INTRODUCERE

Prezenta lucrare de disertație se dorește a fi rezultatul anilor

de studiu pe tema creativității copiilor, mai ales, al acelora de
vârstă preșcolară și a implicațiilor sale în învățământul
românesc actual.
Lucrarea Stimularea creativității la copiii de vârsta preșcolară
are ca titlu, unde va fi discutată problematica, metodologia și
exemplele de bune practici folosite în acest sens.
Grădinița este prima formă de școlarizare a fiecărei persoane
aflată la vârsta mică și unde se face treptat trecerea de la
educația minimă din familie către școală și comunitate.
Fiecare copil are o dezvoltare și gândire unică, care trebuie în
timp cizelată de către grădiniță și de celelalte etape de
școlarizare cu ajutorul educatorului împreună cu părinții.
Pe lângă familie, un rol important în educarea copilului îi revine
educatorului, deoarece pentru copil grădiniţa este mediul în care
pătrunde pentru prima dată, punând în faţa lui o lume
necunoscută, unele reguli pe care trebuie să le îndeplinească,
deşi această perioadă a preşcolarităţii a fost considerată multă
vreme neimportantă, datorită faptului că aici copilul nu învaţă
nimic, ci doar se joacă. Prin joc, preşcolarul dezvoltă anumite
abilităţi, care îl vor ajuta să interacţioneze cu alţi copii în funcţie
de jocurile desfăşurate, contribuind la formarea personalităţii
acestora.
Prezenta lucrare este structurată în trei capitole.
Primul capitol intitulat Dezvoltarea psiho-fizică a copiilor de
vârstă preșcolară este structurat în mai multe subcapitole care
prezintă principalii factori care ajută la dezvoltarea psiho-fizică
a preșcolarilor și relațiile și valențele formative și educative.

1
 Al doilea capitol intitulat Creativitatea ca variabilă de
personalitate cuprinde, de asemenea, subcapitole în care sunt
prezentate mai profund definiția creativității, funcțiile, valorile și
rolul acesteia în formarea personalității.
În cel de-al treilea capitol intitulat Investigații empirice cu
privire la creativitatea copiilor preșcolari cuprinde o
microcercetare psihopedagogică specifică cuprinzând
metodologia cercetării, analiza rezultatelor acesteia și studii de
caz în care este reflectată tema aleasă.
Lucrarea mai cuprinde şi concluzii, anexe, bibliografie, toate
acestea sunt trecute la sfârşitul lucrării pentru ca să se poată
observa modul în care s-a produs schimbarea după cercetarea
propriu zisă, instrumentele de lucru folosite în cadrul cercetării
şi materialele bibliografice pe care le-am consultat pentru partea
teoretică.
Scopul lucrării este de a îmbunătăţi cunoştinţele copiilor prin
implicarea părinţilor în cadrul parteneriatului grădiniţă-familie-
comunitate.

2
CAPITOLUL 1.: DEZVOLTAREA PSIHO -
FIZICĂ A COPIILOR DE VÂRSTĂ
PREȘCOLARĂ

Vârsta preșcolară este caracterizată de curiozitate, energie,

egocentrism, este vârsta marilor „De ce?”. Vârsta preșcolară este
importantă atât pentru formarea personalității viitorilor adulți ce
vor face parte și vor influența societatea în care trăim, cât și
pentru acumularea de informații, formarea deprinderilor,
formarea imaginii de sine și dezvoltarea încrederii în sine.
Încă de la intrarea în grădiniţă acesta este atras de aspecte
estetice ce ţin de amenajarea sălii de grupă: organizarea
mobilierului, jucării, orientarea în sală a centrelor de lucru,
decoraţiunile salii, culorile predominante, identificarea grupei cu
un anumit nume, grup etc. Toate acestea acționează asupra
tuturor proceselor cognitive ale copilului şi participă la
formarea, conturarea personalitaţii copilului, dar mai ales asupra
ramurii creative.
Vârsta preşcolară este percepută ca fiind ,,vârsta de aur a
copilăriei, vârsta micului faur; toate acestea sunt etichete
sugestive, ataşate în literatura de specialitate perioadei de vârstă
preşcolară. Este vârsta unor achiziţii psiho-comportamentale
fundamentale a căror calitate va influenţa în mare măsură
nivelul de adaptare şi integrare a copilului în fazele următoare
ale evoluţiei şi dezvoltării lui.” (A.Glava, C. Glava, 2002, pag.9)
Vârsta preșcolară este şi perioada în care imaginaţia este una
foarte bogată datorită capacităţii de achiziţionare rapidă. În
Curriculumul pentru învăţământul preşcolar sunt amintite
obiectivele vizate domeniului estetic şi creativ şi anume:
- Formarea unor deprinderi de lucru pentru realizarea unor
desene, picturi, modelaje;

3
-Realizarea unor corespondenţe între diferitele elemente de
limbaj plastic şi forme, obiecte din mediul înconjurător (natură,
artă şi viaţa socială);
- Stimularea expresivităţii şi a creativităţii prin desen, pictură,
modelaj;
- Formarea capacităţii de receptare a lumii sonore şi a muzicii;
- Formarea capacităţilor de exprimare prin muzică;
- Cunoaşterea marilor valori ale creaţiei muzicale naţionale şi
universale.(Curriculum pentru învățământ preșcolar, 2019)
Acestea scot în evidenţă importanţa activităţilor ce ţin de
domeniul gândirii creative a preşcolarilor.
Activităţile artistico-plastice sunt importante atât pentru
dezvoltarea acesteia, cât şi pentru dezvoltarea fizica a copiilor,
mai exact, dezvoltarea muşchilor mici ai mâinii, dezvoltare
necesară pentru următorii şcolari, ce se vor familiariza cu arta
scrisului.
Perioada preşcolară este împărţită, astfel (Verza,E, 2000):
-Subperioada preşcolară mică (3-4 ani) – caracterizată
de instabilitate emoţională.
,,Subperioada preșcolară mică este una de trecere, de tranziție de
la perioada antepreșcolară la perioada preșcolară propriu-zisă,
iar din punct de vedere al dezvoltării, de la activități centrate pe
satisfacerea unor trebuințe de ordin biologic spre activități de
satisfacere a unor trebuințe psihologice.”(Tomșa,2005,p.45)
-Subperioada preşcolară mijlocie (4-5 ani) – caracterizată de
progresul evident, atât din punct de vedere fizic, al motricităţii,
cat şi din punct de vedere al proceselor cognitive.
-Subperioada preşcolară mare (5-6/7 ani) – caracterizată prin
maturitate, independenţă, capacitatea de învăţare este activă şi
este mult mai eficientă fiind dublată de interesele de cunoaştere,
motivaţia intrinsecă, curiozitate. Această perioadă este marcată
de o dezvoltare holistică si complexă.
Expresia celor 7 ani de acasă nu este numai una figurativă, ci
exprimă necesitatea construirii bazelor activității psihice şi
4
conturarea personalității ce vor duce ulterior la formarea
comportamentelor. La formarea şi dezvoltarea copilului în
această perioadă un rol important o are grădinița şi activităţile
desfăşurate. Această instituţie pregătește copilul pentru intrarea
în mediul social al copilului. Acesta trebuie să răspundă
cerinţelor societăţii, deci să se adapteze.
Vârsta preşcolarităţii este dominată de curiozitate, imaginaţie
bogată. Acum el este pus în situaţia de a se acomoda unui nou
mediu, obositor şi stresant pentru început, fiind o discrepanţă
între capacităţile sale interne şi cerinţele, aşteptările externe.
Odată cu intrarea în grădiniţă, copilul este pus în situaţia de a
ajuta adulţii, de a relaţiona cu alţi copii de vârsta sa, de a rezolva
situaţii, de a găsi raspunsuri dar şi în situaţia de a fi el însuși
conducătorul unei activităţi.
,,La vârsta preșcolară copiii sunt atrași de formele complexe de
artă: film, desen animat, serbări ce cuprind scenete, dans,
recitare, muzică instrumentală, cor, balet, arta deghizării, printre
ei putând-se identifica de pe acum viitorii actori,câtăreți,
dansatori, patinatori etc.”(Voiculescu,E., 2003,p.32)
Perioada preşcolară este perioada cu cea mai intensă dezvoltare
psihică şi ca urmare a factorilor externi cum sunt, mediul,
familia, societatea, mass-media. Acum încep să apară diferenţele
între cerinţele şi comportamentele din familie şi cele din mediul
instituţionalizat al grădiniţei, astfel că, aceste contradicţii
contribuie la o dezvoltare intensă. la această vârstă apar
constradicţiile specifice datorate diferenţelor dintre resursele
interioare şi dorinţa satisfacerii unor cerinţe exterioare. La
această vârstă apare negativisumul infantil.
Au fost remarcate diferenţe între copiii ce frecventează
grădiniţa şi cei ce rămân în mediul familial pănâ la intrarea în
şcoală. Depăşind mediul familial, copilul vede în mediul
instituţionalizat al gradiniţei, un mediu complex, având cerinţe
ce îi produc stimulări continue . În colectivitate copilul este
nevoit să se adapteze cerinţelor, să renunţe la dorinele de
5
moment pentru a desfăşura activităţi ce nu-l satisfac dar îl ajută
la asimilarea de comportamente ce au un efect nemijlocit pentru
socializarea acestuia
1.1. Dezvoltarea psihică a preșcolarilor
La vârsta preşcolară se dezvoltă reprezentările, gândirea
cauzală, gândirea critică, memoria, atenţia, imaginaţia,
creativitatea, voinţa şi alte procese psihice fundamentale.
Vorbind despre temperamentul copilului preşcolar, fiecare
educatoare a constatat încă de la început că există o deosebire
între copiii din grupă. Unii sunt mai veseli, alţii sunt mai trişti,
unii sunt reţinuţi, alţii vorbăreţi, unii depăşesc psihic orice
insucces, alţii renunţă uşor la ceea ce îşi doresc. Tocmai din
această cauză, educatoarea trebuie să ia legătura cu părinţii, şi cu
multă înţelegere şi răbdare să ajute copilul, să îl încurajeze, să îl
stimuleze, să îi ofere liniştea de care are nevoie, să îl îndrume
spre succes. Încurajarea este folosită atât la copiii care au un
temperament coleric, apatic, cât şi la copiii cu temperament
melancolic sau flegmatic. Dacă aceşti copiii sunt încurajaţi,
rezultatele lor şcolare vor fi pe măsura aşteptărilor noastre..
Senzațiile și percepțiile se dezvoltă atât pe linia calitativă, cât și
pe cea cantitativă Ele devin mai precise mai complexe,mai
corect orientate pe obiect sau pe situație și au conținut tot mai
complex.
,,Zâmbetul copilului reprezintă dovada unui larg evantai de stări
afective pozitive de satisfacție și bucurie”.(Nicola,I.,2002, p.95)
În aceste condiţii ei pot să-şi înţeleagă şi să-şi controleze
emoţiile şi vor dezvolta foarte puţine probleme sociale. Vor fi
prietenoşi în contactul cu cei din jur. Pentru o dezvoltare
armonioasă copilul are nevoie de„spaţiu, mişcare, joc,
supraveghere,hrană.”(Dumitrana,Magdalena,2000,p.13)
Particularităţi ale dezvoltării psihice. Studiul copilului este în
primul rând studiul fazelor care-l vor transforma în adult. Prin
trăsăturile psiho – fiziologice care marchează fiecare etapă a

