Sunteți pe pagina 1din 61

Ministerul Educaţiei Naţionale

Colegiul Naţional „Ana Aslan”-Şcoala Postliceală Sanitară


Timișoara - Timiș

PROIECT

EXAMENUL DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII


PROFESIONALE A ABSOLVENȚILOR
ÎNVĂȚĂMÂNTULUI POSTLICEAL
Calificarea profesională: asistent medical generalist

Profesor îndrumător: Absolvent:


As. Med. David Mihaela Spînu Andreea Patricia
Îngrijirea pacientului cu epilepsie
MOTTO:
"Epilepsia este ca orice altă boală, nu este mai periculoasă ca alte boli."
Hipocrate 1893
Contents
CAPITOLUL I NOȚIUNI DE NURSING .............................................................................................................. 6
CAPITOLUL II ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL .................................................... 8
2.1. ENCEFAL ............................................................................................................................................. 9
2.2. MĂDUVA SPINĂRII (Medulla spinalis) .............................................................................................. 14
CAPITOLUL III EPILEPSIA .............................................................................................................................. 17
3.1. Istoric ............................................................................................................................................... 17
3.2. Definiţie............................................................................................................................................ 19
3.3. Etiologie şi epidemiologie ................................................................................................................ 19
3.4. Etiopatologie .................................................................................................................................... 20
3.5. Clasificare ......................................................................................................................................... 21
3.6. Diagnostic clinic................................................................................................................................ 22
3.7. Diagnostic paraclinic ........................................................................................................................ 25
3.8. Diagnostic diferenţial ....................................................................................................................... 25
3.9. Evoluţie şi prognostic ....................................................................................................................... 26
3.10. Tratament ...................................................................................................................................... 26
CAPITOLUL IV EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE ............................................................................................. 29
CAPITOLUL V STATISTICĂ ............................................................................................................................ 30
CAPITOLUL VI PREZENTARE CAZURI............................................................................................................ 32
6.1. CAZUL I ............................................................................................................................................. 32
6.2. CAZUL II ............................................................................................................................................ 42
6.3. Cazul III ............................................................................................................................................. 51
Concluzii ...................................................................................................................................................... 60
Bibliografie .................................................................................................................................................. 61
ARGUMENT

Am ales acest subiect deoarece bolnavii epileptici ridică şi în prezent probleme de


reabilitare, de reîncadrare în familie, societate, comparativ cu bolnavii cu alte infirmităţi
corporale. Dacă în Evul Mediu bolnavul epileptic era total mărginit social, fiind considerat
"demonizat", în prezent acesta este încă frustrat la alegerea profesiei, la alegerea şi primirea
funcţiilor, la încadrare, etc., faţă de cei valizi şi cu aceeaşi pregătire; în aceeaşi măsură
epilepticului îi sunt limitate posibilităţile de participare la activităţi culturale, sportive, artistice,
jocuri distractive, etc. Toate acestea, ca şi tendinţa de izolare cauzată de anxietate, de teama de a
nu face criză, fac din epileptic un om retras, singuratic, care se simte excomunicat din multe
satisfacţii şi bucurii ale vieţii.
După unii autori, numeroasele influenţe stresante şi de frustrare pe care le întâmpină
bolnavul de epilepsie se exercită asupra lui mult mai sever şi mai nefavorabil, în formarea unei
personalităţii şi a unui comportament vicios, decât boala însăşi. Această situaţie poate şi trebuie
să fie combătută eficient prin educaţia sanitară, care se adresează în aceeaşi măsură bolnavului
cât şi anturajului acestuia. În special o instruire adecvată anturajului ar duce la popularizarea
ideii că epilepsia, departe de a fi o boală ruşinoasă, este o afecţiune ca oricare alta; ar face mai
eficientă supravegherea bolnavului privind respectarea dietei şi a regimului de viaţă prescris; ar
duce, nu în ultimul rând, la înlăturarea sentimentului de condamnare, de marginalizare resimţit
de bolnav şi în consecinţă, la creşterea calităţii vieţii bolnavului.
CAPITOLUL I NOȚIUNI DE NURSING

Nursingul = este o parte integrantă a sistemului de îngrijire a sănătății cuprinzând:


promovarea sănătății, prevenirea bolii, îngrijirea persoanelor bolnave de toate vârstele, în toate
unitățile sanitare, așezările comunitare și în toate formele de asistență socială.
Virginia Henderson definește nursingul astfel :
„Să ajuți individul, fie acesta bolnav sau sănătos, să-și afle calea spre sănătate sau
recuperare, să-și folosească fiecare acțiune pentru a promova sănătatea sau recuperarea, cu
condiția ca acesta să aibă tăria, voința sau cunoașterea, necesare pentru a face, și să acționeze în
așa fel încât acesta să-și poarte de grijă singur cât mai curând posibil”.
Organizația mondială a sănătății descrie de asemenea, rolul nursei în societate: „Rolul
nursei în societate să asiste indivizi, familii și grupuri, să optimizeze și să integreze funcțiile
fizice, mentale (psihice) și sociale afectate semnificativ prin schimbări ale stării de sănătate”.
Modelul conceptual al Virginiei Henderson
Precizarea conceptelor cheie ale acestui model :
Individul bolnav sau sănătos este văzut ca un tot prezentând 14 nevoi fundamentale pe
care trebuie să și le satisfacă ;
Scopul îngrijirilor este de a păstra sau restabilii independența individului în satisfacerea
acestor nevoi ;
Rolul asistentei este suplinirea a ceea ce el nu poate să facă singur. Un model conceptual
pentru o profesie reprezintă o imagine mentală a profesiei, a concepției a ceea ce nu ar putea sau
nu ar trebui să fie.
Pentru a aplica modelul conceptual al Virginiei Henderson, asistenta trebuie să știe că :
O nevoie fundamentală este o necesitate vitală, esențială a ființei umane pentru a-și
asigura starea de bine, în apărarea fizică și mentală.
Cele 14 nevoi fundamentale :
1. Nevoia de a respira și a avea o buna circulație ;
2. Nevoia de a bea și a mânca ;
3. Nevoia de a elimina ;
4. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură ;
5. Nevoia de a dormi și a se odihni ;
6. Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca ;
7. Nevoia de a-și menține temperatura corpului în limite normale ;
8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele și mucoasele ;
9. Nevoia de a evita pericole ;
10. Nevoia de a comunica ;
11. Nevoia de a acționa conform propriilor convingeri și valori, de a practica religia ;
12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării ;
13. Nevoia de a se recrea
14. Nevoia de a învăța cum să-și păstreze sănătatea.
Independența și dependența în satisfacerea nevoilor fundamentale
Independența la adult = atingerea unui nivel acceptabil în satisfacerea nevoilor prin
acțiuni pe care le îndeplinește individul însuși, fără ajutorul unei alte persoane. Independența este
deci în satisfacerea uneia sau mai multor nevoi prin acțiuni proprii, îndeplinite de persoana
insăși.
Dependența= incapacitatea persoanei de a adopta comportamente sau de a îndeplini
singur, fără ajutorul unei alte persoane, acțiuni care să-i permită un nivel acceptabil în
satisfacerea nevoilor astfel încât să fie independent.
Manifestări de dependență
Atunci când o nevoie fundamentală este nesatisfăcută din cauza unei surse de dificultate,
apar una sau mai multe manifestări de dependență
Clasificarea nivelurilor de dependență:
- Nivelul 1 = persoana este independentă și autonomă;
- Nivelul 2 = persoana prezintă o dependență moderată;
- Nivelul 3 = persoana prezintă o dependență majoră;
- Nivelul 4 = persoana prezintă o dependență totală.
Concepția Virginiei Henderson privind rolul asistentei medicale :
” Rolul esențial al asistentei medicale constă în a ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă,
să-și mențină sau să-și recâștige sănătatea (sau să-l asiste în ultimele sale clipe) prin îndeplinirea
sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singur, dacă ar fi avut voință , forță sau cunoștințele necesare.
Asistenta medicală trebuie să îndeplinească aceste funcții astfel încât pacientul să-și recâștige
independența cât mai repede posibil”.
CAPITOLUL II ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS
CENTRAL

Sistemul nervos central (SNC) (sau sistemul nervos al vieții de relație sau sistemul nervos
cerebrospinal) este reprezentat de organele nervoase care constituie encefalul, adăpostit de cutia
craniană și măduva spinării, în canalul medular al coloanei vertebrale.
D ezvoltările din anii '50 din domeniul ciberneticii, au fost adoptate și de neuroștiință, astfel
încât SNC este văzut ca un sistem cu rol de a procesa informațiile din mediul extern, a coordona
viața de relație și de a genera un anumit comportament.
Din perspectiva filogenetică, SNC apare ca forma superioară conducerii neuroide existentă la
bureți și sistemului nervos simpatic existent la viermi și artropode. Gradul de complexitate și
organizare structurală crește filogenetic, astfel că la vertebrate avem sistem nervos de tip tubular.
În timp ce în creierul reptilian telencefalul este doar o zonă apendiculară al bulbului olfactiv, ea
reprezintă majoritatea volumului creierului mamiferelor. Sistemul nervos la vertebrate este situat
dorsal tubului digestiv și prezintă o diferențiere importantă în două porțiuni:
- una intracraniană (encefal)
- o porțiune extracraniană medulară (măduva spinării) situată în canalul vertebral din
interiorul coloanei vertebrale.
La om, sistemul nervos apare în urma dezvoltării intrauterine a ectoblastului regiunii
postero-mediale embrionare, situată anterior nodului lui Hensen și posterior de mugurele cordal.
La acest nivel, ectodermul se îngroașă formând placa neurală, ulterior şanţul neural, care în
dezvoltarea acestuia marginile se îngroașă devenind creste neurale. Dezvoltarea ulterioară
facilitează transformarea șanțului neural, care se închide și devine tub neural. Închiderea începe
medial către extremități, comunicarea cu exteriorul realizându-se prin intermediul neuroporului
anterior și neuroporului posterior, care se vor închide ulterior.
Dezvoltarea ulterioară duce la formarea a trei vezicule: prozencefal, mezencefal și
rombencefal. În săptămâna a 6-a, prozencefalul se împarte în telencefal și diencefal, iar
rombencefalul în metencefal și mielencefal.
Organizarea sistemului nervos central

