Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
COMPETENTELOR PROFESIONALE
Nivelul 5 de calificare
Indrumator, Cursant,
ABSOLVENT,
FILIPESCU CATALIN EDUARD
AUGUST
2019
Cuprins
ARGUMENT
INTRODUCERE
CAPITOLUL I ..............................................................................................................7
VIRUSUL HIV .............................................................................................................7
Prezentare generala ...................................................................................................7
Structura antigenica ...................................................................................................8
Mecanismul de infecție ............................................................................................10
Istoricul virusului HIV in Romania ............................................................................10
Epidemiologie ..........................................................................................................11
CAPITOLUL II...........................................................................................................13
Infectia cu HIV/SIDA ...............................................................................................13
Definitie ....................................................................................................................13
Etiopatogenie ...........................................................................................................13
Anatomie patologica ................................................................................................15
Tablou clinic .............................................................................................................18
TABLOU PARACLINIC ................................................................................................19
Evolutia si prognosticul ............................................................................................26
Complicatii ...............................................................................................................27
Tratament ................................................................................................................30
CAPITOLUL III .........................................................................................................43
Aspecte patologice si psihologice in infectia cu HIV la adolescent ..........43
Implicatiile patologice ale infectiei cu HIV ...............................................................43
Implicaţiile psihologice ale diagnosticului HIV+ .......................................................43
Nevoile adolescentului infectat cu HIV ....................................................................50
CAPITOLUL IV .........................................................................................................54
Rolul asistentului medical in ingrijirea .............................................................54
adolescentului infectat cu HIV ............................................................................54
Planul de ingrijire a adolescentului infectat cu HIV ..................................................68
Tehnici specifice de ingrijire a adolescentului infectat cu HIV .................................81
CAPITOLUL V ..........................................................................................................83
Studii de cazuri .......................................................................................................83
Cazul I .......................................................................................................................83
Cazul II ......................................................................................................................93
Cazul III ...................................................................................................................105
Concluzii .................................................................................................................116
Bibliografie .......................................................................................................117
ARGUMENT
Din stagiile practice efectuate cel mai profund m-a impresionat stagiul efectuat la
Spitalul de “Boli Infecţioase” .
Gândul că aceşti copii nu vor ajunge la maturitate întrucât durata de viaţa a celor ce
suferă de afecţiunea SIDA este foarte redusă.
Motivaţia alegerii acestei teme este prezenţa SIDEI la persoanele tinere, active social
şi profesional care nu au acces curent la informaţii privind limitarea extinderii acestei boli sau
folosesc tratamente inadecvate.
Consider că ajutând un bolnav, făcând tot ce este posibil şi uman pentru el, folosindu-
ţi toate cunoştiinţele şi priceperea pe care le deţii simţi cea mai mare satisfacţie sufletească.
INTRODUCERE
Asistenta medicală trebuie să fie pentru un timp "conştiinţa celui lipsit de conştiinţa,
dorinţa de trai pentru cel care nu mai doreşte să traiască, este membru pentru cel căruia i-a
fost amputat, este ochi pentru cel ce a fost orbit". Virginia Henderson. Asistenta
medicală ajuta bolnavul să-şi pastreze nevoia de a trăii, să se adapteze impedimentelor ce
decurg din starea sa sau să moară cu demnitate, atunci când moartea este inevitabilă.
VIRUSUL HIV
Prezentare generala
HIV reprezintă prescurtarea în limba engleză a Human Immunodeficiency Virus (Virusul
Imunodeficienței Umane). De fapt, acest termen denumește două virusuri înrudite, din
categoria retrovirusurilor, HIV-1 și HIV-2, care cauzează la om sindromul imunodeficienței
dobândite (SIDA). Aparținând retrovirusurilor, nu poate fi îndepărtat complet din organism
pentru că acest tip de virusuri are capacitatea de a-și înscrie codul în codul genetic al celulei
gazdă. O infectare cu HIV duce după o perioadă lungă de incubare, de ani, chiar zeci de ani,
la declanșarea bolii SIDA
7
III (Simian T Lymphotropic Virus type III), pentru ca apoi să fie numit SIV (Simian
Immunodeficieny Virus) și subclasificat în mai multe tipuri.
Structura antigenica
HIV este un retrovirus circular, din specia lentivirusurilor. Infecțiile cu acest tip de virus decurg
de regulă cronic, cu o perioadă lungă de latență, afectând și sistemul nervos. Diametrul este
de 100-200 nm ș este înconjurat de un înveliș de lipoproteine.
În interiorul acestui înveliș se găsesc circa 72-100 de complexe glicoproteice, formate doua
glicoproteine:gp 120 si gp41. Gp120 are rolul de legare de receptorii CD4 a celulei țintă.
Învelișul virusului se formează din membrana celulei gazdă și are deci o parte din proteinele
membranare ale celulei gazdă, de exemplu molecule HLA I și II și proteine de adeziune
(legare). Copia ARN-ului viral se află în interiorul a două capside alături de enzimele
reverstranscriptază, intergrază și protează, necesare pentru multiplicarea virală.
Genomul virusului HI este mai complex decât cel a altor retrovirusuri. Genele accesorii (vif,
vpu, vpr, tat, rev, nef) au alături de genele uzuale (gag, pol, env) îndeplinesc mai ales functii
regulatoare.
8
HIV este format din 2 lanțuri scurte de ARN, compuse din 9200 nucleotide precum și enzime
virale, clasificate astfel:
După intrarea în corpul uman, particulele virale sunt atrase datorită tropismului către cel mai
apropiat receptor CD4, de a cărui membrană celulară se atașează prin fuziune sau prin
endocitoză, după care are loc intrarea în celulă. Probabilitatea infectării la ambele tipuri de
HIV este determinată de capacitatea de legare cât mai rapidă de CD4, dar și de numărul de
receptori CD4 aflați în jurul locului de penetrare a virusului în organism. În interiorul celulei
are loc eliberarea RNA din anvelopa virală. Enzimele încep să producă gena pol, care la
rîndul său codează revers transcriptaza, enzima care transcrie fragmentul de ARN într-un
model de ADN proviral, utilizând aparatul metabolic și de sinteză proteică a celulei parazitate.
Acest ADN proviral va fi integrat în ADN-ul celulei gazdă prin intermediul integrazei, eliberată
în citoplasmă după distrugerea anvelopei virale. Odată ce ADN-ul proviral este integrat in
ADN-ul celulei gazdă, nu mai poate fi eliminat sau distrus decât prin distrugerea celulei
însăși. Începe replicarea HIV-ului în celula gazdă. Celulele infectate pot elibera virionii prin
fenomenul de înmugurire, sau eliberarea acestora după liza celulei, fenomen care duce la
infectarea altor celule. Anticorpii anti HIV nu apară organismul împotriva infecției, iar
infectarea virală poate persista foarte mult în ciuda unui titru înalt al anticorpilor.proteine
auxiliare: Vif, Vpr, Vpu, Vpx, Nef, unele cu rol încă neelucidat.
9
Mecanismul de infecție
În prima etapă, HIV-ul infectează receptorii CD4, folosindu-i apoi ca poartă de intrare în
organism. Multe tipuri de celule au epitopul comun cu aceste proteine în care CD4 joacă un
rol crucial: macrofagele, fibroblaștii, monocitele, limfocitele T, limfocitele B, limfocitele NK
(natural killer); celulele endoteliale, celulele microgliale și celulele epiteliului gastrointestinal
sunt țintele primare preferate de HIV.
10
primul asemenea caz din întregul spațiu comunist. Din 1989 au fost semnalate cazuri la copii.
Numai în 1990 au fost diagnosticate peste 1.000 de persoane infectate, cea mai mare parte
fiind copii. De la apariția în 1985 a primului caz de HIV/SIDA, în România au fost înregistrați
16.077 de bolnavi, 5.534 au murit, iar 563 au fost pierduți din evidență. În prezent, în
România trăiesc cu această maladie 9.980 pacienți. Potrivit statisticilor, majoritatea celor
infectați sunt tineri între 20 și 24 de ani. Studiul arată că cele mai multe cazuri sunt în
București, iar cei mai expuși contaminării sunt prostituatele, utilizatorii de droguri, marinarii
și șoferii.
Epidemiologie
Virusul HIV (HIV) se transmite prin sânge, spermă, secreții genitale, lichid cefalorahidian
(LCR) și lapte matern. Porțile de intrare cele mai frecvente sunt rănile proaspete, sângerânde
din mucoasă (oculară, bucală, vaginală, anală) sau rănile nevindecate sau insuficient
protejate de pe oricare parte a pielii corpului. Căile de transmitere cele mai frecvente sunt
11
cele vaginale sau anale datorate nefolosirii prezervativelor și practica sexuală orală. La
toxicomani folosirea în comun a acelor de seringă poate fi, de asemenea, un mod de
transmitere prin consumul de droguri pe cale intravenoasă. Grupul homosexualilor este
considerat ca fiind un grup de risc, din cauza contactului sexual anal. Gradul de risc depinde
direct de concentrația de virusuri din secreția vaginală, spermă sau sânge.