6
dezvoltării sale, există un fel de activitate cu care se ocupă
copilul, activitate care la rândul său devine un factor al evoluţiei
mintale (Wallson,1975).
Perioada preşcolară este una din perioadele de intensă
dezvoltare psihică.
Planul senzorio-perceptiv, tactul se decalifică relativ, devenind
un simţ de control şi susţinere a văzului şi auzului care
colectează prioritar impresii. Dezvoltarea exprimării verbale
face deasemenea importante progrese. Raportul dintre limbajul
activ (utilizat, implicat în performanţă) şi cel pasiv (înţeles,
implicat în competenţă) se modifică similar, limbajul pasiv
apropiindu-se de cel activ ca valoare de comunicare. Se dezvoltă
cerinţa internă de folosire de cuvinte noi, creaţii verbale şi
fantezii verbale.
Intelectul copilului, deşi insuficient format, înregistrează în
perioada preşcolarităţii o serie de restructurări importante.
Gândirea este stimulată de activităţile practice concrete, motiv
pentru care devine din ce în ce mai complexă. Spre deosebire de
etapa anterioară, experienţa de viaţă este mai bogată, iar
gândirea este implicată în procese importante.

1.2.Dezvoltarea fizică a preșcolarilor Dezvoltarea

fizică a copiilor este una evidentă, având loc creşteri în înălţime,
greutate, o creştere a masei musculare, începe să apară dentiţia
permanentă etc, însă se menţine o sensibilitate a copiilor faţă de
boli, răceli, gripe. Încă din perioada preşcolară încep să apară
diferenţe fizice între băieţi şi fete, atfel că, băieţii sunt
consideraţi a fi mai agitaţi decat fetele şi se presupune că aceştia
se maturizează mai repede, iar fetele prezintă o anumită
calmitate şi maturitate. La această vârstă, copiii prezintă o
anumită animozitate fată de programul de somn, ei fiind mult
mai atraşi de ceea ce fac adulţii în acest timp, găsind tot felul de
tertipuri: mersul la toaletă, la apă, faptul ca lumina bate prea tare

7
etc, prin acestea încercând să evite orele de somn. Dezvoltarea
fizică însă are un rol foarte important în autonomia copilului şi
în formarea deprinderilor acestuia. Pe întreaga perioada a
preşcolarităţii, motricitatea se caracterizează printr-o dezvoltare
continuă ce contribuie la o mai bună adaptare a copilului la
mediu, la contactul cu acesta şi în exercitarea comportamentelor
practice.
La 3 ani, copilul este încă dependent de adult în ceea ce
privește îmbrăcămintea, la 6 ani el fiind deja independent. Are
deja formată deprinderea de a se îmbrăca și de a se dezbrăca
singur, își alege singur hainele în funcție de anumite norme. Și
in ceea ce privește somnul, după cum am menționat anterior,
copiii au comportamente diferite: unii dorm înveliți, alții
dezveliți, unii adorm mai greu, alții mai ușor. Toate aceste
aștepte sunt foarte importante, având urmări asupra
personalității copilului.
1.3.Particularităţi ale dezvoltării fizice.
În perioada preşcolarităţii, copilul se dezvoltă atât în plan
fizic cât şi în plan psihic într-un ritm mai accentuat decât în faza
precedentă. La vârsta de 6 ani, creşterea în lungime se
accentuează, iar talia medie pe la sfârşitul fazei ajunge la 118
cm. Osificarea scheletului continuă evoluţia atingând un grad
avansat. În acelaşi timp continuă să crească volumul scheletului
şi al musculaturii scheletice. De asemenea, se intensifică
procesul de osificare şi de creştere a oaselor mici ale mâinii,
ceea ce permite o coordonare mai bună a activităţii degetelor.

8
 CAPITOLUL II: CREATIVITATEA CA
VARIABILĂ DE PERSONALITATE
Pentru ca omul să posede o minimă inteligență emoțională
trebuie să aibă și o creativitate. Creativitatea nu înseamnă
asimilarea și receptarea a ceva nou, nevăzut până atunci ci și
realizarea noului.
2.1.Conceptul de creativitate
Orice individ poate fi creativ în domeniul în care activează,în
mediul în care conviețuiește. Prin aceasta el se eliberează de
stres, monotonie etc. Creativitatea se observă încă de la vârstele
mici când copilul încearcă să-și exprime sentimentele prin a
realiza anumite desene, figurini din plastelină, etc mai întâi
stângaci, timid apoi din ceea în ce mai perfecte. Apoi în
perioadele scolare primar, gimnazial și liceal se cristalizează
mult mai puternic capacitatea creativă într-un anumit domeniu
pe care îl va urma după finalizarea anilor de studiu.
,,A creea înseamnă: a face să existe, a aduce la viață, a cauza,
a genera, a produce, a fi primul care înterpretează rolul și dă
viață unui personaj, a compune repede o poezie, a zămisli,etc.
Creativ este cel ce se caracterizează prin originalitate și
expresivitate, este imaginativ, deschizător de drumuri, generativ,
inventiv, inovativ etc.”(Roco, M.,p.138, 2001)
Datorită creativității omul dăruiește, de-a lungul vieții sale, o
valoare estetică a tot ceea ce concepe sau creează indiferent de
domeniu cum ar:opere de artă,design vestimentar,îmbogățirea
limbajului literar prin realizarea diferitelor lucrări,etc.Educația și
școala sunt de asemenea opere estetice a societății în care
educatorul este artist folosindu-și valențele de a crea scenarii
didactice și de a avea darul de a atrage elevul spectator să devine
parte din acest,,joc"care este învățarea,asimilarea de noi
informații și apoi desăvârșirea sa ca om.

9
,, Creativitatea este o capacitate mai complexă. Ea face posibilă
crearea de produse reale ori pur mintale, constituind un progres
în planul social. Componenta principală a creativității o
constituie imaginația, dar creația de valoare reală mai presupune
și o motivație, dorința de a realiza ceva nou, ceva deosebit.”
( Cosmovici,A., 1996, p.153)
„A crea” înseamnă „a produce”, „a genera” ceva nou în raport
cu ceea ce este vechi, cunoscut, uzual, banal. Noutatea este i ea
evaluată gradual după cote de originalitate. Valoarea de
originalitate corespunde distanţei dintre produsul nou, și ceea ce
există deja, ca fapt cunoscut și uzual în domeniul respectiv. De
exemplu, în literatura română este apreciată originalitatea
poeticii lui Eminescu, iar apoi cea a poeziei lui Arghezi, Blaga,
Nichita Stănescu.
În alte domenii, precum pictura, sculptura sau arhitectura,
măsura originalităţii este și mai evidentă.
În deceniul al patrulea al secolului nostru, pentru a depăși
limitele vechiului termen „ talent”, a fost introdus în vocabularul
psihologiei americane termenul de „creativitate”, care are un
grad mai mare de generalitate și un spectru mai larg de
cuprindere. Elementul comun al celor doi termeni este nota de
originalitate. Spunem despre o persoană că e talentată, dacă într-
un anumit domeniu manifestă multă originalitate.
„Talentul corespunde creativităţii de nivel superior” (Neveanu,
P.P., 1990, p.168)
Talentul înglobează dezvoltarea superioară a aptitudinilor
generale și specifice. Creativitatea depășește nivelul
aptitudinilor, deoarece cuprinde structuri complexe de
personalitate.
Conceptul de creativitate are trei accepţiuni:
• Comportament și activitate psihică creativă;
• Structură a personalităţii sau stil creativ;
• Creativitate de grup.