2.1. ENCEFAL

Fig. 2.1. Encefal

Encefalul este partea sistemului nervos central situată în cutia craniană. Este alcătuit din:
- trunchiul cerebral
- cerebel
- diencefal
- telencefal (creierul mare)
Trunchiul cerebral
Este format din următoarele componente:
1. bulbul rahidian - este segmentul inferior a trunchiului. Între bulb şi măduvă nu există o
demarcaţie clară, bulbul numindu-se şi măduva prelungită. Are formă de trunchi de con, cu baza
mare orientată în sus şi baza mică orientată în jos, spre măduvă. Limita superioară a bulbului este
reprezentat de şanţul bulbo-pontin (şanţul dintre bulb şi punte). Configuraţia externă: Bulbul
prezintă două feţe: antero-laterală şi posterioară.
Faţa antero-laterală. Prezintă elementele de configuraţie externă a măduvei astfel: fisura
mediană anterioară se întinde până la şanţul bulbo-pontin. Coarnele anterioare ale măduvei sunt
mai voluminoase, dezvoltate, numite piramide bulbare. Cordoanele laterale prezintă o ridicătură
ovoidă numită olivă bulbară.
Faţa posterioară. Canalul ependimar al măduvei rămâne nemodificat în partea inferioară a
bulbului. În partea superioară a bulbului devine superficial şi se lărgeşte, se dilată, formând
ventriculul 4 care se conturează şi pe faţa posterioară a punţii. Prezintă pedunculii cerebeloşi
inferiori, cu ajutorul cărora se leagă de cerebel.
Structura internă: Bulbul este alcătuit din substanţă cenuşie şi substanţă albă. Substanţa
cenuşie este situată la interior. În jumătatea inferioară a bulbului dispoziţia este ca în măduvă,
dar în jumătatea superioară nu mai este dispusă sub formă de coloane, ci se fragmentează în
grămezi de celule nervoase care alcătuiesc nucleii bulbului. Această fragmentare are loc datorită
încrucişării fasciculelor substanţei albe. Nucleii sunt motori, senzitivi, vegetativi şi proprii.
Nucleii motori corespund coanelor anterioare ale măduvei. Reprezintă originea fibrelor motorii
care alcătuiesc anumiţi nervi cranieni. Nucleii senzitivi corespund coanelor posterioare a
măduvei. Nucleii vegetativi corespund coanelor laterale ale măduvei. Sunt centri ai unor reflexe
vegetative. Nucleii proprii nu au echivalent la nivelul măduvei. Substanţa albă este alcătuită din
fibre ascendente, descendente şi proprii sau de asociere, care fac legătura între diferiţi nuclei ai
bulbului.
2. puntea lui Varolio - reprezintă segmentul mijlociu al trunchiului cerebral, fiind situată
între bulb şi pedunculii cerebrali. Are forma unei benzi de substanţă nervoasă, lată de 3 cm,
dispusă transversal între emisferele cerebeloase. Este delimitată inferior de şanţul bulbo-pontin,
iar superior de şanţul ponto-peduncular (care o separă de pedunculii cerebrali ai mezencefalului).
3. Mezencefalul - este situat între punte şi diencefal, fiind străbătut de apeductul cerebral
sau al lui Sylvius, care reprezintă un canal strâmt care leagă ventriculul 4 de ventriculul 3.
Configuraţia externă. Mezencefalul prezintă două feţe: antero-laterală şi posterioară. Faţa antero-
laterală reprezentată în cea mai mare parte de pedunculii cerebrali. Acestea sunt două cordoane
de substanţă nervoasă, situate între puntea lui Varolio şi diencefal, continuându-se spre creierul
mare. Faţa posterioară prezintă corpii sau coliculii cvadrigemeni (2 superiori şi 2 inferiori).
Structura internă a mezencefalului. Mezencefalul este format din substanţă albă şi
substanţă cenuşie, aflată la interior sub formă de grămezi care formează nucleii mezencefalului
(motori, senzitivi, vegetativi şi proprii). Substanţa albă este formată din fascicule ascendente şi
descendente, precum şi din fibre nervoase care leagă diferiţi nuclei ai mezencefalului între ei.
Nervii cerebrali (cranieni) sunt nervi perechi şi simetrici inervând extremitatea cefalică.
Sunt analogii nervilor spinali, alcătuind împreună cu aceştia sistemul nervos periferic. La om
sunt 12 perechi de nervi cranieni, notate cu cifre romane. După funcţie se împart în trei grupe:
senzitivi, motori şi micşti.

Cerebel

Fig. 2.2. Cerebel

Este aşezat în loja posterioară a cutiei craniene, deasupra trunchiului cerebral sub lobii
occipitali ai creierului mare.
Configuraţia externă. Cerebelul are formă ovoidă, cu diametrul mare dispus transversal.
Prezintă o porţiune mediană numită vermis şi două porţiuni laterale numite emisfere cerebeloase.
Cerebelul are trei feţe: superioară în raport cu cortul cerebelului; inferioară în raport cu fosele
cerebeloase ale occipitalului; anterioară în raport cu trunchiul cerebral. Feţele cerebelului sunt
brăzdate de 2 feluri de şanţuri: profunde care despart lobii şi lobulii; superficiale care separă
lamelele sau foliile. Cerebelul este împărţit de un şanţ orizontal în 2 porţiuni: superioară sau corp
al cerebelului şi inferioară sau lobul floculondular sau arhicerebral. Corpul cerebelului are un lob
anterior şi unul posterior. Cerebelul este legat de trunchiul cerebral prin pedunculii cerebeloşi.
Pedunculii inferiori leagă cerebelul cu bulbul, cei mijlocii leagă cerebelul cu puntea, iar cei
superiori realizează legătura cu mezencefalul. Împreună cu trunchiul cerebral, cerebelul
delimitează ventriculul 4.
Structura internă: Substanţa cenuşie este dispusă la periferie, formând cortexul sau
scoarţa cerebeloasă. Există substanţă cenuşie şi în interiorul celei albe formează nucleii
cerebeloşi. Cortexul cerebelos este format din 3 straturi de celule dispuse uniform pe toată
suprafaţa cerebelului. Nucleii cerebelului sunt perechi situaţi atât în vermis cât şi în emisferele
cerebeloase. Substanţa albă este formată din 3 feluri de fibre: de asociere care leagă diferitele
zone ale substanţei cenuşii din cadrul aceleiaşi emisfere, comisurale care leagă cele două
emisfere cerebeloase între ele şi fibre de proiecţie, leagă cerebelul de alte etaje ale sistemului
nervos. Fibrele de proiecţie pot fi aferente care vin la cerebel şi eferente care pleacă de la
cerebel.

Diencefalul (creierul intermediar)


Este interpus între mezencefal şi creierul mare. Se află în prelungirea trunchiului cerebral,
sub emisferele creierului mare. Este alcătuit din mai multe mase de substanţă nervoasă:
talamusul, metatalamusul, epitalamusul, hipotalamusul şi subtalamusul. În interiorul
diencefalului se află ventriculul 3.
Configuraţia externă. Are două feţe: bazală vizibilă la exterior şi posterioară acoperită de
emisferele cerebrale. Faţa bazală prezintă chiasma optică care este un cordon de substanţă albă
format din fibrele nervoase ale nervilor optici. Tot pe faţa bazală se află şi glanda hipofiză. Faţa
posterioară prezintă epifiza sau glanda pineală sub forma unui corpuscul culcat pe coliculii
cvadrigemeni superiori.
Structura internă. Substanţa cenuşie este dispusă la interior sub formă de nuclei, iar substanţa
albă la exterior.
Creierul mare (telencefalul sau emisferele cerebrale)

Fig. 2.3. Emisfere cerebrale

Reprezintă partea cea mai voluminoasă a sistemului nervos central, motiv pentru care este
numit creierul mare. Este împărţit în 2 emisfere cerebrale, una dreaptă şi una stângă separate
printr-un şanţ adânc numit fisură interemisferică sau longitudinală. În partea bazală a acestei
fisuri, emisferele sunt unite printr-o lamă de substanţă albă numită corpul calos.
Configuraţie externă. Creierul mare are formă ovoidă, cu axul mare orientat antero-
posterior. Fiecare emisferă prezintă 3 extremităţi sau poli, 3 feţe şi 3 margini. Extremităţile sunt:
anterioară (pol frontal); posterioară (pol occipital) şi latero-inferioară (pol temporal). Feţele sunt:
dorso-laterală aflată în raport cu bolta craniană; medială orientată spre fisura interemisferică şi
bazală în raport cu baza craniului. Marginile sunt: laterală, supero-medială şi infero-medială.
Feţele emisferelor cerebrale prezintă numeroase şanţuri numite scizuri sau fisuri. Şanţurile
adânci delimitează între ele lobi cerebrali, iar cele superficiale delimitează circumvoluţiile sau
girusurile. Astfel, având suprafaţa cutată, creierul mare al omului este un girencefal (encefal cu
girusuri), în opoziţie cu creierul animalelor inferioare care are suprafaţa netedă, numindu-se
lisencefal.
Cele mai importante şanţuri sunt:
• şanţul lateral sau scizura lui Sylvius situată pe faţa dorso-laterală şi inferioară
• șanţul central sau scizura lui Rolando situată pe faţa dorso-laterală şi medială
• șanţul calcarin pe faţa medială a părţii posterioare
• șanţul parieto-occipital sau scizura perpendiculară pe faţa medială şi dorso-laterală
• șanţul cingulum pe faţa medială paralel cu corpul calos
Lobii emisferelor cerebrale sunt numiţi după oasele cutiei craniene cu care se află în
raport. Fiecare emisferă este împărţită prin şanţurile mai adânci în patru lobi: frontal în raport cu
osul frontal situat înaintea şanţului central; parietal în raport cu osul parietal; temporal în raport
cu osul temporal situat sub şanţul lateral; occipital în raport cu osul occipital. Fiecare lob prezintă
mai multe circumvoluţiuni delimitate de şanţurile cele mai superficiale. Pe faţa bazală a
emisferelor cerebrale se află bulbul şi tractul olfactiv. Pe faţa inferioară a lobului frontal se află
cel mai vechi segment al creierului mare, anume creierului olfactiv care prelucrează informaţiile
legate de miros. Creierul olfactic are suprafaţa netedă fără circumvoluţii, alcătuind paleocortexul.
Structura internă. Creierul mare este alcătuit din substanţă cenuşie şi albă. Substanţa
cenuşie este dispusă la suprafaţă formând scoarţa cerebrală sau cortexul cerebral, dar este
prezentă şi la baza emisferelor, unde alcătuieşte nucleii bazali sau corpul striat. Scoarţa cerebrală
este alcătuită din neuroni de tip, formă şi mărimi diferite, dispuşi pe mai multe straturi repartizate
neuniform. În afară de celulele nervoase, scoarţa mai conţine nevroglii, fibre nervoase şi vase
sangvine.

2.2. MĂDUVA SPINĂRII (Medulla spinalis)

Fig. 2.4. Măduva spinării


Face parte din sistemul nervos central al vertebratelor, fiind protejată de canalul vertebral,
legat de gât, trunchi și extremitățile corpului prin intermediul nervilor spinali, fiind învelit la fel
ca și creierul într-o membrană conjunctivă (meninge).
Structura măduvei
Măduva prezintă mai multe învelişuri.
Meningele măduvei spinării (Meninges medullae spinalis) are în principiu același rol ca
meningele cerebral, și aici se poate distinge stratul exterior dura mater, stratul mijlociu arahnoida
și stratul alipit de măduvă pia mater.
În comparație cu meningele cerebral sunt anumite diferențe ca: dura mater nu este strâns
lipit de țesutul osos al vertebrelor ci între ele se află un spațiu (important pentru injecții
epidurale) epidural sau peridural căptușit cu un strat conjunctiv și adipos. Altă diferență este
existența ligamentelor din pia și dura mater, Ligamentum denticulatum, aceste spații fiind
umplute cu lichid cerebrospinal (Liquor cerebrospinalis).
Forma măduvei se prezintă sub forma unui cordon îngroşat la capete, Intumescentia
cervicalis și Intumescentia lumbosacralis, de aici pornesc nervii spinali ce inervează membrele
inferioare și superioare.
În partea inferioară (caudală) măduva se termină cu o porțiune ascuțită Conus medullaris.
Ventral (dedesubt la animale) și în față la om, măduva prezintă un șanț Fissura mediana anterior
(la om) și (la animale: Fissura mediana ventralis) pe partea opusă Sulcus medianus posterior.
Aceste adâncituri (șanțuri) împart măduva în cordoane (Funiculus anterior), (Funiculus posterior)
și între ele (Funiculus lateralis). Rădăcinile (originea) nervilor spinali sunt între cordonul lateral
și cel dorsal sau ventral.
Măduva spinării este împărțită în 5 zone, după originea nervilor spinali:
- primul orificiu intravertebral fiind între vertebrele atlas și axis.
 măduva cervicală (sau a gâtului) (8 segmente, vertebre la mamifere)
 măduva toracică (12 vertebre)
 măduva lombară (5 vertebre)
 măduva sacrală (5 vertebre)
 măduva codală (coccigiană, la om rudimentar).
Structura măduvei
Măduva spinării este formată din substanță cenușie unde predomină celulele nervoase și
substanță albă, aici predomină prelungirile nervoase (axonii) celulelor nervoase.
Într-o secțiune transversală, măduva apare ca un fluture, cu două coarne anterioare şi
două coarne posterioare, unite prin comisura cenuşie, străbătută de canalul ependimar. Între
coarnele anterioare şi posterioare se află coarnele laterale, mai pronunţate în regiunea toracică şi
lombară. În secţiune longitudinală, substanţa cenuşie medulară apare sub formă de coloane.
Înconjurând substanţa cenuşie, la exterior se află substanţa albă, organizată, de fiecare parte, în
trei cordoane: anterior, lateral şi posterior.
CAPITOLUL III EPILEPSIA

