CAP XII. PERIOADA ADULT 12.1.

SCHIMBRI N PLAN FIZIOLOGIC

Pe durata ntregului stadiu, exist la maj indivizilor un nivel functional organic stabilizat ca o conditie de fond a desfsurrii bune a tuturor activittilor. H.B. James constat aceast stabilitate pn ctre 60-70 de ani, care se datoreaz SN autonom si hipotalamusului. Pe fondul acestui echilibru organic, se nregistreaz unele modificri discrete ncepnd cu 40 de ani (ex: cele privind modificare tensiunii arteriale, functionarea inimii sau a aparatului respirator). La nivelul SNC, iesirea din functie a unor neuroni (proces care ncepe de la 25 de ani) se accentueaz de-a lungul substadiilor adultului. Se produce si declinul functiilor glandelor sexuale, mai nti la femei si apoi la brbati. Pierderea de tesut osos care ncepe de la 30 de ani se accentueaz usor la 40 de ani si mai departe. Tonusul muscular scade usor n primul substadiu si se resimte mai mult n ultimul. Datorit acestor fenomene, se produc chiar modificri ale siluetei, creste greutatea corporal. Sunt, de asemenea, mai discrete, dar apoi, ncepnd cu 50 de ani, mai evidente, unele schimbri fizionomice, cum ar fi accentuarea trsturilor, ncruntirea si rrirea prului, aparitia ridurilor. Toate aceste schimbri biologice au ritmuri diferite la diverse persoane, n functie de zestrea genetic a fiecruia si de stilul propriu de viat. Ele au un ecou n planul vietii psihice, ndeosebi privind imaginea de sine si stimuleaz gsirea unor modalitti de compensare. Cele mai multe scderi ale capacittilor fizice tin de sensibilitate si de psihomotricitate, mai ales perceptiile vizuale si cele auditive se desfsoar de-a lungul acestui stadiu cu modificri functionale din ce n ce mai accentuate. Astfel, perceptiile vizuale ncep s fie influentate de faptul c scade acomodarea cristalinului. Mobilitatea ocular se pstreaz si se asigur astfel viteza necesar n desfsurarea perceptiilor. Dup 45 de ani, scade capacitatea de extragere a informatiilor din imaginile mai complexe sub presiunea timpului. Sensibilitatea auditiv ncepe s scad putin chiar dup 35 de ani si se accentueaz dup 45 de ani, fr a perturba adaptrile la ambiant. Dac profesia cere astfel de capacitti de auz fin, ele pot fi conservate nc mult vreme. Munca desfsurat n spatii poluate sonor afecteaz puternic auzul. Dup 40-45 de ani scade sensibilitate olfactiv, ct si sensibilitatea tactil, dar solicitrile profesionale privind aceste capacitti le pot mentine la parametrii satisfctori pe toat durata angajrii n munc. Psihomotricitatea are o dinamic nuantat: rapiditatea miscrilor scade chiar dup 30 de ani si se accentueaz n stadiul adult, dar precizia scade la 40 de ani si ceva mai mult dup 50. Ea tinde s fie cel mai bine conservat de solicitrile profesionale. Intensitatea miscrilor scade dup 50 de ani n mod real, dar tinde s fie subiectiv resimtit mai accentuat dect este n realitate. O dinamic deosebit prezint si capacittile de atentie. Ele sunt f mult influentate de solicitrile profesionale si de aceea cercettorii au propus s fie distinse: atentia general de cea profesional. Atentia general este mai mult influentat de naintarea n vrst, ns scderile sunt ceva mai mari ntre 30 si 35 de ani si apoi pn la 50 de ani diminurile sunt mai mici si devin mai accentuate n activittile de lung durat. Atentia profesional poate nregistra chiar unele cresteri n primul substadiu adult. Volumul si distributivitatea cresc mai mult, selectivitatea si gradul de concentrare ceva mai putin si, totusi, semnificativ pt adaptarea la sarcinile profesionale. ncepnd cu perioada adult mijlocie, si aceast form de atentie scade, dar relative putin, fr s perturbe desfsurarea activittilor. Se poate spune c se nregistreaz profesionalizarea acestor capacitti, care, pe de o parte, se desfsoar n forme caracteristice si, pe de alt parte, se mentine la parametri buni mai mult vreme (Tinca Cretu).
12.2. ETAPELE VRSTEI ADULTE

Perioada adult este perioada cea mai bogat si activ a ciclurilor de viat. Este caracterizat de activitate profesional intens, relatii sociale si de munc n expansiune, precum si de extinderea responsabilittilor privind viata de familie. Criteriile diferentierii stadiilor dezvoltrii psihice, dup Ursula Schiopu, E. Verza, sunt: tipul fundamental de activitate tipul de relatii implicate. Ca urmare, autorii propun urm subetape cu anume caracteristici: 1) 35/45 ani este vrsta adult caracterizat de stabilitate, implantatie profesional intens, activitate cumulativ, activ creatoare. Statusurile si rolurile ncep s fie mai ncrcate de responsabilitti. Copiii ncep s frecventeze scoala si creste continutul subidentittii de printe. 2) 45/55 ani vrsta adult propriu-zis, unde continu dezvoltarea planurilor profesionale si sociale, dar are loc diminuarea subidentittilor de sot si printe. Evolutia feminin este relativ mai tensionat si ncrcat de indispozitii si anxietti cu substrat biologic si hormonal (menopauza). 3) 55/65 ani corespunde perioadei adulte prelungite, caracterizat de diminuarea fortelor fizice, este o perioad critic pt femei, fragilizarea lor fizic fiind mai evident, este momentul diminurii acelor 4 subidentitti ntr-un mod variat si inegal. Are loc denuclearizarea familiei si diminuarea pn la anulare a subidentittii profesionale (momentul retragerii din viata profesional). Rmne activ subidentitatea marital si cea socialcultural si are loc tranzitia ctre vrstele de regresie.