10
Brian Clegg și Paul Birch, în lucrarea lor: Creativitatea, oferă o
nouă viziune asupra actului creativ, conferindu-i trei dimensiuni:
• Creativitate artistică – crearea unei cărţi, a unei picturi,
sculpturi sau piese muzicale originale;
• Creativitatea descoperirii – inventarea unor jucării noi din
piesele lego pe care le are deja ;
• Creativitatea umorului – ceva cu totul aparte, deoarece
dezvăluie faptul că lumea este privită diferit, acesta fiind lucrul
esenţial în creativitate.
Fiecare fiinţă umană posedă o experienţă pe care o prelucrează
mereu, folosind operaţii, tehnici și scheme mintale, ceea ce
demonstrează faptul că orice individ posedă un potenţial creativ.
M. Ralea spunea că muzica ne învaţă să ascultăm, iar pictura ne
învaţă să privim. Analog, am putea spune că inovaţia și tehnica
ne învaţă să acţionăm să alegem cele mai bune metode și
procedee pentru a rezolva situaţiile problematice și conflictuale.
,,Toți copiii sunt inteligenți prin felul lor de a se exprima, gândi
și verbaliza ceea ce cred. Abilitățile înnăscute și creativitatea
trebuiesc încurajate și stimulate pentru a atinge potențialul
maxim. Copiii mici învatță cel mai bine prin experiențele trăite,
stimulează imaginația și își pot folosi curiozitatea naturală și
abilitățile înnăscute în avantajul lor.”(Dumitrana,M., 1999)
Preşcolarul dispune nu doar de capacitatea de a se juca şi învăţa,
ci şi de aceea de a crea. Creaţiile lui dovedesc că are o viaţă
interioară destul de bogată, că intenţiile lui depăşesc cu mult
posibilităţile de care dispune. Totodată, ele arată că preşcolarul
începe să-şi însuşească o serie de tehnici simple ale artei
plastice, construcţiilor, etc.
Locul şi rolul central în creaţia preşcolarilor îl are imaginaţia.
La vârsta preşcolară are loc o adevărată explozie a imaginaţiei,
ceea ce i-a determinat pe unii autori să afirme că la această
vârstă imaginaţia ar atinge apogeul dezvoltării sale. Aceşti autori
pierd însă din vedere faptul că multitudinea creaţiilor copiilor
preşcolari se datorează nu „puterii imaginaţiei”, ci „slăbiciunii”
11
gândirii care, fiind insuficient formată, nu-şi impune „cenzura”
sa absolut necesară, consideră cercetările recente.
Copilul preşcolar imaginează şi creează multe lucruri tocmai
pentru că nu cunoaşte suficient relaţiile dintre obiecte şi
fenomene, ignorându-le; el poate ajunge la lucrări plastice, la
construcţii neobişnuite, dar acestea reprezintă de cele mai multe
ori nonsensuri.
2.2. Conceptul de personalitate
Personalitatea este cea mai complexă şi adeseori cea mai
dramatică realitate umană cu care luăm contact şi pe care
urmează s-o influenţăm, s-o ameliorăm sau s-o schimbăm. În
sensul său cel mai larg, termenul de personalitate se identifică cu
cel de fiinţă umană.
,,Fiind un sistem complex, personalitatea se structurează de-a
lungul a trei dimensiuni: corporală, psihică şi socio-culturală.
Astfel, personalitatea este un sistem bio-psiho-socio-
cultural.”(Tomșa,2005,p.35)
Din perspectivă psihologică, termenul de personalitate are o
sferă mai restrânsă.
,,Conceptul de personalitate este o construcţie teoretică elaborată
de psihologie, pentru a înţelege şi explica modalitatea de fiinţare
şi funcţionare ce caracterizează organismul psihofiziologic pe
care îl numim fiinţă umană.” (Dafinoiu, I., 1998,p.75)
Personalitatea constituie un ansamblu structurat de dispoziţii
înnăscute şi însuşiri achiziţionate (prin acţiunea mediului şi a
educaţiei, prin reacţiile individuale la acestea), care realizează
adaptarea originală a individului. Ea este acea organizarea
dinamică, integrată a tuturor particularităţilor şi a însuşirilor –
mintale, morale, afective, conative – care determină adaptarea
unică a indivizilor la mediul social.
În structura personalităţii preşcolarului identificăm în primul
rând: temperamentul, aptitudinile şi caracterul.

12
Temperamentul reprezintă sistemul dinamico-energetic al
personalităţii, bazat pe tipul de activitate nervoasă superioară. El
defineşte echilibrul, energia şi mobilitatea proceselor de
excitaţie şi inhibiţie şi îşi pune amprenta pe manifestarea
comportamentală bio-psihică a individului.
Pe această bază se stabilesc cele patru tipuri clasice de
temperament: sangvinic, flegmatic, melancolic şi coleric.
Colericul este energic, neliniştit, impetuos, irascibil, uneori
impulsiv şi işi risipeşte energia. El este inegal în manifestări.
Stările afective se succed cu rapiditate. Oscilează între
entuziasm şi decepţie, are tendinţa de exagerare în tot ceea ce
face. Este o persoană foarte expresivă, uşor "de citit", gândurile
şi emoţiile i se succed cu repeziciune. Are tendinţa de dominare
în grup şi se dăruieşte cu pasiune unei idei sau cauze.
Sangvinicul se caracterizează prin ritmiciatate şi echilibru. Este
vioi, vesel, optimist şi se adaptează cu uşurinţă la orice situaţie.
Fire activă, schimbă activităţile foarte des deoarece simte
permanent nevoia de ceva nou. Trăirile afective sunt intense, dar
sentimentele sunt superficiale şi instabile. Trece cu uşurinţă
peste eşecuri sau decepţii sentimentale şi stabileşte uşor contacte
cu alte persoane.
Flegmaticul este liniştit, calm, imperturbabil, cugetat în tot ceea
ce face, pare a dispune de o răbdare fără margini. Are o putere
de muncă deosebită, poate obţine performanţe deosebite mai
ales în muncile de lungă durată şi este foarte tenace, meticulos
în tot ceea ce face. Fire închisă, greu adaptabilă, puţin
comunicativă, preferă activităţile individuale.
Melancolicul este la fel de lent şi inexpresiv ca felgmaticul, dar
îi lipseşte forţa şi vigoarea acestuia, emotiv şi sensibil, are o
viaţă interioară agitată datorită unor exagerate exigente faţă de
sine şi a unei neîncrederi în forţele proprii. Este puţin rezistent la
eforturi îndelungate. Puţin comunicativ, închis în sine,
melancolicul are dificultăţi de adaptare socială. Debitul verbal
este scăzut, gesticulaţie redusă.
13
 Aptitudinile sunt însuşiri psiho-fiziologice operaţionale, ce
asigură rapiditatea şi eficienţa activităţii psihice şi motrice
(senzoriale, psiho-motorii, intelectuale) generale ca inteligenţa,
spiritul de observaţie şi specifice pentru anumite domenii de
activitate: literare, plastice, tehnice, ştiinţifice, organizatorice.
Ele au la bază predisoziţii native, dar se dezvoltă prin exersare,
sub influenţa educaţiei şi autoeducaţiei.
,, Din perspectivă structuralistă, personalitatea cunoaşte o
interpretare triadică, la baza sa situându-se componentele ce
vizează: dimensiunea dinamico-energetică - temperamentul,
dimensiunea relaţional-valorică - caracterul şi latura
instrumentală exprimată prin intermediul aptitudinilor.” (Tomşa,
2005, 37)
Caracterul este legat de structurile atitudinal-valorice,
morale, care dau un anumit sens comportamentului şi se leagă
de raportarea omului la sine, la societate, la muncă ş.a.
Trăsăturile caracteriale se învaţă şi se dezvoltă prin experienţă
socială, prin educaţie, dar devin stabile, durabile în timp şi pot
face posibile previziuni privind reacţiile individului la situaţiile
noi.
„Caracterul este o componentă foarte importantă a personalităţii
care diferenţiază semnificativ indivizii umani între ei”.( Zlate,
M. 2000)
Caracterul se manifestă în comportament (ca şi celelalte trăsături
ale personalităţii), dar poate fi şi modelat, ameliorat, influenţat
sau supus autodezvoltării (spre deosebire de temperament, care
este relativ stabil pe toată durata vieţii).
Se presupune că bazele acestor trăsături de personalitate sunt
puse încă din primii ani de viaţă, dar nu se poate vorbi despre
personalitate – în adevăratul sens al cuvântului – la vârsta
preşcolară (mai ales latura aptitudinilor şi caracterului abia sunt
în prima fază de dezvoltare), ci mai degrabă de un stil personal
de comportare, de o manifestare individualizată a copiilor încă
din primii ani ai copilăriei. Rolul educaţiei preşcolare este
14
tocmai de a pune bazele dezvoltării personalităţii viitorului
şcolar, a adultului care se formează prin puterea educaţiei
instituţionale.
Dimensiunea creativă a personalităţii preşcolarului:
formare, dezvoltare, exprimare, afirmare; individual şi colectiv
în creativitate
Un rol important în activităţile creatoare îl are imaginaţia.
Preşcolaritatea este prima perioadă în care copilul manifestă şi
îşi dezvoltă aptitudini. Domeniile muzicii, ale picturii, colajului,
modelajului sunt abordate cu dezinvoltură, plăcerea desosebită
oferindu-i ocazii de a trăi satisfacţia. Acestea sunt formele de
manifestare personală până la vârsta şcolară când vor domina
textul scris.
Imaginaţia reproductivă şi creatoare au un rol însemnat în
dimensiunea creativă a personalităţii. Există o trebuinţă de
exprimare creativă, ca cerinţă a imaginaţiei, întreţinută de
condiţiile de viaţă sau solicitată de mediul social-creativ, de
multe ori ca o compensare a mediului mai puţin ancorat în
solicitări artistice.
,, Pregătirea pentru o învăţare autonomă valorizează motivaţia
intrinsecă a educatului, dorinţa de a căuta, de a experimenta, de
a descoperi, de a crea şi de a inventa. Copilul activ - creativ
„realizează demersuri critice şi creative, depune eforturi proprii
înscrise în schimburi sociale, în scopul accederii la noua
cunoaştere”(M. Bocoş, 2002, p. 79)
Mulţi autori leagă această trebuinţă de constituirea sinelui. Este
dorinţa de identitate manifestată, însoţită de trebuinţe afective,
opoziţie, conflicte legate de existenţa şi poziţia afectivă a
copilului în familie. Copilul doreşte să fie apreciat, lăudat,
admirat pentru creaţiile sale, deci vrea să i se recunoască Eul
său. Psihologul american G.W.Allport a remarcat că:
,, Psihologia personalității ascunde o enigmă teribilă - problema
Eu-lui ... O teorie completă a personalității nu poate ignora

15
această problemaă a naturii subiective (simțite) a Eului, ci
trebuie să o abordeze.”(Allport,G.W.,1981,p.119)
Fiecare copil simte că se individualizează prin propriul Eu.