3.1. Istoric
Epilepsia reprezintă una din bolile cunoscute încă din trecutul îndepărtat al omenirii.
Acum 4000 de ani întâlnim prima prevedere legislativă privind statutul bolnavului epileptic –
codul lui Hammurabi care interzicea vânzarea sclavilor epileptici.
Hipocrate şi şcoala sa au făcut primele tentative de a găsi o explicaţie naturală a
fenomenelor convulsive, arătând că răul sacru nu este cu nimic mai divin decât celelalte boli.
În această epocă se invocă la originea epilepsiei forţe supranaturale, substanţe toxice,
menţinându-se totodată ideea originii satanice a acesteia.
Paracelsus realizează un important pas în demistificarea bolii, stabilind un raport direct
între traumatismele craniene şi epilepsie.
La sfârşitul secolului al XVIII-lea epilepticii încep să fie consideraţi bolnavi, iar la
sfârşitul secolului al XIX-lea se fac primele încercări chimioterapeutice.
Huglings Jackson face prima recunoaştere a mecanismului descărcării epileptice. El
considera toate crizele ca având punct de plecare leziunea.
Personalităţi care au avut epilepsie sau simptomele acestei boli
Alexandru cel Mare, Rege al Macedoniei, în urmă cu mai bine de 2300 de ani şi unul
dintre cei mai mari conducători militari din istorie. Prin acţiunile sale armate, Alexandru cel
Mare a devenit stăpânul celui mai mare imperiu cucerit vreodată şi un important promotor al
culturii elene în întreaga lume. În vremea sa, epilepsia era considerată "boală sacră". Oamenii
credeau că persoanele care aveau crize erau, de fapt, posedate de spirite malefice sau atinse de
divinitate. Tocmai de aceea, în timpul unei crize, se rosteau descântece şi se invocau numele
zeilor.
Iulius Cezar, un strălucit general roman şi un formidabil politician, care a trăit între anii
100 î Hr. - 44 î Hr. În cazul său, crizele frecvente au apărut în ultimii doi ani din viaţă, cel puţin
patru dintre ele fiind amintite în documente. În vremea lui Cezar, epilepsia devenise cunoscută ca
"boala căderii". Asta din cauza tipului de criză în timpul căreia bolnavul cădea şi îşi pierdea
cunoştinţa. Conceptul de criză parţială nu era cunoscut şi nici nu a fost descris în documente
până în secolul al XIX-lea.
Ioana D’Arc, eroină a Franţei şi sfântă a Bisericii Catolice. A trăit între anii 1412-1431 şi
este considerată cea mai importantă figură din Franţa Evului Mediu. La vârsta de 13 ani, Ioana
D'Arc susţinea cu ardoare că aude vocea lui Dumnezeu care o îndeamnă să lupte alături de
armată pentru eliberarea Franţei de sub dominaţia engleză. Despre acele momente extatice, Ioana
povestea că vede lumini, aude vocile sfinţilor şi bătăi de clopote. Unii dintre neurologi consideră
că acele clipe erau, de fapt, manifestări ale crizelor de epilepsie.
Alfred Nobel, un chimist, inginer şi om de afaceri suedez care a pus bazele fundaţiei ce
oferă în fiecare an premiile Nobel pentru excelenţă în diverse domenii. Epilepsia nu l-a
împiedicat pe Alfred Nobel să ducă o viaţă normală, să strângă o avere considerabilă şi să devină
celebru prin invenţia sa care a schimbat cursul istoriei: dinamita.
Vincent van Gogh, pictor olandez, reprezentant al curentului post-impresionist, considerat
astăzi unul dintre cei mai importanţi pictori din istoria artei. Van Gogh este cel mai cunoscut
artist despre care se ştie că a suferit de epilepsie. Când vorbea despre crizele sale, pictorul le
descria ca pe sentimente de furie apărute din senin, halucinaţii, confuzie şi teamă, pierderi de
scurtă durată ale memoriei. Vincent van Gogh a fost chiar surprins de un martor în timpul unei
crize convulsive, care a apărut în timp ce artistul lucra la un tablou. Medicii care îl tratau îi
prescriau deseori bromură de potasiu ca anticonvulsiv şi îl îndemnau să facă băi în staţiunea
Saint-Remy.
Charles Dickens, unul dintre cei mai faimoşi scriitori englezi ai perioadei victoriene,
autor al celebrelor cărţi A Christmas Carol şi Oliver Twist. Dickens a suferit de epilepsie şi a
găsit o cale de a vorbi despre boala lui. Multe dintre personajele operelor sale manifestau
semnele bolii şi făceau adesea crize.
Lewis Carroll, celebru prozator englez, care a trăit în perioada 1823-1898, cea mai
populară operă a sa fiind Alice în ţara Minunilor. Specialiştii cred că atunci când vorbea despre
senzaţia personajului său Alice, de cădere în gol, Carroll descria, de fapt, senzaţiile din timpul
unei crize de epilepsie. Deseori, personajul Alice simte cum corpul ei sau obiectele din jur îşi
schimbă dimensiunile, devenind fie mai mari, fie mai mici. Iar aceasta este o altă manifestare a
crizelor. Se pare că scriitorul a vorbit în jurnalul său despre crizele suferite, spunând că erau
întotdeauna urmate de migrene şi sentimentul de înstrăinare de sine însuşi.
Gustave Flaubert, scriitor francez al secolului al XIX-lea, autor al faimoasei cărţi Doamna
Bovary, pe care medicii l-au diagnosticat cu epilepsie. Crizele începeau cu sentimentul unei
greutăţi împovărătoare şi continuau cu senzaţia de insecuritate, de parcă ar fi fost introdus într-o
altă dimensiune, aşa cum povesteşte însuşi scriitorul. Flaubert chiar a scris despre crize că
veneau "ca un vârtej de gânduri şi de imagini, timp în care cunoştinţa mi se scufunda precum un
vas într-o furtună". Atunci când intra în criză, scriitorul avea halucinaţii, începea să geamă, îşi
mişca braţul drept fără control şi, după 10 minute, îşi revenea. Tatăl său era medic şi îl obliga
adesea să îşi lase sângele curăţat de lipitori. Tratamentul nu a avut niciodată efecte pozitive şi
Flaubert a încetat această practică, obişnuindu-se să trăiască cu boala. A scris chiar despre
manifestările epilepsiei în câteva dintre operele sale.
Ion Creangă, socotit cel mai mare povestitor al românilor, datorită Amintirilor din
copilărie a rămas unul dintre cei mai îndrăgiţi scriitori ai noştri. Pofta de viaţă, jovialitatea şi
înzestrarea spirituală a lui Creangă l-au apropiat pe acesta de personalităţile marcante ale vremii
sale. Mihai Eminescu şi Titu Maiorescu au fost doar doi dintre prietenii care i-au stat alături. În
1883, apar primele simptome ale epilepsiei. Scriitorul trăieşte cu boala vreme de şase ani, crizele
apărând uneori şi la şcoală, în faţa elevilor cărora le era învăţător. Boala se agravează odată cu
aflarea veştii că Eminescu a murit, iar în 1889 Creangă se stinge în bojdeuca sa din Iaşi. Se pare
că povestitorul moştenise epilepsia de la mama lui.

3.2. Definiţie
Epilepsia este o dereglare a sistemului nervos central care produce descărcări bruşte şi
intense de activitate electrică în creier. Această activitate electrică anormală de la acest nivel se
manifestă clinic prin convulsii care afectează controlul mişcării, al vorbirii, al vederii sau chiar al
stării de conştiență.

3.3. Etiologie şi epidemiologie


Sunt cunoscute multe cazuri de epilepsie şi frecvenţa lor variază cu vârsta. La nou-născut
cauzele cele mai frecvente sunt traumatismele obstetricale, malformaţiile congenitale, tulburări
metabolice şi injecţiile.
La adulţi şi vârstnici cauzele cele mai frecvente sunt boala aminomusculară, Tcc, şi
tulburarea aminală degenerativă, tumori cerebrale, droguri şi intoxicaţii.
La cel puţin jumătate dintre pacienţi nu se găseşte vreo cauză după investigaţii detaliate;
în asemenea cazuri factorii genetici par a avea o semnificaţie mai mare decât cei cu patologie
demonstrabilă.
Prevalența epilepsiei este de cel puţin 4-6 ‰. Rata de debut, mai mare în prima copilărie
şi există vârfuri ulterioare la adolescenţă şi peste vârsta de 65 de ani. În puţine cazuri din cele cu
debut în copilărie, epilepsia este asociată cu handicapul mintal.

3.4. Etiopatologie
I. Epilepsia idiopatică - nu se cunoaşte cauza.
II. Epilepsia simptomatică - se crede că ar fi cauzată de un factor ereditar indispozant.
Factori:
- prenatali
- natali
- postnatali
Factori prenatali - factori exogeni ce acţionează asupra mamei în timpul sarcinii:
- traumatisme abdominale
- infecţii ale mamei
- factori toxici (alcool, noxe profesionale)
Factori natali:
- distocii de naştere
- traumatismele fătului în timpul naşterii
- incompatibilitate Rh
Factori postnatali:
- traumatisme cranio-cerebrale
- infecţii la cap
- factori alergici
- tulburări în metabolismul calciului, glucozei, glucidelor
3.5. Clasificare
Liga Internaţională Împotriva Epilepsiei a redactat versiunea clasificării crizelor
convulsive (Gastaut 1969), care este acum în utilizare generală într-o versiune uşor revizuită
(Dreifuss 1981).

Fig 3.1. Clasificarea crizelor convulsive

I. Crize parţiale sau cu debut focal


1. cu simptomatologie elementară (fără tulburări de conştiinţă)
- motorii
- vegetative
2. cu simptomatologie complexă - secundar generalizate - cu tulburări de conştiinţă
- psihomotorii
- intelectuale
- ideaţionale
- afective
- exclusiv alterarea conştiinţei
3. cu simptomatologie compusă (simptome elementare şi complexe)
II. Crize generalizate - fără debut focal
1. Neconvulsive (PM)
- crize astatice
- absenţe tipice sau atipice
- crize epileptice comatoase, fără convulsii
2. Convulsive
- mioclonice
- clonice
- tonice
- tonico-clonice (convulsii majore)
- absente
III. Crize unilaterale sau predominant unilaterale
- clonice
- tonice
- tonico-clonice
IV. Crize eratice ale nou-născutului (convulsii variabile tonice, clonice sau tonico-
clonice, unilaterale, alternante sau generalizate)
V. Stările de rău epileptic
Criza parţial simplă - include criza motorie jacksoniană şi o varietate de crize senzoriale
în care fenomenele sunt limitate, conştiinţa nu este afectată.
Criza parţial complexă - sau “epilepsie de lob temporal”. Este adesea precedată de o criză
parţială simplă ce durează câteva secunde şi care poate lua forma unor halucinaţii olfactive,
gustative, vizuale, auditive sau a unor senzaţii corporale. Pacientul poate prezenta modificări de
gândire, percepţie sau emoţie, conştiinţă, tulburări.
Criza tonico-clonică generalizată - este criza epileptică obişnuită, cu instalare bruscă,
fazele tonică şi clonică şi o perioadă privată de mai multe minute, în timpul cărora pacientul nu
poate fi trezit.
Criza mioclonică, atonică - este criza cu contracţii mioclonice extinse sau atacuri de
cădere şi care nu pune probleme psihiatrului.
Absentă - este tipul clinic ce cere ca trăsătură cardinală tulburarea de conştiinţă. Atacurile
încep brusc, fără aură, au o durată de ordinul secundelor şi se termină brusc.

