Ministerul Educaţiei

Colegiul Național ”Ana Aslan” - Școala Postliceală Sanitară

Timișoara – Timiș

PROIECT

EXAMENUL DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII

PROFESIONALE A ABSOLVENȚILOR ÎNVĂȚĂMÂNTULUI
POSTLICEAL

Calificarea profesională: asistent medical generalist

Profesor îndrumător:
DAVID MIHAELA
Absolvent:
BARBU LARISA ELENA

2021
ÎNGRIJIREA PACIENTEI CU FIBROM UTERIN

2
CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I- NOȚIUNI DE NURSING

CAPITOLUL II – ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI GENITAL FEMININ

CAPITOLUL III-ÎNGRIJIREA PACIENTEI CU FIBROM UTERIN

CAPITOLUL IV-EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

CAPITOLUL V-PREZENTAREA CAZURILOR

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

3
 MOTTO

''IUBEŞTE-ŢI PROFESIA ŞI SOCOTEŞTE-O CEA MAI FRUMOASĂ

DINTRE TOATE ŞI ASTFEL IZBÂNDA VA FI DEPLINĂ.''

VICTOR BABEŞ

CAPITOLUL I

4
INTRODUCERE ÎN NURSING

1 . TEORETIZAREA NOŢIUNILOR DE NURSING

DEFINIŢIA NURSINGULUI ŞI A CONCEPTULUI ELABORAT DE VIRGINIA

HENDERSON

Cine este Virginia Henderson?

Virginia Henderson este o infirmieră americană, profesor universitar. Ea a lucrat timp
de 5 ani cu renumitul profesor Leoninos, renumit sociolog şi antropolog. În anul 1955, prin
înfiinţarea unor societăţi americane de infirmiere bazate pe cotizaţii, se lansează o teorie de
ajutor infirmier de tendinţă existenţială, prilej cu care teoriile Virginiei Henderson devin
cunoscute în America.

Ce este nursingul?
“Să ajuţi individul, fie acesta bolnav sau sănătos,să-şi afle calea spre sănătate sau
recuperare, să ajuţi individul, fie bolnav sau sănătos, să-şi folosească fiecare acţiune pentru
a promova sănătatea sau recuperarea,cu condiţia ca acesta să aibe tăria,voinţa sau cunoaşterea,
necesare pentru a o face şi să acţioneze în aşa fel încât acesta să-şi poarte de grijă singur cât
mai curând posibil”

Concepţia să intelectuală
Individul este unic, conştient de persoana să şi caută în mod continuu o semnificaţie a
vieţii sale.

Concepţia sa despre om:

Existenţa omului are nevoi fundamentale, universale şi individuale variabile, care îl
satisfac pe el, dacă el se poate mişca singur. Atunci el este independent.

Concepţia sa despre sănătate:

Sănătatea este o stare în care necesităţiile sunt satisfăcute în mod autonom,nu se
limiteazală absenţa bolii.

5
 Concepţia sa despre boală:

Boala este ruperea echilibrului, armoniei, un semnal de alarmă tradus prin suferinţa
fizică, psihică, o dificultate sau o inadaptare la o situaţie nouă, provizorie sau definitivă

Concepţia sa despre îngrijirea “infirmieră”:

Îngrijirea “infirmieră” duce până la capăt sau are drept scop ajutorarea
individului bolnav sau sănătos, pentru a se strădui să se desăvârşească pe sine, dacă el are
forţă necesară, voinţa, dacă are cunoştinţele necesare îndeplinirii acestei funcţii, pentru a-l
ajuta să recunoască independenţa sa în cel mai scurt timp posibil, şi aceasta bineînţeles cu
sentimentul pacientului.În rezumat, se poate spune că V. Henderson concepe îngrijirile
infirmiere ca răspuns la o nevoie exprimată sau neexprimată de pacient. Prin nevoie se
înţelege un sentiment de lipsă, de insatisfacţie, legat de o necesitate fiziologică necontrolată.
O nevoie are întotdeauna o dimensiune biologică, fiziologică, psihologică şi socială.