2.3.Creativitatea ca variabilă de personalitate

Creativitatea este și ea o componentă a personalității. Ea se
observă în școală și delimitează elevii, viitorii oameni care vor
activa în diferite domenii de activitate: artistic, estetic, de
comunicare, literar, psihologic,etc.
Există cel puţin două elemente ale creativităţii:
1). Ca atribut al gândirii, creativitatea este capacitatea de a
intui, anticipa şi finaliza într-un mod original şi inedit produsul
activităţii intelectuale implicată în dezvoltarea unei probleme;
produsul gândirii creatoare este un rezultat cognitiv de o
anumită valoare, imediat şi personal.
2). Ca însuşire a personalităţii, creativitatea, este „o însuşire
sintetică, plenară, care se manifestă în orientarea, organizarea şi
desfăşurarea activităţi printr-o direcţie clară, precisă şi printr-o
finalitatea intenţionată, specifică, originală”(Harding.
Există și aici indicatori după care se formează personalitatea la
elevi datorită creativității.
Dintre aceștia se pot aminti: curiozitatea, puterea de concentrare,
adaptabilitatea, puterea de muncă individuală și de grup,
conconformismul, atractivitatea față de complex și misterios.
J.P. Guilford, autor al concepției factorilor intelectuali ai
creativității, identifică fenomenul de creativitate ca una din
formele gândirii, respectiv cu gândirea divergentă.
După acest autor, creativitatea se realizează prin gândirea
divergentă, în cadrul căreia distinge mai mulți factori intelectuali
ai creativității.
1. Factorii intelectuali cei mai importanți sunt:
 Sensibilitatea față de probleme- factor ce constă în
atitudinea deschisă, receptivă față de trebuințele, atitudinile și

16
sentimentele altora, permanenta curiozitate și dorința de a
cunoaște, de a elabora, experimenta și verifica noi ipoteze;

 Sensibilitatea la implicații- factor ce constă în capacitatea

de a recunoaște dependente, probleme, acolo unde altii nu le
vad;
 Fluența-factor ce constă în bogăția, ușurința și rapiditatea
cu care se realizează și se succed asociațiile între imagini, idei,
caracterul lor curgător;
 Flexibilitatea- factor ce constă în capacitatea subiectului de
a modifica, restructura rapid și eficient mersul gândirii în
diverse situații care solicită acest lucru, capacitatea de a opera
ușor, rapid transferul în situații variabile;
 Originalitatea- factor ce constă în capacitatea subiectului
de a vedea în alt mod realitatea, de a produce idei și imagini noi,
de a da răspunsuri, soluții noi, neuzuale;
 Ingeniozitatea-factor ce constă în capacitatea de a rezolva
problemele cu o eleganță neuzuală, într-un mod abil și
surprinzător, cu metode originale, neobișnuit de simple.
Ingeniozitatea inseamna si posibilitatea de a gasi cea mai directa
si cea mai usoara cale care duce la un efect optim;
 Redefinirea- aptitudinea de a restructura, de a interpreta, de
a schimba funcția unui obiect pentru a-l face util într-o formă
nouă;
 Elaborarea- aptitudinea organizării coerente a
informațiilor, a ideilor, capacitatea de a planifica o acțiune,
tinând seama de cât mai multe detalii, anticiparea răspunsului
final, dezvoltarea și finalizarea unei idei.(Guilford,1959)
2. Factori exterior-conjucturali sau socio-culturali:
particularităţile sociale, istorice, clasa socială, grupul de care
aparţine individul, condiţiile materiale;
3. Factori psiho-sociali: ambianţa relaţională, climatul
psihosocial al individului;

17
4. Factori socio-educaţionali: nivelul educaţional, influenţele
educative ale familiei, instituţiilor de învăţământ, colectivelor de
muncă.
La rândul său, Maria Moldoveanu oferă o clasificare concisă
a factorilor de personalitate, în două categorii principale:
- factori interni: intelectuali, aptitudinali, motivaţionali;
- factori externi: de grup, de societate (M. Moldoveanu, 2001) .
Al. Roşca realizează o clasificare generală a factorilor de
creativitate în:,, factori subiectivi sau însuşiri ale personalităţii
creatoare (intelectuali, aptitudini speciale, motivaţie,
temperament, caracter) şi factori obiectivi reprezentaţi de
condiţiile socio-educative.” (Al. Roşca, 1972).
Esențial în punerea bazelor personalităţii preşcolarului îl are
formarea sferei afectiv-motivaţionale a vieţii sale psihice. Acum
apar primele instanţe etice şi un nou tip de conduită, conduita
personală.
La vârsta preşcolară, jocul, formă primară de învăţare, este şi
principala formă de activitate şi modalitate de socializare a
copilului. Jocul deschide în faţa preşcolarului universul
activităţilor şi gama infinit variată a relaţiilor interpersonale.
,, Prin joc, copilul descoperă sau redescoperă, la nivel empiric
al simțului comun, legi și principii ale fizicii, principii simple de
funcționare a micilor motoare, probleme de mecanică sau
învingerea forței gravitaționale, simboluri.”(Voiculescu,2003,
p.31)
Jocul dă posibilitatea preşcolarului de a-şi apropia realitatea
înconjurătoare, de a-şi însuşi funcţia socială a obiectelor, de a se
familiariza cu semnificaţia socio-umană a activităţilor adulţilor,
de a cunoaşte ambientul.
,,Activitatea ludică dă copilului preşcolar ,,simţul” ideilor
importante, care vor constitui mijlocul prin care el va cuprinde
concepte complexe pentru a-şi descoperi şi afirma Eul.”
(Debesse, 1970).

18
Jocul este un prim şi fundamental izvor al dezvoltării
personalităţii umane. Activitatea de joc reprezintă un ansamblul
complex de acte, operaţii şi acţiuni centrate în jurul unei teme
principale şi care se scurge secvenţial; este o stare de captivaţie
totală şi de abandon faţă de presiunile din afară, de bucurie reală
şi plăcere, de angajare într-o lume imaginară a energiilor şi a
încordărilor proprii.
,,Calitatea personalității depinde de calitatea relațiilor sociale; ca
urmare, dacă dorim să formăm personalitatea, mai întâi trebuie
să construim și să amenajăm corespunzător relațiile sociale din
mediul în care acesta își desfășoară activitatea.(Zlate, M.
1981,p.19)
Conştiinţa morală a preşcolarilor include reprezentări, noţiuni,
judecăţi morale, dar şi elemente mai complexe ca: sentimente,
atitudini, obişnuinţe morale. Judecăţile lui morale au un caracter
de situația în care se află.. Condiţiile morale pozitive sunt mult
mai apreciate decât cele moral negative: conduitele morale ale
acestora sunt apreciate mai bine decât cele proprii; aprecierile
morale sunt organizate dihotomic într-o morală alb – negru, bun
– rău; adeziunea la normele morale este mai mult afectivă decât
raţională.
M.Zlate în lucrarea sa Psihologia mecanismelor cognitive face
referiri la o serie de diferențe între afectivitate,emoție și procesul
cognitiv referitoare la instrumentele specifice de operare cum
sunt operații procese psihice,senzoriale etc.
,,Procesele afective și cele cognitive,deși sunt diferite prin
natura lor,sunt inseparabile în cadrul activității individului,
aflându-se într-o strânsă interacțiune.”(Zlate,1999,p.119)
Dezvoltatea personalității reprezintă înțelegerea și gestionarea
emoțiilor pentru a crea și cultiva relații armonioase între
profesori și elevi și între elevi ca și tot unitar.
,, Factorii care au cea mai mare importanță pentru formarea
personalității sunt: noua etapă de maturizare neurofuncțională
stimulări bogate și variate și relații mai complexe cu familia,
19
apogeul desfășurării jocului care este activitatea fundamentală,
influențele sistematice , organizate și de durată, exercitate de
grădiniță atracția și interrelaționarea cu cei de aceeași
vârstă.”(Crețu,2005,p 94)
Ea presupune autoconștientizarea, determinarea punctelor
forte și a limitărilor ,conștientizarea efectelor emoțiilor asupra
comportamentului, ca și impactul lor asupra celorlați.
Personalitatea copilului preşcolar reprezintă un ansamblu de
ȋnsuşiri, procese şi structuri psihofiziologice şi psihosociale care
face diferenţa ȋntre comportamentul unui om raportat la cei din
jur făcându-l unic. Evoluţia fiinţei umane porneşte de la simplu
spre complex, de la inferior spre superior, asigurându-i astfel
condiţii favorabile pentru dezvoltarea sa armonioasă, făcându-l
educabil.

20
 CAPITOLUL III: INVESTIGAȚII EMPIRICE
CU PRIVIRE LA CREATIVITATEA COPIILOR
PREȘCOLARI

Creativitatea elevului din ciclul preșcolar este deosebită de cea

a unui adult, în sensul că produsul creativ la care a ajuns elevul
pe cale independentă nu este nou şi pentru societate. Găsirea
unei soluţii mai deosebite la rezolvarea unei probleme poate fi
considerată produsul unui proces creativ, deşi pentru ştiinţă
aceasta nu este o noutate. Imaginaţia creatoare se manifestă şi în
produsele activităţilor creative concretizate în compuneri,
rezolvări de probleme, desene, picturi, lucrări practice, etc

3.1.Scop
Aplicarea învățării prin stimularea creativității este benefică
pentru faptul că asigură formarea unei gândiri flexibile,
divergente și fluente, iar metodele utilizate stimulează
participarea activă și deplină, psihică și fizică, individuală și
colectivă a copiilor în procesul instructiv – educativ.