3.6. Diagnostic clinic


Se pune pe baza anamnezei, a examenului fizic şi al simptomelor.
Forme clinice:
 epilepsia generalizată:
o criză majoră (Grand-mal)
o criză minoră (Petit-mal)
 epilepsie localizată:
o motorie
o senzitivă
o vegetativă
forme particulare
Criza paroxistică majoră are mai multe faze:
o prodromul
o aura epileptică
o accesul convulsivant
o faza stertoasă
Prodromul - de obicei precede cu câteva ore sau zile instalarea crizei. Apar manifestări de
tip motor, senzitiv, vegetativ, tulburări psihice. Bolnavii sunt conştienţi de aceste simptome.
Simptomele care apar în prodrom, de tip motor - mioclonii localizate într-un anumit segment, de
tip vegetativ (căscat, strănut, mestecat involuntar), de tip senzitiv (amorţeli), tulburări de auz
(acufene), tulburări de vedere (puncte strălucitoare), gust, miros neplăcut, tulburări psihice,
depresie, indispoziţie, anxietate, euforie, nelinişte.
Aura epileptică - are o durată foarte scurtă şi prezintă particularităţi individuale. Bolnavul
poate să-şi ia primele măsuri de precauţie. Manifestări: tulburări ale analizatorului olfactiv,
gustativ, senzitiv, motor. Aura nu apare întotdeauna. Debutul este în general brutal, cu paloare
bruscă, strigăt şi pierderea cunoştinţei precum şi prăbuşirea bolnavului.
Accesul convulsivant - are două faze: una tonică, scurtă, care durează 20-30 de secunde
cu contractura generalizată, ochii imobili, pupile midriatice, abolirea reflexului fotomotor şi a
reflexului cornean, cianoză, apnee – prin contractura diafragmului, emisiuni involuntare de urină
şi materii fecale, şi o fază clonică.
Faza clonică - bolnavul prezintă contracturi succesive şi ritmice de scurtă durată,
generalizate, urmate de muşcarea limbii şi apariţia la nivelul gurii a unei spume abundente şi
uneori sangvinolente. Faza clonică durează 1-2 minute.
Faza stertoasă - durează de la câteva minute până la câteva ore. Bolnavul se află într-un
somn profund (comatos), musculatura este relaxată, reflexele fotomotor cornean şi reflexele
osteotendinoase sunt abolite. Poate exista reflexul Babinski lateral.
Uneori crizele se repetă la nesfârşit – crize “subinrante”, instalându-se starea de rău
comiţial, care constituie o urgenţă medicală – exitusul putându-se produce prin edem pulmonar
acut, edem cerebral sau hemoragii cerebrale.
Criza paroxistică minoră (petit mal, absente)
Accesul este de scurtă durată (câteva secunde), suprimarea conştiinţei nu este urmată de
cădere şi convulsii. Bolnavul îşi întrerupe brusc activitatea, devine palid, scapă obiectele din
mâini, stă împietrit, apoi îşi reia activitatea fără a avea cunoştinţa crizei.
La copil se pot întâlni frecvente crize de genul absenţelor, chiar până la 50-100/zi –
pienolopsia.
a) Epilepsia motorie – paroxisme convulsive localizate la nivelul unui segment al
corpului (faţă, membre). Bolnavul este conştient de aceste crize (secuse motorii de contractură –
crize Jacksoniene, urmate sau nu de o criză majoră).
b) Epilepsia senzitivă – crize Jacksoniene senzitive: amorţeală, răceală, fierbinţeală, cu
posibilitate de extindere. Criza durează puţin (până la un minut), bolnavul este conştient.
c) Epilepsia vegetativă – localizată la nivelul hipotalamusului, este manifestată prin
tulburări sub formă de accese vasomotorii: căldură, răceală, tulburări de culoare: paloare, roşeaţă,
cianoză, crize de salivaţie, epigastralgii, crize ambulatorii motorii, chiar complexe, cu deplasarea
bolnavului.
d) Echivalenţa comiţială – localizată la nivelul unui lob temporal. Bolnavul prezintă
stări de vis, halucinaţii, crize ambulatorii motorii, chiar complexe cu deplasarea bolnavului.
Sunt şi forme particulare cum ar fi:
a) Mioclonii – crize de tip motor (focale) Jacksoniene. Sunt crize localizate la un
anumit segment. Generalizarea este foarte rară, deschisă mai ales la copil.
b) Epilepsia reflexă – criza este declanşată de anumiţi factori: auditivi (zgomote,
muzică), vizuali (lumina prea puternică, vizionarea TV).
Epilepsia catamenială – la femei, în perioada premenstruală.
3.7. Diagnostic paraclinic
Investigaţii paraclinice.

Fig. 3.2. EEG

- EEG normală în stare de veghe este compusă din unde alfa (frecvenţa de 8-12Hz) şi beta
(13-30Hz), activitatea electrică a celor două emisfere fiind simetrică.
- EEG patologic înregistrată în stare de veghe, poate prezenta asimetrie emisferică,
grafoelemente patologice persistente sub formă de focar precum undele teta (4-7Hz) şi delta (1-
3Hz), descărcări de vârfuri şi vârf-undă.
- CT şi RMN, pot evidenţia patologia organică sau malformativă.

3.8. Diagnostic diferenţial


Se face cu:
- sincopa
- AIT-ul
- mişcările involuntare (spasm hemifacial)
- narcolepsia,
- cataplexia,
- migrena,
- crizele psihogene.
3.9. Evoluţie şi prognostic

Evoluţia şi prognosticul epilepsiei depinde de cauzele care au produs-o, de contextul


social în care se află pacientul, de felul în care se instituie şi este urmat tratamentul.
Evoluţia bolii este cronică şi, aşa cum am văzut, pe lângă crizele paroxistice apar şi alte
numeroase tulburări psihice, inclusiv modificări permanente de personalitate.
Dacă tratamentul de întreţinere este corect administrat, individul poate duce o viaţă
normală. O mare importanţă o are statusul epileptic, care pune probleme vitale de mare urgenţă.
În 10-20% din cazuri ar putea exista în epilepsie şi vindecări spontane.
Evoluţia epilepsiei şi prognosticul ei depind în mare măsură şi de numeroşi factori externi
(consum de alcool, droguri, mediul ambiant).

3.10. Tratament
a) igieno-dietetic
Regimul alimentar ar fi de preferinţă lactovegetarian, sărac în lichide şi sare, dar se va
evita foamea din cauza hipoglicemiei care poate favoriza crizele.
Tratamentul igieno-dietetic trebuie să asigure individului o viaţă cât mai apropiată de
normal. La regimul alimentar descris mai sus mai trebuie adăugată evitarea alcoolului. Se vor
evita şi stresurile iar vizionarea de filme sau de emisiuni TV se va limita. Sporturile permise vor
ţine cont de posibilităţile de accidentare în perioada unei eventuale crize neprevăzute, la fel ca şi
încadrarea pacientului într-o profesie, unde trebuiesc evitate locurile periculoase (apă, foc,
înălţime, mecanisme în mişcare).
Familia trebuie conştientizată de toate problematicile epilepticului şi ea trebuie să
colaboreze atât în administrarea tratamentului, în evitarea supraprotecţiei dar şi a protejării
pacientului.
O importanţă mare o au prejudecăţile sociale privind criza epileptică, adeseori medicul
trebuie să se lupte cu autorităţile şcolare pentru menţinerea pacientului în sistemul normal de
şcolarizare. În acest sens educaţia sanitară în şcoli şi chiar în societate este foarte importantă.
b) Tratamentul curativ poate fi etiologic sau simptomatic.
Tratamentul etiologic devine radical acolo unde este posibil (extirparea unor malformaţii,
cicatrici cerebrale, parazitoze, etc.). Acest tip de tratament este însă foarte limitat în stadiul actual
şi rolul principal îl are tratamentul simptomatic, reprezentat prin măsuri igieno-dietetice şi prin
tratamentul medicamentos.
c) Tratamentul medicamentos
Tratamentul medicamentos este esenţial şi el vizează scăderea sau evitarea descărcărilor
patologice la nivelul focarului epileptogen, blocarea circuitelor neuronale.
Au existat foarte multe droguri propuse, dar foarte puţine au trecut proba timpului.
Tratamentul anticonvulsivant se dă în funcţie de tipul crizei, se pot administra singure sau în
combinaţii, ţelul final al tratamentului fiind sistarea completă a crizelor.
Există anticonvulsivante de ordinul I (Fenobarbital, Fenitoin, Trepal, Zarozin) care au o
mare eficienţă şi o bună toleranţă, în timp ce restul se vor utiliza în funcţie de toleranţă şi efect.
În cele ce urmează vom expune sumar maniera de tratament, aşa cum se face el în
activitatea clinică.
În petit mal, succinimidele (Zarozin) sunt preferate în crizele mici (250 mgr de 3-6 ori pe
zi la adult). Se pot combina cu Fenobarbitalul. Tridionele (Trepalul) s-au utilizat mult în petit
mal, dar azi se utilizează mai puţin (150-300 mgr de 2 ori pe zi), şi uneori pot agrava crizele.
În crizele mioclonice, Diazepamul şi Nitrazepamul sunt deosebit de eficiente. Tot în acest
cadru se pot utiliza şi derivaţi primidindionici (Mysolin).
În crizele de grand mal şi epilepsiile focale primul medicament utilizat este fenobarbitalul
(Fenobarbital, Luminal, Lauronil), dozele variind între 30-60mgr de 2 ori pe zi până la 200mgr în
24 de ore. Medicamentul reduce şi controlează crizele dar este puţin eficace în epilepsia
temporală (uneori chiar o agravează).
Supradozarea duce la hipersedare, bradikinezie, impotenţă, cefalee, depresie.
Fenitoinele sunt de ales dacă fenobarbitalul eşuează (unii le preferă barbituricilor). Se
utilizează în toate formele de epilepsie cu excepţia crizelor de petit mal. Dozele sunt de 100 mgr
de două ori pe zi, până la maxim 400 mgr la adult. Se pot combina cu fenobarbitalul.
Primidonele (Mysolinul) este al 3-lea drog de ales. Este util în epilepsia temporală (doze
de 250 mgr de 2 ori pe zi, până la 1500 mgr).
Carbamazepina (Tegretolul) este foarte utilă în grand mal şi în epilepsia temporală (doze
de 200 mgr de 3 ori pe zi, până la 1200 mgr).
Diazepamul este un anticonvulsivant potenţator, puţin toxic, foarte bun în statusul
epileptic dar şi în tratamentul cronic al epilepsiei. Se utilizează totuşi ca adjuvant pe lângă alte
anticonvulsivante.
Valproatul de sodiu este un anticonvulsivant recent cu efect atât în grand mal, epilepsie
focală sau petit mal. Dozele sunt de 200 mgr de 3 ori pe zi, până la 1400 de mgr.
Statusul epileptic se tratează cu Diazepam intravenos (cu injectare lentă de 5 mgr/minut)
urmat imediat de 250 mgr Fenobarbital (tot intravenos, cu viteză de 50 mgr/minut) şi 10 ml de
paraldehidă intramuscular. Dacă nu se poate folosi calea intravenoasă, se pot face 200-300 mgr
Fenobarbital intramuscular. Perfuziile cu manitol (sol. 40%), Sulfat de Mg (sol. 25%), Ser
glucozat hiperton care prin efectele deshidratante ajută la ameliorarea crizelor. Uneori puncţia
lombară sau insuflaţia de aer poate avea efect de sistare a crizelor de status epileptic.
Tratamentul complicaţiilor psihiatrice necesită atât un tratament corect al crizelor
comiţiale, care va duce la scăderea gradului de deteriorare intelectuală şi a tulburărilor de
personalitate, cât şi dintr-un tratament simptomatic specific pentru diferite simptome psihiatrice.
În acest fel se vor utiliza medicaţie psihotropă sau psihoterapie. Astfel fenotiazinele (Clordelazin,
Neuleptil, Tioridazin, etc.) sunt foarte utile în combaterea agresivităţii, ostilităţii, fenomenelor
paranoide (aici este util mai ales Haloperidolul). În cadrul tulburărilor afective se va utiliza un
antidepresiv.
Psihoterapia trebuie să fie o preocupare permanentă în toate etapele şi în toate formele de
epilepsie.
d) Tratamentul chirurgical
Are un rol restrâns, dar el rămâne totuşi valabil. Se procedează la excizia cortexului lezat
sau întreruperea căilor responsabile de criză. Numărul pacienţilor care beneficiază de aceste
tratamente este însă foarte mic.
CAPITOLUL IV EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

