Sunteți pe pagina 1din 2

Metode si tehnici experimentale – Cursul 9

Studiul experimental al atentiei


Atenția reprezintă orientarea activă a activității psihice. Silanni (1965) spunea ca „A f
atent înseamnă a te focaliza la ceea ce te interesează”.

Modelele atenției:

1. Modele fiziologice ale atenției. Cercetările în acest domeniu discută despre suma
excitațiilor de pe scoarța cerebrală, existente pe baza influențelor primite de la
formațiunea reticulată având un dublu rol (primește toate mesajele de la toți receptorii
inclusiv de la creier și emite mesaje facilitatoare sau inhibitoare). Putem vorbi despre
două formațiuni reticulate: sistemul reticulat ascendent și sistemul reticulat difuz (de
proiecție). Pornind de la această organizare au existat și două teorii: teoria lui Hebb
(reactivă) și teoria lui Broadbent (teoria fltrului).
2. Modele psihologice. Maray (1959) prezintă liste de cuvinte la o ureche care nu era
focusată pe mesajele respective, concomitent cu transmiterea unui alt mesaj la urechea
opusă, unde i se cerea subiectului să fe atent. Acesta a identifcat că la nivelul fecărui
canal de conducere există o serie de atenuatori care lasă o parte din informație să treacă
pentru a f comparată cu așteptările subiectului sau cu conținutul memoriei de lungă
durată.
3. Modele psihofizologice. Acest model încearcă să furnizeze o explicație mai complexă
asupra atenției luând în considerare atât mecanismele neurologice cât și cele
psihologice.

Studiul experimental

Atenția este procesul psihofziologic ce costă în concentrarea și centrarea selectivă a


activității psihice a unor stimuli sau sarcini în vederea adaptării ridicate a individului la mediul
hipercomplex.

În studiul experimental al atenției, primul model care descrie funcționarea mecanismelor


de atenționare a fost cel al lui Broadbent în 1958. Autorul consideră că stimulii recepționați de
către analizatori precum si informațiile provenite din procesarea lor sunt stocate în memoria de
scurtă durată. El consideră capacitatea memoriei de scurta durata (MSD) ca find nelimitată.
Desigur, există și o serie de fltre care blochează prelucrarea unor informații și favorizează
prelucrarea preferențială a altor informații. Informațiile ce trec de aceste fltre sunt transmise în
memorie de lungă durată (MLD).

Cercetările autorului s-au bazat pe ascultarea dihotomică, în sensul în care existau 2


grupuri cărora li s-a prezentat mesaje diferite la ambele urechi. Cei din grupul experimental au
primit indicația de a se concentra pe una dintre urechi, iar cei din grupul de control nu au primit

1
Metode si tehnici experimentale – Cursul 9

această indicație. După ascultarea mesajelor, ambele grupuri de subiecți au fost chestionați în
legătură cu mesajul asupra căruia nu li se ceruse să fe atenți. Cei din grupul de control nu și-au
amintit deloc conținutul mesajului.

În 1969, Norman repetă acest experiment, dar întrerupe mesajul la jumătatea lui.
Norman s-a vizat pe subiecții din lotul experimental care și-au amintit mesajul de unde rezultă
că modelul filtrului timpuriu este invalidat. Cel mai nou model este propus de Treisman și poartă
denumire de modelul filtrelor alternative. Conform acestuia, fltrarea informațiilor relevante se
realizează la mai multe niveluri de prelucrare a informațiilor, iar mesajul cel mai important este
prelucrat integral, celelalte mesaje find alternate, prelucrate într-o mai mică măsură.