Transfuziile de sânge și produsele preparate din sânge pot, de asemenea, prezenta un risc
de infectare cu HIV. Controalele de rutină a donatorilor reduc considerabil riscul de
contaminare dar nu îl pot elimina complet datorită intervalului de aproximativ 25 de zile în
care virusul nu poate fi încă detectat paraclinic o posibilă infectare a donatorului.
Riscul de transmitere HIV de la mamă la făt( intrauterin sau la naștere) este de 10-30%. În
cazul mamelor infectate se poate reduce acest risc la 2% prin administrare de medicamente
antiretrovirale, naștere prin operație cezariană și evitarea alăptării.
O modalitate de transmitere, din păcate des întâlnită prin anii 80 din secolul trecut, este cea
parenterală, prin folosirea de seringi contaminate în cazul toxicomanilor dependenți de
droguri injectabile. Eliminarea folosirii în comun a seringilor a redus considerabil acest risc
în țările în care toxicomania este o problemă des întâlnită. Un grup de risc reprezintă și
personalul sanitar care poate veni în contact cu secrețiile și sângele pacientului infectat,
riscul direct reprezentând înțepături, tăieturi sau contactul direct pe pielea lezată, neprotejată
corespunzător.
Cercetările ultimilor ani au arătat că se poate exclude transmiterea prin secreția oculară
(lacrimi), bucală și prin transpirație, deoarece concentrația de HIV nu este destul de mare
pentru a cauza infectarea, la fel ca transmiterea pe calea aerului prin aerul expirat, o cale
des întâlnită la alte afecțiuni virale. Infectarea printr-un contact accidental cu HIV poate fi
prevenit cu succes prin profilaxia postexpunere care durează 28 de zile și se poate începe
2 ore după contact. Prima doză medicamentoasă trebuie administrată în primele 24 de ore
în cazul înțepăturilor sau 72 de ore în cazul contactului cu mucoase genitale.
12
CAPITOLUL II
Infectia cu HIV/SIDA
Definitie
Virusul Imunodeficientei Umane (HIV) este un virus care ataca sistemul imun, si
ingreuneaza lupta organismului cu infectiile si cu bolile. HIV este virusul care produce
Sindromul Imunodeficientei Dobandite (SIDA). Totusi a fi infectat cu virusul HIV nu
inseamna a avea SIDA. SIDA este ultimul si cel mai sever stadiu al infectiei cu virusul
HIV. Unii oameni traiesc cu infectia cu virusul HIV multi ani, chiar zeci de ani pana la a
avea SIDA.
Odata cu patrunderea virusului HIV in organism, acesta infecteaza un grup de celule
albe din sange, celule numite limfocite CD4+. Aceste celule albe sanguine reprezinta o
parte importanta a sistemului imunitar, care ajuta organismul in lupta cu infectiile.
Prin infectarea si distrugerea limfocitelor CD4+ de catre HIV, sistemul imunitar devine
mai putin capabil sa lupte impotriva infectiilor si a bolilor.
Etiopatogenie
Infectia este cauzata de virusul imunodeficientei umane (HIV).Odata ajuns in
organism, HIV ataca si distruge limfocitele CD4+, celule componente ale sistemului
imunitar. Prin distrugerea acestor celule de catre virus, este favorizata aparitia unor
boli precum pneumonia sau cancerul, boli care se dezvolta mai usor intr-un organism
al carui sistem imunitar este slabit. Aceste stari patologice sunt semne ca infectia cu
virusul HIV evolueaza inspre SIDA.
Mod de transmitere
HIV se transmite atunci cand o persoana intra in contact cu sangele, sperma sau
secretiile vaginale ale unei persoane infectate. Calea de transmitere este de obicei:
- contactul sexual: virusul poate intra in organism printr-o discontinuitate a peretelui
13
rectului, vaginului, uretrei sau a cavitatii bucale; 75-80% din totalul cazurilor de HIV
au ca mod de transmitere contactulsexual;
- foloseste in comun ace, seringi, materiale folosite la injectarea ilegala de droguri sau
anabolizante (steroizi)
- se inteapa accidental cu un ac sau cu un obiect ascutit contaminat cu HIV.
Mai rar HIV poate fi transmis prin transfuzii; la toti donatorii de sange li se fac analize
pentru anticorpii HIV si sunt monitorizati pentru factorii de risc.Personalul sanitar nu
mai este considerat a fi la mare risc pentru infectia HIV, deoarece exista masuri de
protectie impotriva expunerii accidentale. Protectia se face prin depozitarea in siguranta
a obiectelor ascutite, a manusilor, a halatelor, a ochelarilor si a mastilor de protectie.
Aceste masuri s-au dovedit utile in protejarea personalului medical de infectia HIV.
Femeia infectata cu HIV poate transmite virusul la fat in timpul sarcinii, a nasterii sau
in timpul alaptatului la san.Majoritatea copiilor sub 13 ani infectati cu HIV au primit
virusul de la mama.Riscul ca o femeie sa transmita HIV la copilul ei, poate fi
semnificativ redus, daca ea este tratata in timpul sarcinii cu Zidovudina (ZDV, cunoscut
si ca AZT) si daca nu va alapta la san. Dupa nastere se poate trata si copilul cu ZDV.
14
urina sau materiile fecale ale unei persoane infectate; de asemenea, HIV nu se
transmite prin intepaturi de insecte.
Anatomie patologica
15
Virionul are formă sferică cu proiecţii exterioare(F 13.31). învelişul extern este
format dintr-un dublu strat lipidic (derivat din celula gazdă) aşezat pe o matrice
reprezentată de proteina MA (p 17). Proiecţiile externe sunt formate din proteina SU
(gp 120) şi proteina TM (gp41). Miezul virusului conţine proteina CA (p24, marker al
replicării virale), proteina NC (p9), echipamentul enzimatic propriu (revers-
transcriptaza, proteaza, integraza) şi genomul format din molecule de ARN. Genomul
ARN conţine nouă gene, fiecare codificând câte o proteină.
Categoria A cuprinde:
Categoria B cuprinde bolnavii cu infecţie HIV simptomatică, dar care nu prezintă nici
o manifestare clinică cuprinsă în categoria C .
Angiomatoza bacilarâ
Candidoza orofaringiană
Herpes zoster — cel puţin două episoade sau interesând >1 dermatom
16
Purpura trombocitopenică idiopatică
Coccidioidomicoza.extrapulmonară (0,3%)
Infectia cu virusul HIV evolueaza in mai multe stadii. Stadializarea este facuta pe
baza unor simptome si pe incarcatura virala (cantitatea de virus din sange).
1. Stadiul initial
Perioada de incubatie, timpul scurs de la infectia cu virusul HIV si pana la aparitia
primelor simptome, poate varia de la cateva zile la cateva saptamani. In acest prim
stadiu al infectiei, sunt comune simptomele asemanatoare gripei, simptome grupate in
asa-numitul sindrom retroviral acut. Adeseori simptomele acestui sindrom sunt gresit
catalogate ca simptome ale altor infectii virale, cum ar fi gripa sau mononucleoza.
2. Perioada de stare
Dupa infectia cu HIV se poate trai multi ani fara nici un semn de boala. Cand
18
simptomelereapar, ele pot fi vagi si greu de descris (desi unii oameni acuza oboseala
sau dureri cu diverse localizari).
Medicul specialist poate suspecta infectia HIV daca simptomele persista sau daca nu
poate fi identificata o cauza a simptomelor (cum ar fi gripa).
De asemenea se poate suspecta infectia HIV in prezenta urmatoarelor simptome:
- stari confuzionale;
- diaree sau alte modificari de tranzit intestinal (constipatie/diaree);
- dificultate de concentrare;
- tuse uscata;
- oboseala (fatigabilitate);
- febra;
- lipsa poftei de mancare;
- rani (ulceratii) la nivelul mucoasei bucale;
- modificari ale unghiilor;
- transpiratii nocturne;
- cresterea in volum a ganglionilor de la nivelul gatului, axilelor si abdomenului;
- durere la inghitit;
- tulburari de personalitate;
- infectii repetate cu virusul Herpes Simplex;
- respiratie dificila;
- furnicaturi, amorteala, slabiciune la nivelul membrelor;
- scadere inexplicabila in greutate;
- afte.
