). Ca urmare, creste vocabularul activ si se modific structura acestuia. n relatiile verbale, ncepe s se fac evident un plan logic al vorbirii, ceea ce exprim o electiune analitic foarte dozat a vorbirii. Debitul verbal scris creste de la 3-4 cuvinte pe minut, caracteristic pt scolarii mici, la 10-12 cuvinte pe minut, la scolarii clasei a VIII-a, si peste 20 de cuvinte pe minut, la scolarii clasei a XI-a (Ursula Schiopu, 1963). Se dezvolt debitul verbal, fluenta, flexibilitatea, sunt elaborate stereotipii si algoritmi verbali, care sunt folositi la solutionarea diferitelor situatii, vorbirea devine plastic si nuantat. Un studiu efectuat n Romnia, de Centrul de Studii si Cercetri pentru Probleme de Tineret, n 1995, pe un lot reprezentativ alctuit din 600 de adolescenti, a pus n evident cteva trsturi specifice ale comportamentului lingvistic al adolescentilor: - folosirea cuvintelor de argou si jargon de provenient tigneasc, sau englez, - expresii proprii, toate indicnd n general dezgust, blazare, - dorinta de a iesi n evident. Autorii studiului arat c se poate observa, de asemenea, adoptarea unor elemente ale culturii occidentale, a unor expresii din limba englez si american. Alte tendinte semnalate: - mpletire a limbajului comun cu cel religios, - utilizarea cuvintelor din limba sanscrit, sau cuvinte din limba japonez, toate cutnd expres exotismul (Viorica Tighel, P. Latea, A. Stoenescu, 1996). Cu toate aceste progrese, apar si unele tulburri nespecifice de vorbire (ce se exprim prin sunete parazitare, eliziuni, repetri de cuvinte, anticipri de cuvinte, sunete silabe). Fenomenele acestea se datoreaz unei transportri dezordonate din limbajul interior n cel exterior, fenomen care se atenueaz spre sfrsitul preadolescentei (Ursula Schiopu, 1963). Adolescenta este un stadiu disponibil de dezvoltare cognitiv, care ajunge s se exprime la parametri maximi numai n conditii de stimulare de ctre mediu si educatori si a existentei motivatiei proprii si a implicrii efective n sarcini cognitive (Tinca Cretu,2001).
11.6. DEZVOLTAREA SOCIAL

Adolescenta aduce cu sine o crestere a abilittilor sociale. Se dezvolt capacitatea de comunicare; anterior era mai dezvoltat la fete, acum devine important si pt bieti. Relatiile ntre bieti si fete, dar si relatiile n grupuri de acelasi sex capt o semnificatie profund. Adolescenta este caracterizat de declinul autorittii parentale (Lefrancois) si familiale si cresterea importantei grupului de prieteni. Pt copiii normali, adolescenta este un moment de socializare intens. Pe baza schimbrilor survenite n rolul familiei si a prietenilor, se pot descrie 3 stadii ale socializrii din adolescenta (Lefrancois). 1.n adolescenta timpurie, printii continu s fie importanti dpdv al dezvoltrii sociale. De asemenea, printii rmn un factor important al echilibrului emotional si material. Adolescentii, n aceast etap, sunt dependenti de familie n sens propriu, nu numai dac ne gndim la dependenta material, financiar, de confort, mai ales relativ la siguranta si confortul oferit de familie. Aceast dependent este perceput acum ntr-un mod mai putin plcut dect era perceput n stadiile anterioare de dezvoltare. Nevoia de independent este n fapt cea care conduce la dezvoltarea adolescentului si implicit care conduce la cel de-al 2-lea stadiu al socializrii. 2.Acest al 2-lea stadiu este caracterizat de o stare conflictual att pt familie, ct si pt adolescent. Conflictul este determinat, pe de o parte, de dragostea si atasamentul copilului pt printii si, de dependenta economic si organizatoric de familie si, pe de alt parte, de nevoia de independent crescnd, de nevoia de a apartine si grupului de prieteni n acelasi timp cu apartenenta la familie si nevoia de a fi acceptat n interiorul grupului de vrst. Temele principale de conflict nu se rezum doar la independenta material, ci se concretizeaz n forme precise, cum ar fi diferenta de viziune asupra vietii sociale, interferenta printilor n munca scolar (asteptarea sau criticarea unor rezultate), interferente n viata afectiv (criticarea prietenilor), lipsa sustinerii financiare a unor proiecte personale ale adolescentului. Aceasta nu nseamn c printii si adolescentul sunt cu sigurant ntr-o stare de conflict permanent, prin aceasta sunt doar relevate surse tipice de conflict. Asadar, de la o stare de total dependent fat de printi, adolescentii progreseaz printr-un stadiu intermediar de conflict ctre achizitiile unui al 3-lea stadiu, de relativ independent fat de acestia. 3. Stadiul 3 relative independent fata de parinti. Independenta nou cstigat nu nsemn ruperea tuturor legturilor cu printii si legarea total a adolescentului de grupul de prieteni, ci functionarea adolescentului ca individ n cercul de prieteni independent care duce deseori la conflicte n interiorul familiei. Conflictul ntre generatii este un cliseu (Lefrancois), n care poate fi recunoscut conflictul ntre generatia dominant si grupul de

adolescenti elevi de liceu sau studenti, respectiv noua generatie care se formeaz prin dezvoltare social si personal.