Boala este o reacţie a organismului faţă de factori nocivi de materii. Restabilirea completă
a bolnavului nu poate fi concepută, decât prin îndepărtarea cauzelor care au determinat-o, adică
acelor cauze care se datorează mediului înconjurător.
Asistenta trebuie să-şi desfăşoare în aşa fel activitatea educaţional sanitară, încât aceasta
să constituie un factor de influenţă pozitivă asupra psihicului bolnavului, să constituie la crearea
unor emoţii pozitive, care urmăresc optimismul şi încrederea bolnavului în medic şi asistenta
medicală şi în eficacitatea măsurilor terapeutice. Trebuie să dezvoltăm încrederea bolnavului în
vindecarea sau ameliorarea stării lui, dacă va respecta conştiincios şi riguros prescripțiile şi
recomandările medicale.
Cuvântul medicului şi al asistentei, joacă un rol important în întărirea neuropsihică a
bolnavului. Un cuvânt cald de lămuriri şi îmbărbătarea totodată dau forţe noi organismului în
lupta sa cu boala, după cum un cuvânt nechibzuit, care ar îngrijora pacientul sau i-ar distruge
speranţa în vindecare, poate scădea puterea organismului şi înrăutăţi cursul bolii.
Măsurile de educaţie sanitară se încadrează tendinţelor mereu actuale ale asistenței
psihiatrice de tip comunitar. În acest scop toţi membrii unei echipe terapeutice trebuie să
sensibilizeze anturajul familial şi profesional în legătură cu modalităţile de debut, evoluţie şi cu
particularităţile etapei terapeutice reabilitative.
Profilaxia bolii, "duşmanul cunoscut este pe jumătate învins". Acelaşi lucru şi pentru
epilepsie. Pentru a o depista din vreme, pentru a o preveni, este bine ca fiecare să-i cunoască bine
manifestările pentru a lua din vreme măsurile energice care se impun. Elementul principal cade
pe trei elemente principale asupra cărora trebuie să luăm aminte: întărirea sănătăţii,
psihoprofilaxia şi organizarea activităţii atât în ce priveşte regimul de muncă cât şi regimul de
odihnă.
CAPITOLUL V STATISTICĂ

Epilepsia afectează 3,4 milioane de europeni și peste 50 de milioane de oameni la nivel


mondial și este a 2-a cea mai frecventă tulburare neurologică.
Aproximativ 90% dintre persoanele care suferă de epilepsie trăiesc în țări aflate în curs de
dezvoltare, unde incidența afecțiunii este aproape de 2 ori mai mare în comparație cu țările
dezvoltate (unde sunt înregistrate 40-70 de noi cazuri de epilepsie pe an, raportat la 100.000 de
persoane).
La nivel mondial, 10% dintre oameni au o criză convulsivă de-a lungul vieții și
suspectează că ar putea fi afectați de epilepsie, deși tulburarea presupune în fapt recurența
crizelor convulsive.
În România, sunt aproximativ 200.000 de pacienţi cu epilepsie, arată statisticile
Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OSM), dar medicii cred că numărul acestora ar fi mai mare,
de 300.000 până la 500.000, deoarece foarte mulţi bolnavi îşi ascund această maladie, de teama
de a nu fi stigmatizaţi în societate", spun reprezentanţii Asociaţiei Pacienţilor cu Epilepsie din
România (ASPERO).
Între 50 şi 60% dintre cazurile de epilepsie debutează înaintea vârstei de 16 ani, însă o
criză unică, accidentală, poate să apară la 5% din populaţie, susţin specialiştii. Crizele de
epilepsie pot fi uneori confundate, în cazul bebeluşilor, cu convulsiile febrile, care sunt destul de
frecvente şi deloc periculoase.
Aproximativ 68% din totalul pacienţilor cu eplilesie sunt pensionaţi pe caz de boală, conform
datelor statistice.
INCIDENȚA EPILEPSIILOR la 100.000 de locuitori
120
100
100
80 70
60 52.5

40 30
20
0
populația generală copii și adolescenți (0- persoanele de vârstă seniori (>65ani)
19ani) activă (20-64ani)
PREVALENȚA EPILEPSIILOR la 1000 de locuitori

8
7
6
5
4
3
2
1
0
populație generală copii și adolescenți (0- persoanele de vârstă seniori (>65ani)
19ani) activă (20-64ani)

NUMĂRUL DE NOI CAZURI DE EPILEPSIE România pe anii 2012-2017

Cazuri noi 2012-2017


12000

11844
11800

11600
11502
11400 11396
11327
11200

11000 11018

10800

10600
2012 2013 2014 2015 2016
CAPITOLUL VI PREZENTARE CAZURI
6.1. CAZUL I
Culegerea datelor
Numele: F.
Prenumele: D.
Sex: masculin
Vârsta: 31 ani
Domiciliu: Giroc
Starea civilă: Căsătorit
Lucrează ca muncitor necalificat.
Elemente fizice: I=1,75 m; G=69 kg;
Antecedente personale: Neagă TBC şi afecţiuni infecto-contagioase.
Antecedente heredo-colaterale: tatăl decedat în urma unui accident vascular cerebral. Mama
aparent sănătoasă.
Istoricul bolii: bolnavul vine la internare pentru creşterea frecvenţei crizelor caracterizate
prin cădere cu pierderea cunoştinţei, contracturi tonico-clonice, spumă roză la gură (îşi muşcă
limba).
Acuză: cefalee, insomnie, irascibilitate. Recunoaşte consumul de băuturi alcoolice. Nu
prezintă diaree, vărsături sau pierderi sangvinolente.
Examen psihiatric
Pacient cunoscut spitalului de psihiatrie prin internări anterioare, revine la internare cu
trimitere de triaj pentru creşterea frecvenţei crizelor şi a intensităţii acestora. La internare este
agitat psihomotor, prezintă tremurături ale extremităţilor şi semne de impregnare etanolică. Este
orientat temporo-spaţial. Acuză cefalee, amorţeli, hipopraxie voluntară. Prezintă tulburări de
percepţie. Conţinutul gândirii este redus (bradilalie, bradipsihie).
Imaginaţie săracă.
Diagnostic de internare: Epilepsie ; Data internării: 12.01.2018 ora 15.10
Cunoașterea pe nevoi
Nevoia fundamentală: Nevoia de a respira și a avea o buna circulație;
Pacientul prezintă FR: 17r/min, FC 65b/min TA 120/60 mmHg
Nevoia fundamentală: Nevoia de a bea și a mânca
Manifestări de dependență: - dificultate de a se alimenta
Problema: - alimentație deficitară
Sursa de dificultate: alcoolism, bulimie
Nevoia fundamentală: Nevoia de a elimina
Pacientul prezintă diureză: 1800ml/24h, 1 scaun pe zi
Nevoia fundamentală: Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură
Manifestări de dependență: - hiperactivitate
Problema: - necoordonarea mişcărilor
Sursa de dificultate: convulsii
Nevoia fundamentală: Nevoia de a dormi și a se odihni
Manifestări de dependență: - insomnia predormiţială
Problema: - oboseală
Sursa de dificultate: criza epileptic, consumul de alcool
Nevoia fundamentală: Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca
Pacientul se îmbracă singur
Nevoia fundamentală: Nevoia de a-și menține temperatura corpului în limite normale;
Pacientul prezintă o temperature corporală de 36,2 °C
Nevoia fundamentală: Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele și mucoasele
Pacientul prezintă o toaletă corporală, generală
Nevoia fundamentală: Nevoia de a evita pericole
Manifestări de dependență: - vulnerabilitate faţă de pericole
Problema: - probabilitate de atingere a integrităţii fizice
Sursa de dificultate: necoordonare a mişcărilor
Nevoia fundamentală: Nevoia de a comunica
Manifestări de dependență: ineficace la nivel intelectual şi afectiv
Problema: conversaţii minime şi tendinţa la izolare
Sursa de dificultate: spitalizarea şi despărţirea de familie
Nevoia fundamentală: Nevoia de a acționa conform propriilor convingeri și valori, de a
practica religia
Pacientului îi este respectată religia
Nevoia fundamentală: Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării
Manifestări de dependență: - dificultate de a-şi asuma rosturile sociale
Problema: - devalorizare
Sursa de dificultate: eşec profesional
Nevoia fundamentală: Nevoia de a se recrea
Manifestări de dependență: - dezinteres în a participa la activităţi
Problema: - izolare
Sursa de dificultate: spitalizarea, stresul
Nevoia fundamentală: Nevoia de a învăța cum să-și păstreze sănătatea
Manifestări de dependență: cunoştinţe insuficiente
Problema: lipsa cunoştinţelor despre boală
Sursa de dificultate: lezarea integrităţii fizice şi psihice
Plan de îngrijire Caz I
Ziua I
NEVOIA PROBLEME OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE
DEFICITARĂ
Nevoia de a bea și - alimentație deficitară Pacientul să fie Autonome: Pacientul a fost
mânca alimentat - se crează condiţii de microclimat alimentat
corespunzător - se liniştește pacientul corespunzător
- se porţionează cantitatea de alimente
- se calculează cantitatea de calorii
necesară pacientului pe 24 de ore
- se oferă 6 mese pe zi în porţii mici,
după preferințele pacientului
- se aşează alimentele pe tavă şi i se oferă
pacientului urmărindu-l dacă înghite
- se interzice consumul de alcool
- se hidratează pacientul cu apă plată,
sucuri de fructe, supe
- se urmărește dacă pacientul respectă
indicațiile primite
Delegate:
- la indicația medicului se montează
abord venos periferic
- se alimentează parenteral cu soluții
perfuzabile de Glucoză 10%, NaCl
0,9%, Electroliți: clorură de sodiu
5,85% și clorură de potasiu 7,45% și
soluție de intralipid de SMOF 20%
- la indicația medicului se alimentează
pacientul enteral cu alimentație
hipercalorică de Fresubini 3fl/zi
Nevoia de a se - dificultate de a-şi Pacientul să fie scos Autonome: Pacientul se
mișca și a avea o coordona mişcările, criza epileptică - asigurarea repausului fizic mobilizează
bună postură dată de criza epileptică - prevenirea crizei - aşezarea bolnavului în decubit dorsal normal
epileptice - introducerea între dinţi în partea - nu prezintă
laterală a unui obiect moale traumatisme
- desfacerea gulerului pentru a nu fi - valorile F.V.:
împiedicată respiraţia R=17 r/min,
- întoarcerea capului într-o parte pentru T=36,2°C,
a favoriza respiraţia TA=120/70
- verificarea permeabilităţii căilor mmHg,
respiratorii P=65 b/min,
- imobilizarea pacientului pentru a evita
lovirea şi autorănirea
- măsurarea şi notarea F.V.
Delegate:
- la indicaţia medicului se administreză:
Fenobarbital 200mg i.m., 2mg
Midazolam i.v. în criză, Carbamazepina
200mg.1cpx3/zi, Haloperitol 50 pic.x2/zi.
Vit. B1, B6 1fi/zi i.m.
- se urmărește efectele tratamentului
administrat
Nevoia de a dormi - dificultate de a dormi Pacientul să se poată Autonome: Pacientul doarme
și a se odihni dată de agitaţia odihni şi dormi - se asigură condiţii de microclimat datorită somnului
psihomotorie conform vârstei - se verifică patul (să nu aibă resturi indus
alimentare, să nu prezinte cute) medicamentos
- se sfătuiește pacientul să-şi aleagă o
poziţie comodă
Delegate:
- la indicaţia medicului se administrează
pacientului: Napoton 1cpx2/zi, Rivotril
1cp/zi
Nevoia de a - deficit de comunicare Pacientul să exprime Autonome: Pacientul are
comunica la nivel intelectual şi diminuarea - se identifică factorii care au declanşat capacitatea de
afectiv agresivităţii și să-și anxietatea împreună cu persoanele cheie control a
- lipsă de cunoaştere a exprime sentimente - se evaluează nivelul de anxietate agresivităţii sale
mijloacelor eficace de de calm şi linişte - se evaluează funcţia cognitivă - s-a adaptat la
comunicare - comunicarea cu - se facilitează exprimarea sentimentelor noua situaţie
alţii să se facă de o şi modul în care percepe această
manieră pozitivă atitudine
- se sesizează percepţia irealistă a
pacientului
- se favorizează exprimarea
sentimentelor şi a lucrurilor care-l
preocupă
- pacientul este ajutat să-şi cunoască
punctele forte şi valoarea sa
- pacientul este ajutat să-şi exprime
preferinţele şi să ia decizii
- se planifică intervenţii în aşa fel încât
să nu cuprindă elemente anxiogene:
frustrare, surprindere
- pacientul nu va fi contrazis
Nevoia de a evita - vulnerabilitate faţă de Pacientul să - se asigură condiţii de mediu adecvate Pacientul se simte
pericolele pericole beneficieze de un pentru a evita pericolele prin în siguranţă şi
- lezare datorită crizei mediu de siguranţă accidentare este liniştit
epileptice fără accidente - se amplasează pacientul în salon în rezultatele
funcţie de starea sa, afecţiunea şi analizelor de
receptivitatea sa laborator:
- se informează şi se stabilește împreună uree=18 mg%,
cu pacientul planul de recuperare a glicemie=99
stării de sănătate şi creştere a rezistenţei mg%,
organismului Hb=12,26 g%,
- se ajută şi suplinește pacientul în VSH=31/42 mm,
satisfacerea nevoilor organismului calcemie=8,6
- se determină pacientul să participe la mg%,
luarea deciziilor privind îngrijirile AST=22 U/L,
Delegate: AST=32U/L,
- se administrează tratament VDRL=negativ,
medicamentos prescris de medic Sumar urină
- pregătirea pacientului pentru =albumină,
investigații clinice şi paraclinice glucoză, nitraţi –
absenţi;
rare leucocite
Ziua II
NEVOIA PROBLEME OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE
DEFICITARĂ
Nevoia de a bea și - alimentaţie deficitară Pacientul să fie Autonome: Pacientul
mânca prin refuz de a respecta alimentat - se explică cu calm pacientului respectă regimul
regimul alimentar corespunzător necesitatea respectării regimului pentru alimentar
evoluţia bolii
- se întocmește regimul alimentar
împreună cu el ţinând cont de ceea ce-i
place
- se face bilanţul ingesta-excreta
Nevoia de a dormi - somnolenţă datorită Combaterea stării de Autonome: - în urma
și a se odihni reacţiilor adverse a somnolenţă a - se asigură condiţii de microclimat îngrijirilor
medicaţiei pacientului (cameră aerisită, temperatura de 20oC, acordate,
luminat natural) somnolenţa
- se execută cu pacientul exerciţii de dispare
înviorare
- se sfătuiește pacientul să facă plimbări
în parcul din curtea spitalului
Nevoia de a se - dificultate de a se Pacientul să participe Autonome Pacientul
recrea recrea manifestată prin la activităţi - se determină pacientul să-şi exprime prezintă o stare
refuz, izolare şi recreative şi să emoţiile şi sentimentele de bine psihic
neadaptarea la rolul de prezinte stare de bine - se câştigă încrederea bolnavului şi se
bolnav fizic şi psihic ajută să depăşească momentele dificile
- se învaţă pacientul tehnici de relaxare,
se ajută să le execute şi se observă modul
cum le realizează
- se organizează activităţi recreative cu
pacientul, dar care să nu îl solicite prea
mult
- se facilitează consultul de specialitate
(psiholog, psihiatru)
Ziua III
NEVOIA PROBLEME OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE
DEFICITARĂ
Nevoia de a se - dificultate în a-şi Combaterea izolării Autonome: Pacientul începe
realiza asuma rolurile sociale pacientului - se incită pacientul să-şi exprime să-şi asume rolul
dată de neputinţă şi temerile şi emoţiile social iar starea
izolare - se ajută pacientul în satisfacerea sa este ameliorată
celorlalte nevoi dependente
- se răspunde cu calm la întrebările
pacientului
- se încurajează pacientul
- se planifică ore de psihoterapie pentru
pacient