In plus, infectia HIV poate fi suspectata la o femeie atunci cand aceasta prezinta cel
putin unul dintre urmatoarele simptome:
19
- mai mult de trei episoade de infectii vaginale micotice pe an, infectii care nu au
legatura cu folosirea de antibiotice;
- boala inflamatorie pelvina recurenta;
- test Babes-Papanicolau anormal sau cancer cervical.
Copii cu HIV prezinta adesea simptome diferite fata de adolescenti sau adulti (de
exemplu, intarzieri in crestere si dezvoltare sau cresterea in volum a splinei)
3. Stadiul final
EVOLUTIA
TABLOU PARACLINIC
Testarea pentru infectia HIV poate inspaimanta; totusi, este importanta aceasta testare
daca se suspecteaza infectia, deoarece se poate incepe tratamentul pentru HIV.
Descoperirea in stadiu incipient si monitorizarea (urmarirea) infectiei HIV, va ajuta
medicul in a determina daca boala progreseaza si de asemenea, in a incepe tratamentul.
Medicul poate recomanda consiliere inaintea si dupa testarea HIV, cosiliere care este
de obicei disponibila in spitalul sau in clinica unde se face testarea.
20
Consilierea ofera urmatoarele posibilitati:
- de a discuta despre temerile pe care le ridica testarea;
- se poate invata cum se reduce riscul de infectie, in cazul unui test negativ;
- invatarea modului in care se poate impiedica transmiterea HIV, in cazul unui test
pozitiv;
- discutii personalizate pe teme, cum ar fi felul in care influenteaza infectia HIV viata
socio-economica, profesionala si emotionala;
- se poate invata ce trebuie facut pentru a avea o stare de sanatate buna cat mai mult
timp.
Diagnosticul HIV este pozitiv atunci cand sunt detectati in sange anticorpi anti-HIV.
Cele doua teste primare folosite in detectarea anticorpilor anti-HIV in sange sunt:
testul Western Blot, folosit pentru confirmarea unui rezultat pozitiv al testului ELISA.
Diagnosticul de infectie HIV este pus doar dupa doua sau mai multe teste ELISA
pozitive, confirmate de un test Western Blot pozitiv.Timpul scurs de la contactul
infectant pana la detectarea anticorpilor in sange, poate varia intre 2 saptamani si 6 luni.
Aceasta perioada este numita perioada de seroconversie sau perioada "fereastra". In tot
acest timp, persoana in cauza este contagioasa si poate transmite virusul. Daca exista
suspiciunea infectarii dar testul HIV este negativ, trebuie facut un nou test la 6 luni de
la contact.
21
Testul HIV pozitiv
Testul HIV pozitiv poate aduce anxietate si temeri legate de viitor. Vestea buna este
ca bolnavii care urmeaza tratament pentru HIV, supravietuiesc mai mult decat pana
acum, cu ajutorul medicamentelor care incetinesc viteza de progresiune a infectiei
HIV spre SIDA. Medicul poate ajuta pacientul in intelegerea starii sale si in alegerea
schemei cele mai bune de tratament.In cazul unui test HIV pozitiv, medicul va
completa foaia de observatie a bolnavului, cu toate bolile anterioare sau actuale, si o
examinare fizica a pacientului (antecedentele si examenul obiectiv). Se vor indica
anumite examinari de laborator pentru a evalua starea de sanatate in asamblu si pentru
a identifica eventualele infectii anterioare sau actuale, care ar putea evolua cu
complicatii din cauza infectiei HIV.
22
Unele tulpini ale virusului HIV pot fi rezistente la anumite medicamente. In cazul
unui test HIV pozitiv, in acest stadiu al infectiei, medicul poate testa daca tulpina
virala este sau nu rezistenta la medicatie. Aceasta testare il va ajuta in alegerea
tratamentului adecvat.Medicul va folosi rezultatele examinarii fizice si de laborator,
pentru a determina modul de evolutie al infectiei la examinarile ulterioare.
Dupa testarea initiala, medicul trebuie sa contacteze pacientul pentru a-i da rezultatul
testului; daca in 1-2 saptamani de la testare nu se primeste rezultatul, pacientul trebuie
sa solicite acest rezultat.Negarea, teama si depresia, sunt reactii comune atunci cand
pacientului i se comunica diagnosticul de infectie HIV. Trebuie solicitat sprijinul
emotional necesar. Un consilier specializat este disponibil ori de cate ori familia si
anturajul celui in cauza, nu pot oferi sprijinul adecvat.
Se vor efectua in mod regulat doua teste pentru a monitoriza cat virus HIV exista in
sange (incarcatura virala), si in ce mod virusul afecteaza sistemul imunitar.
Rezultatele acestor teste vor ajuta la luarea deciziei de a incepe terapia antiretrovirala
cu actiune marita (highly active antiretroviral therapy-HAART) sau de a schimba
tratamentul medicamentos cu alte medicamente, daca cele folosite in acel moment nu
sunt eficiente.
23
Testele acestea sunt:
- numararea celulelor CD4+: ofera informatii despre starea sistemului imunitar;
- incarcatura virala: masoara cantitatea de virus din sange.
24
concomitent;
- se produc modificari in structura virusului si acesta nu mai raspunde la
medicamentul administrat;
- tulpina virala este rezistenta la medicament;
- nu se respecta modul de administrare prescris de medic.
Exista medicamente care sunt capabile sa trateze infectia cu anumite tulpini HIV
rezistente la terapia medicamentoasa obisnuita.
Diagnosticul SIDA
SIDA este ultimul si ce mai sever stadiu al infectiei HIV. Diagnosticul SIDA este
pozitiv atunci cand rezultatele testelor arata:
- numarul celulelor CD4+ mai mic de 200 celule/L sange;
- sarcomul Kaposi (afectiune maligna proliferativa angiofibroblastica multifocala, cu
atingere predominant cutanata, caracterizata clinic prin placi infiltrative si noduli
rosii-violacei);
- pneumonia cu Pneumocistis.
Acestea din urma sunt boli frecvente la imunosupresati (pacienti cu sistemul imunitar
slabit) si reprezinta un fel de 'indicatori' ai SIDA).
Daca unul din partenerii sexuali are un mod de viata de inalt risc, este
recomandata testarea screening HIV de rutina.Screening-ul (testarea subiectilor fara
simptome dar care au risc crescut de infectie) este recomandata femeilor insarcinate si
25
celor care au fost expuse la HIV. Tratamentul timpuriu cu medicatia antiretrovirala cu
actiune marita (HAART) poate scadea riscul trecerii HIV la fat.
Evolutia si prognosticul
- in 50-70% din cazuri spre un sindrom acut mononucleozic - manifestat prin febra,
cefalee, dureri musculare si articulare. Debuteaza la 3-6 saptamani dupa contagiu si
dureaza de la cateva zile la cateva saptamani.
- pierdere in greutate
- oboseala
- transpiratii nocturne
- diaree persistenta
26
- herpes zoster prelungit (infectie virala ce afecteaza radacinile nervoase. Se
caracterizeaza prin durere si aparitia unei benzi eruptive ce se intinde pe o parte a
corpului)
- forme neobisnuite de cancere (sarcomul lui Kaposi, cancer invaziv de col uterin,
carcinom ano-rectal
Complicatii
27
nespecifice si se pot confunda usor cu simptomele unei gripe. Semnele initiale dispar
dupa cel mult o luna. Aceasta etapa este cunoscuta sub numele de "primoinfectie".
Manifestari digestive sunt cel mai frecvent traduse prin diaree cronica care duce la
scaderea în greutate pâna la situatia extrema de casexie. De cele mai multe ori ea este
urmarea unor parazitoze, a unor infectii virale sau bacteriene de la nivelul tubului
digestiv. Cea mai frecventa afectiune este stomatita micotica (depozite albicioase la
nivelul cavitatii bucale si a stomacului). Alte manifestari pot fi: varsaturile, disfagia,
anorexia, durerile abdominale, scaderea în greutate. De asemenea, pot exista atingeri
hepato-biliare, esofagiene si altele.
Tumorile pot avea diverse localizari în organism. Unul din cancerele caracteristice în
infectia HIV este sarcomul Kaposi ce se dezvolta la nivelul pielii, dar si în alte zone
ale corpului, în fazele înaintate de boala. Mai frecvente sunt, de asemenea, si
limfoamele - cancere ale sistemului limfatic, ce pot avea localizari diverse .
În faza de boala SIDA, organismul este afectat pe mai multe planuri pe fondul
ineficientei sistemului imunitar, simptomatologia fiind complexa si diferita de la un
individ la altul.
Factorii care influenteaza negativ, adica grabesc evolutia infectiei HIV spre faza
SIDA sunt:
stresul.
În absenta unui tratament, evolutia de la infectare pâna la aparitia bolii SIDA este în
general între 5-10 ani. Durata supravietuirii, dupa instalarea bolii SIDA variaza între 9
luni si 2 ani. Aceasta perioada poate fi mult prelungita în conditiile unui tratament
adecvat si sustinut cu medicamente antiretrovirale.