3.2.Obiective
 utilizarea unor tehnici şi metode de determinare obiectivă a
nivelului de pregătire a copiilor;
 înregistrarea, monitorizarea şi compararea rezultatelor
obţinute de copiii grupelor experimentale şi de control la testul
iniţial, formativ şi cel final;
 implementarea unor metode şi tehnici interactive în scopul
dezvoltării creativităţii copiilor şi studiul eficienţei lor;
 stimularea creativităţii copiilor printr-o strategie didactică
permisivă;

21
 identificarea potențialului creativ al copiilorcunoașterea și
înlăturarea elementelor care pot bloca manifestările originale,
creative ale copiilor;
 urmărirea progreselor înregistrate de copii pe linia
creativității;
 sintetizarea rezultatelor cercetării, elaborarea
concluziilorcunoașterea și înlăturarea elementelor care pot bloca
manifestările originale, creative ale copiilor;
 urmărirea progreselor înregistrate de copii pe linia
creativității;
sintetizarea rezultatelor cercetării, elaborarea concluziilorÎn
condițiile în care educatorul va urmări în mod sistematic să
susțină și să stimuleze potențialul creativ al copiilor, acesta din
urmă va cunoaște îmbogățiri substanțiale care se vor reflecta
pozitiv atât la nivelul de pregătire al preșcolarului, cât și în
modul de abordare al problemelor cu care se confruntă zi de zi.
3.3 Metode utilizate
Cercetarea pedagogică este o acțiune de observare și investigare,
pe baza căreia cunoaștem, ameliorăm sau inovăm fenomenul
educațional. Inovarea în învățământ se realizează atât prin
generalizarea experienței avansate, cât și prin experimentare.
Practica educativă constituie, pentru cercetător, o sursă de
cunoaștere, un mijloc de experimentare, de verificare a
ipotezelor și de generalizare a experienței pozitive. În același
timp, cercetarea pedagogică, prin concluziile ei, contribuie la
inovarea și perfecționarea procesului de învățământ și de
educație. Pentru verificarea ipotezei și pentru realizarea
obiectivelor cercetării, am utilizat ca metode de cercetare:
1. Observația

Una dintre metodele cu cea mai amplă utilizare în

cunoasterea copilului preşcolar este observaţia. Aceasta metodă
furnizează educatoarei cele mai bogate şi variate date pentru

22
caracterizarea personalităţii copilului. Pentru ca această metodă
să aibă rezultatele scontate copilul trebuie observat în condiţii
cât mai variate, numai în felul acesta pot fi surprinse
manifestarile tipice ce-l caracterizează pe copil.
Am pornit de la definirea obsevației ca principală metodă de
cercetare, de la faptul că ea constă în urmărirea sistematică a
faptelor educaționale așa cum se desfășoară ele în condiții
obișnuite. Spre deosebire de experiment care se supune
intervenției din partea cercetătorului, observația constă în
înregistrarea datelor și constatărilor așa cum se prezintă,
cercetătorul așteptând ca ele să se producă pentru a le putea
surprinde. Se folosește în toate etapele cercetării și însoțește de
obicei toate celelalte metode, oferind date suplimentare în
legătură cu diverse aspecte ale fenomenelor investigate. (Ioan
Nicola, 1980, p. 58).
2. Convorbirea
Convorbirea este activitatea comună (frontal-dirijată) care, prin
intermediul metodei conversaţiei, rezolvă sarcinile în toate
activitățile ce compun programa învățământului preșcolar.
Complexitatea şi dificultatea convorbirii ca activitate comună
decurge din faptul că se desfăşoară în exclusivitate pe plan
verbal, în absenţa oricărui material concret intuitiv. Aceasta
contravine parcă particularităţilor gândirii la această vârstă.
Sarcina de bază a convorbirilor este de a realiza o sistematizare
a cunoştinţelor deja dobândite, într-o structură nouă.
Importanţa imediată şi practică a convorbirii constă în aceea că
ajută la formarea unui complex de deprinderi de exprimare
corectă necesar copilului atât în vorbirea uzuală, cât şi în
activitatea şcolară, cu aplicabilitate și în activitățile practice.
Astfel, copilul se va deprinde: să asculte întrebarea, să răspundă
când este solicitat, să asculte răspunsurile celorlalţi şi să
intervină pentru a le corecta, să-şi ordoneze întreaga achiziţie
informaţională pentru a răspunde adecvat întrebărilor
educatoarei.
23
3. Experimentul pedagogic (natural) – constă în măsurarea
efectului produs ca urmare a introducerii unuia sau mai multor
factori experimentali. A fost folosit ca principala metodă de
colectare a datelor necesare verificării unei cercetări și care a
cuprins probe complexe, cu date precise, bine definite și
distincte unele de altele, pentru a permite o corectă măsurare a
rezultatelor obținute prin teste și fișe de lucru.
Ехреrimеntul рrеsuрunе să sе încеɑрă cu o iрotеză
ехреrimеntɑlă ɑрoi sе ɑlеg mеtodеlе рotrivitе fiеcărеi еtɑре.
Ехреrimеntul рoɑtе fi ɑbordɑt cu succеs, şi dе еducɑtor sɑu
institutor cu condiţiɑ рrеgătirii рrеɑlɑbilе în domеniul еtɑреlor,
mеtodеlor, tеhnicilor ехреrimеntɑlе, ɑ sрrijinului dɑt dе
colеctivul din cɑrе fɑcе рɑrtе, cu рrеcɑuţii dеontologicе.
(Voiculеscu Е.,2003, p.102).
Învăţământul contеmрorɑn еstе cеntrɑt ре coрil şi ре formɑrеɑ
dе comреtеnţе. Folosirеɑ tеstеlor, jocurilor logicе, еvɑluărilor
contribuiе lɑ sрorirеɑ cɑlităţii instruirii.
L. Vîgotski ɑfirmă : „ еvɑluând grɑdul dе dеzvoltɑrе ɑ unеi
реrsoɑnе, trеbuiе să iɑ în cɑlcul nu numɑi cɑlităţilе formɑtе, ci
şi cеlе în formɑrе.”
Тot еl susţinе că „ instruirеɑ еstе еficiеntă doɑr ɑtunci când
рrеcеdе dеzvoltɑrеɑ şi nu-şi ɑrе rostul dɑcă nu constituiе un
imbold sрrе еvoluţiе, izvorul ɑрɑriţiеi noului”.
Metodele didactice pe care le-am aplicat au fost selectate
astfel încât să răspundă principalelor cerinţe ale unei investigaţii
şi să preîntâmpine eventualele erori de investigare şi prelucrare
a materialului faptic. Astfel pentru confirmarea sau infirmarea
ipotezei de la care am plecat am folosit un sistem metodologic
compus din:
- metoda observației;
- metoda autoobservaţiei;
- metoda observaţiei sistematice;
- metoda convorbirii;
- metoda analizei produselor activităţii;
24
- metoda experimentului psihopedagogic / didactic, colectiv, de
durată medie, desfăşurat în trei etape: preexperimentală,
experimentală, postexperimentală.
Sistemul metodologic al acestei cercetări cuprinde:
 metode nonexperimentale de colectare a datelor: observaţia,
metoda analizei produselor activităţii şcolare, convorbirea
 metode acţionale sau de intervenţie: experimentul
pedagogic
 metode de prelucrare, interperetare şi prezentare a datelor
cercetării.

3.4.Etapele a cercetării
Etapa I- inițială are un caracter constatativ;
Etapa experimentală/constatativă, are rolul de a stabili nivelul
existent în momentul iniţierii experimentului psihopedagogic,
atât la eşantionul experimental, cât şi la cel de control. Din
interpretarea rezultatelor şi a informaţiilor obţinute în urma
aplicării, din activitățile desfășurate cu copiii celor două
eșantioane, din analiza produselor copiilor, a lucrărilor, din
observarea sistematică a copiilor, a rezultatelor obținute în urma
activităților, am putut constata că nu există diferenţe majore
între cele două eşantioane.
Etapa a II-a- continuă cu valoare formativă în stimularea
proceselor psihice și a întregii personalități a preșcolarilor;
Etapa a III-a, etapa finală constă în aplicarea probelor de
depistare a nivelului creativităţii în urma desfăşurării de
activităţi. Aceste probe au fost administrate în cadrul
activităţilor de educaţie plastică.
3.4.1. Tipul cercetării: formativă
3.4.2. Obiectivele cercetării:
- proiectarea cercetării, la nivel de ansamblu și etape;
- organizarea cercetării: subiecți implicați în cercetare, cadre
didactice etc.

25
- proiectarea și realizarea materialelor de lucru și a
instrumentelor utilizate în cercetare;
- dezvoltarea unor abilități interdisciplinare: a se documenta; a
identifica probleme; a face conexiuni între cunoștințe; a aplica
cunoștințele și abilitățile dobândite;
- încurajarea autonomiei copilului în condițiile echilibrului între
acivitățile independente și de muncă în grup;
3.4.3.Coordonatele majore ale cercetării.
Cercetarea pedagogică intitulată Importanța textelor epice
(basme sau povești) în învățământul preșcolar s-a efectuat pe
parcursul anului școlar....
Locul de desfășurare a cercetării: Grădinița...
Perioada de cercetare.....
Eșantion de participanți:
-eșantion experimental: grupa mică
-eșantion de control: grupa mică
Eșantion de conținut:
Grupa: mică
Proiect tematic:
Subtema:
Tema activității:
Forma de realizare: activitate integrată (ALA, ADP, DLC, DEC)
3.4.4.Metodologia cercetării
- metoda autoobservației
- metoda observației sistemice
- metoda analizei produselor activității
- metoda experimentului psihopedagogic care cuprinde trei
etape: pretestarea, intervenția formatică, posttestarea.
3.4.5. Instrumente de cercetare:
- teste docimologice
- fișe de control
- portofolii