11.7. IDENTITATE SI PERSONALITATE N ADOLESCENT

Carl Rogers (1951), alturi de alti psihologi de orientare umanist, consider sinele ca putnd fi nteles doar dpdv unic al individului, pt c sinele este un concept ce descrie individul din interior si nu poate fi relevat sau cunoscut din exterior fr a-i modifica aproape tot continutul. Identitatea de sine include mai multe componente, printre care: - identitatea fizic, - psihosexual, - vocational, - moral-spiritual, toate acestea exprimndu-se prin caracteristici psihologice si comportamente care afirm si ntresc sinele, personalitatea individului (Iolanda Mitrofan, Ciuperc, 2002). Autorii citati arat c identitatea de sine n perioada adolescentei se poate contura n 3 maniere: - pozitiv, - negativ - si incert, respectiv, criza de identitate, criteriul fiind autoperceptia, felul n care se percep tinerii n raport cu societatea, mediul familial si grupul de prieteni. Autoperceptia si autoanaliza ncepe cu realitatea fizic, cu nftisarea exterioar, conducnd la formarea unei imagini mai mult sau mai putin subiectiv, mai mult sau mai putin complet despre eul corporal-fizic. Autoperceptia se asociaz cu anumite judecti de valoare, conducnd la judecti de tip pozitiv sau negativ. n al 2lea rnd, se percepe ca realitate psihosocial sub aspectul posibilittilor, capacittilor, aptitudinilor si trsturilor caracteriale, formndu-si o imagine mai mult sau mai putin fidel despre eu-l su psihic, spiritual, despre status-ul social, asociat, de asemenea, cu judecti de valoare (Golu, 1993). Imaginea de sine este rezultatul dezvoltrii ontogenetice, structurnd, de asemenea, cele 2 componente de baz ale acesteia: - imaginea eului fizic si imaginea eului spiritual, - psihic si psihosocial. n consecint, autorul citat subliniaz asupra faptului c imaginea de sine este un factor principal mediator ntre strile interne de necesitate si situatiile si solicitrile externe. Imaginea de sine comport mai multe dimensiuni: - perceptia si aprecierea subiectului la un anumit moment, - felul n care subiectul ar dori s fie sau s par c este - si felul n care subiectul consider c este apreciat de ceilalti. Prima dimensiune (perceptia si aprecierea subiectului la un anumit moment) este cea care structureaz comportamentul situational curent, celorlalte 2 revenindu-le un rol reglator de automodelare si autoperfectionare. Unitatea celor 3 fatete ale imaginii de sine realizeaz functia de obtinere si mentinere a identittii. Problematica stimei de sine (self-esteem) n cadrul studiilor asupra dezvoltrii sunt importante pt un nr foarte mare de cercettori, chiar dac aceast tematic fie nu este explicit n lucrrile lor, fie nu folosesc acelasi limbaj. Lucrrile lui Erikson (1968) sunt cele mai explicite privind importanta identittii n procesul dezvoltrii. Dezvoltarea sensului identittii, apreciaz Erikson, aduce cu sine victoria asupra problemelor copilriei si o pregtire autentic n a face fat provocrilor lumii adulte. Doar un sens al ncrederii era cndva necesar copilului s se extind ctre urmtoarea etap a copilriei; acum, la fel de important este achizitia sensului identittii pt a compune deciziile perioadei adulte, cum ar fi alegerea profesiunii sau alegerea partenerului de viat. Nu este ntmpltor c Erikson se opreste asupra identittii mai mult dect asupra oricrei alte achizitii de dezvoltare, reamintindu-ne c n contemporaneitate, spre deosebire de perioada n care Freud si-a dezvoltat teoriile, ne confruntm peste tot n lume cu probleme de identitate, de ras, nationalitate, persoan, profesiune, etc. Adolescentul capt acum un sens al identittii, precum si un coplesitor sentiment al dispersrii identittii, fapt ce reprezint polaritatea acestei faze de dezvoltare. La un capt exist lupta cu privire la integrarea tendintelor interne si externe, iar la captul cellalt exist dispersia, legat de un sens al instabilittii n mijlocul unor solicitri externe si interne confuze. Aceast polaritate trebuie rezolvat ntre limitele perioadei adolescentei, pt a fi prevenite tulburri trectoare sau de durat ale perioadei adulte. Siguranta sinelui plasat n trecut sau n viitor asigur individului o ncredere imediat si superioritatea sa fat de fazele anterioare de dezvoltare. Asa cum copilul se maturizeaz psihic devenind adult, el experimenteaz cresteri corporale rapide, cu important pt schimbrile anatomice si psihologice. ncrederea sa anterioar n corpul su si victoria asupra functiilor sale este deodat zguduit si trebuie recstigat treptat printr-o reevaluare a sinelui. El caut confirmri