O persoana afectata de HIV/SIDA poate avea o viata normala, mai ales daca sistemul
sau imunitar este înca în stare buna. Daca sistemul imunitar cedeaza, apar riscuri
legate de evolutia infectiei.
Tratament
Tratamentul cel mai eficient pentru infectia HIV este terapia antiretrovirala cu actiune
marita (highly active antiretroviral therapy-HAART), care consta intr-o combinatie de
medicamente cu actiune antiretrovirala, care are ca scop controlul cantitatii de virus
din organism. Alti pasi terapeutici includ mentinerea unui bun sistem imunitar, prin
folosirea medicatiei prescrise si prin monitorizarea numarului de celule CD4+ din
sange, toate acestea in scopul incetinirii multiplicarii virusului in organism.
Infectia HIV netratata evolueaza spre SIDA, ultimul si cel mai sever stadiu HIV.
Bolnavii SIDA sunt mai predispusi la a dezvolta anumite boli intalnite mai ales la
imunosupresati, boli infectioase (cum ar fii tuberculoza) si anumite forme de cancer.
30
Tratament initial
31
- pastreaza functionalitatea sistemului imunitar;
- scade riscul aparitiei rezistentei la medicamente;
- reduce riscul transmiterii HIV.
Riscul transmiterii HIV exista, chiar si in cazul in care se incepe tratamentul precoce.
Terapia antiretrovirala nu poate inlocui masurile de preventie (folosirea
prezervativului, practicarea sexului protejat).
Riscurile asociate cu un tratament precoce
- scaderea calitatii vietii, din cauza efectelor adverse si a costului medicamentelor;
- aparitia rezistentei la medicamentele antiretrovirale, ceea ce poate limita optiunile
terapeutice ulterioare;
- necesitatea continuarii terapiei timp indefinit;
- reduce optiunile terapeutice viitoare, cand riscul HIV este mai mare.
In cazul in care pacientul HIV pozitiv nu are simptome, acesta impreuna cu medicul
pot continua supravegherea aparitiei simptomelor. Daca simptomatologia nu este
prezenta iar numarul celulelor CD4+ este mai mare de 350 celule/L, este posibil sa nu
fie nevoie de tratament. Totusi, in aceasta perioada, sunt necesare controale regulate
in care medicul va urmari incarcatura virala (viremia) si numarul celulelor CD4+,
aceste teste aratand cantitatea de virus din sange si respectiv, functionarea sistemului
imunitar.
Tratament de intretinere
32
infectia HIV este terapia antiretrovirala cu actiune marita (highly active antiretroviral
therapy-HAART), care consta intr-o combinatie de medicamente cu actiune
antiretrovirala, care are ca scop controlul cantitatii de virus din organism. Aceste
medicamente interfera cu abilitatea virusului de a se multiplica si de a slabi sistemul
imunitar.
Alte medicamente care pot fi folosite in tratarea HIV sau a bolilor asociate cu SIDA
includ:
- citokinele, de exemplu alfa-2a interferon sau alfa-2b interferon;
- hidroxiureea, care poate sa interfere cu abilitatea virusului de a se multiplica.
Terapia HAART poate fii recomandata de catre medic atunci cand numarul celulelor
CD4+ scade sub 350 celule/L chiar in lipsa simptomelor infectiei HIV, desi sunt unii
medici care nu agreeaza aceasta recomandare. HAART este intotdeauna recomandata
atunci cand numarul CD4+ scade sub 200 celule/L, valoare de la care se considera ca
pacientul are SIDA.
33
Modificarea stilului de viata
34
sanatate;
- exercitiile fizice regulate reduc stresul si ajuta la mentinerea unui bun status psihic.
Psihoterapia este o alta terapie adjuvanta care poate imbunatati calitatea vietii la
pacientii cu HIV. Aceasta ajuta in controlarea starilor de anxietate si depresie, stari
care apar odata cu diagnosticul de infectie HIV.
Odata cu evolutia infectiei HIV spre stadiul final, poate fi necesar tratamentul cu trei
sau cu mai multe medicamente antiretrovirale (HAART).
35
Daca nu se incepe tratamentul, starea pacientului va fi monitorizata, cu determinari
frecvente ale numarului celulelor CD4+.
Este de retinut ca negarea, teama, si depresia sunt reactii comune atunci cand
pacientului i se comunica diagnosticul de infectie HIV. Trebuie solicitat sprijinul
emotional necesar. Un consilier specializat este disponibil ori de cate ori familia si
anturajul celui in cauza, nu pot oferi sprijinul adecvat.Infectia HIV este o boala relativ
noua care este inca studiata.
36
Tratamentul sufera frecvent modificari si specialistii dezbat inca schema terapeutica
cea mai eficienta.Tratamentele alternative si cele complementare pentru HIV, trebuie
evaluate cu mare atentie. Deoarece infectia HIV este o boala cu evolutie indelungata,
cu mare probabilitate de a se complica cu alte boli severe si chiar cu decesul, exista
tendinta de a lua decizia de a incerca tratamente care nu au baza stiintifica sau a caror
eficacitate nu e certificata. Anumite terapii alternative pot sa interfere cu medicatia
prescrisa de medic. Este important sa se discute cu medicul specialist inainte de a
incerca aceste tratamente alternative.
Tratament ambulatoriu
Daca sunteti infectat HIV puteti duce o viata activa o lunga perioada de timp. Exista
mai multi pasi care trebuie facuti pentru a mentine o buna stare de sanatate si pentru a
preveni transmiterea HIV:
- invatati cat mai multe despre HIV, pentru a participa activ in luarea deciziilor legate
propria stare de sanatate;
- urmati programul de imunizare si schema de tratament, pentru a preveni infectiile si
bolile, cum ar fi pneumonia sau cancerul, care apar mai frecvent atunci cand sistemul
imunitar este slabit;
- inscrieti-va intr-un grup de sustinere a bolnavilor HIV, pentru a impartasi frustrarile
si pentru a gasi sprijin din partea altor persoane aflate in aceeasi situatie;
- nu fumati; fumatul produce o scadere mai rapida a numarului celulelor CD4+ si
provoaca infectii mai frecvente la bolnavii HIV;
- nu consumati droguri, limitati consumul de alcool;
- invatati sa manipulati corect alimentele, pentru a preveni bolile transmise prin
alimente;
- alimentati-va sanatos, echilibrat, pentru a mentine functionalitatea sistemului
37
imunitar;
- exercitiile fizice regulate reduc stresul si imbunatatesc calitatea vietii.
Tratament medicamentos
Totusi, in ultimii ani aceasta rutina a fost mult simplificata si multi pacienti iau doar
un "cocktail", o data sau de doua ori pe zi.
Medicamentele folosite pentru tratamentul HIV sunt numite antiretrovirale, si unele
dintre acestea sunt folosite in combinatii - terapia HAART. Folosind tratamentul
HAART este redus riscul dezvoltarii rezistentei la medicament. Rezistenta la
medicament este mai susceptibil de a se dezvolta la pacientii care sunt tratati doar cu
un singur medicament antiretroviral.
38
combinatii antiretrovirale.
Medicamentele pot fi, de asemenea, folosite pentru a preveni alte boli care pot aparea
ca urmare a slabirii sistemului imunitar, cauzata de infectia HIV. Anumite infectii,
cum ar fi pneumonia, sunt boli care apar atunci cand HIV ataca si distruge atat de
multe celule CD4+ incat organismul nu mai poate lupta cu infectia.
Optiuni de medicamente
Terapia antiretrovirala. Medicamentele care previn multiplicarea HIV sunt numite
antiretrovirale si acestea includ: -nucleozide inhibitori de revers transcriptaza, numite
si analogi nucleozidici, cum ar fi Zidovudina (ZDV, fostul AZT) si Stavudina (d4T);
aceste medicamente sunt adesea administrate in combinatie cu altele, pentru rezultate
mai bune
- ne-nucleozide inhibitori de revers transcriptaza, de exemplu Efavirenz, Nevirapine
sau Delavirdine;
- nucleotide inhibitori de transcriptaza, cum ar fi Tenofovir;
- inhibitori de proteaza, de exemplu Atazanavir, Saquinavir, Ritonavir, Indinavir,
Nelfinavir, Fosamprenavir sau Lopinavir/Ritonavir;
- inhibitori ai fuziunii, Enfuvirtide: aceasta este o clasa noua de medicamente in
tratarea HIV.
Alte medicamente care pot fii folosite in tratarea HIV sau a bolilor asociate cu SIDA
includ citokinele, de exemplu alfa-2a interferon sau alfa-2b interferon.