Perioada adult dominat de tinerete este dup White (1975) una din cele mai imp, datorit multiplelor structuri ce se solidific acum. Ca urmare, el identific 4 directii de dezvoltare caracteristice: stabilirea identittii eului; independenta relatiilor personale; cresterea intereselor; umanizarea valorilor. C. Gould propune mai multe etape: elevarea de dominant, de la 16 la 18 ani, unde axa comportamental este lupta pt cstigarea independentei, de la 18 la 22, perioada prsirii familiei, unde caracteristica este construirea relatiilor de prietenie ca substitute ale familiei, de la 22 la 28, perioada construirii unei vieti functionale (efective), de la 29 la 34 de ani, perioada crizei de evaluare, de la 35 la 43 de ani, criza relativ la ncheierea perioadei de tinerete, de la 43 la 50 de ani, atingerea unei relative stabilitti, de la 50 n sus perioada maturittii depline, cnd adultul n vrst este axat pe valorizarea activittilor zilnice n detrimentul planurilor de lung durat. Criticile aduse majorittii studiilor privind adultii si dezvoltarea lor, ncepnd cu Erikson si Levinson, au pus n evident faptul c dezvoltarea femeii este diferit n unele aspecte specifice. De ex, din perspectiva eriksonian, multe femei ajung la intimitate nainte de a ncheia procesul formrii indentittii. Din perspectiva lui Levinson, cele mai multe femei urmeaz stadiile propuse de el pt brbati, dar femeile trec prin stadiile respective n mod diferit. De ex, femeile vd cariera n mod diferit fat de brbati, au tendinta de a trata problematica mai degrab ca pe o asigurare, dect ca pe un scop primordial al planului de viat. Problemele legate de echilibrul rolurilor din familie si din profesiune sunt mai imp pt femei dect pt brbati. Femeile triesc diferit criza de la 30 de ani si cele mai multe dintre ele, n aceast perioad, doar schimb ntre ele priorittile de la 20 de ani (de ex, cele legate de profesie cu cele legate de familie) sau adaug noi componente, iar toate aceste alegeri compun starea de stres a perioadei respective. n sfrsit, reevaluarea asociat cu criza de la mijlocul vietii pt brbati tinde s se petreac mai devreme pt femei; de ex, n cazul femeilor care nu au avut copii pn la 30 de ani, exist presiunea reevalurii problemei si luri unei decizii Concluzie perioada adult este una dintre perioadele cele mai pline de variatii si, n pofida propunerilor de periodizare, majoritatea autorilor recunosc faptul c adultii trec prin stadiile propuse de ei pe paliere largi de vrst. Pe de alt parte, trebuie s mai adugm faptul c fiecare aspect al dezvoltrii adultului pe fiecare stadiu este trit diferit, fiind afectat de contextul individual de viat si de propriile trsturi de personalitate.
12.3. ASPECTE CARACTERISTICE ALE GNDIRII SI NVTRII N PERIOADA ADULT

n timp ce unii teoreticieni ai dezvoltrii de orientare cognitiv-comportamentalist (de ex, Kolberg, Piaget) arat c dezvoltarea cognitiv se ncheie n adolescent, altii sustin c abilittile cognitive continu s se dezvolte si n perioada adult (Baltes, Loubovie-Veif, Perry, Schaie, Troumin), focusnd cercetrile lor pe operatiile postformale si pe ideea de ntelepciune ca un construct al cognitiei adultului. Ideea piagetian conform creia dezvoltarea se ncheie cu atingerea stadiului de operare formal, pe de o parte, si c aceasta se petrece n adolescent, pe de alt parte, este pus n discutie de cercetri recente, care prezint al 5-lea stadiu cel al operatiilor postformale. Concluziile studiilor au artat c operatiile postformale includ 3 tipuri de rationamente: gndirea relativist ntelegerea cunoasterii ca fiind dependent de perspectiva subiectiv a celui care cunoaste; gndirea dualist abilitatea de a releva si rezolva contradictii survenite din viziuni/preri contrare; gndirea sistematic capacitatea de a gndi sau de a reflecta la toate sistemele de cunoastere sau de idei. Cercettorii subliniaz faptul c dezvoltarea adultului se situeaz pe un nou nivel care a primit diferite denumiri: postformal, multiliniar (Chandler), pragmatic (Lahouvie-Vief), metacognitiv (Broughton, Gruber, Voneche), stadiul dialectic (Riege) si stadiul formulrii de probleme (Arlin). Comparnd aceste denumiri cu caracteristicile gndirii postformale pot fi evidentiate caracteristicile majore ale gndirii adultului: metacognitiv, dialectic pragmatic. Deosebit de imp pt dezvoltarea adultului este evolutia capacittilor intelectuale, stadiul n care se afl aceste capacitti. Desi nu se stie nc suficient despre aceasta, cert este c devenirea adult nu duce la o degradare