26
Aceste instrumente au fost adaptate particularităților de vârstă
ale copiilor și obiectivelor vizate.
Ţinând cont de specificul şi cerinţele cercetării pedagogice şi de
obiectul investigaţiilor s-a folosit un sistem de metode de
cercetare( (conform Bocoș, 2006,p.56):
1).Autoobservaţia
A fost utilizată pe tot parcursul derulării cercetării în scopul
studierii propriilor trăiri, gânduri, motivaţii, aşteptări, dorinţe,
reacţii, comportamente, prestaţii, ceea ce a sprijinit înţelegerea
profunda a fenomenelor de investigare.
,, Autoobservatia poate fi considerată formă a metodei
observaţiei sau poate fi analizată în mod
independent.”(Bocoș,p.45)
2)Observaţia
A fost utilizată pe tot parcursul derulării cercetării
psihopedagogice.
,,Metoda observaţiei are un statut şi o funcţie aparte în
ansamblul metodelor de colectare de date, intrând în combinaţie
metodologică cu toate celelalte componente ale acestui sistem.
Practic, nici o metodă nu poate fi utilizată în absenţa
observaţiei.”(Bocoș,p.52)
Observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului
copiilor a permis colectarea de informaţii diverse referitoare la,
competenţele, cunoştinţele, priceperile şi deprinderile lor.
3)Experimentul psihopedagogic
A constat în verificarea ipotezei formulate. A fost un experiment
psihopedagogic colectiv, de lungă durată, desfăşurat pe perioada
unui an în sala de grupă .
Metoda experimentului pedagogic este o metodă de cercetare în
cadrul căreia se poate aduna material pentru a-l prelucra într-un
fel științific. În realizarea acestuia se vor parcurge trei etape:
pregătitoare, de desfășurare propriu-zisă, de evaluare. Am
folosit această metodă pentru a investiga capacitățile copiilor de
a așeza întâmplări într-o anumită ordine și de a pătrunde prin
27
intermediul personajelor în centrul întâmplărilor și pentru a-și
forma deprinderi de exprimare corectă. Mi-am propus să
folosesc această metodă, deoarece pot urmări modul în care
preșcolarii pot să facă predilecții pe baza unor imagini din
povestire.
Repovestirea este o metodă îndrăgită de preșcolari pentru că le
dă posibilitatea de a intra în lumea imaginarului, de a fi ascultați
și de a se afirma.
Metoda diagramei Venn este o metodă de fixare, de consolidare
și evaluare a informațiilor. Pentru fixarea sau consolidarea
informațiilor am folosit metoda diagramei Venn în activitățile de
povestire, observare, convorbire.
Un exemplu de activitate didactică în care am folosit metoda
diagramei Venn este În lumea poveștilor cu rolul de a verifica
cunoștințele elevilor despre poveștile învățate. În acest joc
didactic, preșcolarii vor completa o diagrama Venn în care vor
așeza personajele poveștilor, iar în mijloc, personajele comune.
3.4.6.Etapa constatativă
Are rolul de a stabili nivelul performanțelor copiilor cu referire
la variabilele cercetării în momentul inițierii experimentului
psihopedagogic, atât la eșantionul experimental cât și la cel de
control.
Testul vizează aspectele care fac obiectul ipotezei cercetării:

Proba 1 - PROΒΑ IΝIŢIΑLĂ

Obiеϲtiv dе rеfеrinţă:
- ѕă rеproduϲă formula dе înϲеput şi dе înϲһеiеrе a baѕmеlor şi
ѕă rеdеa firul întâmplărilor
IТЕМI:
 Numеștе titlul povеştii;
 Rеϲunoaștе pеrѕonaϳеlе;
 Povеѕtеștе ϲurѕiv;
 Ехprimă

28
 ϲorеϲt din punϲt dе vеdеrе gramatiϲal.
Dеѕϲriptori:
Rеϲunoaştеţi pеrѕonaϳеlе din imaginе şi dеnumiţi povеştilе în
ϲarе lе întâlniţi;

29
 Descrieți pеrѕonaϳеlе întâlnitе în povеѕtеa Ѕϲufița Roșiе și
Ϲapra ϲu trеi iеzi
2. Idеntifiϲați pеrѕonaϳеlе pozitivе și nеgativе din povеștilе prеzеntatе

r Ϲalifiϲativе
.

r FOΑRТЕ
ΒIΝЕ ЅUFIϹIЕΝТ
t ΒIΝЕ
.

Rеϲunoaştе toatе Rеϲunoaştе trеi

pеrѕonaϳеlе pеrѕonaϳе şi Rеϲunoaştе două
1

şi dеnumеştе dеnumеştе o pеrѕonaϳе

povеştilе povеѕtе

Descrie toatе
pеrѕonaϳеlе
întâlnitе în Ϲolorеază două Ϲolorеază două
2

povеѕtеa Ѕϲufița pеrѕonaϳе pеrѕonaϳе

Roșiе și Ϲapra ϲu
trеi iеzi

Idеntifiϲă
toatе
pеrѕonaϳеlе Idеntifiϲă
Idеntifică
poѕitivе și două
patru pеrѕonaϳе
3 nеgativе pеrѕonaϳе
din
povеѕtе

30
 Itеm
1 = 4 punϲtе
2 = 2 punϲtе
3 = 4 punϲtе
Total = 10 punϲtе
3.4.7.Etapa formativă reprezintă etapa fundamentală, în
care a fost introdusă la grupa experimentală variabila
independentă.
Test de evaluare formativă
Din ce poveste vine!
1. Alege o imagine ce reprezintă o scenă dintr-o poveste cunoscută,
spune-i titlul și povestește ce ți-a plăcut mai mult din ea.
2. Recunoaște personajele și spune din ce poveste vine. Lipește o
bulină roșie sub imaginea povețtii unde personajul principal a fost
harnic, o bulină albastră sub imaginea poveștii unde personajul
principal a fost isteț și curajos, sub imaginea poveștii unde
personajul principal a fost neascultător o bulină neagră, iar sub
imaginea poveștii unde personajul principal a fost lacom o bulină
maro.
3. Colorează imaginile din poveștile preferate.

31
3.4.8. Etapa finală se va încheia cu rezolvarea unui test final în
care preșcolarii își vor fixa cunoștințele pe care le-au dobândit pe
parcursul aceste microcercetări pedagogice desfășurată în această
perioadă.
Test de evaluare finală
Obiеϲtiv: Ѕă dеѕprindă înѕuşirilе moralе alе pеrѕonaϳеlor din
povеştilе ѕtudiatе
IТЕМI:
Еnumеraţi patru motivе pеntru ϲarе o îndrăgiţi pе „fata
moşnеagului”
Αlеgе din următoarеlе înѕuşiri moralе pе ϲеlе ϲomunе Fеtеi
moşnеagului şi Αlbеi ϲa Ζăpada
Βunătatе
Ηărniϲiе

32
 Răutatе
Мodеѕtiе
Ν

r
Ϲalifiϲativе
.

t
FOΑRТЕ
.
ΒIΝЕ ΒIΝЕ ЅUFIϹIЕΝТ

Еnumеrеază ϲorеϲt Еnumеrеază

toatе ϲorеϲt trеi Еnumеră ϲorеϲt două
1
motivеlе motivе motivе

Αlеgе ϲorеϲt trеi Αlеgе ϲorеϲt

înѕuşiri două Αlеgе ϲorеϲt o ѕingură
2
moralе înѕuşiri moralе înѕuşirе

Cercetarea pedagogică face parte din procesul de învățare, scoțând

în evidență plusurile și minusurile pe care îl au copiii în
achiziționarea de cunoștințe și folosirea lor în practică.
3.5. Analiza și interpretarea rezultatelor obținute indică o
ameliorare a rezultatelor preșcolarilor, în favoarea grupei
experimentale.
Prin aplicarea metodelor și tehnicilor interactive in cadrul
Activităților pe Domenii Experiențiale, am sesizat schimbări
pozitive în dezvoltarea exprimării orale a copiilor, au devenit
creativi, îndrăzneți, cu o mai bună concentrare a atenției, sunt
orientați spre tot ceea ce este nou, dorind să investigheze anumite
schimbări din mediul înconjurător, s-a îmbunătățit relația educator -

33
copil într-una modernă, copiii bucurându-se de libertate, de o
comunicare bazată pe cooperare, și ajutor reciproc.
A fost încurajată inițitiva copiilor de a participa în activitate, de a
adresa întrebări, fiind înlăturată teama acestora de a nu greși.
Folosind metodele și tehnicile de stimulare a creativității, atât
individual, frontal, cât și pe grupe, am constatat următoarele:
- copiii rețin mai ușor ideile prezentate în activitate;
- crește întelegerea conținuturilor, atât individual, cât și în grup;
- doresc să se implice în activitate și nu dau semne de plictiseală;
- copiii și-au îmbogățit vocabularul datorită metodelor aplicate;
- copiii au realizat un adevărat progres în alcătuirea poveștilor,
dând dovadă de imaginație creatoare, originalitate;
- copiii au dezvoltat calități, precum: creativitatea, inițiativa,
concentrarea atenției,
perseverența, flexibilitatea, spiritul de observație și asumarea
responsabilității.
Originalitatea cercetării și punctele sale tari:
Rezultatele cercetării au fost analizate, prelucrate, interpretate,
în scopul eficientizării metodelor interactive, folosite în scopul
stimulării creativităţii copiilor.
În urma realizării cercetării s-au elaborat concluziile, s-a stabilit
faptul că ipoteza cercetării s-a confirmat, atât în cadrul
activităților,cât și în cadrul jocurilor: utilizarea metodelor
interactive în activitățile din grădiniță stimulează creativitatea
copiilor, capacitatea acestora de a rezolva problemele cu care se
confruntă în găsirea soluțiilor, spirit de observație, comunicarea
socială, interpersonală, dorința de a investiga în grup anumite
schimbări din natură, constată o îmbogățire a vocabularului activ al
copiilor.
Pentru creşterea calităţii procesului instructiv – educativ din
grădiniţă urmărim perfecţionarea metodelor tradiţionale, dar şi
introducerea unor metode şi procedee educative. Proiectarea unui
demers didactic, diferit de cel tradiţional dă posibilitatea fiecărei
educatoare să-şi valorifice propria experienţă prin utilizarea unor
34
metode moderne. Pentru a crea în mod conştient copilul trebuie să
aibă exemple, să trăiască printre poveşti, povestiri, poezie de
calitate. În cadrul activităţilor de educaţie a limbajului, în cei 3-4
ani de grădiniţă, are loc o dezvoltare şi perfecţionare a limbajului
sub aspect fonetic, lexical şi gramatical.
Pregătirea pentru o învăţare autonomă valorizează motivaţia
intrinsecă a educatului, dorinţa de a căuta, de a experimenta, de a
descoperi, de a crea şi de a inventa. Copilul activ - creativ
„realizează demersuri critice şi creative, depune eforturi proprii
înscrise în schimburi sociale, în scopul accederii la noua
cunoaştere”(Bocoș,M.,2022,p.79)
Perfectionarea limbajului copiilor de vârstă preşcolară reprezintă o
importanţă deosebită, atât pentru integrarea copiilor în şcoală, cât şi
pentru dezvoltarea întregii personalităţi. Pe parcursul acestei
cercetări rolul nostru a fost de a organiza situaţii de instruire care
facilitează învăţarea eficientă, utilizând metode şi tehnici
activizante.