Esecul terapeutic apare atunci cand incarcatura virala nu scade sau daca numarul
celulelor CD4+ incepe scada,iar medicul va incerca sa identifice din ce cauza
medicamentul nu este eficient.Exista doua cauze principale ale esecului terapeutic:
- virusul HIV a devenit rezistent la medicament: medicamentul nu mai controleaza
39
eficient multiplicarea virusului sau nu mai protejeaza sistemul imunitar; exista teste
pentru a determina daca s-a instalat rezistenta la medicament si poate fi necesara o alta
combinatie medicamentoasa;
- tratamentul nu a fost urmat asa cum a fost prescris: daca exista dificultati in
administrarea medicamentului dupa schema prescrisa, acestea trebuie semnalate
medicului.
Medicamentele pot avea reactii adverse neplacute, care uneori creeaza pacientului o
stare mai proasta decat inaintea inceperii tratamentului. Si in acest caz, trebuie sa
existe o reala comunicare cu medicul, acesta fiind in masura sa ajusteze doza de
medicament sau sa schimbe medicamentul incriminat.
Tratament chirurgical
Nu exista tratament chirurgical pentru infectia HIV.Pacientii cu HIV pot avea nevoie
de tratament chirurgical pentru alte boli. Persoanele HIV pozitive pot suferi interventii
chirurgicale. Totusi, perioada de recuperare dupa operatie, poate fi mai dificila daca
sistemul imunitar al persoanei in cauza este slabit.
Alte tratamente
HIV poate cauza stres emotional, social si financiar, toate aceste supra-adaugandu-se
stresului adus odata cu boala in sine. Prin recunoasterea existentei acestor stresuri si
prin acceptarea sprijinului si a educatiei necesare, pacientul cu HIV poate sa isi
imbunatateasca calitatea vietii, si deopotriva, si pe cea a ingrijitorului sau.
Psihoterapia poate ajuta in cazul tulburarilor emotionale care vin odata cu diagnosticul
HIV si poate reduce anxietatea si depresia.
Eliminarea stresului poate ajuta la o mai buna stapanire a bolii HIV. Cateva metode de
40
a reduce stresul sunt:
- relaxarea: care include exercitii de respiratie si exercitii de relaxare musculara;
- reprezentari mentale organizate (dirijate): o serie de ganduri si sugestii care ajuta la
relaxare;
- biofeedback: care invata pacientul sa se relaxeze, prin educarea autocontrolului
asupra functiilor organismului care nu sunt, in mod normal, sub control constient, cum
ar fi frecventa cardiaca sau temperatura periferica;
- rezolvarea de probleme: concentrarea asupra oricarei probleme curente din viata
pacientului si rezolvarea ei de catre acesta;
- acupunctura: care implica introducerea de ace foarte fine in piele, pentru a stimula
fluxul energetic prin corp; aceasta poate, de asemenea, reduce reactiile adverse ale
medicamentelor folosite in tratamentul HIV.
Profilaxie
Infectia HIV poate fi prevenita prin evitarea practicilor care va pot aduce in
contact cu sange, sperma sau secretii vaginale infectate:
- pentru a preveni infectia HIV, practicati sexul protejat: folositi
intotdeauna prezervativul in cazul unui contact sexual, daca nu sunteti in cadrul unei
relatii de durata, cu un singur partener, care nu are HIV sau alti parteneri sexuali;
- nu intretineti relatii sexuale, inclusiv sexul oral, cu persoane infectate cu
HIV: daca ati ales continuarea relatiilor sexuale cu o persoana cu HIV, este importanta
practicarea sexului protejat si testarea cu regularitate pentru HIV;
- reduceti numarul partenerilor sexuali, de preferinta la un singur partener;
- intrebati partenerul/partenerii sexual(-i) despre antecedentele sexuale;
aflati daca partenerul a avut comportamente de risc crescut pentru transmiterea HIV;
- evitati alcoolul si drogurile, care pot slabi atat discernamantul cat si
sistemul imunitar; persoane care cunosc si inteleg practicile sexului protejat, pot sa nu
41
le aplice atunci cand se afla sub influenta alcoolului sau a drogurilor;
- nu folositi in comun ace, seringi, materiale pentru injectarea drogurilor,
picuratoare pentru ochi.
Daca sunteti HIV pozitiv (infectat HIV) sau implicat in relatii sexuale sau in
consum de droguri intravenoase in comun cu o persoana posibil infectata HIV, luati
masuri pentru a impiedica transmiterea infectiei la altii:
- spuneti partenerului sexual daca aveti comportament de risc de
transmitere HIV sau daca sunteti HIV pozitiv;
- practicati sexul protejat, folosind prezervativul;
- nu donati sange, plasma, sperma, organe sau tesuturi;
- nu folositi in comun obiecte personale, cum ar fi peria de dinti, lame de
ras sau obiecte pentru practici sexuale, care pot fi contaminate cu sange, sperma sau
secretii vaginale.
O femeie insarcinata infectata HIV, poate sa previna sau sa reduca riscul transmiterii
HIV la copil daca ia Zidovudina (ZDV, fostul AZT) pe perioada sarcinii si daca nu
alapteaza la san. Copilul va primi ZDV, de asemenea, dupa nastere.Daca nu aveti
comportamente de risc crescut in transmiterea HIV, cum ar fi practicarea sexului
neprotejat sau injectarea de droguri si credeti ca totusi ati fost expus la HIV prin una
din cele doua cai amintite, contactati medicul cat mai repede posibil; acesta poate
recomanda tratamentul daca de la expunere au trecut mai putin de 72 ore.
42
CAPITOLUL III
43
adolescentului prin conduitele pe care le adoptă în relaţia cu el, prin stilul de
comunicare, dar şi prin propriile stări psihice.
Stările depresive sunt întâlnite mult mai frecvent la adolescenţiiHIV+ decât în populaţia
generală deadolescenţi. Simptomele definitorii sunt: retragerea, izolarea socială,
introversia, pierderea interesului şi a plăcerii de a se juca, plâns uşor, lentoare ideativă
şi în mişcări. Apare des tematica eşecului, a incapacităţii: „nu pot”, „nu ştiu”, „nu
reuşesc”, ceea ce exprimă pierderea încrederii în sine şi a speranţei. Pot apărea însă şi
momente de hipersensibilitate, iritabilitate, nervozitate, agresivitate, ce întrerup această
stare generalizată. Starea psihică este însoţită de simptome somatice cum sunt:
inapetenţă sau bulimie, tulburările de somn, cefalee, dureri abdominale, constipaţie. În
special la adolescenţi, pot apărea ideaţia suicidară, gânduri despre moarte şi sfârşitul
existenţei. Stările depresive necesită o atenţie specială din partea familiei şi a
specialiştilor, adolescentii având nevoie imediată de evaluare şi de tratament
specializat.
Crizele de afect sau de mânie pot apărea în special la adolescenţii proveniţi din familii
hiperprotective cu mari carenţe educaţionale. Se întâmplă destul de frecvent ca imediat
după aflarea diagnosticului,familiasă permită copilului absolut totul,satisfăcându-i
toate dorinţele ca şi când fiecare dintre ele ar fi ultima. Acest comportament este
perpetuat uneori ani întregi, iar când intervine o contradicţie între dorinţele
adolescentului şi posibilităţile reale de a le îndeplini apar crizele de mânie ca o reacţie
de protest iraţională şi necontrolată.
44
repere şi puncte de sprijin în propria viaţă, unei istorii de viaţă dificile sau a unor modele
parentale şi de educaţie violente.
Aceste tulburări pot părea fireşti în contextul bolii, dar ele pot avea repercusiuni atât în
dezvoltarea psihoafectivă a copilului cât şi asupra evoluţiei infecţiei cu HIV, fiind
cunoscut faptul că o afecţiune psihică duce la scăderea imunităţii organismului şi
implicit la apariţia unor infecţii oportuniste.
45
Şocul şi negarea. Şocul este reacţia iniţială - primele minute/ore - şi poate cuprinde
manifestări zgomotoase somatice (plâns, pierderea cunoştinţei, tahicardie, dureri) şi/sau
psihice (stare de confuzie, dezorientare, agitaţie psiho-motorie, etc.) sau, dimpotrivă,
persoana poate să intre într-o stare de „blocaj” psihic şi fizic având nevoie de un anumit
interval de timp pentru a avea orice altă reacţie. Atunci când pacientul sau familia
(părinţii) refuză să dea crezare veridicităţii diagnosticului apare negarea. Ea reprezintă
un mecanism de apărare dificil şi de aceea, ca etapă iniţială, trebuie respectată, dar nu
întreţinută o perioadă prea mare de timp.
46
un regim de viaţă mai echilibrat.”, etc.). În această etapă persoana nu mai suportă
informaţia, dar acţionează prin ea.