Conceptul V. Henderson
Asistenta generalistă este conştiinţa celui lipsit de conştiinţă, este vederea pentru cel
orbit de curând, este braţul pentru cel căruia i-a fost amputat, este dragostea de viaţă pentru
cel ce a încercat să se sinucidă, conştiinţa şi înţelegerea, încrederea pentru tânăra
mamă.Asistenta medicală a fost denumită “mama profesională”. Ea este o mamă ce
acţionează conform nevoilor copilului şi trebuie adeseori să îndeplinească sarcini cât mai
diverse şi cât mai însolite.
Rolul esenţial al asistenţei medicale constă în a ajuta persoană bolnavă sau
sănătoasăsă-şi menţină sau să-şi recâştige sănătatea prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi
îndeplinit singur, dacă ar fi avut voinţa sau cunoştinţele necesare.Asistenta medicală trebuie
să îndeplinească aceste funcţii, astfel încât bolnavul să-şi recâştige independenţa cât mai
repede posibil. 
  Deci nursingul presupune: a trata, a îngriji şi a gestiona distribuirea
îngrijirilor acordate bolnavului.

Scopul şi evaluarea aplicării conceptului V. Henderson

Scopul acestui concept este acela de a descrie principiile fundamentale ale
îngrijirii bolnavului, pe baza cărora asistenta medicală generalistă realizează un plan de
îngrijire, bazat pe o bună cunoaştere metodologică a pacientului şi a familiei; pacientul este

6
recunoscut ca participant activ în această intervenţie, ceea ce îl încurajează şi-i motivează
dorinţa de autonomie.Planul de a-l ajuta pe pacient este influenţat de vârstă, temperament,
statutul social şi cultural, capacitatea fízică şi intelectuală, de stări patologice şi sindroame ca:
şocul, febră, infecţia, deshidratarea şi depresia.Crearea unui plan scris de către asistentă,
asigură unitatea în continuarea îngrijirilor; în orice caz este vorba de modificarea în funcţie de
nevoile pacientului pe minute, zile sausăptămâni.Evaluarea nevoilor bolnavului solicită, între
alte calităţi, sensibilitatea, sentimente profunde şi o judecată corectă din partea asistentei care
acordă îngrijiri bolnavilor, pentru a asculta, observa, cunoaşte; asistenta trebuie să evalueze
nevoile sale şi să stabilească relaţiile interumane esenţiale pentru a acorda îngrijiri
eficiente.Aplicarea corectă în practică a unui plan de îngrijiri, duce la restabilirea
independenţei pacientului, la reintegrarea sa pe plan bio-psiho-social, la care se adaugă şi
a patra dimensiune, cea morală şi spirituală.
“Omul trebuie să aibă un ideal pentru care şi prin care să trăiască, să caute un sensîn
viaţă, un rol superior sau numai simpla supravieţuire sau existenţă”.
Această nouă dimensiune a sănătăţii sale este considerată actualmente de oimportanţă
centrală în desăvârşirea personalităţii umane şi a sănătăţii, deoarece a concepesănătatea fizică
fără componenta etică, presupune dezumanizarea omului

CODUL PENTRU ASISTENTE MEDICAL

Promovarea sănătăţi
Prevenirea imbolnaviriilor 
Restabilirea sănătăţii
Înlăturarea suferinţei

ROLUL ŞI FUNCŢIILE ASISTENŢEI MEDICALE DUPĂ VIRGINIAHENDERSON

Rolul asistenţei medicale constă în ;

A ajuta persoană sănătoasă sau bolnavă,să-şi menţină sau recâştige sănătatea (sau să
asiste în ultimele sale clipe) prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi indeplinit singur,dacă
ar fi avut forţa,voinţă sau cunoştinţele necesare.
Funcţiile asistenţei medicale:
- funcţia de natura independentă

7
 - funcţia de natura dependentă
- funcţia de natura interdependentă
- funcţia profesională
- funcţia educativă
- funcţia economică
- funcţia de cercetare

2.NEVOILE FUNDAMENTALE ALE FIINŢEI UMANE

Cele 14 nevoi fundamentale statuate înacest concept sunt următoarele:

1. A respira şi a avea o bună circulaţie
2. A bea şi a mânca
3. A elimina
4. A se mişca şi a avea o bună postura
5 .A dormi şi a se odihni
6 .Ase îmbrăca şi a se dezbrăca
7.A-şi menţine temperatura corpului în limite normale
8.A-şi îngriji şi proteja tegumentele
9.A evita pericolele
10.A comunica
11.A-şi practica religia
12. A fi preocupat în vederea realizării profesionale
13.A se recreea
14.A învăţa cum să-şi păstreze sănătatea

8
CAPITOLUL II- ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI GENITAL FEMININ

Organele genitale feminine sunt situate în pelvis şi îndeplinesc funcţia de reproducere.