35
 CONCLUZII
Preșcolarii se distanțează încet de mediul familial prin jocuri și
spunând povești.
Mai întâi educatoarea discută, le citește povești și le arată diferite
imagini care fac mai ușoară adaptatea lor la mediul școlar.
Astfel în grădiniță se formează limbajul, gândirea, memoria,
observația,etc.
În învățământul preșcolar se folosesc diferite metode și procedee de
pred și mai ales de evaluare a cunoștințelor cuprinse toate în
strategii de predare-învățare
Aceste cunoștințe sunt verificate frecvent prin diferite teste sub
formă de fișe de lucru, opționale, proiecte tematice etc, care fac
parte din proiectarea didactică a activităților desfășurate.
Ea se realizează pe diferite domenii experimențiale care conțin
secvențe și scenarii în care sunt antrenați toți preșcolarii sub directa
coordonare a educatoarei.
Educatoarea este compozitorul activităților știind foarte multe
jocuri, puneri în scenă a poveștilor, jocurilor de rol, realizatorul
serbărilor școlare etc.
Textele literare și strategiilor de predare se realizează pe baza unor
cercetări amănunțite a comportamentelor, atitudinilor și a
caracterelor ce se formează în timp la preșcolari.
În cadrul aceste lucrări, pe parcursul capitolelor am încercat să
prezint textul epic cu originea lui, speciile literare și importanța lui
în dezvoltarea limbajului și creativității preșcolarilor.
Apoi am descris metodele și procedeele pe care le-am folosit pentru
a explica pe înțelesul copiilor al poveștilor și basmelor, pentru ca în
final ei să-și schimbe atitudinile și comportamentele față de
educatoare, de colegi și de familie.
În cercetarea psihopedagogică am descris un proiect desfășurat pe
parcursul unui an școlar prin care am dorit să demonstrez
dezvoltarea capacităților emoționale, afective și cognitive ale
preșcolarilor.

36
 BIBLIOGRAFIE
***Curriculum pentru învățământul preșcolar. Prezentare și
explicitări, (2009) Didactica Publishing House, Bucureşti
G.W. Allport,( 1981), Structura și dezvoltarea personalității,
București,Editura Didactidă și Pedagogică,
Balint, Mihail,(2008), Metodica activităţilor de educare a
limbajului în învăţământul preşcolar. Didactica limbii şi literaturii
române, Suport de curs, Cluj-Napoca,
Bocoş, Muşata, (2002), Instruire interactivă. Repere pentru
reflecţie şi acţiune, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-
Napoca,
Crețu,T,(2005),Psihologia copilului, Editura Credis ,Bucureşti
Cosmovici, A.; (1996), Psihologie generală, Editura Polirom, Iaşi.
Dafinoiu,Ion,(1998), Personalitatea,Editura Didactică și
Pedagogică, București
Debesse, M.; (1981), Etapele educaţiei, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
Dumitrana Magdalena,(1999), Educarea limbajului în
învăţământul preşcolar, ,vol.2,Comunicarea scrisă,Ed.OK !
Didactic
Guiford, J. P.,( 1959) , Traits of Creativity, în H. H. Anderaon
(coord.), Creativity and its Cultivations, Harper,
Moldoveanu, M., Mentalitatea creativă. Perspectivă
psihosociologică, Editura Coresi, Bucureşti. 2001
Neveanu,P.P.,(1990), Psihologie,
Nicola, Ioan, (1996),Tratat de pedagogie şcolară, Editura
Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti,
Roco,Mihaela, (2001), Creativitate și inteligență emoțională,
Editura Polirom,Iași
Roşca, Al., (1972), Creativitatea, Editura Enciclopedică, Bucureşti,
Tomșa, Gheorghe, (2005),Psihopedagogie preșcolară și școlară,
București
Voiculescu,Elisabeta,(2003), Pedagogie preșcolară, Editura
Aramis, București.
37
Zlate, Mielu (2000) , Eul și personalitatea București : Editura Trei,
Zlate Mielu.,(1999), Psihologia mecanismelor cognitive",Editura
Polirom,Iași

WEBOGRAFIE
https://www.academia.edu/9763465/PSIHOLOGIA_COPILULUI
https://www.didactic.ro/materiale-didactice/conceptul-de-
personalitate
https://www.didactic.ro/materiale/129554_factorii-care-influen-
eaz-creativitatea
https://edict.ro/dezvoltarea-copiilor-in-perioada-prescolara/
https://www.didactic.ro/materiale/118362_principalele-achizitii-la-
nivelul-personalitatii-prescolarului

38
 ANEXĂ
Proiect didactic

Data:
Unitatea de învățământ:
Grupa:
Profesor învățâmânt preșcolar:
Denumirea activității:
Proiect de o zi (ADP+ALA1+ADE+ALA2)
Tipul activității: Activitate integrată
Tema saptamânală: Poveștile-comorile copilăriei
Tema zilei: Scufița Roșie
Mijloc de învățământ: Predare-învățare a unui text epic
Activități de învățare:
ADP: O zi cu Scufița Roșie
ALA1: -Joc de masă: Scufița Roșie-puzzle
-Construcții: Căsuța bunicuței
-Artă: Decorăm tăvițe pentru plăcintele bunicii
ADE: Scufița Roșie
-DLC: Scufița Roșie-povestirea educatoarei

39
 -DOS2: Plăcinte pentru bunicuța- -activitate practic-
gospodărească
ALA2: Joc de mișcare: Personajele din poveste prind viață!
Scopul:
-dezvoltarea capacității de exprimare orală,de înțelegere și utilizare
corectă a semnificațiilor structurilor verbale orale;
-îmbogățirea cunoștințelor despre materiale și caracteristicile lor,
precum și despre tehnici de lucru necesare prelucrării acestora în
scopul realizării unor produse simple.
Obiective-cadru:
-educarea unei exprimări verbale corecte din punct de vedere
fonetic,lexical și sintactic;
-îmbogățirea cunoștintelor despre materiale și caracteristicilor lor,
precum și despre tehnici de lucru necesare prelucrării acestora în
scopul realizării unor produse simple;
-formarea deprinderilor practice-gospodărești și utilizarea
vocabularului specific.
Obiective operationale:
La sfârșitul activității, toți copiii trebuie să fie capabili:
-ALA1:
Joc de masă:-sa unească piesele din puzzle astfel încât să redea o
imagine din povestea Scufița Roșie;
Construcții:-să utilizeze piese de culori și forme diferite pentru a
reda structura căsuței bunicuței;
Arta:-să decoreze tăvițele pentru plăcinte folosind diferite
decorațiuni folosindu-și imaginația.
-ADE:
DLC:
-să audieze cu atenție un text epic, să rețină ideile acestuia și să
demonstreze ca l-a înțeles;
-să înțeleagă și să transmită mesaje simple, să reacționeze la
acestea;
DOS:

40
-să-și formeze deprinderi practice și gospodărești prin realizarea
temei propuse cu ajutorul educatoarei.
-ALA2:
-să manifeste în timpul jocului atitudini de cooperare, spirit de
echipa,de competiție și fair-play.
Metode si procedee
Strategii didactice: conversația,explicația,demonstrația,observația.
Forma de realizare: -frontal,individual,pe grupe
Materiale didactice:
costume specifice temei, pernuțe, videoproiector, calendarul
naturii, fotografiile copiilor, lego, căsuța-model, puzzle-uri cu
Scufița Roșie,tăvițe din carton, decorațiuni stikere, planșe tematice,
Scufita Roșie (invitat surpriză), tabla magnetică, buline magnetice,
coș cu întrebări lipite pe diferite obiecte din plastic), cuptor cu
plită, făcăleț, aluat, faină, drojdie, mere rase, sare,zahăr, mere,
nuci,esență de rom, zahăr pudră, castron mare pentru amestecat
aluatul, băscuțe și șorțuri pentru copii, CD tematic, casetofon,
recompense.
Bibliografie:
Viorica Preda, „Abordarea în manieră integrată a activităţilor din
gradiniţă, editura Educaţional, Bucureşti, 2005
***Curriculum pentru învăţământul preşcolar, MECT,2008
Timp de lucru: o zi

SCENARIUL ZILEI
ADP:ÎNTÂLNIREA DE DIMINEAȚĂ
Educatoarea aeriseȘte sala de grupa și le spune copiilor să se așeze
pe pernuțe.
„Dimineața a-nceput, toți copiii au venit/A-nceput o nouă zi/Buna
dimineața ,copii!”.Copiii răspund la salut.
Salutul:Copiii se salută între ei :”Bună dimineața,.....!Mă bucur să
te revăd!”,”Bună dimineața,....! Sper să ne jucăm împreună
astăzi!”..

41
Prezenta:După ce copiii se salută, educatoarea așează panoul cu
fotografiile copiilor și se face prezența.
Totul despre azi:
„După ce ne-am adunat și frumos ne-am salutat/Vremea să o
studiem și-n calendar s-o notăm/De e soare sau e ploaie, de e vreme
de plimbare”.
Preșcolarii completează Calendarul Naturii cu ajutorul educatoarei.
Povestitorul zilei:
Educatoarea invită un copil din grupă să povestească ce poveste
reprezinta costumul său și de ce a ales acel personaj, cum este el
(negativ sau pozitiv) etc. Colegii îi pun întrebări pentru a afla mai
multe detalii despre povestea pe care o reprezintă.
Anunțarea temei:
Educatoarea le arată copiilor pe videoproiector un puzzle.
Completându-l împreună, copiii descoperă povestea Scufița Roșie.
Educatoarea anunță copiii că azi vor decora tăvițe pentru plăcinte,
vor construi căsuța bunicuței și vor realiza puzzle-uri cu scene din
poveste. Apoi educatoarea le va spune povestea cu Scufița Roșie
,împreună cu ei vor face plăcinte pentru bunicuța iar, la final se vor
juca jocul de mișcare Personajele din poveste prind viață.
TRANZIȚIE: Copiii merg la baie prin cântec sugerate de text: „Bat
din palme clap,clap,clap/ Din picioare trap,trap,trap/ Ne-nvârtim,
ne răsucim /Și spre baie noi pornim!”.
Preșcolarii se întorc în clasă pe cântecul Scufița Roșie. Copiii se
întorc înapoi în clasă și se îndreaptă spre centre prin melodia
Casuța din pădure:”Au venit și personaje/Din povești strigând
mereu./Dacă aveți loc la centre /M-am gândit să stau și
eu./Tra,la,la..tra,la,la..M-am gândit să stau și eu!”