Aceste etape diferă de la o persoană la alta, iar desfăşurarea lor nu este liniară. Astfel,
persoana poate parcurge toate etapele iar ulterior se poate reîntoarce la una dintre ele în
funcţie de diferite evenimente ale vieţii; alte persoane nu ajung niciodată la etapa
ultimă, rămânând blocaţi într-un punct. Cu alte cuvinte, e un proces continuu cu plecări
şi reveniri.
Pierderea sănătăţii - este faptul evident care apare în conştiiinţa persoanei respective.
Această pierdere duce la reajustarea priorităţilor personale în jurul menţinerii unei stări
de bine - cât mai aproape de sănătatea pierdută - în dauna altor lucruri importante din
viaţa personală şi profesională.
47
şi idei despre cum îşi vor împlini acele vise. Pierderea acestei viziuni asupra viitorului
are un impact devastator asupra imaginii de sine, a respectului de sine, a încrederii în
sine, a identităţii personale, a întegrităţii psihologice a persoanei.
Vinovăţia - pentru că s-a infectat şi poate că a infectat şi pe alţii. În multe cazuri povara
propriului diagnostic este dublată de povara vinovăţiei. Dacă persoana nu depăşeşte
această etapă psihologică ea poate alimenta mari frământări şi poate duce la depresii
serioase sau alte manifestări psihopatologice.
ajung, în timp, să trăiască o viaţă dublă. O viaţă intimă, neîmpărtăşită cu nimeni sau cu
foarte puţine persoane şi o viaţă publică, cu alte priorităţi, cu alte persoane, dar cu multe
minciuni care acoperă cealaltă parte, ascunsă, ce nu trebuie ştiută de nimeni. Această
permanentă dedublare duce la epuizarea resurselor emoţionale, la retragere socială,
la retragere în sine, schimbarea unor
48
Pierderea speranţei. Aceasta poate fi cel mai greu de suportat de către persoana în
cauză dar şi de către persoanele apropiate. Persoanele trăiesc disperare şi neputinţă,
nemaicrezând în apariţia în viitor a unui tratament care să le rezolve problema. Orice
încercare de a le vorbi acestor persoane despre speranţă este privită cu neîncredre şi
cinism.
Mulţi dintre ei, trăiesc durerea propriei morţi chiar foarte devreme, când încă nu au
apărut semne de boală. Aceasta este anxietatea anticipatoiie care apare frecvent la cei
diagnosticaţi cu o boală terminală şi la membrii familiilor lor. Anxietatea anticipatorie
este una dintre marile consumatoare de energie psihică şi resurse emoţionale, iar
profesionistul trebuie să o recunoască şi să ajute persoana să îi facă faţă.
După o perioadă de timp, când apar infecţiile oportuniste, cunoştinţe sau prieteni mor
de aceeaşi boală, persoanele HIV+ se simt din ce în ce mai vulnerabile, mai fragile în
faţa acestei frici. Alte pierderi se adaugă în timp: îşi pierd energia fizică, pierd
capacitatea de muncă, pierd unele abilităţi cognitive (de exemplu au pierderi de
49
memorie), uneori apar leziuni vizibile ale pielii, apoi pierderea controlului asupra
propriului organism (de exemplu incontinenţa urinară sau parezele). Evident, devine,
din ce în ce mai greu de făcut faţă acestor situaţii, iar apariţia sentimentelor de disperare,
neputinţă, ruşine, tristeţe, umilinţă, inutilitate este firească.
Adolescenţa este o etapă stresantă. Astfel, adolescentul începe să fie preocupat de:
greutatea şi forma corpului, acnee, menstruaţie, sex, regulile şi constrângerile impuse
de şcoală şi de părinţi, bani, etc.
50
unele reacţii negative şi nume: îşi face singur rău prin diferite moduri şi atitudini
(fumează, bea, se droghează sau, din contră, ajunge să-i ignore pe cei din jur şi să se
autoexcludă social), face rău altora adoptând un comportament antisocial (poate merge
până la a dori şi încerca să infecteze alte persoane).
întreruperea anului şcolar sau chiar repetenţie datorate episoadelor acute de boală.
51
infecţiei cu HIV şi a bolii SIDA, în sprijinul de a găsi noi modalităţi de a se bucura de
viaţă, nu ignorând infecţia, ci luptând conştient împotriva ei.
Adolescenţii care împărtăşesc un necaz comun pot fi unii pentru alţii o sursă puternică
de sprijin. Astfel, există un simţ al familiarităţii şi al acceptării printre cei care
împărtăşesc o nenorocire comună. Adolescenţii pot fi încurajaţi să-şi extindă reţeaua de
suport prin participarea la grupuri de egali şi alte programe dezvoltate pentru această
grupă de vârstă. Grupurile diminuează izolarea adolescentului furnizând în schimb
siguranţă, un mediu suportiv în care participanţii cred şi răspund prin dezvăluirea
mutuală a emoţiilor şi experienţelor. Grupul normalizează crizele adolescentului şi
deschide noi surse de forţă şi speranţă.
Consilierea pre-testare este efectuată înaintea testului HIV şi are ca scop oferirea şi/sau
clarificarea informaţiilor despre infecţia cu HIV şi SIDA, despre căile de infectare,
evitarea comportamentelor de risc, precum şi implicaţiile medicale, sociale şi
psihologice pe care le presupune situaţia de a fi o persoană infectată. Persoana consiliată
este încurajată să se testeze informând-o asupra avantajelor testării şi este obţinut
consimţământul pentru testare.
Consilierea psihologică de susţinere (suportivă) poate avea loc în toate etapele pe care
le parcurge individul până la acceptarea diagnosticului, în confruntarea cu agravarea
bolii sau cu respingerea socială etc. Acest demers este mai puţin structurat, principalul
său scop fiind depăşirea situaţiilor dificile din momentul respectiv, oferirea de
înţelegere, încurajare, susţinere, empatie, persoana găsind astfel propriile soluţii pentru
situaţia prin care trece.
53
CAPITOLUL IV
Tehnici de nursing
Pe o tava medicala acoperita cu un câmp steril se aseaza seringi de diferite marimi, ace
pentru punctionarea venei ceva mai groase si mai scurte decât cele folosite pentru
injectia intra-musculara, tampoane sterile îmbibate în alcool sau iod, comprese urgo,
pense post - tampon.
54
Pentru protectia patului se foloseste musamaua si aleza, iar pentru sustinerea cotului
pacientului ne sunt necesare: pernite, musamaua si aleza.
În cazul în care pacientul este copil sau adult cu venele sclerozate, se vor folosi ace de
calibru mai mic decât la alte persoane.
De obicei, punctia venoasa se face cu pacientul stând întins pe pat în decubit dorsal,
însa daca pacientul este adult si starea de sanatate este oarecum buna, acesta poate sta
si pe scaun.
Recoltarea se face cu manevre blânde si cât mai putin dureroase sau traumatizante
pentru pacient.
Ini cu apa sterila si sapun, fara a se usca pe mâini, se face badijonarea mâinilor cu alcool
de 70%, apoi asistenta medicala sta cu mâinile la aer pâna se evapora alcoolul si îmbraca
manusile sterile.
55
Daca pozitia pacientului în timpul punctiei va fi pe scaun, el se va aseza cu bratul
sprijinit pe speteaza scaunului, iar sub cot va avea o pernita acoperita cu musama.
Bratul ales pentru punctie va sta în extensie si supinatie si abductie îndepartat de corp.
Asistenta medicala va face controlul plicii cotului pentru a stabili locul punctiei.
Se face toaleta locala a plicii cotului cu apa calda si sapun, apoi se degreseaza cu alcool
si se dezinfecteaza cu tinctura de iod.
Pentru a face punctia se elibereaza membrul superior ales de îmbracaminte si în tot acest
timp de pozitionare si pregatire a materialelor, se face pregatirea psihica a pacientului.
Dupa controlul venelor, asistenta medicala aplica garoul la nivelul treimii mijlocii a
bratului si degreseaza din nou locul punctiei cu alcool.
Sunt cazuri când nici dupa aplicarea garoului venele nu se observa si atunci se recurge
la metoda de evidentiere a venelor - se aplica o compresa calda pe plica cotului sau se
bate energic cu degetele pe plica cotului.
Dupa aceste metode de evidentiere a vaselor de sânge se face o noua degresare larga a
plicii cotului.
56
Se desface plicul seringii, se monteaza acul si se punctioneaza vena aleasa, astfel: mâna
stânga a asistentei medicale va cuprinde antebratul pacientului pe partea dorsala si va
întinde pielea, fixându-se astfel vena în momentul punctionarii.
Imediat dupa punctionarea venei vine sânge în seringa si se desface garoul cu miscari
lente, pentru a nu scoate acul din vena.