sau o deteriorare a acestor capacitti dect f trziu. Memoria se restructureaz prin maxim de eficientizare la 25 de ani (Lowe), iar dintre componentele memoriei fixarea si pstrarea au o f mare longevitate. Recunoasterea si reproducerea devin mai putin prompte dup 55 de ani, dar memorarea logic este mai rezistent, iar memorarea mecanic scade ntre 40 si 45 de ani. nvtarea ca achizitie de cunostinte atinge maximum la 40/50 de ani si rmne stabil si deschis ca posibilitate pn la 58/60 de ani. Viteza si randamentul nvtrii se dezvolt pn la 21 de ani, dup care se stabilizeaz si scade lent dup 30 (Thorndike). Thorndike nu viza mod special capacitatea de nvtare, ci mai ales o capacitate de ntiprire si de retinere n raport cu vrsta omului (Lowe, 1978). Cercetrile lui Schaie si Strother au demonstrat c naintarea n vrst nu este un factor care s influenteze negativ abilitatea verbal, aceast capacitate rmnnd stabil sau chiar dezvoltndu-se pn n jurul vrstei de 55 de ani (Schwartz, 1989). Prin aplicare Thurstone pt abilitate Primar Mentale Abilities , Schaie a confirmat c nu exist un declin apreciabil al capacittii intelectuale ntre 20 si 50 de ani, nici chiar pn la 60 de ani. Ursula Schiopu si E. Verza (1997, p. 325) arat c fat de perioada anterioar nvtarea cstig n perioada adult: coeziune, capacitate de mbinare a formelor de analiz concret/abstract; extragerea ideilor esentiale, sesizarea mai rapid a semnificativului; critica pragmatic a noului; atitudine clar de refuz a neclarittilor, nevoia de precizie; evaluarea independent a surselor de informare; cerint de aplicare si practic; necesitatea de a completa informatia cu deprinderile, tehnicile, procedeele necesare domeniului. Teoriile cu privire la nvtare n perioada adult sunt centrate n jurul ideii educatiei permanente. Conceptul nvtrii transformative (Transformative Learning) este pus n circulatie de pionierul acestei teorii, Jack Mezirow, autor al lucrrii Transformative Dimensions of Adult Learning, care sugereaz c individul poate fi transformat n procesul nvtrii prin reflectie critic. Un alt teoretician de orientare constructivist, Paulo Friere, descrie procesul constientizrii prin care adultii capt o cunoastere profund a realittii socio-culturale care le modeleaz viata si capacitatea lor de a transforma realitatea prin actiune asupra ei. nvtarea transformativ prin reflectie critic implic: a fi mai reflexiv si mai critic; a fi mai deschis la perspectiva celorlalti; a fi mai putin defensiv si mai deschis la ideile noi. Conform teoriei piagetiene, multitudinea de situatii la care adultul trebuie s fac fat sunt rezolvate sau pot fi rezolvate cu aj operatiunilor logice formale, prin rationamente ipotetice deductive. Experientele recente relev ns c nu toti adultii sunt capabili de operatii logice formale. N. Vintanu (1998) citeaz un studiu realizat n Franta pe 488 de adulti, unde s-a constatat c de fapt 14% din subiecti au o structur intelectual operatorie ncheiat si c 23 % au un nivel f apropiat de aceasta, ceea ce nseamn c app jum nu au probleme majore de rationament logic de un nivel corespunztor. Aceleasi experimente pun n evident c nivelul intelectual nu este omogen. El este concret ntr-un domeniu si operational formal n altul si c nu exist o corelatie direct ntre nivelul de scolarizare si nivelul de dezvoltare a operatiunilor logice, desi o scolarizare mai redus poate implica un nivel logic mai deteriorat. Plecnd de la aceste date, putem confirma unele tendinte n caracteristicile principale ale cunoasterii la adulti: Fixarea asupra concretului; Generalizarea, extrapolarea abuziv; Regruparea incorect a notiunilor; Explicatii tautologice; Interpretare antropomorfic; Confuzia ntre calitti sau atribute ale fenomenelor si relatiilor acestora. Ceea ce se desprinde cert din studiile prezentate, apreciaz N. Vintanu din perspectiva educatiei adultilor, este c adultul nu se situeaz totdeauna la nivelul logic pe care l-ar putea atinge. Mai mult, un nr destul de mare de adulti se situeaz la un nivel intermediar ntre stadiul concret si cel logic, ceea ce duce la fixatie si perceptie a imediatului, la caracterul de tatonare al cunoasterii (ncercare si eroare) . nvtarea permanent atenueaz diferentele n pregtire, prelungeste durata participrii la vrsta activ, lrgeste adaptarea la schimbare si creste randamentul, iar viata activ favorizeaz mentinerea unei bune conditii a nvtrii. Concluzionnd, nvtarea are noi functii n perioada adult, asa cum afirma Bogdan Suchodolscki (1974), nvtarea la vrsta adult este nu numai necesitate social, ci si mijloc de nvingere a alienrii.