Nevoia de a învăţa - insuficiente cunoştinţe Pacientul să Autonome: Pacientul înţelege


cum să-și păstreze acumuleze noi - se explorează nivelul de cunoştinţe al informaţiile
sănătatea cunoştinţe pe tot pacientului privind boala, modul de primite, şi-a
parcursul spitalizării manifestare, măsurile preventive şi îmbogăţit
Pacientul să curative, modul de participare la cunoştinţele
dobândească intervenţii şi procesul de recuperare despre boala sa
atitudini, obiceiuri şi - se verifică dacă a înţeles mesajul corect pe perioada
deprinderi noi şi dacă şi-a însuşit noile cunoştinţe spitalizării
- să aibă un mod de viaţă raţional
- sănătatea o se face prin conversaţie,
ocazie cu care se şi verific dacă înţelege
ceea ce i se explică
Medicaţia prescrisă de medic
Medicamentul Modul de prezentare Acţiune Efecte adverse
Rivotril Comprimate 0,5 mg, Convulsii clonice şi Oboseală,
2 mg mioclonice somnolenţă, letargie
Haloperidol Sol. uz intern 2 Neuroleptic Insomnie, stare
mg/ml flacon de 10 Antipsihotic depresivă, sdr.
ml Sedativ Parkinsonian
Napoton Drajeuri 10 mg Tranchilizant Somnolenţă,
oboseală, cefalee,
apatie
Diazepam Comprimate Tranchilizant, Somnolenţă,
- 2 mg miorelaxant, oboseală, ameţeli,
- 10 mg anticonvulsivant uscăciunea gurii
Fiole
- 10 mg
Carbomazepină Comprimate 200 mg Antiepileptic, hipnotic Somnolenţă, greaţă,
vomă, tremurături ale
mâinilor, astenie
Vitamina B1 Comprimate Substitutiv în stările de
- 2 mg deficit de tiamină
- 10 mg -
Fiole
- 10 mg
Vitamina B6 Comprimate 250 mg Substitutiv în stările de
-
deficit de piridoxină

Concluzii:
Se externează cu recomandările:
- continuarea tratamentului conform Rp. cu: Clorpromazină
Fenobarbital
Diazepam
- evitarea locurilor cu risc pentru viaţa bolnavului (sursă de foc, apă, locurile prea
aglomerate, înălţimile mari)
- C.M. pe perioada internării
6.2. CAZUL II
Culegerea datelor
Numele: S.
Prenumele: P.
Sex: masculin
Vârsta: 39 ani
Domiciliu: Timişoara
Starea civilă: necăsătorit
Cultură: 8 clase
Nu prezintă proteze, alergii.
Elemente fizice: I=1,69 m; G=70 kg;
Relaţii familiale armonioase.
Locul de muncă: nu are
Antecedente personale: apendicectomie la 12 ani, poliomielită la vârsta de 4 luni.
Antecedente heredo-colaterale: Bolnavul vine la internare cu bilet de trimitere de la medicul de
familie pentru o nouă decompensare caracterizată clinic prin: cefalee, insomnii, tulburări de
comportament, creşterea frecvenţei crizelor comiţiale. Nu prezintă diaree, vărsături sau pierderi
sangvinolente.
Examen psihiatric
La vârsta de 4 luni bolnavul a suferit de poliomielită. A fost spitalizat la spitalul de copii. Chiar
în timpul spitalizării a prezentat crize comiţiale. Frecvenţa actuală a crizelor afirmată de mamă:
“face 2 zile la rând crize multe apoi se mai opreşte; are momente când vorbeşte şi momente când
nu vorbeşte. Nu poate desfăşura activităţi uşoare zilnic. Prezintă momente de irascibilitate când
strică, sparge, sare la noi”.
Se constată un deficit psihic global la nivel de oligofrenie gradul I. Relativ orientat
global. Discernământ critic diminuat.
Cunoașterea pe nevoi
Nevoia fundamentală: Nevoia de a respira și a avea o buna circulație;
Pacientul prezintă FR: 16r/min, FC 75b/min TA 130/65 mmHg
Nevoia fundamentală: Nevoia de a bea și a mânca
Manifestări de dependență: - dificultate de a se alimenta şi hidrata, dificultate de a urma dieta
Problema: - alimentaţie şi hidratare inadecvată prin deficit
Sursa de dificultate: - inapetentă, afecţiunea psihică
Nevoia fundamentală: Nevoia de a elimina
Pacientul prezintă diureză: 2000ml/24h, 2 scaune pe zi
Nevoia fundamentală: Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură
Manifestări de dependență: - hiperactivitate
Problema: - necoordonarea mişcărilor
Sursa de dificultate: - convulsii
Nevoia fundamentală: Nevoia de a dormi și a se odihni
Manifestări de dependență: - insomnia predormiţială
Problema: - oboseală
Sursa de dificultate: criza epileptic,
Nevoia fundamentală: Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca
Manifestări de dependență: - dificultate de a se îmbrăca şi dezbrăca
Problema: - neputință de a se îmbrăca și dezbrăca datorată întârzierii mentale
Sursa de dificultate: - tulburări de comportament,
Nevoia fundamentală: Nevoia de a-și menține temperatura corpului în limite normale;
Pacientul prezintă o temperature corporală de 36,4 °C
Nevoia fundamentală: Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele și mucoasele
Manifestări de dependență: - dificultate în autoîngrijire
Problema: - crize convulsive, întârziere mentală
Sursa de dificultate: - imposibilitatea unei bune igiene corporale,
Nevoia fundamentală: Nevoia de a evita pericole
Manifestări de dependență: - vulnerabilitate faţă de pericole
Problema: - probabilitate de atingere a integrităţii fizice
Sursa de dificultate: necoordonare a mişcărilor
Nevoia fundamentală: Nevoia de a comunica
Manifestări de dependență: ineficace la nivel intelectual şi afectiv
Problema: conversaţii minime şi tendinţa la izolare
Sursa de dificultate: spitalizarea şi despărţirea de familie
Nevoia fundamentală: Nevoia de a acționa conform propriilor convingeri și valori, de a
practica religia
Pacientului îi este respectată religia
Nevoia fundamentală: Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării
Manifestări de dependență: - dificultate de a-şi asuma rosturile sociale
Problema: - devalorizare
Sursa de dificultate: eşec profesional
Nevoia fundamentală: Nevoia de a se recrea
Manifestări de dependență: - dezinteres în a participa la activităţi
Problema: - izolare
Sursa de dificultate: spitalizarea, stresul
Nevoia fundamentală: Nevoia de a învăța cum să-și păstreze sănătatea
Manifestări de dependență: cunoştinţe insuficiente
Problema: lipsa cunoştinţelor despre boală
Sursa de dificultate: lezarea integrităţii fizice şi psihice
Cazul II
Ziua I
NEVOIA PROBLEME OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE
DEFICITARĂ
Nevoia de a bea și - dificultate de a se Pacientul să fie Autonome: Pacientul este
mânca alimenta manifestată alimentat şi - se monitorizează ingestia de alimente şi hrănit şi hidratat
prin inapetenţă echilibrat lichide, greutatea, pliul cutanat corespunzător
hidroelectrolitic - se stimulează apetitul bolnavului prin
Pacientul să aibă asigurarea alimentaţiei în funcţie de
greutatea în limite preferințele lui
normale - se ajută pacientul să se hrănească sau
în imposibilitate, se hrănește cu alimente
uşor digerabile cu un grad crescut de
vitamine şi minerale
- se efectuează toaleta bucală a
pacientului după alimentare şi se așează
într-o poziţie comodă
- se face bilanţul ingesta-excreta
- se explică pacientului pe înţelesul său
orice investigaţie care se efectuează
asupra sa
- observ în permanenţă starea
pacientului şi raportez medicului orice
schimbare apărută
Delegate:
- la indicația medicului se pune un abord
venos periferic
- se administrează alimentație
parenterală cu Kabiven peripheral
- se administrează perfuzabil cu
electroliți
Nevoia de a se - dificultate de a-şi Reducerea crizelor Autonome: - pacientul se
mișca și a avea o coordona mişcările dată ca frecvenţă şi - se asigură repausul fizic mobilizează
bună postură de criza convulsivă intensitate - se aşează bolnavul în decubit dorsal normal după
- mişcări violente ale - se introduce între dinţi în partea administrarea
membrelor laterală un obiect moale medicaţiei
- tegumente palide şi - se desface gulerul pentru a nu fi - nu prezintă
cianotice împiedicată respiraţia traumatisme
- se întoarce capul într-o parte pentru a - valorile F.V.:
favoriza respiraţia R=16 r/min,
- se verifică permeabilitatea căilor T=36,7oC,
respiratorii TA=130/65
- se imobilizează pacientul pentru a evita mmHg,
lovirea şi autorănirea P=75 b/min,
- se măsoară şi notează F.V.
Delegate:
- la indicaţia medicului se
administrează: Fenobarbital 1cpx2/zi,
Haloperidol 60 pic/zi,
Romparkin 3 cp/zi
Nevoia de a se - alterarea somnului Asigurarea unui Autonome: Pacientul doarme
odihni şi a dormi datorită insomniei somn corespunzător - se asigură repausul fizic şi psihic - se 7 ore pe noapte,
manifestată prin din punct de vedere asigură condiţii de favorizare a datorită somnului
nelinişte, irascibilitate calitativ şi cantitativ somnului, semiobscuritate, linişte şi se indus
roagă şi ceilalţi membri ai echipei de medicamentos
îngrijire să procedeze la fel
- se învaţă pacientul tehnici de relaxare,
modalități care favorizează somnul
Delegate:
- se administrează un sedativ
Clordelazin 3 cp/zi
Ziua II
NEVOIA PROBLEME OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE
DEFICITARĂ
Nevoia de a se - dificultate de Pacientul să fie Autonome: Pacientul îşi
îmbrăca şi autoîngrijire, ajutat în satisfacerea - se favorizează adaptarea pacientului la satisface singur
dezbrăca manifestată prin nevoii deficitare noul mediu, asigurându-se un climat nevoia şi este
nepăsare Pacientul să nu calm şi de securitate liniştit
prezinte disconfort - se plasează pacientul într-un salon
Pacientul să aibă o prevăzut cu pat confortabil şi lenjerie
stare de bine fizic și curată
psihic - se liniştește pacientul comunicând
permanent cu el
- se încurajează pacientul să-şi aleagă
singur hainele
- se aşează îmbrăcămintea în ordinea
îmbrăcării
- se încurajează pacientul pentru
progrese
- se explică necesitatea unei lenjerii
curate şi comode pentru confortul
propriu
Nevoia de a fi - deficit de autoîngrijire Pacientul să se Autonome: Pacientul a
curat, îngrijit, de a datorată problemelor preocupe, să se - se previn infecţiile nosocomiale prin învăţat că
proteja tegumentele cu care se confruntă îngrijească şi de respectarea măsurilor de asepsie şi îngrijirea sa îl
și mucoasele manifestat printr-un aspectul lui exterior antisepsie face să se simtă
aspect exterior Pacientul să aibă o - se stimulează pacientul să se spele, să se mai bine
neîngrijit stare de bine fizic și îmbrace, să-şi aranjeze părul - pacientul are
psihic - se ajută pacientul în efectuarea toaletei tegumente intacte
şi se încurajează în progresele făcute și normal colorate
- se schimbă lenjeria de corp şi de pat de
câte ori este nevoie
- se masează zonele predispuse escarei