Ovarele sunt cele două glande sexuale care produc celulele sexuale feminine - ovulele.
Acestea sunt conduse în trompele uterine unde, se petrece fertilizarea. Trompele sunt două
conducte prin care oul fertilizat este condus în uter, organul principal al gestaţiei. În uter se
dezvolta oul fecundat până la naştere. După uter urmează vaginul, organul prin care fătul este
expulzat la naştere, dar care totodată este şi organul copulaţiei. La intrarea vaginului se găsesc
o serie de formaţiuni, care împreună formează vulva.
Trompele uterine, uterul şi vaginul constituie căile genitale. Acestea împreună cu
ovarele alcătuiesc organele genitale interne. Formaţiunile vulvei se mai numesc şi organele
genitale externe.

Figura nr. 1.1.

Organele genitale feminine

Sursa: www.ginecologia.ro
1.1 OVARELE

Ovarele sunt glandele sexuale ale femeii şi determină caracterele sexuale primare.
În ovare se produc ovulele. În afară de acest rol, ovarele mai îndeplinesc un important
rol de glande endocrine, prin secreţia hormonilor sexuali.
Ovarele împreună cu tubele şi ligamentele largi sunt numite de clinicieni anexele
uterului.

9
 · FORMA: Ovarul a fost comparat cu o migdală verde; el are forma unui ovoid puţin
turtit.
· CULOARE: Ovarul este albicios la nou-născută; roz -palid la fetiţă; la femeia
adultă are o culoare roşiatică ce se accentuează în timpul menstruaţiei. După menopauză
devine albicios-cenuşiu.
· ASPECT: Ovarul este neted şi regulat până la pubertate. De la această perioadă
capată un aspect neregulat, suprafaţa sa fiind presărată cu numeroase depresiuni, cicatrici,
unele lineare, altele neregulate.Cicatricile rezultă din involuţia corpilor galbeni.
· CONSISTENŢA: la femeia adultă este elastic, dar ferm, astfel că el este palpabil la
examenul ginecologic. După menopauză, capată o consistenţă dură, fibroasă.
· NUMARUL: În mod normal sunt două. Pot exista ovare supranumerare, după cum
poate lipsi un ovar.
· DIMENSIUNILE: Cresc cu vârsta pâna la maturitate. La femeia adultă, are
aproximativ următoarele dimensiuni: 3-5 cm lungime, 3 cm lăţime, 1-2 cm grosime. După
menopauză el se atrofiază progresiv. Culoarea, aspectul, consistenţa şi dimensiunile ovarelor
se modifică în raport cu vârsta şi perioadele fiziologice ale femeii.
· GREUTATE: La femeia adultă este de aproximativ 6-8 g. În perioada
preovulatorie, ovarul care va elibera ovulul îşi măreşte volumul, devenind de două sau chiar
trei ori mai mare ca înainte. Şi în timpul gravidităţii, ovarul purtător a1 corpului galben are un
volum mărit.
· SITUAŢIE: Ovarul se găseşte în compartimentul cavităţii pelvine aflat înapoia
ligamentelor largi,de o parte şi de alta a uterului în "CAVUM RETROUTERIN".
· MIJLOACE DE FIXARE: Ovarul este suspendat de ligamentul larg. El este fixat
prin pedicul şi prin patru ligamente:
a) Ligamentul suspensor numit şi infundibulopelvic, este cel mai puternic dintre
mijloacele de fixare.
b) Ligamentul propriu al ovarului numit şi ligamentul utero-ovarian- este un cordon
fibro-muscular situat în aripioara posterioară a ligamentului larg
c) Ligamentul tuboovarian- leagă extremitatea tubară a ovarului de infundibulul tubei şi
asigură contactul dintre aceste două organe.
d) Mezovarul este o plică a foiţei posterioare a ligamentului larg, prin care ovarul este
suspendat de acesta.
· RAPORTURI:
10
 a) Faţa laterală priveşte spre peretele excavaţiei pelvine (faţa parietală) şi răspunde
fosei ovariene.
b) Faţa medială sau faţa tubară este acoperită de tuba uterină şi de mezosalpinge, care
cade peste ea.
c) Marginea mezovariană îndreptată anterior, este legată prin mezovar de foiţa
posterioară a ligamentului larg.
d) Marginea liberă sau posterioară vine în raport cu ansele intestinului subţire.
e) Extremitatea tubară sau superioară e rotunjită şi dă inserţie ligamentelor suspensor al
ovarului şi tuboovarian.
f) Extremitatea uterină sau inferioară e mai ascuţită; pe ea se prinde ligamentul propriu
al ovarului.
Ovarul se gaseşte situat într-o pungă, numită bursă ovariană formată de tubă şi de
mezosalpinge.
· STRUCTURA OVARULUI: Ovarele sunt organele principale ale aparatului
genital al femeii.
· EPITELIU: este simplu, cubic sau turtit şi se opreşte brusc la nivelul hilului; de aici
se continuă cu mezoteliul mezovarului. Linia de separaţie dintre epiteliu şi
mezoteliu e foarte netă (linia lui Farre).Dedesubtul epiteliului se găseşte o pătură
foarte subţire, albicioasă, rezistentă formată din fibre conjunctive - albugineea
ovarului.
· SUBSTANŢA MEDULARĂ: are o culoare roşiatică şi e caracterizată printr-o
structură intens vascularizată. Este formată din ţesut conjunctiv lax, care înspre hil
cuprinde şi fibre musculare netede. Între aceste elemente se găsesc numeroase vase
sanguine şi limfatice.
· SUBSTANŢA CORTICALĂ: are o culoare galbenă-cenuşie şi conţine următoarele
elemente: foliculii ovarieni în diferite faze de evoluţie sau de involuţie. Cea mai
mare parte a corticalei este formată dintr-un ţesut conjunctiv extrem de bogat în
celule, cu unele caractere embrionare şi care are semnificaţia de stromă. Stroma
corticalei conţine foliculii ovarieni în diferite faze de evoluţie. Forma iniţială o
reprezintă foliculii primordiali, care au aspectul unor corpusculi.
Urmează o lungă gamă de forme evolutive:
- foliculii primari , asemănători, însa ceva mai mari decât cei primordiali;
- foliculii secundari plini şi care devin apoi cavitari