12.4. TEORII CU PRIVIRE LA DEZVOLTAREA N PERIOADA ADULT

Psihologia dezvoltrii vrstelor adulte s-a extins relativ recent, investigatiile definind-o ca pe o serie de etape legate de vrst, ct si de evenimente de viat critice cum ar fi: cstoria, grija parental, divortul, somajul, pensionarea, pierderea partenerului, decesul. O teorie care cuprinde ntreg parcursul vietii este aceea a lui E. Erikson (1968). Studii mai recente asupra teoriei lui Erikson conduse de Block (1971) au sprijinit credinta lui Erikson conform creia schimbrile de personalitate apar si n perioada adult. Aceleasi studii au artat c adolescenta este o perioad f imp n dezvoltarea personalittii. n acest sens, un studiu longitudinal realizat de Kahn si colaboratorii (1985) sustine, de asemenea, afirmatia lui Erikson c stabilirea identittii n adolescent are imp crucial pt relatiile intime de mai trziu, studiul punnd n evident c un scor sczut la probe de identitate n 1963 (perioada cnd subiectii se aflau n adolescent) s-a corelat cu situatia marital de peste 20 de ani. ntre teoriile cele mai cunoscute privind dezvoltarea la vrsta adult este teoria lui Levinson, cuprins n lucrarea The Seasons of a Man's Life. Daniel Levinson sustine c cei mai multi adulti consider c viata ncepe la 40 de ani, dar marea anxietate ncepe tot acolo. Conform acestei teorii, la aceast vrst se petrece tranzitia de la anii tineretii la perioada adult si lucrul aceasta se ntmpl fr optimism si sperante mari de viitor. Teoria sa s-a bazat pe interviuri cu 40 de brbati americani, ntre 35 si 40 de ani. Prelucrarea interviurilor a dat posibilitatea lui Levinson s schiteze 4 sezoane de viat: - Copilria si adolescenta; - Perioada adult timpurie (dup 20 de ani pn n jur de 45); - Perioada adult mijlocie (40 - 65 de ani); - Perioada adult n regresie ( de la 65 de ani n sus). Studiul psihologic realizat de Levinson a relevat c 80% din indivizii intervievati au trecut printr-o perioada de criz si reevaluare personal a vietii de pn atunci n momentul tranzitiei vrstei de mijloc. Levinson a sustinut, de asemenea, c 20 % din cei intervievati care nu au trecut printr-o astfel de criz sunt ntr-o faz a negrii si c vor trece cu sigurant prin aceasta mai trziu. Alte cercetri se opun ideii cum c toti indivizii trec cu sigurant prin aceleasi etape si mai ales prin aceleasi crize, argumentnd prin diferentele sociale, culturale si religioase. Cercetrile polemice cu cele ale lui Levinson au subliniat faptul c el a concluzionat n baza unor studii realizate pe o populatie numai de brbati si toti nscuti n America crizei economice din anii '30, respectiv crescuti n perioada caracterizat de recesiunea economic. Levinson nu sustine c strbaterea aceleiasi crize este determinat de o nivelare de motivatii si aceasta nu face ca indivizii ce o ntmpin s fie mai putin unici prin personalitatea lor; el spune ns c exist o succesiune de baz n etapele vietii adulte si c fiecare sezon al vietii este caracterizat de elemente specifice, iar experienta de viat a unei persoane este influentat de problemele fiziologice si sociale, contextul de viat si de momentul sau sezonul de viat n care se petrece experienta respectiv. De ex, ntr-un fel se trieste experienta de a deveni printe la 20 de ani si n alt fel este trit la 40 de ani. Criticii teoriei lui Levinson asupra perioadei adulte timpurii si mijlocii au insistat asupra faptului c el descrie autoperceptiile si orientrile sociale ale unui grup de brbati, dar el sugereaz existenta unui model asemntor si n cazul femeilor (Ann Birch, 2000, p. 270). Brbatii din grupul studiat de Levinson n 1978 au n comun mai multe lucruri: cu toti au crescut n familii stabile, aveau scopuri precise stabilite pt viata lor si au devenit adulti ntr-o perioad de expansiune economic. Criticii teoriei lui Levinson arat c un esantion pe o populatie care acum este la vrsta adult mijlocie nu ar mai avea aceleasi caracteristici socio-economice si, deci, rezultatele ar putea s fie modificate, cci generatiile urmtoare au crescut cnd familiile au devenit mai putin stabile, iar acum si ntemeiaz propriile familii ntr-o lume n care divortul este ceva f comun, pe de alt parte, conditiile socialeconomice n care si-au construit criteriile nu mai era nici pe departe de expansiune economic, ci dimpotriv. n cercetarea sa, Levinson accentueaz si asupra fenomenelor legate de schimbrile de rol social si de adugarea sau cstigarea de noi roluri pt perioada adult. Perioada adulta timpurie: - adaptarea la noile roluri, la implicarea active in noile roluri si acceptarea responsabilitatilor ce survin de aici. Pn la vrsta de 30 de ani, se asteapt de la adultul tnr nsusirea comportamentului parental. O caracteristic ns a generatiilor survenite dup studiul Levinson arat c exist la nivelul populatiei cuprinse ntre 20 si 30 de ani o tendint de amnare a cstoriei, forma de cuplu cea mai frecvent fiind uniunea liber si o crestere a vrstei la care tinerii devin printi, toate acestea indicnd o extindere a vrstei de tinerete si o amnare a intrrii n viata adult. Levinson sustine c ntre 28 si 30 de ani are loc o criz menit a pregti perioada adult mijlocie. Criza se caracterizeaz prin conflictul ntre asimilarea scopurilor vrstei adulte si rmsitele scopurilor vrstei de tinerete

sau chiar a adolescentei trzii. Suportul n solvarea crizei este nevoia de independent, ca vector de dezvoltare a visului. Visul sau proiectia despre viitor, n conceptia lui Levinson, este conceptia despre lume si viat reorganizat n baza valorilor noului stadiu de vrst, asociat cu scopurile de viitor, respectiv planul de viat care asigur energia si motivatia mplinirii lui. Modul cum se relationeaz individul cu visul su este considerat de Levinson ca fiind crucial, altfel spus, dac visul nu devine o parte a vietii sale el poate muri, si pierde simtul scopului n viat si simtul responsabilittii (Ann Birch, 2000). Perioada adult mijlocie - confrunt individul cu noi probleme. Un brbat de 40 de ani este apreciat de cei inferiori ca vrst mai degrab ca un printe dect ca un partener sau covrstnic. Aceast perceptie apare ca o mare surpriz pt brbatul de vrst mijlocie. Aceasta este perioada de consolidare a scopurilor de viat dobndite n perioada anterioar. Tranzitia ctre perioada adult mijlocie se realizeaz pe un interval de circa 5 ani, n jurul vrstei de 40 de ani. Acum are loc o alt reevaluare din perspectiva visului ca scop de viat, o reevaluare ce presupune compararea ntre realizri si elementele fixate n scopul de viat. Acum se petrec ajustri sau aducerea obiectivelor mai aproape de realitate si posibilitti. Discrepantele survenite ntre scopuri si realizri pot conduce individul la crize semnificative n aceast perioad, astfel c stabilitatea psiho-afectiv este dat de tocmai capacitatea individului de a accepta discrepantele. n The Seasons of a Man's Life, Levinson arat c visul ca si scop de viat este n general att de complex, nct este f putin probabil s fie complet ndeplinit. Scopurile de viat pot fi nerealiste, neadecvate. Succesele modeste nu sunt msuri cu care se opereaz la acest nivel si de cele mai multe ori evenimentul culminant al perioadei adulte face parte din categoria mici succese ce sunt apreciate n termenii de succese imperfecte, dac nu ca ratri. Acesta face ca evenimentul culminant al vietii adulte s fie catalizatorul concluziilor cu privire la raportul ntre vis si realitate sau realizri. Criticile aduse studiului au artat necesitatea unei cercetri transculturale si de studiu privind dinamica dezvoltrii femeilor n perioada adult (Roberts si Newton, 1978). n general, procesul evolutiv legat de vrst al vietii femeilor pare s fie f asemntor cu cel al brbatilor, diferente apar n ceea ce priveste visul, respectiv putine si-au propus scopuri ocupationale Caracteristicile visului ca scop de viat, la femei, Visul este mai complex si mai difuz dect al brbatilor, reflect un conflict ntre scopul personal si obligatiile fat de ceilalti; o alt caracteristic este aceea c un exist mentorul care n teoria lui Levinson are un rol imp n dezvoltarea carierei la brbati. Tranzitia de la 30 de ani este la fel de important, dar dac pn la 30 de ani orientarea era spre carier, ea si modific cursul spre familie, si invers. Criticile aduse studiului Roberts si Newton (1978) sunt cele legate de mrimea esantionului si de faptul c se refer doar la populatia american, ca si n cazul studiului lui Levinson. n concluzie, priorittile din viata femeilor difer de cele ale brbatilor, accentul cade pe relatii mai mult dect pe cariera profesional. O alt teorie interesant cu privire la raportul ntre generatiile adulte este cea a filosofului spaniol Ortega y Gasset. El defineste 5 generatii, din care 4 sunt mature: copilria, tineretea, initierea, dominanta si btrnetea. Ceea ce el numeste initierea este perioada care include tranzitia spre perioada adult mijlocie si face trecerea spre perioada pe care el o denumeste a generatiei dominante. Generatia dominant este cea n care se asteapt de la indivizi s-si asume conducerea, autoritatea si responsabilitatea. Conform ideilor filosofului Ortega y Gasset, cele mai importante perioade sunt cea de initiere si cea dominant. Relatia dintre ele si felul n care autoritatea trece de la una la cealalt afecteaz dezvoltarea societtii. 12.5. Caracteristicile personalitatii la varstele adulte Personalitatea sntoas la vrsta maturittii, spune Allport (1991) si stpneste n mod activ mediul, manifest o anumit unitate a personalittii si este capabil s perceap n mod corect lumea si pe ea nssi. Maturitatea personalittii nu are o relatie necesar cu vrsta cronologic (Allport, 1991), dar expectanta social aliniaz vrsta adult cu maturitatea. Dup Allport, criteriile de maturitate ale personalittii sunt 6: tului eului; cald a eului la ceilalti; tional (autoacceptarea); tie realist, abilitti si sarcini; tie si umor; tii.