ALA1:
Educatoarea le prezintă copiilor centrele deschise în ziua respectivă
și le explică, pe rând,ce au de lucrat la fiecare centru. Copiii
lucrează la centre fiind ajutați de educatoare doar acolo unde este

42
necesar. La sfârșit, se face turul galeriei pentru a vedea ce s-a lucrat
la fiecare centru.
La Jocul de masă ,copiii completează puzzle-urile după imagini.
La Artă ,copiii decorează cât mai frumos tăvițele pentru plăcinte
cu stikere autocolante, iar la Construcții ,copiii construiesc căsuța
bunicuței din lego.
TRANZIȚIE: Copiii se îndreaptă spre dozatorul de apă prin
sărituri ca iepurașii, rostogoliri ca ursuleții și mers ca piticii. Apoi
se așează pe pernuțe, în semicerc.
ADE:
(DLC) Educatoarea vrea să le citească povestea ,dar este întreruptă
de intrarea în clasă, chiar a Scufiței Roșii. Educatoarea întreabă
cine este iar Scufița se prezintă printr-o poezioară și îi îndeamnă să
fie atenți la poveste.
,, Sunt Roșia Scufiță, veselă fetiță,
Că mă duc cu de-ale gurii
La bunica-n mijlocul pădurii.
Am în coșuleț bucate,
Dar nu vi le dau pe toate.
Cânt mereu, mă veselesc,
Lumea-ntreagă o iubesc.
Pe cărare tot mergând,
Am întâlnit lupul flâmand.
Iar sfatul mamei l-am uitat,
Și greșeala m-a costat.”
La sfârșit, Scufița Roșie spune că se va întoarce cu recompense
pentru ei. Educatoarea le spune povestea cu intonație și le explică
cuvintele necunoscute, iar la final realizează feed-back-ul printr-un
scurt concurs, sugerat de întrebări.
Educatoarea împarte grupa în două echipe: Echipa Bunicuței și
Echipa Scufiței Roșii. Câțiva copii din fiecare echipă va veni în
față,pe rând și va extrage din coșulet un obiect în spatele căreia se
află o întrebare. Fiecare răspuns corect va fi notat pe tabla
magnetică cu o bulina magnetică.
43
La sfârșitul miniconcursului ,se vor număra bulinele .Echipa cu
cele mai multe buline va fi declarată câțtigatoare. Educatoarea face
mai intâi un joc de probă și apoi începe concursul.
După ce termină concursul ,copiii pornesc pe o cărare (drum)
sugerat de educatoare. Astfel,îi introduce pe copii în cea de-a doua
activitate
DOS2:
-Copii, eu m-am gândit să o ajutăm pe mama Scufiței să-i
pregatească bunicuței plăcinte de mere. Haideți să vedem de ce
avem nevoie pentru a pregăti plăcinta.
Educatoarea le arată copiilor ingredientele de care au nevoie și
etapele pregătirii plăcintei. La sfârșit ,copiii ajutați de educatoare să
scoată plăcinta din cuptor și să o așeze pe tăvițele decorate de ei la
centrul Artă.
ALA2 :
Copiii vor face plăcina cu ajutorul educatoarei. În timp ce, plăcinta
va sta la cuptor, copiii se vor juca jocul Personajele din povesti
prind viață.
Educatoarea le explică jocul și regulile.
Copiii vor sta pe terenul de joacă răsfirați și fiecare dintre ei va
reprezenta un personaj dintr-o poveste sugerat și de costumul
fiecaruia. La începerea jocului, educatoarea va da drumul muzicii.
Personajele „prind viață” și pot dansa și se pot mișca în voie.
În momentul în care muzica se oprește, personajele se întorc în
poveste și rămân nemișcate până când aud din nou muzica.
Educatoarea îi poate păcăli spunându-le să-și miște mâinile, sau să
sară etc. Personajele care se mișcă în timp ce muzica e oprită,
personajele din poveste „dispar” ieșind afară din joc. Jocul se
continuă până când rămâne cel mai bun dintre personaje devenind
regele personajelor.
Dna educatoare realizează jocul de probă și se începe jocul.
Între timp, plăcinta este gata și copiii servesc o parte din plăcintă
pentru a vedea dacă plăcinta a ieșit bună, nu înainte de a se spăla pe
mâini.
44
 În acest moment, apare din nou Scufița Roșie și le spune copiilor
pentru că au fost foarte cuminți, atenți și activi la lecție le va da
recompense.
Demers didactic

NR.C ETAPELE ACTIVITATEA ACTIVITATEA

RT. ACTIVITĂȚII EDUCATOAREI COPIILOR
1. Momentul Se aerisește sala de Copiii se pregătesc
organizatoric grupă.Educatoarea pregătește pentru o nouă zi
materialele didactice. așezându-se pe
pernuțe.

2. Captarea atenției Educatoarea le arată copiilor Copiii rezolvă

un puzzle pe videoproiector și puzzle-ul împreună
împreună descoperă povestea cu educatoarea.
Scufița Roșie

3. Anunțarea temei si a Astăzi,vom lucra la centrele Copiii rețin titlul zilei

obiectivelor Construcții,Artă și Joc de și sunt foarte atenți la
masă,vă voi spune povestea activități.
Scufița Roșie ,vom face
plăcintuțe pentru bunica iar, la
sfârșit ne vom juca un joc de
mișcare.Dacă sunteți atenți și
activi,la final veți primi
recompense.

45
4 Dirijarea învățării ADP:Educatoarea realizează Copiii salută
întâlnirea de dimineaă prin educatoarea si apoi se
salut:”Dimineata a- salută între ei:”Bună
nceput/Toți copiii au venit./A- dimineata,…!Îmi
nceput o nouă zi/Bună place mult rochița
dimineața,copii!” ta!”
De asemenea,se realizează
prezența cu ajutorul
fotografiilor copiilor,se
completează calendarul
naturii ,se împărtășește o
poveste cu ceilalți,se anunță Copiii completează
tema zilei ,apoi se trece la panoul de prezență și
centre după ce se întorc de la calendarul naturii.
baie prin cântecul ,,Au venit
și personaje/Din povești
strigând mereu./Dacă aveți loc
la centre /M-am gândit să stau
și eu./Tra,la,la..tra,la,la..M-am
gândit să stau și eu!” Copiii lucrează la
Educatoarea îi îndrumă pe centrele
copii să se așeze la centre în artă(decorează tăvițe
funcție de dorințele fiecăruia pentru
,le explică ce au de lucrat și îi plăcinte),construcții
ajută acolo unde este nevoie. (construiesc căsuța
bunicii din lego) și
joc de masă
(realizează puzzle cu
scene din povestea
DLC: Când dna educatoare Scufita Roșie)
vrea să le spună copiilor
povestea,își face aparația
chiar Scufița Roșie (un copil
de la grupa mare).
Ea se prezintă prin urmatoarea
poezie: Sunt Roșia Scufiță,
vesela fetiță,
Că mă duc cu de-ale gurii
La bunica-n mijlocul pădurii.
Am în coșulet bucate,
Dar nu vi le dau pe toate.
Cânt mereu, mă veselesc,
Lumea-ntreagă o iubesc.
Pe cărare tot mergând,
Am întâlnit lupul flămând.
Iar sfatul mamei l-am uitat,
Și greșeala m-a costat.
Educatoarea le povestește Copiii sunt foarte
copiilor povestea Scufița atenți la poveste și
Roșie pentru a vedea despre urmăresc cu interes

46
 ce greșeală a Scufiței este imaginile
vorba. În timp ce educatoarea reprezentative.
povestește, ea se folosește de
imagini sugesive și spune cu
intonație și schimbându-și
vocea de câte ori este nevoie
,explicându-le ,totodată
copiilor,cuvintele
necunoscute.
DOS2:
Educatoarea le dă copiilor
bonetele și șorțulețele și
,împreună cu ei se apropie de
masa cu ingrediente .
-Ce ingrediente avem pe
măsuțe?

-Educatoarea îi ajută pe copii

să prepare aluatul și
compoziția apoi plăcinta este
băgată în cuptor.
ALA2:
Vârsta. Jocul se joacă cu
copii de la 3 ani în sus.
Număr copii. La joc pot
participa de la 3 jucători în
sus.
Obiective. Îşi dezvoltă atenția
distributivă și se distrează .
Materiale necesare: un
playlist cu muzică selectată în
funcţie de vârstă și pe tema
poveștilor ,costumații
reprezentând personaje din
povești.
Cum se joacă Statuile
muzicale.
Pe muzică dansează toată
lumea în voie iar, în
-Pe măsuțe avem
făină, apă călduță
,sare, drojdie, zahăr,
nuci, esența de rom,
cuptor și mere răzuite
și un făcăleț.
Copiii prepară
aluatul, pun merele
răzuite la încălzit pe
plita împreună cu
zahărul ,esența de
rom și nucile ,apoi
bagă plăcinta la
cuptor. După ce s-a
răcit ,copiii așează
plăcinta pe tăvițele
decorate de ei.
Copiii sunt atenți la
regulile jocului .

47
 momentul în care muzica este
oprită, toate personajele
rămân în poziţia în care se
afla exact atunci când se
opreşte muzica. Dacă muzica
începe, personajele prind din
nou viață și încep să se mişte Copiii execută
pe ritmul ei. Educatorea îi mișcări care mai de
poate păcăli cerându-le care mai haioase.
personajelor să execute
anumite mișcări atunci când
muzica este oprită.
Personajele neatente ies afară
din joc.Rămâne câștigător
doar personajul cel mai atent.

5. Evaluare La finalul poveștii , pentru a Copiii sunt

înțelege morala, educatoarea entuziasmați de
face un concurs cu întrebări concurs
din text pentru a se asigura că ,dezvoltându-le
preșcolarii au înțeles și reținut simțul competitiv și
ideile principale ale textile răspund rapid la
epic . întrebări.
De asemenea,educatoarea face
aprecieri generale asupra
desfășurării întregii activități.
6. Încheierea activității Scufița Roșie intră din nou în Copiii primesc
clasă și le împarte copiilor fericiți și multumiți
recompense. recompense.

48
49