Dupa punctie, dupa ce s-a extras acul din vena, se aplica la locul punctiei un tampon
îmbibat cu alcool stors si se roaga pacientul sa faca compresie pe locul punctiei timp de
1 minut.
Peste tamponul aplicat pe locul punctiei se va aplica o banda foarte subtire de romplast.
Daca se fac probe serologice, sângele se recolteaza pentru fiecare proba în recipient
separat si se eticheteaza cu toate datele complete: nume, prenume, sectie, salon, numele
probei, data.
57
Se lipesc aceste etichete pe recipient si se duc cât mai repede la laborator.
Obiectele de munca foarte folosite se vor arunca, apoi asistenta medicala îsi va spala
mâinile cu apa calda si sapun si îsi va badijona apoi mâinile cu alcool de 70 %.
-i se da pacientului sa miroasa saruri, i se dau palme peste fata, i se stropeste cu apa rece
fata;
Precautii:
58
-la sfârsitul punctiei este interzisa flexia bratului, deoarece favorizeaza revarsarea
sângelui n tesutul perivenos.
Barbati 46+ 6 g%
Femei 41+6 g%
Barbati 15+2 g%
Femei 12+2 g%
Barbati 1 - 10 mm/1 h
7 - 13 mm/2 h
Femei 2 - 13 mm h/1 h
12 - 17 mm/2 h
59
Materiile fecale sunt recoltate de obicei prin emisie spontana într-un recipient
perfect curat, din sticla sau din metal, cu capacitatea de peste 1 l si cu gura larga, pentru
a permite examenul macroscopic în conditii cât mai bune.
Se va evita tendinta bolnavilor de a prezenta spre analize portiuni mici din materiile
fecale, aduse mai ales în conditii ambulatorii în recipiente improprii (sticlute pentru
medicamente, cutii din plastic sau cutii de chibrituri).
Prezenta urinei în recipientul în care au fost recoltate materiile fecale este nedorita din
cauza posibilitatii de a modifica aspectul macroscopic al scaunului.
Este recomandabil ca examenul complex al materiilor fecale sa fie facut imediat dupa
ce acestea au fost emise, pentru a evita eventualele modificari fermentative susceptibile
de a falsifica si ele rezultatele.
Ocazional, pentru obtinerea de materii fecale, pot fi recoltate prin tuseu rectal sau cu
ajutorul rectosigmoidoscopului.
REGIMUL DE PROBĂ
Scaunele emise spontan, fara vreun regim pregatitor, pot fi considerate ca un material
asupra caruia un examen coprologic poate furniza date de o deosebita importanta în
practica curenta.
Pentru ca metoda sa câstige într-adevar valoarea unei probe functionale digestive, este
necesar ca bolnavul sa respecte un regim de proba.
60
(tesut conjunctiv), cartofi si fainoase (amidon si celuloza), grasimi de origine animala
si vegetala (grasimi neutre).
Pentru uzul practic au fost întocmite regimuri timp în care figureaza aceste categorii de
alimente si care, pe de alta parte, sunt echilibrate sub aspectul caloric si al principiilor
alimentarii.
-unt -200 g
-lapte -300 ml
-apa -1 buc
-ou
-unt -10 g
61
-lapte -100 ml
-unt -200 g
-lapte -300 ml
-apa -1 buc
-ou
Scaunul normal este format în proportie de 2/3 din produsele elaborate la nivelul tubului
digestiv (flora microbiana, produsi de secretie, celule nedigerate).
Aproximativ 1/3 din greutatea uscata a scaunului este formata din bacteriile ce
alcatuiesc flora intestinului gros normal.
Mirosul materiilor fecale normale este caracteristic, nu prea intens, PH-ul variaza între
6,8 - 7,3.
62
Aceste probe se recolteaza prin punctie venoasa 5 - 8 ml de sânge simplu.
TGP 2 - 16 U.I.
Timpul Howell 1 1 30 11 - 21 30 11
63
7)Sumar de urina - se recolteaza 150 - 200 ml urina din prima misciune a zilei, într-o
sticluta sterila;
Valori normale:
-Ph acid;
-urobilinogen normal;
-albumina - absenta;
-glucoza - absenta;
ETAPE DE EXECUŢIE:
64
I se va explica pacientului importanta probei, faptul ca nu este dureroasa si ca va simti
doar o mica întepatura, ca de tântar.
Când se recolteaza sânge capilar este foarte important sa avem temperatura constata de
18 - 20 0 C pentru a se evita vasoconstrictia periferica.
Înteparea degetului se face dupa degresarea cu alcool si stergerea sau uscarea naturala
a lui si se face printr-o miscare sigura a degetului în partea laterala externa a degetului,
iar la sugari si la copiii mici se înteapa calcâiul sau fata plantara a halucelui-
Daca extremitatile pacientului sunt reci, încalzim mâna lui într-un vas cu apa calda sau
masam usor locul de punctie.
65
Urmatoarele picaturi vor fi recoltate si se vor face frotiuri pe lame, se aspira în pipete
pregatite sau cu hârtia de filtru.
Lamele pentru frotiu vor fi sustinute numai de margine pentru a nu le murdari sau a le
contamina cu microbii nostri.
Lamele de sticla, frotiurile ce contin picaturile de sânge recoltate vor fi trimise imediat
la laborator.
Valori normale:
66
Valori normale: 150.000 - 400.000/mm
Valoare normala: 1
Forma leucocitara:
-neutrofile nesegmentate 0 - 5%
-neutrofile segmentate 45 - 70 %
-limfocite 20 - 40 %
-bazofile 0 - 1 %
-monocite 1 - 3 %
Valori normale: 2 1 30 11 - 4 1
Valori normale: 6 1 - 8 1 - 12 1
67
Planul de ingrijire a adolescentului infectat cu HIV
1. Terapia etiologică
tuturor copiilor infectaţi, sub 12 luni de viaţă, indiferent de condiţia clinică, imunologică
sau virusologică.
terapia antifungică
terapia antibiotică
terapia antivirală
terapia antiparazitară
Terapia antifungică
69
- Flunocazol apoi 6-8 săptămâni
meningoencefalită Ketoconazol
6-12 luni
- infecţie
sistemică
- infecţie sistemică
Clotrimazol
Ketonazol
Isconazol
70
Terapia antibiotică
Stafilococi
S. aureus sau
epidemicis
Penicilină sau Cefalosporine ( generaţia I)
- neproducători de B Ampicilină
Clindamicin, Eritromicină
lactamază
Cefalsporine ( generaţia I)
Vanocimin sau
Cotrimoxazol
- producători de B Teicoplanin
lactamază
- meticilin rezistenţi
Streptococi
71
Penicilină sau Vancomicin sau Teicoplanin
Ampicilină+Gentamici şi Gentamicin
nă
Cefalosporină ( generaţa I)
Penicilină
Cloramfenicol
Cefoaxim, Ampicilină
72
Salmonella ryphi Carboxi şi Ampicilină, Biceptol
Ureidopeniciline+Ami
Salmonella nontyphi Biseptol
noglicozid
Shigella Ampicilină, Cloramfenicol
Cloramfenicol
Ampicililnă,Biseptol
Bacteroides sp.
- localizare Cloramfenicol,
Clindamicin
gastrointestinală Metronidazol,
Penicilină
Cefaoxitin
73
Terapia altor infecţii virale asociate ale infecţiei HIV
Local
74
Varicel Varicela Imunoco- I.v. Reduce
a rnpromis diseminarea
Zoster
Herpes Imunocorn- I.v.
Zoster promis
75
Trifluorothi Herpes Keratită Normal Local
midina(TFT simple
) x
76
Adrenalină Influen Pneumo ie Normal Aerosoli
za A
77
Papilomato Normal I.m.
yă
I.v.
laringiană
juvenilă
Terapia antiparazitară
Diaree
apoasă
cronică
78
Diaree +Sulfametox dar parazitul
cronică azol persistă
Etamoba Nu se 5 zile
histoliytica cunoaşte un
drog eficient
-
asiptomatică
-diaree
cronică
- diaree
asimptomatic
ă
- infectţie
sistemică
79
3. Terapia antitumorală
Testul ELISA
Testul WESTERN-BLOT
80
Testul ELISA
Este cel mai larg folosit, încă din 1985, fiind considerat în varianta iniţială un test
"de primă generaţie" cu valoare de screening.
Există in testul ELISA rezultate atât fals pozitive, cât şi fals negative.
Orice caz pozitiv la testul ELISA trebuie retestat cu aceleasşi tehnici şi dacă şi a
doua oară rezultatul este pozitiv, se face un test de confirmare printr-o tehnică diferită
( de obicei WESTERN-BLOT ).