Extensiunea simtului eului presupune dezvoltarea intereselor puternice n afara eului. Aceste interese se refer la participarea autentic a persoanei n cteva sfere semnificative ale efortului uman. A participa nu este acelasi lucru cu a fi activ, spune Allport, iar domeniile sunt: economic, educational, recreational, politic, domestic si religios. Dac nu s-au dezvoltat interese autonome n unele din aceste domenii dac munca noastr, studiul nostru, familia noastr, ocupatia favorit din timpul liber, politica sau aspiratia religioas, nu au devenit personale n mod semnificativ nu putem fi calificati ca personalitti mature (Allport, 1991). n virtutea extensiunii eului, persoana matur este capabil de o mare intimitate n capacitatea sa de a iubi. Alturi de intimitate se afl compasiunea, respectiv ntelegerea conditiei umane a tuturor oamenilor. Raportarea cald la ceilalti presupune, deci, din perspectiva lui intimitate, compasiune, dar si tolerant si structura de caracter democratic. n contrast, exemplific Allport, persoana imatur doreste mai mult s fie iubit dect s druiasc iubire. Autoacceptarea, toleranta la frustratie, sentimentul securittii, autocontrolul caracterizeaz achizitia securittii emotionale. Persoanele mature sunt centrate pe probleme. Ceea ce este obiectiv este demn de fcut. Acest fapt nsemn c imboldurile egoiste ale satisfactiei impulsului, plcerea, mndria, starea de defensiv pot fi toate uitate pentru lungi intervale de timp, deoarece implicarea ntr-o sarcin le preia. Acest criteriu special poate fi pus n legtur cu scopul responsabilittii care este subliniat de gnditorii existentialisti. Sintetiznd, Allport arat c o persoan matur va fi n contact strns cu ceea ce numim lumea real. Va vedea obiectele, oamenii si situatiile asa cum sunt si va fi implicat ntr-o activitate (munc) relevant pt sine. Prezenta umorului, ca o caracteristic a personalittii mature face individul capabil s perceap dezacordurile si absurdittile prezente nluntru, propriile calitti si valori. Allport mai adaug si faptul c personalitatea matur reclam o ntelegere clar a scopului vietii n termenii unei teorii inteligibile. Pe toat perioada, continu modelarea personalittii si este legat de adaptarea profesional si social. n a 2-a perioad a vrstei adulte, se constientizeaz simtul reusitei si al mplinirii sau al nereusitei si al nemplinirii. O dat cu apropierea retragerii din viata activ, adultul se pregteste pt dezangajare profesional cu tot ce implic aceasta. Problematica privind adaptarea profesional si social pt perioada adultului tnr este abordat dup Ursula Schiopu, E.Verza (1997) drept consecint a 3 tipuri de situatii: 1. disconfortul socului realittii, inadaptarea profesional, investitii mari de aspiratii si responsabilitti neadaptate profesiunii exercitate; 2. adaptare restrns, fr investitii de aspiratii, dar cu efort de realizare profesional si a aptitudinilor; 3. adaptare gradat, investitie de aspiratii cresctoare, flexibilitatea acestora, posibilitti multiple de dezvoltare. Perioada adult de stabilizare, 34-45 de ani, este caracterizat de faptul c pot interveni modificri ale proportiilor celor 3 categorii de relatii. Perioada adult II 45-55 de ani se petrece constientizarea reusitei/nereusit ei; mplinirii/ nemplinirii, simt al ratrii latente/active Perioada adult III are loc dezangajarea profesional si un nou soc al realittii. Activitatea profesional constituie aspectul cel mai reprezentativ pt persoana adult. Persoanele de 35-40 de ani care ajung la functii medii n ierarhia profesional sesizeaz diferenta fat de generatia mai tnr, acest fapt se constientizeaz ca un plus de experient practic si ca o cerint de perfectionare teoretic. Viata profesional si integrarea n comunitate devin mai intense si mai pline de responsabilitti. Relatia ntre modelarea personalittii si profesiune este recunoscut de majoritatea autorilor si contureaz numeroase teorii. ntre acestea, teoriile dezvoltrii pun accent pe aparitia unor alegeri succesive si dispunerea lor n cursul vietii n contrast cu cele care se concentreaz asupra determinantilor unei alegeri n momentul nceperii specializrii sau intrrii n cmpul muncii sau la un anumit substadiu al vrstei adulte. Aceste teorii pot fi clasificate ca: teorii asupra maturittii vocationale sau teorii asupra conceptiei despre sine (Super, n Davidtz si Ball, 1978). Teoriile maturittii vocationale au conceput o serie de scale ale evolutiei carierei si au oferit cteva variabile semnificative: modificri de echitate, realismul motivelor pt ntreprinderea unei actiuni, perfectionarea folosirii aptitudinilor, perfectionarea orientrii intereselor, avansarea spre un tel, mbunttirea statutului socio-economic, mbunttirea nivelului de instruire, numrul de schimbri, de cte ori a rmas fr slujb, nr-ul de luni n care a fost fr slujb si nr-ul de luni n care s-a ntretinut singur. Toate acestea compun un corolar imp al dezvoltrii tnrului adult n relatie cu alegerea si exercitarea profesiunii. Studiul tipurilor de carier (Super, 1957) a concluzionat c variabila statutul socio-economic al printilor joac un rol imp n evolutia carierei, pe de alt parte, rolul variabilelor: inteligent, rezultate scolare, participare activ la activitti organizatorice n scoal si