din partea colegilor, care sunt, de asemenea, ntr-o perioad de schimbri si mai ales caut aprobare. Ritualurile de pubertate si confirmare religioas servesc adesea ca schimb cultural ntre noul statut al individului nuntrul dezvoltrii sale continue. Rezolutia crizei adolescentine poate lua o mare varietate de forme, cea mai comun fiind cea n care identitatea selectat este conform cu normele societtii si asteptrile individului de la el nsusi. Erikson mai arat, printre altele, si faptul c o functie major a adolescentei prelungite este aceea c ofer un interludiu n care adolescentii pot experimenta o multitudine de roluri n cutarea propriei identitti. Cercetri axate pe respectul de sine (self-esteem) relev interesante corelatii ntre succesul profesional si respectul de sine, sociabilitate, gradul de conformism, creativitate. Alte studii arat legturi ntre prezenta si absenta tatlui n mediul familial si gradul respectului de sine pe care l afirm adolescentii bieti (Rosenberg, 1979). Coopersmith (1967) gseste puternice corelatii ntre modele de crestere a copiilor n familie, caracteristicile parentale si nivelul stimei de sine. De ex, printi cu respect de sine nalt tind s formeze la copiii lor aceleasi cote nalte ale respectului de sine. De asemenea, mamele cu bieti ce dovedesc nalt stim de sine au relatii mai apropiate, mai ncrcate de afectivitate cu fii lor. Bietii care au o stim de sine mai nalt tind s fie mai putin n dezacord cu familiile lor, iar raporturile cu familia sunt mai strnse. Cristalizarea identittii sexuale este un alt moment important al adolescentei. Identitatea sexual se construieste si se dezvolt n general pe prototipul primelor relatii erotice (Iolanda Mitrofan, N. Mitrofan, 1994). Prima si cea mai dificil cucerire a adolescentului este accesul la propriul su corp, acceptarea identittii sale sexule nou constientizat. Trezirea fiintei sexuale l poate perturba emotional si chiar psihosomatic. n unele cazuri, un adolescent cu o mare fragilitate psihic, mai labil si mai putin informat, sau crescut ntr-o atmosfer puritan si restrictiv, poate manifesta fric sau chiar repulsie, ur fat de acest nou corp care i semnaleaz c exist si altfel dect pn acum. El ncepe s sesizeze tendinte, impulsuri uneori imperioase, dorinte, nevoi mai putin familiare si oarecum inedite, un amestec de atractie, de surpriz si de reprimare, pendulnd ntre tentatia autonomiei si auto-constrngere (Iolanda Mitorofan, N. Mitrofan, 1994). Adolescenta este perioada de autoconstientizare a identittii sexuale, perioada n care mai abrupt sau mai lin tnrul se acomodeaz cu propriul corp si noile sale trebuinte. Imaginea de sine are la baz imaginea corporal. Adolescentul se descoper si si descoper corpul n toiul unor mai transformri. Felul n care se cristalizeaz imaginea corporal afecteaz si autoperceptia dpdv sexual. Modul n care adolescentii si percep corpul si consider c sunt perceputi de ceilalti structureaz calitatea si abilitatea interrelationrii, dar mai ales formarea unei identitti sexuale detasate, necomplexate (Ciuperc, 2000). Identitatea sexual se dezvolt si este influentat de modelele parentale, fiind la nceput difuz subintegrat n subidentitatea familiei (Ursula Schiopu, Verza, 1997). Privitor la adoptarea rolurilor feminine si masculine, autorii citati arat c un model parental cu masculinitate redus conduce adolescentii bieti la dificultti de identificare. Cei care au un model puternic conturat ca masculinitate sunt mai siguri pe ei, mai ncreztori, protectori, relaxati, exuberanti, calmi