11
 - foliculii terţiari maturi de Graaf.
Dezvoltarea şi maturarea foliculilor ovarieni cuprinde o serie de transformări succesive
pe care le suferă ovogoniile (celulele sexuale) şi celulele foliculare(celule satelite), pâna la
eliberarea unui ovul prin fenomenul ovulaţiei.
După ovulaţie, evoluţia foliculului ovarian este încheiată. În cavitatea foliculară se va
organiza o nouă structură numită corpul galben.
Atât foliculul ovarian cavitar cât şi corpul galben au şi o importantă funcţie endocrină.
În timp ce foliculul ovarian cavitar are o dublă funcţie: la nivelul său se desfăşoară procesele
ovogenezei, dar unele structuri ale sale elaborează şi hormonii sexuali feminini sau estrogenii,
corpul galben are numai funcţie endocrină: el produce progesteronul.
Dezvoltarea şi maturarea foliculilor ovarieni şi apoi constituirea în locul lor a corpilor
galbeni, sunt procese ritmice, periodice, care în mod normal se desfăşoară într-un interval de
28 zile şi constituie în totalitatea lor ciclul ovarian.
Raportate la un ciclu menstrual succesiunea aproximativă a fenomenelor este
următoarea: dezvoltarea şi maturarea foliculului ovarian se petrece între zilele I-a şi a XIII-a;
ovulaţia se produce în ziua a XIV-a; constituirea şi evoluţia corpului galben au loc între zilele
15-25; iar între zilele 26-28 se produce degenerarea corpului gaIben, care apoi va fi înlocuit
cu un ţesut cicatricial numit corpul albicans.Această evoluţie scurtă a corpului galben survine
în împrejurări obişnuite, în care fecundaţia nu a avut loc şi deci nu s-a instalat o sarcină. Este
corpul galben menstrual.
În cazul când ovulul este fecundat se formează corpul galben de sarcină care ia o mare
dezvoltare. Structuralizarea lui este completă în luna a-III-a, iar involuţia lui începe din luna
a-IV-a, când funcţiile lui sunt preluate de placentă. Diametrul lui atinge 40-50 mm în stadiul
de dezvoltare maximă.
· FUNCŢIA ENDOCRINĂ: a ovarului se instalează la pubertate şi
durează pâna la climacteriu. Această funcţie se desfăşoară sub dependenţa
hormonilor gonadotropi antehipofizari (FSH, LH sau ICSH si LTH), aceştia la
rândul lor fiind controlaţi prin factorii eliberatori hipotalamici. Hormonii
secretaţi de ovar sunt estrogenii şi progesteronul.