comunitate sunt nalt predictive pt o bun carier. Multi psihologi accept c actiunile unei persoane sunt determinate de constiinta sa despre sine si despre situatia n care se afl, ca si de modul n care si reprezint lumea din jur (Kelly, 1955). Teoriile care sustin rolul conceptiei despre sine n alegerea si exercitarea profesiunii nu sunt noi, ncepnd cu Tyler (1951), care s-a bazat pe teoria rolurilor pt a explica diferentele dintre interesele fetelor si cele ale bietilor, apoi (Super, 1953), care a sugerat faptul c n exprimarea preferintei vocationale individul si formuleaz opiniile despre propria persoan n terminologie profesional. Prin abordarea unei profesiuni, individul caut s-si pun n aplicare conceptia despre sine si c stabilindu-se ntr-o profesiune el ncearc s se mplineasc pe sine (Davidtz si Ball, 1978). Att sfera profesiunii, ct si cea familial sunt presionate de noi adaptri de rol, iar pt c si n viata de familie apar noi probleme, de multe ori se ivesc conflicte de rol si se impun decizii privind priorittile n viata individului. Cresterea copiilor si intrarea acestora n scoal implic aspecte noi mai complexe, legate de educatie si instruire. Aceasta este perioada n care pot aprea tensiuni mari n familie si cele mai multe divorturi. ntre 40 si 45 de ani, experienta profesional devine tot mai bogat, iar pe prim plan se afl capacitatea de munc si randamentul. n familie, se reinstaleaz echilibrul si un stil adecvat de interrelationare. ntre 45 si 55 de ani, cresc responsabilittile att pe plan profesional, ct si marital. 12.6. Dinamica si tranzitia rolurilor in perioada adulta Femeile si brbatii trec prin perioada adult si btrnete n maniere personale si complexe, implicnd nroase procese sociale, psihologice si biologice. Comportamentul de rol, identitatea de rol si transformarea rolurilor de-a lungul vietii sunt componente majore ale acestor procese complexe. n mod traditional schimbrile si transformrile rolurilor au fost prezentate mai ales n lipsa contextualizrii, dar realitatea arat c rolurile sunt dependente de contextul social si de caracteristicile psihologice ale individului. Adultul este implicat ntr-o serie de roluri, printre care cele din viata profesional, viata familial si cea social. Perspectiva studiului longitudinal asupra rolurilor aduce o viziune nou cu privire la roluri si la dinamica acestora, pe parcursul vietii axndu-se pe traiectoriile de rol si pe elementele implicite n tranzitia rolurilor (Giele si Elder, 1998). Traiectoria de rol se refer la o directie definit de procesul de mbtrnire sau de miscarea care traverseaz structura de vrst (Elder, 1985). Un curs individual de viat este compus din multiple traiectorii interdependente (sau cariere) ale rolurilor sau relatiilor. Aceste directii ale carierei (evolutia profesional, familial, social, a snttii) nu exist separat, sunt interdependente, astfel nct schimbrile produse ntr-una dintre traiectorii deseori le afecteaz pe toate celelalte. Aceste traiectorii sunt ntrerupte si alterate de secvente ale dinamicii vietii care cuprinde evenimente si stri tranzitorii. De aceea, o schimbare brusc, cum ar fi vduvia, poate conduce la o serie de alte schimbri mai mari sau mai mici. Cu att mai complex devine problematica cu ct n cadrul acestor traiectorii o persoan poate avea roluri diferite, de ex n traiectoria profesional un individ poate fi: angajat, sef sau proprietar. Pt ntelegerea tranzitiei rolurilor n viata adultilor sunt imp 4 concepte: coordonarea n timp se refera la durata petrecuta in fiecare rol sau distant in timp intre 2 sau mai multe tranzitii de rol procesualitatea se axeaza pe imbatranire ca pe o serie de tranzitii de rol, mai degraba, decat ca pe un eveniment singular. Intrarile si iesirile din rol, sint imp si procesualitatea subliniaza ordinea acestor tranzitii de-a lungul vietii. Ex: adultii parasesc anumite roluri, ex cele de fiu si intra in altele (cele de parinte) contextualitatea poate fi vazuta pe 2 niveluri: o pe nivel individual circumstantele personale ale vietii indivizilor, educatia, relatiile sociale, statutul marital, marimea familiei, etnia, rasa si varsta vor avea insemnatate in procesul devenirii in perioada adulta. o pe nivel social circumstantele sociale pot influenta si ele optiunile si oportunitatile indivizilor de varste diferite, contextul socio-economic punand de cele mai multe ori amprenta asupra unei generatii legturile de via (Moen, 1998, Giele si Elder, 1998) - presupun c traiectoriile de viat ale indivizilor sunt strns legate de traiectoriile de viat ale printilor, sotilor, copiilor, prietenilor si colegilor de munc (Antonucci, 1994, Moen, 2000). Riley (1994) si colaboratorii ei au adus n discutie ideea conform creia schimbrile n structura social a rolurilor, normelor si institutiilor se schimb mult mai ncet dect viata oamenilor. Majoritatea ideilor si politicilor despre mbtrnire, munc si familie sunt ancorate n realitatea mijlocului sec XX si nicidecum adaptate sec XXI. Legtura marital este rolul cheie pt maj indivizilor. Ea asigur un sens al comuniunii si al suportului. Dinamica rolurilor parentale este si ea imp n perioada adult. White R. W. (1975) a considerat c ciclurile vietii se centreaz pe modificarea de pondere a unor subidentitti ce coexist n structura personalittii si se organizeaz n jurul rolurilor si statutului social (cuprinde activitti si aptitudini, creativitate, interese, cunostinte). White se