Nevoia de a evita - risc de complicații Starea pacientului să Delegate: rezultatele


pericole nu fie agravată - la indicația medicului se recoltează analizelor de
produse biologice pentru investigații de laborator:
laborator uree=18 mg%,
glicemie =99
mg%,
Hb=12,26 g%,
VSH=8/11 mm,
calcemie=9,6
mg%,
AST= 21 U/L,
AST=28 U/L,
VDRL= negativ,
Sumar urină
=albumină,
glucoză, nitraţi –
absenţi;
rare leucocite
Ziua III
NEVOIA PROBLEME OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE
DEFICITARĂ
Nevoia de a evita - vulnerabilitate faţă de Prevenirea crizelor Autonome: Sub tratamentul
pericolele pericole, manifestată comiţiale - se asigură siguranţa şi însoţirea antiepileptic criza
prin risc de autolezare pacientului dispare şi
- se suține pacientul pe perioada crizelor pacientul este mai
convulsive calm
- se menţine permanent legătura cu
aparţinătorii pacientului şi se
informează despre starea sa
Delegate:
- la indicația medicului se administrează
tratament anticonvulsivant în crize
Nevoia de a - dificultate de Combaterea Autonome: Pacientul nu
comunica comunicare la nivel mutismului şi - se asigură condiţii de microclimat comunică şi se
afectiv, manifestată încurajarea - se crează un climat de înţelegere izolează
prin mutism pacientului în a empatică
comunica - se poartă conversaţii cu ceilalţi pacienţi
din salon pentru a-i stârni interesul
- se facilitează ore de psihoterapie
Nevoia de a se - incapacitatea de a Stimularea Autonome: Starea
recrea desfăşura activităţi pacientului, - se crează condiţii de microclimat pacientului s-a
recreative convingerea să - se fac împreună cu pacientul plimbări ameliorat
participe la activităţi - se poartă conversaţii care îi fac plăcere
recreative - se limitează atenţia acordată
gândurilor triste
Nevoia de a învăţa - dificultate de a învăţa Pacientul să învețe Autonome: Pacientul este
cum să-și păstreze - greutate în cum să-și păstreze - se explorează nivelul pacientului de a receptiv pe
sănătatea achiziţionarea de noi sănătatea acumula noi cunoștințe moment
comportări -se integrează educaţia în cadrul
îngrijirilor (de ex. toaleta pe regiuni,
spălatul pe mâini, pieptănatul, etc.)
Medicaţia prescrisă de medic
Medicamentul Modul de prezentare Acţiune Efecte adverse
Fenobarbital Comprimate Anticonvulsivant, Oboseală,
- 15 mg antiepileptic, hipnotic de somnolenţă, agitaţie,
- 100 mg lungă durată confuzie, erupţii
cutanate alergice
Haloperidol Sol. uz intern 2 Neuroleptic Insomnie, stare
mg/ml, flacon de 10 Antipsihotic depresivă, sdr.
ml Sedativ Parkinsonian,
Fiole de 5 mg/ml tulburări
extrapiramidale
Romparkin Comprimate 2 mg Antiparkinsonian Uscăciunea gurii,
tulburări de vedere,
constipaţie, greaţă,
vomă, greutăţi de
micţiune
Clordelazin Drajeuri 25 mg Neuroleptic, Sedare, somnolenţă,
antipsihotic, sedativ tulburări de vedere,
uscăciunea gurii

Concluzii:
Se externează în prezenţa familiei, cu următoarele recomandări:
- Tratament cu: Carbomazepină 2 cp/zi
Fenobarbital 20 cp/zi
Diazepam 2 cp/zi
- supraveghere din partea familiei
- va evită locuinţe cu risc pentru vârsta bolnavului, va evita sursele de foc, apa
- să fie dus la control la cabinetul de psihiatrie
6.3. Cazul III
Culegerea datelor
Numele: D.
Prenumele: G.
Sex: feminin
Vârsta: 54 ani
Domiciliu: Deva
Starea civilă: văduvă
Cultură: 4 clase
Nu prezintă proteze, instrumente ajutătoare, alergii.
Elemente fizice: I=1,58 m; G=66 kg;
Antecedente personale: N=0, A=1. Prima menstruaţie la 13 ani, ultima menstruaţie la 38 ani. A
lucrat în cadrul unei fabrici de confecții. Studii – patru clase (rezultate şcolare slabe). Pensionară.
Antecedente heredo-colaterale: părinţi decedaţi.
Anamneza medicală: Pacienta vine la internare cu salvarea cu bilet de trimitere din
policlinică pentru creşterea frecvenţei crizelor comiţiale. Acuză cefalee, insomnie, tulburări de
comportament, irascibilitate. Orientată temporo-spaţial şi la propria persoană. Ţinută
vestimentară neordonată, igienă corporală necorespunzătoare.
Examen psihiatric
Bolnava în evidenţa spitalului de psihiatrie este internată pentru mărirea frecvenţei
crizelor comiţiale. Acuză cefalee, insomnie, ameţeli. Ţinută neîngrijită, mimică anxioasă, privire
imobilă. Atenţie involuntară, inhibiţie psihomotorie. Orientată temporo-spaţial. Se consideră
bolnavă psihic. Nu declară implicaţii judiciare.
Cunoașterea pe nevoi
Nevoia fundamentală: Nevoia de a respira și a avea o buna circulație;
Pacienta prezintă FR: 18r/min, FC 65b/min TA 132/55 mmHg
Nevoia fundamentală: Nevoia de a bea și a mânca
Manifestări de dependență: - dificultate de a se alimenta şi hidrata,
Problema: - inapetență
Sursa de dificultate: - pierderea temporară a mirosului (anosmie)
Nevoia fundamentală: Nevoia de a elimina
Manifestări de dependență: - - dificultate de a elimina,
Problema: - constipaţia
Sursa de dificultate: - reacţie adversă la medicaţie
Nevoia fundamentală: Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură
Manifestări de dependență: - hiperactivitate
Problema: - necoordonarea mişcărilor
Sursa de dificultate: - parestezii la nivelul membrului inferior stâng
Nevoia fundamentală: Nevoia de a dormi și a se odihni
Pacienta prezintă un somn de 8h/noapte
Nevoia fundamentală: Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca
Pacienta se îmbracă singură
Nevoia fundamentală: Nevoia de a-și menține temperatura corpului în limite normale;
Pacienta prezintă o temperature corporală de 36,1 °C
Nevoia fundamentală: Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele și mucoasele
Manifestări de dependență: - dificultate în autoîngrijire
Problema: - crize convulsive,
Sursa de dificultate: - carență de igienă,
Nevoia fundamentală: Nevoia de a evita pericole
Manifestări de dependență: - vulnerabilitate faţă de pericole
Problema: - risc de complicații
Sursa de dificultate: alterarea stării generale
Nevoia fundamentală: Nevoia de a comunica
Manifestări de dependență: ineficace la nivel intelectual şi afectiv
Problema: conversaţii minime şi tendinţa la izolare
Sursa de dificultate: spitalizarea şi despărţirea de familie
Nevoia fundamentală: Nevoia de a acționa conform propriilor convingeri și valori, de a
practica religia
Manifestări de dependență: - incapacitate de a participa la activităţile grupului său de apartenenţă
religioasă
Problema: - nerespectarea religiei
Sursa de dificultate: spitalizarea,
Nevoia fundamentală: Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării
Pacienta este pensionară
Nevoia fundamentală: Nevoia de a se recrea
Manifestări de dependență: - dezinteres în a participa la activităţi
Problema: - izolare
Sursa de dificultate: spitalizarea, stresul
Nevoia fundamentală: Nevoia de a învăța cum să-și păstreze sănătatea
Manifestări de dependență: cunoştinţe insuficiente
Problema: lipsa cunoştinţelor despre boală
Sursa de dificultate: lezarea integrităţii fizice şi psihice
Cazul III
Ziua I
NEVOIA PROBLEME OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE
DEFICITARĂ
Nevoia de a bea şi - alimentaţie inadecvată Pacienta să consume Autonome: Pacienta a
mânca manifestată prin alimente - se alcătuieşte un regim hipercaloric,se început să se
inapetență corespunzătoare urmăreşte ca pacientul să consume alimenteze
alimentele din regim şi orarul corespunzător
Delegate:
- la indicația medicului se montează o
sondă nazo-gastrică pe care se
administrează alimentație enterală
- la indicaţia medicului se pune un
suport dietetic parenteral