1.2 TROMPELE UTERINE

12
 Tubele sau trompele uterine sunt două conducte musculo-membranoase care se întind
de la coarnele uterine pâna la ovare. Tubele au un rol important în captarea ovulului, apoi în
vehicularea acestuia şi a spermiilor. În treimea sa laterală se petrece fecundaţia. Ea oferă apoi
condiţii favorabile pentru efectuarea primelor diviziuni ale zigotului şi migrarea acestuia spre
cavitatea uterină.
Trompa uterină are o lungime de 10-12 cm; ea prezintă patru segmente:
a) Infundibulul tubei sau pavilionul, este segmentul incipient al ei. Are forma unei
pâlnii, cu baza evazată, foarte festonată, formată dintr-un buchet de 10-15 ciucuri sau fimbrii;
b) Porţiunea ampulară sau ampula trompei e segmentul cel mai lung al ei, măsoară 7 -9
cm şi reprezintă aproape două treimi din lungimea totală a trompei;
c) Istmul este o porţiune mai îngustă a trompei, de consistenţă mai fermă, dur la palpare.
Pătrunde în comul uterului, între ligamentul rotund şi ligamentul propriu al ovarului;
d) Porţiunea uterină sau interstiţială, străbate peretele uterului. Este scurtă (1 cm) şi
îngustă (1 mm).
Sunt două orificii tubare:
- ostiul abdominal care se găseşte în centrul infundibulului şi are 2-3 mm diametru;
- ostiul uterin are 1 mm diametru şi se deschide în unghiul superior al cavitaţii uterine.
· CONSISTENŢA TROMPEI: este redusă; la palpare e moale.

· DIRECŢIA TROMPEI: este sinuoasă; ea explică importantele raporturi

cu ovarul.
· STRUCTURA: Peretele tubei este format din trei tunici:
a) Tunica seroasă - provine din ligamentul larg; este deci o dependenţă a peritoneului.
Înveleşte suprafaţa exterioară a tubei, inclusiv a infundibulului, oprindu-se la nivelul marginii
libere, sau a bazei acestuia (linia Farre).
b) Tunica subseroasă (se găseşte sub peritoneu) este un strat subţire de ţesut conjunctiv
lax, în care călătoresc principalele ramificaţii vasculare şi nervoase.
c) Tunica musculară este formată dintr-un sistem spiralat de fibre musculare netede.
d) Tunica mucoasă e formată din lumină proprie (corion) şi dintr-un epiteliu
unistratificat cilindric (plasmatic). Acest epiteliu este constituit din celule ciliate şi celule
secretorii. Celulele secretorii elaborează un produs de aspect mucos, care împreună cu lichidul
absorbit din cavitatea peritoneală, formează secreţia sau lichidul tubar. Aceasta umezeşte
suprafaţa mucoasei trompei şi serveşte la nutriţia zigotului şi a blastocitului în decursul
migrării sale prin oviduct.

13
 VASCULARIZAŢIA ŞI INERVAŢIA OVARULUI ŞI A TROMPEI UTERINE
· ARTERE: Artera primară a ovarului este artera ovariană, iar a tubei artera
uterină.
Artera ovariană ia naştere din aorta abdominală, coboară în bazin şi se împarte în două
ramuri: tubară şi ovariană.
Artera uterină este ramură a arterei iliace interne. La nivelul unghiului uterului se divide
şi ea în doua ramuri terminale, similare celor precedente: tubară şi ovariană.
· VENELE: urmează în general dispoziţia arterelor.
Venele ovarului plecate din reţele capilare, prin vene flexuoase ajung în hilul organului.
Venele ovarului primesc reţeaua venoasă subtubară, apoi urcă alături de artera ovariană spre
abdomen. În fosa iliacă se unesc într-un unghi unic, vena ovariană care se varsă în stânga în
vena renală, iar în dreapta direct în vena cava inferioară. Venele trompei merg paralel cu
arterele, formând o reţea subtubară.
· LIMFATICELE: iau naştere dintr-o reţea capilară perifoliculară, ajung în
porţiunea lui medulară unde se formează un plex. De la nivelul trompei, limfaticele coboară în
mezosalpinge şi apoi, la marginea anterioară a ovarului, se întâlnesc cu vasele limfatice ale
acestuia şi cu cele ale corpului uterin. Astfel iau naştere nişte colectoare limfatice, care se
varsă în limfonodurile lombare pâna la nivelul vaselor renale.
· NERVII: sunt de natură organo-vegetativă. Pentru ovar, provin în cea mai mare
parte din plexul ovarian şi în cea mai mica măsură din plexul uterin.
Nervii trompei provin din plexul ovarian şi din plexul uterin; ei urmează traiectul
vaselor.