refer la subidentitatea de carier profesional, cea de printe, de sot sau sotie, analiznd dezvoltarea lor n fazele adulte. Se poate observa c exist o mare fluctuatie si diversitate referitoare la limitele inferioare (adolescenta) si superioare ale stadiilor adulte si mai ales ale primului dintre ele (tineretea). U. Schiopu, E.Verza (1997) propun urm elemente caracteristice ale perioadei adulte din perspective subidentittilor maritale si parentale: are loc consolidarea csniciei, un proces de adaptare activ, libidoul f activ, cresctor, creste intimitatea, familia este dominat de dorinta ntretinerii confortului afectiv, se realizeaz diferentierea rolurilor n familie, se constituie gradele de dependent si autonomie ntre soti, iar cresterea copiilor mici lrgeste sfera intimittii; perioada este caracterizat de un rol parental mai ncrcat, rolurile profesionale sunt absorbante, apare erodarea intimittii, libidoul este n continuare activ, se consolideaz identitatea familiei, tendinta este spre confort afectiv pot interveni unele crize maritale; apar unele tensiuni pe dimensiunea rolului parental, are loc fragilizarea snttii mamei, temperarea discret a libidoului, anularea capacittii de procreare a femeii; rolul parental este solicitat de denuclearizarea familiei, are loc dezangajarea profesional si n consecint se produce o criz de identitate profesional, legtura matrimonial devine una de securizare, poate interveni pierderea partenerului si aparitia nepotilor. Ca si n cazul stabilirii stadiilor perioadei de vrst adult, trebuie precizat faptul c societatea contemporan relev noi tendinte, cum ar fi cele de amnare a cstoriei pt perioade de vrst mai naintate, amnarea momentului cnd adultul tnr devine printe, restrngerea nr-ului de copii etc. Ca urmare, chiar dac stadiile propuse sunt nc relevante, intervalele de vrst pt aceste stadia se coreleaz cu tendintele mentionate. Apar, de asemenea, nr-oase modificri in interiorul rolurilor maritale si parentale. Cei mai multi autori sunt ns de acord c adaptarea la schimbrile ce intervin n perioada de adult tnr si perioada adult mijlocie este ntr-o relatie direct cu adaptarea n viata de familie. Dezvoltarea adultului a fost ignorat de perspectiva psihanalitic, asumnd c perioada adult este una mai degrab static, ea urmnd perioadei f dinamice din adolescent. Sunt 2 grupuri majore de teorii care privesc dezvoltarea adult: 1. descrie dezvoltarea psihologic ca fiind un proces ce are loc stadial, ca o extensie a ideii de cicluri de viat. 2. descrie dezvoltarea ca fiind un proces care urmeaz ca rspuns la situatii sau factori specifici de stres. Realitatea arat c dezvoltarea adultului este o combinatie de factori descrisi n ambele grupuri de teorii. Procesul de baz n perioada adult este cstigarea independentei, respectiv adultul tnr prseste familia de provenient si si ntemeiaz propria familie. Aceste schimbri de rol, de la rolul de copil la cel de printe, comport dificultti si cer reevaluarea unor probleme din istoria devenirii adultului. Factorii ce favorizeaz sau, dimpotriv, reduc adaptarea la propria viat de familie au solicitat atentia multor cercettori. Studiul longitudinal, condus de Vaillant (nceput n 1955 si urmrit pn n 1983), studiu cunoscut si sub titlul de Grant Study, a ncercat s pun n evident factorii adaptrii n viata adult. Studentii au fost intervievati si li s-au aplicat o serie de teste psihologice, inclusive Rorschach, elemente WAIS si TAT. Vaillant a pus n relatie adaptarea sntoas la viata adult, cu experientele din copilrie trite de subiecti. El a concluzionat c episoadele singulare traumatice din copilrie nu pot fi predictori pt o adaptare slab n viata adult dar dezvoltarea ntr-o familie cu probleme poate prevedea o slab adaptare n viata adult. Cei mai buni predictori ai adaptrii sntoase au fost cei de tipul mecanismelor de aprare sntoase, construite pn la vrsta de 18 ani. Asadar, mecanismele da aprare sunt cele care construiesc abilitatea individului de a face fat provocrilor evenimentelor din viata adult. Vaillant G. E. (1976) descrie o ierarhie a mecanismelor de aprare: Narcisist Negarea Distorsiunea Proiectia Separarea Imatur Introiectia Hipocondria Somatizarea Regresia Nevrotic Deplasarea Disocierea Intelectualizarea Rationalizarea Matur Altruismul Sublimarea Umorul Reprimarea

Aceste mecanisme de aprare descrise initial de Anna Freud sunt, dpdv psihologic, corespondente cu mecanismele de adaptare descrise de Piaget (Enchescu, 1998). Piaget consider c adaptarea este o stare de echilibru, un acord care se realizeaz prin mecanismele de asimilare si acomodare, prin care organismul reorganizeaz realitatea extern, astfel nct s se armonizeze cu tendintele si interesele pe care caut s le pun n accord cu mediu. Vaillant arat c mecanismele de aprare de tip narcissist sunt folosite de copii si pacienti psihotici, cele imature, de adolescenti si pacienti cu depresii, cele nevrotice, de adultii n situatii stresante, si