Acest test este lipsit de valoare pentru copiii născuţi din mame seropozitive,
deoarece o reacţie seropozitivă poate semnifica, în egală măsură, atât infecţia copilului
cât şi portajul de anticorpi anti-HIV de provenienţă maternă la un copil neinfectat (
persistenţa acestor anticorpi de provenienţă maternă în circulaţia copilului poate dura
între 6 şi 12 luni).
Testul ELISA pozitiv identifică un copil expus care necesită o îngrijire atentă. În
primii doi ani de viaţă este necesară o evoluare clinică şi testări repetate. Dacă dupa
81
acest interval de timp testele sunt pozitive, sunt consieraţi infectaţi, iar cei la care sunt
negative şi rămân în general aşa, sunt consideraţi neinfectaţi.
Testul WESTERN-BLOT
În această categorie este inclus testul de neutralizare dar care sunt folosite mai
rar.
hibridizarea în situ.
detectarea AND-ului proviral ( Polymerase Chain Reaction ). PCR reprezintă una dintre
cele mai promiţătoare tehnici de diagnostic pentru infecţia HIV. Această metodă este
practicată decât în laboratoare foarte specializate.
Izolarea virusului în culturi de celule. Această tehnică este puţin folosită în practica
curentă, fiind costisitoare.
82
CAPITOLUL V
Studii de cazuri
Cazul I
Sursa de informare:
- Interviu cu pacientul: D. F.
- Asistent
Prenume: F
Sex: Masculin
Vârsta: 16 ani
Naționalitate: Român
Religie: Ortodoxă
Ocupația: Elev
83
Temperatura: 38,7° C
Puls: 75 puls/min
Respirație: 15 rest/min
TBC Pulmonar
Istoricul bolii:
Pacientul în vărstă de 16 ani se prezintă cu o infecţie HIV pozitiv depistat în 2010, infect
probabil pe cale parenterală, a fost internat la data de 15 mai acuzând febră, dureri la
nivelul lojei submandibulare stângi şi scădere ponderală.
84
După aproximativ 4 zile apare o tumefacţie la nivelul zonei menţionate ce nu cedează
sub tratament antibiotic: amoxicilină.
Examen obiectiv:
Greutate: 35Kg.
Fanere: palide
Muscoase: normale
Muşchi: Hipotrofici
85
Sensibilitate subiectivă prezentă
Psihic: normal
86
- Pacientul prezintă micţiuni fiziologice 5-6 pe zi
- Diureză 1500ml
- Transpiraţii abundente
87
- Pacientul este ajutat să-şi întreţină igiena corporală
88
13. Nevoia de a se realiza: satisfacută
- Datorită lipsei de informaţie medicală pacientul este foarte conştient de situaţia în care
se află.
- Nevoia de a elimina
- Nevoia de a se recrea
- TBC pulmonar
Diagnostic de nursing:
Obiective:
Să aibă o stare de bine, fizic şi psihic.Să aibă temperatura corpului în limite fiziologice.
90
Intervenţii:
Corectez dezechilibrul hidric prin hidratarea sau prin reducerea aportului de lichide şi
electroliţi în funcţie de onograma serică şi urină.
Planific îngrijirile şi intervenţiile delegate astfel încât să nu trezesc pacientul între orele
22-06.
91
Identific prin discuţiile cu pacientul cauza hipersomniei.
Evaluare:
92
Cazul II
- familie
- medicul
- Asistent
- Prenume: M.
- Sex: Masculin
- Vârsta: 10 ani
- Naţionalitate: Română
- Religie: Ortodoxă
Ocupaţia: Elev
93
TA: 100/60 mmHg
Temperatura: 37,8° C
Puls: 70 puls/min
Respiraţia: 14 resp/min
Istoricul bolii
Pacientul a fost descoperit ca fiind purtător al virusului HIV în anul 2013, sursa de
infecţie fiind neelucidată, niciunul dintre parinţi nu este purtător al virusului HIV sau
purtător de SIDA.
94
Boala debuteaza în urmă cu 10 zile cu tuse cu expectoraţie mucopurulentă, febră,
atalgie, inapetenţă.
Examen obiectiv:
Stare generală:
- Greutate: 20Kg
- Fanere: palide
- Mucoase: persistente
- Muşchi: atrofiaţi
Psihic: normal
- Diureză 1300 ml
96
4. Nevoia de a se mişca şi de a avea o bună postură: nesatisfacută
97
- Prezintă perturbarea imaginii de sine datorită dificultăţii şi de adaptare la mediul
spitalicesc
Nevoia de a elimina
98
Nevoia de a se mişca şi de a avea o bună postură
Nevoia de a se recrea
Plan de nursing
Diagnostic de nursing:
99
Dificultate datorită vulnerabilităţii faţă de pericole, predispoziţie la infecţii, la
îmbolnăviri frecvente, fragilitate.
Obiective:
Diminuarea durerilor.
100
Să fie echilibrat hidroelectrolitic.
Intervenţii:
Trebuie să determin determin pacientul să tuşească la fiecare două ore arătându-i cum
să-şi protejeze abdomenul
Fac zilnic bilanţul hidric, corectez dezechilibru hidric prin administrare de lichide
Fac zilnic bilanţul hidric, corectez dezechilibru hidric prin administrare de lichide
101
Recoltez urină pentru examene chimice şi bacteriologice
Fac zilnic bilanţul hidric, corectez dezechilibru hidric prin administrare de lichide.
Fac zilnic bilanţul hidric, corectez dezechilibru hidric prin administrare de lichide.
Observ somnul, calitatea acestuia, raportul între starea de veghe şi somn şi administrez
medicaţia indicată de medic şi notarea efectului acestuia.
Aşez obiectele în cameră în aceeaşi ordine tot timpul iar hainele în ordinea folosirii lor
şi solicit pacientului la dezbrăcare să le pună în ordine inversă.
102
Calculez bilanţul ingesta-excreta pe 24 de ore.
Evaluare:
Pacientul ingeră cantităţi mici de lichide dar încă nu prezintă o creştere a apetitului.
104
Cazul III
Sursa de informare
Interviu cu pacientul:A.M
- asistent
Prenume: M
Sex: feminin
Vârsta: 15ani
Naţionalitatea: română
Religia: Ortodoxă
Ocupaţia: elevă
Temperatura: 39°C
Puls: 72 puls/min
105
Respiraţia: 16resp/min
- TBC pulmonar
Motivele internării:
Pacienta se internează pentru stare generală gravă, febră, tuse şi paluare a tegumentelor
Istoricul bolii: Pacienta în vârstă de 17 ani se prezintă cu stare generală gravă, febră,
paloare a tegumentulor, câteva echimoze pe membrele superioare şi inferioare.
Pacienta cunoscută cu infecţie HIV din 2011, multiplu experimentată terapeutic cu TBC
pulmonare, motiv pentru care se spitalizează.
Examen obiectiv:
106
Greutate: 40Kg
Muşchi: normotoni
Aparat digestiv: tranzit intestinal aculezat, abdomen sensibil la palpare, cavitate bucală,
faringe, amigdale: hiperemiate
Aparatul urogenital:
Simptome: polakiurie
Psihic: normal
107
Organe endocrine: normale
- Diureză 1400ml
- Transpiraţii abundente
108
- Sistemul muscular integru: hipotrofic
- Datorită lipsei de informaţie medicală pacienta este foarte conştientă de situaţia în care
se află.
110
Pacienta are afectate urmatoarele nevoi:
- Nevoia de a elimina
- Nevoia de a se recrea
Plan de nursing:
Diagnostic de nursing:
111
Dificultate datorită asteniei fizice, dureri articulare şi abdominale.
Obiective:
Diminuarea durerilor.
112
Mobilizarea pacientei.
Intervenţii:
113
Asigur aport lichidian adecvat, în funcţie de bilanţul hidric.
114
Asigur condiţii de mediu adecvat, iau măsuri de igienă , condiţii de cazare (alimentaţie,
sterilizare, curăţenie, dezinfecţie).
Evaluare:
Datorită durerii pacienta este imobilizată la pat deşi prezintă dorinţa de a se plimba.
115
Concluzii
Situaţia cu care ne confruntam adesea la spital, este cea in care bolnavii se prezintă
direct în faza complicată.
Lucrând cu omul şi pentru om, cadrele medicale trebuie să dea dovadă de calm,
înţelegere faţă de bolnavi şi devotament faţă de profesia sa.
Asistenta medicală îl convinge că urmând tratamentul totul o sa fie bine şi îşi poate
relua activităţile anterioare. Fiind singur şi neliniştit cu mediul spitalicesc, asistenta
comunică cu bolnavul îşi creează o legătură şi încredere.
116
Bibliografie
5. MĂTUŞA RODICA - “SIDA, manifestări clinice”, Ed. The Flair Group, UK,
London-Bucharest-Constanţa, 1994
118