1.3 UTERUL

Uterul este un organ musculos, cavitar, în care se dezvoltă oul; la sfârșitul sarcinii el
expulzează fătul și anexele lui. Este un organ median, nepereche. Forma, dimensiunile,
raporturile lui variază în funcție de vârsta femeii, diferite stări funcționale, graviditate. 1

A. CONFORMAŢIA EXTERIOARĂ
Uterul are forma unui trunchi de con turtit în sens antero-posterior, având baza orientată
în sus şi vârful trunchiat în jos.

1
V. Papilian, revizuită de Prof. Dr. Univ. I. Albu, Anatomia omului, Vol. III, Editura ALL, București, 2010, pag.
278.
14
 a) Istmul uterului este reprezentat printr-un şanţ semicircular, adesea puţin adânc, vizibil
numai pe faţa anterioară şi pe feţele laterale.
b) Corpul uterului are un aspect conoid, turtit antero-posterior, caruia îi descriem: două
feţe, două margini, fundul şi două unghiuri tubare.
c) Colul uterin are formă cilindrică, uşor bombat la mijloc; el e comparat cu un butoiaş.
Extremitatea superioară a vaginei se inseră pe col de-a lungul unei linii circulare, foarte oblice
de sus în jos şi înapoi- înainte. Inserţia vaginei pe colul uterin, îl împarte pe acesta în două
părţi:
- porţiunea supravaginală
- porţiunea vaginală;
Vârful este perforat de un orificiu, ostiul uterin, care conduce în cavitatea uterină.
Figura nr. 1.2.
Ureterul în baza parametrelor (văzut dinspre posterior)

Ureterul în baza parametrelor (văzut dinspre posterior)

1-Ureter; 2-Artera uterină cu pediculii venoşi supra şi subureterali; 3-Vagin; 4-Ram vezico-vaginal

15
 Sursa: www.ginecologia.ro
 OSTIUL UTERIN: numit de clinicieni orificiul extern al colului are forme diferite:
La virgine, are un aspect rotunjit, punctiform.
La multipare ostiul uterin apare ca o despicătură transversală, lată de 10-15mm, care
împarte colul în două buze, una anterioară şi alta posterioară, unite prin două comisuri
laterale. Cu creşterea numărului de naşteri, ostiul uterin tinde cât mai mult să rămâna
întredeschis.
 DIMENSIUNILE UTERULUI:
La femeia adultă, nulipară, sunt următoarele: lungimea de 6 cm; lăţimea la nivelul
fundului de 4 cm; grosimea de 2 cm.
La multipare aceste dimensiuni cresc cu aproximativ 1 cm.
 CONSISTENŢA UTERULUI: fermă, dar elastică, uşor de perceput la examenul
ginecologic (tuşeul vaginal combinat cu palparea abdominală). În sarcină uterul devine mai
moale, păstos.
 GREUTATEA UTERULUI: este în medie de 50-70 g, mai uşor la nulipare.
 NUMAR: în mod obişnuit, uterul este un organ nepereche, unic şi median.
 SITUAŢIA UTERULUI: se află în centrul cavităţii pelvine; înapoia vezicii urinare,
înaintea rectului, deasupra vaginei. Corpul uterului este acoperit de peritoneu, care de pe
marginile lui laterale se continuă cu ligamentele largi.
 DIRECŢIA UTERULUI:
Raportul dintre corpul şi colul uterului se numeşte unghi de flexiune. În mod normal
uterul se află în anteflexiune.
Raportul dintre colul uterin şi vagină se numeşte unghi de versiune. În mod normal
unghiul este deschis în anteversiune.
Raportul dintre uter şi excavaţia pelviană: axul uterului, înclinat de sus în jos şi înainte-
înapoi, corespunde cu axul excavaţiei, care este curb, cu concavitatea orientată anterior.
 VARIAŢII PATOLOGICE ALE DIRECŢIEI UTERULUI:
În modificările unghiului de flexiune, colul îşi păstrează poziţia normală, iar corpul se
deplasează înapoi (retroflexiune) sau lateral (laterofIexiune).
În modificările unghiului de versiune: retroversiune( deplasare înapoi) şi lateroversiune
(deplasare laterală). De obicei retroversiunea se asociază cu retroflexiunea (retroversiune-
flexiune ).
 STATICA ŞI MIJLOACELE DE FIXARE ALE UTERULUI :
Echilibrul dinamic al uterului este asigurat de o serie de mijloace:
16
 Mijloace de suspensie: îl ancorează de pereţii excavaţiei pelvine.
Mijloace de susţinere: îl sprijină de jos în sus.
 MIJLOACELE DE SUSPENSIE:
Peritoneul acoperă cea mai mare parte a uterului.
Ligamentele largi sunt două cute peritoneale de formă patrulateră, întinse între
marginile uterului şi pereţii laterali ai excavaţiei pelviene.
Ligamentul rotund este un cordon conjunctivo-muscular pereche. Ligamentele rotunde
sunt adesea folosite de chirurgi pentru redresarea uterului din unele poziţii vicioase.