mecanismele defensive mature, de adultii cu maturitate psiho-afectiv. Rolurile pe care individul le poate tri n viata de familie sunt cele de sot si de printe. Chiar dac tendinta actual este aceea de a ntrzia cstoria, cuplurile, cstorite sau nu, sunt susceptibile de a fi mai mult sau mai putin trainice, n consecinta a 3 componente (Lloyd Saxton, 1980) legate de functionalitatea rolurilor n cuplu: 1. congruenta perceptiei rolurilor: - presupune c fiecare persoan percepe rolul ei sau rolul lui aproape la fel cum este perceput de cellalt. Dificultatea n perceperea congruent a rolurilor este aceea c individul, n mod frecvent priveste atitudinile si asteptrile sale ca fiind corecte si le mentine fr a ncerca s vad sau s nteleag atitudinea si asteptarea celeilalte persoane. Cnd fiecare ia o pozitie ferm n felul su, dificultatea de a vedea, ntelege si accepta p-ul dv al celuilalt devine din ce n ce mai dificil. Congruenta de perceptie a rolurilor este esential pt stabilitatea cuplului (Saxton, 1980). 2. reciprocitatea performantei de rol: - se refer la felul n care individul intr n rolul su si i d viat - presupune implicarea n rol si folosirea lui pt a ntmpina solicitrile rolului celuilalt. Performanta de rol si congruenta perceptiei rolurilor sunt interdependente. 3. echivalenta functionrii rolului. - se refer la principiul conform cruia gradul de satisfactie al fiecruia primit din partea celuilalt trebuie s aib acelasi grad ca si satisfactia oferit celuilalt. Nevoile ce sunt mplinite n interiorul cuplului sunt: Materiale Sexuale Psihologice (Saxton, 1980). Rolurile parentale sunt, conform celor mai multi autori, ntr-o mare proportie, o repetare a rolurilor la care indivizii au fost expusi n copilrie. Printii tind s repete atmosfera din propria familie. Mecanismul psihosocial care genereaz disfunctii maritale exprim, de fapt, jocul ncrucisat al proiectiilor si expectatiilor de rol mutual (Iolanda Mitrofan, N. Mitrofan, 1991). Rolurile parentale functionale prezint o clar exprimare al limitelor. Insuficienta limitelor conditioneaz independenta si autonomia copiilor. Limitele slabe caracterizeaz printi supraprotectori sau, dimpotriv, printi indiferenti (slab implicati n rol). ntr-un studiu efectuat de Rose Vincent (1972), pe o populatie de app 100 de copii, au fost puse n evident mai multe tipuri de printi (mame si tati) si frecventa alegerii de ctre copii a unui tip sau altul. Aceste tipuri au fost: - pt tati - tatl important, seductor, autoritar, mester la toate, vedet, om de interior, tatl bomboan, si tatl sportiv. - pt mame: mama bomboan, monden, calm, energic, mama copilroas si mama closc. Concluziile autoarei sunt acelea c tatl autoritar este cel mai frecvent ales de copii; de asemenea, cel care seamn n cele mai multe cazuri cu tatl adevrat, dintre copiii care au un tat autoritar, doar 1 din 4 crede c acesta este cel ideal, cei care si-l doresc sunt cei care nu au un astfel de tata. Concluzia privind autoritatea patern manifestat fat de copii este: afirmarea brutal a unei suprematii si autoritatea de tip epistemic. Doar 20% dintre copii l-au identificat pe tatl lor cu tatl ideal (Vincent, 1972). Privind alegerea tipurilor de mame, s-a constatat c exist un nivel mai ridicat al asteptrilor si implicit al criticilor fat de mam dect fat de tat. n timp ce tatl ideal si tatl real au acelasi profil din p-uldv al copiilor, mama ideal difer aproape ntotdeauna de cea adevrat. Copiii nu aleg mama n functie de gradul de rsft oferit, ci, dimpotriv, pe msur ce copilul creste, ncepnd cu vrsta scolar, orice atitudine excesiv de protectoare este respins ca posesiv, invadatoare, ea pare uneori o masc ipocrit a unei vointe de dominare (Vincent, 1972). Rolurile conjugale si cele parentale pot fi privite izolat, dar manifestarea lor este interdependent si disfunctionalittile ntr-un sector antreneaz disfunctionalitti si n celelalte. Multi autori trateaz, de aceea, rolurile parentale si maritale n complexul rolurilor familiale, aici enumernd: - rolurile sexual-afectiv si procreativ, - rolurile parental-educational, - rol organizatoric administrativ (Iolanda Mitrofan, Ciuperc, 1998). Cercetrile autorilor citati au reliefat mai multe tipuri de disfunctionalitti de rol: adoptarea si exercitarea inadecvat a rolului specific sexului, adoptarea si exercitarea incomplet a rolului familial, adoptarea si exercitarea inautentic a rolului familial. Rolurile conjugale sunt serios modificate de aparitia copiilor si, deci, de extinderea pt un noul rol, cel parental.

Statisticile arat o curb a satisfactiei maritale n form de U, cu cele mai mari valori n perioada dinaintea aparitiei copiilor, care scade pe parcursul cresterii copiilor, pn la vrsta de 6-13 ani, dup care are loc o crestere usoar pn la vrsta de 21 de ani ai copiilor (Rollins si Feldman, 1970). Perioada de 6-14 ani ai copilului este una de presiuni economice, psihologice si sociale, fiind corelat cu perioada adult tnr, cnd partenerii de cuplu sunt preocupati de profesie, problemele familiale fiind mai mult n seama femeii, ca urmare a obiceiurilor culturale si a rolului matern mai consistent. Rolul de mam implic o serie de noi sarcini pt care femeia este mai mult sau mai putin pregtit, n functie si de socializarea din familia de provenienr. Rolul patern este dificil datorit concurentei la atentia femeii, dar gratificant datorit satisfacerii prin paternitate a orgoliului de patronaj. Cercetri efectuate n Romnia au scos n evident corelatia ridicat negativ dintre nr-ul de copii si scolaritatea mamei, ns, n conditiile n care scolarizarea si calificarea superioar vor fi tot mai costisitoare, este previzibil o accentuare a scderii fertilittii datorit costului copiilor (Ilu, 1995). Conform statisticilor INS Romnia, publicate n Comunicat de pres, nr. 24/2000, fertilitatea specific a sczut la toate grupele de vrst. Fertilitatea femeilor din grupa de vrsta 20-24 ani continu s nregistreze intensitatea cea mai mare. n consecinta prelucrrii datelor privind natalitatea, INS Romnia, n Comunicat de pres, nr. 38, din 2000, apreciaz c: libertatea cuplurilor de a decide asupra numrului dorit de copii, costurile economice si sociale ridicate suportate de populatie n perioada de tranzitie, criza locuintelor si conditiile deosebit de dificile pt posibilittile unui tnr care-si doreste ntemeierea unei familii, instabilitatea social si somajul sunt printre principalele cauze care au determinat scderea, an de an, a numrului de nscuti-vii.