si chiar fericiti. Modele de rol feminin pot fi: - traditionale, - de tranzitie, - moderne. Fetele cu o identificare feminin traditional sunt mai ncrcate de conflicte. Dac modelul matern este traditional, identificarea este mai pasional si facil, dac modelul matern este modern, tinerele cu identificare traditional au dificultti de identificare si identitate mai mari. Foarte importante n dezvoltarea identittii sexuale, si nu numai pt aceasta, sunt relatiile romantice ale adolescentei, relatiile ntre sexe. Perioada adolescentei este predilect pt primele ncercri de relationare romantic ntre sexe, adolescentii fiind nevoiti s fac fat tranzitiei de la felul asexuat n care erau perceputi de ctre ceilalti la a fi din ce n ce mai aproape de a fi perceputi ca indivizi maturi care triesc experienta atractiei sexuale (Benedict, 1938). Tranzitia aceasta este cu att mai dificil cu ct ea se suprapune cu transformri pe toate celelalte planuri, dar si cu numeroase schimbri de roluri, dar mai ales cu formarea identittii (Erikson, 1969), precum si reasezarea relatiilor ntre printi si adolescenti (Steinberg, 1990). Relatiile romantice ntre sexe sprijin dezvoltarea identittii, pe de o parte, iar pe de alt parte, joac un rol important n sprijinirea adaptrii sociale a adolescentilor (Paul si White, 1990). Capacitatea de a relationa pozitiv cu covrstnicii este crucial pt dezvoltarea social si emotionala (Hartup,1993). n alegerea partenerului de relatie, pt adolescent, un factor de influent este grupul de prieteni. n relatia romantic, adolescentul exploreaz felul de a interactiona cu membrii de sex opus si ncepe s fac primii pasi ctre intimitatea matur. Aceasta este evidentiat si de faptul c relatiile timpurii tind s aib o durat scurt n preadolescent si cresc n durat si calitatea intimittii pe parcursul adolescentei trzii. n esent, de-a lungul perioadei de adolescent, relatiile de cuplu sunt exploratorii, dar au rezonant asupra felului n

care adolescentii vor putea face fat viitoarelor relatii de cuplu adulte si reprezint deplasarea ctre o intimitate matur (Paul si White, 1990). n consecint, devine important educatia pt sntatea sexual, care este un proces de formare de atitudini, convingeri si valori despre identitate de sine, imagine corporal, relatii interper-sonale, intimitate si iubire, comunicare, decizie si responsabilitate. Educatia sexual se adreseaz componentelor psihologice (cognitiv, emotionala si comportamental), sociale, biologice si spirituale. Acest tip de educatie se focalizeaz pe 4 obiective fundamentale: - formarea de convingeri, valori si atitudini despre sine si ceilalti, - dezvoltarea deprinderilor de relationare interpersonal, - dezvoltarea responsabilittii fat de sine si fat de ceilalti - si informarea (Adriana Bban, 2001). Adolescenta, arat M. Debesse (1981), este una din perioadele sensibile ale cuceririi personalittii, cu toate c acum aceasta nu este omogen si nici precizat n mod definitiv. Pe baza dezvoltrii capacittilor cognitive, a unui mare volum de cunostinte si a unei relative experiente de viat, adolescentul si formeaz un mod propriu de a ntelege viata si si cristalizeaz o conceptie care ncepe s-l cluzeasc n alegerile pe care le face (Tinca Cretu, 2001). Aceast etap, dpdv al dezvoltrii personalittii, este etapa afirmrii pozitive de sine (Debesse), perioada exaltrii afectivittii, a emotiilor puternice, dar confuze ale puberttii, care cedeaz locul unor sentimente pasionate, al cror obiect este mai precis si pe care imaginatia continu s-l mpodobeasc din belsug cu calitti. Eul este n cutarea unui nou echilibru datorit contactelor sociale mai variate si mai usor de stabilit dect n perioada puberttii. Pt multi studenti, anii acestia constituie vrsta metafizic pt multi ucenici cea a teoriilor si a primelor revendicri sociale. Asa cum o dat cu pubertatea se deschidea un ntreg evantai de caractere, la sfrsitul adolescentei se deschide larg evantaiul formelor de viat definite prim tot attea ierarhii ale valorilor (Debesse, 1981).