Nevoia de a elimina - deficit de a elimina, Pacienta să prezinte Autonome: Pacienta prezintă


manifestat prin eliminări normale, să - se dă pacientei alimentaţie echilibrată eliminări normale
constipaţie prezinte scaun la 1-2 (fructe, cereale, legume)
zile - ingestie adecvată de lichide (2000 ml/zi)
- Să nu mai prezinte - se stabilește un orar regulat de
distensie abdominală, eliminare
flatulenţă - pacienta să prezinte zona perianală
curată, se ajută la efectuarea toaletei
- se schimbă lenjeria de corp la nevoie
- se asigură suport psihic pacientei
- se efectueazăexerciţii fizice zilnic
Delegate:
- la indicaţia medicului administrez
laxativ
Dulcolax 1dr/1zi
Nevoia de a fi curat - Deficit de Pacienta să se - se previn infecţiile nosocomiale prin Pacienta a învăţat
şi cu tegumentele autoîngrijire datorat preocupe, să se respectarea măsurilor de asepsie şi că îngrijirea sa o
protejate problemelor cu care se îngrijească şi de antisepsie face să se simtă
confruntă manifestat aspectul ei exterior - se stimulează pacienta să se spele, să se mai bine
printr-un aspect Pacienta să nu îmbrace, să-şi aranjeze părul - pacienta are
exterior neîngrijit prezinte disconfort - se ajută pacienta în efectuarea toaletei tegumente intacte
Pacienta să aibă o şi se încurajează în progresele făcute și normal colorate
stare de bine fizic și - se schimbă lenjeria de corp şi de pat de
psihic câte ori este nevoie
Nevoia de a se - Dificultate în a se Realizarea unei bune Autonome: Pacienta se
mişca mişca datorită mobilităţi - se execută cu pacienta exerciţii de mobilizează
paresteziei la nivelul Efectuarea de mobilizare singură dar cu
membrului stâng exerciții la nivelul - se redă încrederea pacientei teamă
inferior tuturor articulaţiilor - se înlătură stimulii exageraţi din
- alterarea spațiului mediul înconjurător (zgomote, lumină
personal puternică, număr mare de vizitatori)
Delegate:
- la indicaţia medicului se
administrează:
Fenobarbital 1cpx2/zi
Clorpromazin 1cpx3/zi
Multivitamin1cp x2/zi
Fenilopină 1cp x2/zi
MemoPlus 1 cp/zi
Ibuprofen 1 cp.2/zi
Nevoia de a evita - risc de complicații Starea pacientei să Delegate - rezultatele
pericole nu fie agravată - pregătesc pacienta pentru explorări analizelor de
clinice şi paraclinice laborator:
- la indicația medicului se recoltează uree=19 mg%,
produse biologice pentru investigații glicemie=110
mg%,
Hb=12,26 g%,
VSH=8/13 mm,
calcemie=9,6
mg%,
AST= 33 U/L,
AST=35 U/L,
VDRL= negativ,
Ht=44%;
Colesterol seric
total=220 mg/dl;
Sumar urină
=albumină,
glucoză, nitraţi –
absenţi;
rare leucocite
Ziua II
NEVOIA PROBLEME OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE
DEFICITARĂ
Nevoia de a - comunicare ineficientă Pacienta să Autonome: Pacienta s-a
comunica la nivel afectiv folosească mijloace - se asigură un mediu liniştit, plăcut adaptat la noua
de comunicare - se evaluează funcţia cognitivă a situaţie
adecvate stării sale pacientei - este calmă, nu
Pacienta să fie - se facilitează exprimarea sentimentelor este agresivă
echilibrată psihic şi modul în care percepe această - cunoaşte
atitudine mijloacele eficace
- se sesizează percepţia irealistă a de comunicare
pacientei - pacienta este
- se favorizează exprimarea orientată în timp
sentimentelor şi a lucrurilor care-o şi spaţiu
preocupă - este echilibrată
- pacienta nu va fi contrazisă psihic
- pacienta este ajutată să-şi cunoască
punctele forte şi valoarea sa
- se colaborează cu medicii din echipă şi
cu membrii familiei
- se explică pacientei că trebuie să
colaboreze şi să comunice cu cadrele
medicale şi cu cei din jurul său
Nevoia de a se - dificultate de a se Pacienta să-și Autonome Pacienta nu mai
recrea angaja într-o activitate recapete stima de - se explorează ce activități îi plac stă izolată și
recreativă sine pacientei participă la
Pacienta să fie - se analizează și stabilesc dacă acestea activităţile
echilibrată din punct sunt în concordanță cu starea sa psihică recreative
de vedere psihic și fizică simţind o stare de
- se planifică activităţi recreative confort fizic şi
împreună cu pacienta psihic
- se notează reacțiile și manifestările
pacientei
Ziua III
NEVOIA PROBLEME OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE
DEFICITARĂ
Nevoia de a acţiona - incapacitate de a Pacienta să acţioneze Autonome Pacienta este
conform participa la activităţile conform propriilor - se ajută pacienta să-şi exprime echilibrată psihic
convingerilor grupului său de credinţe şi valori disconfortul spiritual
apartenenţă religioasă - se pun la dispoziție cărţi religioase şi i
- frustrare în faţa se răspunde cu calm la întrebări
atitudinii altora - se facilitează întâlnirea dintre preot şi
pacientă

Nevoia de a învăţa - deficit de cunoaștere a Pacienta să Autonome: Pacienta a


cum să-și păstreze afecțiunii şi a evoluției acumuleze de noi - se identifică obiceiurile şi deprinderile asimilat şi înţeles
sănătatea sale cunoștințe greşite ale pacientei informaţiile
- se ţin lecţii: de formare a deprinderilor despre natura
igienice, de alimentaţie raţională, mod afecţiunii sale
de viaţă echilibrat, de administrare a
diferitelor tratamente
- se efectuează demonstraţii practice
- se încurajează şi se ajută la dobândirea
noilor deprinderi
- se verifică împreună cu pacienta dacă
şi-a însușit noile cunoștințe şi deprinderi
Medicaţia prescrisă de medic

Medicamentul Modul de prezentare Acţiune Efecte adverse


Fenobarbital Comprimate Anticonvulsivant, Oboseală,
- 15 mg antiepileptic, hipnotic de somnolenţă, agitaţie,
- 100 mg lungă durată confuzie, erupţii
Clorpromazin Drajeuri 25 mg Neuroleptic Somnolenţă,
Antipsihotic potenţarea băuturilor
Sedativ alcoolice, tulburări de
Antivomitiv vedere
Dulcolax Drajeuri de 5 mg Laxativ de contact Disconfort abdominal
Supozitoare 10 mg
Ibuprofen Comprimate filmate Antiinflamator şi Erupţii cutanate
de: 400 mg. antialgic Prurit
600 mg. Somnolenţă
Cefalee
MemoPlus capsule 50 mg. Tonic cerebral -

Multivitamin Drajeuri Asociaţie polivita - Nu se administrează


acţionează în carenţele la parkinsonieni în
vitaminice timpul tratamentului
cu levadope

Concluzii:
Se externează în stare ameliorată la solicitarea bolnavei.
Se recomandă:
- tratament conform Rp: Fenobarbital
Clorpromazin
Diazepam
- interzicerea consumului de alcool
Concluzii

Pacientul de epilepsie e un bolnav cu risc, de aceea el va fi îngrijit şi observat nu numai în


timpul crizelor, cât şi în afara acestora.
Asistenta medicală va urmări ca pacientul să păstreze regimul igieno-dietetic impus pe
tot cursul spitalizării. Fără consum de cafea, alcool, sare, lichide în exces, deoarece consumul
acestora poate precipita apariţia crizelor. Asistenta medicală va comunica zilnic la vizita
medicului, eventualele modificări survenite în evoluţia şi prognosticul bolii. Urmăreşte evoluţia
bolii sub tratamentul anticonvulsivant şi sedativ. Asistenta medicală discută permanent cu
pacientul, pentru a nu-i confirma sentimentele de respingere, dă relaţii despre tratament, modul
de administrare, îl ajută în găsirea unor activităţi prin care să se simtă valoros, îl ajută şi îl
sprijină în comunicarea cu familia. Răspunde la întrebările familiei, stimulând-o să rămână în
contact cu bolnavul, să nu-l respingă, să-l accepte aşa cum este, să-i dea acestuia sentimentul de
securitate şi de apreciere.
La externare, bolnavului i se explică necesitatea de a urma tratamentul anticonvulsivant
permanent şi să meargă la control periodic. El va cunoaşte împrejurările periculoase ce trebuie
evitate la locul de muncă, cât şi în viaţa particulară, cum ar fi primejdia focului, a apelor libere, a
înălţimii, conducerii autovehiculelor. Se va insista asupra pericolului de a consuma băuturi
alcoolice, cafea şi asupra importanţei evitării stresurilor şi suprasolicitărilor.
Datoria asistentei medicale este să-l convingă pe pacient că poate să ducă o viaţă normală
sau cel puţin apropiată de normal.
Nu trebuie să uităm că 30% din oameni au un acces de epilepsie o dată în viaţă. Maladia
nu stă în calea unei vieţi normale, spun experţii. Mai mult decât atât, unii dintre bolnavii de
epilepsie au intrat în istorie prin geniul lor.
Printre aceştia se numără Iulius Cezar, Alexandru cel Bun, Ion Creangă, Feodor
Dostoievski, Vincent van Gogh, Petru cel Mare, Charles Dickens.
Bibliografie

1. Beldean Luminiţa, Gal Gherghinica, Seuchea Monica, Procesul de nursing – aspecte


teoretice şi practice, Editura Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu, 1999;

2. Beldean Luminiţa, Coldea Liliana, Helju Alina, Aspecte nursing în afecţiuni ale
aparatului digestiv şi renal, Editura Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu, 2000;

3. Beverly Witter du Gas, Introduction aux soins infirmiers – Les Editions HRW Ltée,
Montréal, 1980;

4. Clocotici Lucreţia, Profesia de asistentă medicală, Editura Info-Team, 1995;

5. Coldea Liliana, Beldean Luminiţa, Aspecte nursing în afecţiuni ale aparatului locomotor,
Editura Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu, 2001;

6. Dan Prelipceanu, Psihiatrie clinică, Editura Medicală, 2013;

7. Dan Prelipceanu, Radu Mihăilescu, Lidia Nica - Udangiu, Ghid de urgenţe în psihiatrie,
Editura Scripta, 2003;

8. Mircea Miclea, Psihologie cognitivă, Editura Polirom, 1999;

9. Paul Popescu Neveanu, Tratat de psihologie generală, Editura Trei, 2013;

10. Revista A.A.M.R. nr. 1/03.1998 Nursing;

11. Salvage Jane, Nursingul în acţiune, prin Biroul Reg. O.M.S, 1993;

12. Thompson M. June, Clinical Nursing, Mosby Company, 1986;

13. Titircă Lucreţia – Ghid de nursing, Editura „Viaţa Românească”, Bucureşti, 1996;

14. Titircă Lucreţia – Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali, Editura
„Viaţa Românească”, Bucureşti, 1996;

15. https://www.google.ro/search?q=sistemul+nervos+poze&newwindow=1&tbm;

16. https://www.google.ro/search?newwindow=1&biw=1266&bih=838&q=epilepsia+simpto-
me.