Figura nr. 1.3.

Segmentele ureterului

17
 Segmentele ureterului: 1-retroligamentar; 2-subligamentar; 3-
preligamentar; 4-baza ligamentului larg secţionat

Sursa: www.ginecologia.ro

 MIJLOACELE DE SUSŢINERE:
Aderenţele la vezică şi la rect.
Aderenţele la lamele sacrorectogenitopubiene.
Perineul constituie cel mai important şi mai valoros mijloc de susţinere al uterului.
 RAPORTURILE UTERULUI:
Raporturile corpului uterin:
Faţa vezicală
Faţa intestinală
Marginile laterale vin în raport cu vasele uterine.
18
 Fundul uterului este acoperit de peritoneu, vine în raport cu ansele intestinului subţire şi
cu colonul sigmoidian.
Raporturile colului uterin:
Porţiunea supravaginală: faţa anterioară în raport cu vezica; faţa posterioară în raport cu
ampula rectală; marginile laterale au raporturi cu uterul şi artera uterină.
Porţiunea intravaginală: predomină în interiorul vaginei.

B. CONFORMAŢIA INTERIOARĂ:
În mod normal, cavitatea uterină are aspectul unei fisuri, ai cărei pereţi vin în contact.
Ea este astfel o cavitate virtuală. Devine reală atunci când găzduieşte o sarcină sau se dezvoltă
o tumoră.
Cavitatea uterului este divizată printr-o ştrangulare situată la nivelul istmului în două
compartimente: cavitatea corpului şi canalul cervical.
 CAVITATEA UTERINĂ: are formă triunghiulară, cu baza spre fundul organului şi
vârful spre canalul cervical.
Cavitatea uterină este cuprinsă între doi pereţi: anterior si posterior. Dintre cele trei
margini, una este superioară şi două laterale.
Cele trei unghiuri sunt marcate prin trei orificii. Orificiile superioare (laterale) foarte
înguste corespund deschiderii tubelor, iar orificiul inferior conduce în canalul cervical.
 CANALUL CERVICAL: sau canalul colului are un aspect fuziform, fiind, mai larg în
partea mijlocie şi îngustat la cele două extremităţi. Cele două orificii ale acestui canal sunt:
- orificiul intern care conduce în cavitatea uterină;
- orificiul extern care este chiar ostiul uterin şi se deschide în vagină.
 DIMENSIUNILE CAVITĂŢII UTERULUI: lungimea totală este mai mică cu
aproximativ 1 cm decât lungimea totală a uterului. Ea măsoară 5cm la nulipare şi 6 cm la
multipare.
 CAPACITATEA UTERULUI: de 3cm la nulipare şi de 4cm la multipare.
 STRUCTURA UTERULUI:
a) Tunica seroasă sau perimetrul, este formată de foiţa peritoneală care îmbracă uterul.
Învelitoarea peritoneală este dublată pe faţa ei profundă de o pătură subţire de ţesut conjunctiv
numit stratul subseros.
b) Tunica musculară sau miometrul, are o grosime medie de 15mm şi este stratul cel
mai bine reprezentat.
Arhitectura miometrului arată trei straturi:

19
 - Stratul extern conţine fibre longitudinale şi fibre circulare .
- Stratul mijlociu e constituit din fibre anastomozate şi se numeşte stratul plexiform. El
e străbătut de numeroase vase sanguine, mai ales vene, şi poartă chiar numele de stratum
vasculosum. Fibrele musculare au un important rol în închiderea aeestor vase (hemostază
fiziologică).
- Stratul intern este constituit din fibre longitudinale şi circulare. Fibrele circulare
formează sfincterul istmului.
c) Tunica mucoasă sau endometrul aderă strâns la miometru, fără interpunerea unei
submucoase.
Mucoasa cavităţii uterine este netedă, are o culoare roz-roşiatică, e foarte aderentă la
miometru şi friabilă. Grosimea ei variaza între 2mm şi 9mm în funcţie de etapele ciclului
uterin sau menstrual. Epiteliu simplu, cuboprismatic, fără celule mucipare, presărat cu celule
ciliate, este înzestrat cu numeroase glande uterine de tip tubular simplu. Ele sunt situate în
lamină proprie, iar fundul lor ajunge până la nivelul miometrului. Lamina proprie (corionul)
este formată din ţesut conjunctiv reticular. Mucoasa uterină este puternic hormonodependentă
şi prin aceasta supusă unor intense modificări ciclice. Sub influenţa hormonilor ovarieni -
foliculină, progesteron - mucoasa uterină se pregateşte lunar în vederea nidării zigotului. În
lipsa nidaţiei, stratul superficial sau funcţional al endometrului împreună cu o cantitate de
sânge, se elimină sub forma menstruaţiei. Din stratul profund sau bazal, în care se găsesc
fundurile glandelor uterine, se face regenerarea endometrului.
Mucoasa istmului are aceleaşi caracteristici histologice cu cea a corpului.
Mucoasa canalului cervical( a endocolului) e de tip glandular. Epiteliu este simplu,
format din celule prismatice înalte, cu un număr mare de celule nulipare. Glandele cervicale
sunt foarte ramificate, de tip racemos. Mucoasa canalului cervical este slab dependentă
hormonal. Glandele colului secretă un mucus gros, uşor alcalin, care ocupă canalul cervical şi
predomină prin orificiul uterin sub forma unui "dop mucos" sau gleră cervicală. El protejează
cavitatea uterină împotriva infecţiilor ascendente din vagină şi facilitează ascensiunea
spermatozoizilor spre această cavitate.
Mucoasa porţiunii vaginale (exocolului) este de tip pavimentos, stratificată,
necheratinizată.
Mucoasa exocolului suferă, împreună cu mucoasa vaginală, o descuamaţie permanentă.
Acest fapt are o mare importanţă practică, deoarece examenul citologic al materialului recoltat
poate depista unele forme incipiente de cancer al colului.

20
 La nivelul ostiumului uterin, mucoasa glandulară endocervicală este net brusc,
separată de mucoasa pavimentoasă necheratinizată a exocolului. Zona de demarcaţie dintre
cele două tipuri de epiteliu are o largime de 1-10 mm şi e numită joncţiunea cervico-vaginală.
Apare ca un lizereu roşu deschis, vizibil cu ochiul liber.
VASCULARIZAŢIA ŞI INERVAŢIA UTERULUI

Figura nr. 1.4.

Vascularizaţia uterului

Vascularizaţia ureterului
1-Ram din artera renală; 2-Ram din iliaca comună;
3-Ram din iliaca internă; 4-Ram din artera uterină;
5-Ramuri vezicale din hipogastrică

Sursa: www.ginecologia.ro

 ARTERELE:
a) Artera uterină
b) Artera ovariană
c) Artera ligamentului rotund
 ARTERA UTERINĂ: are un diametru de 2-3 mm în afară sarcinii şi de 5-6 mm în
timpul sarcinii. Ia naştere din artera iliacă internă, printr-un trunchi comun cu ombilicala, la
nivelul fosei ovariene. De aici coboară pe peretele pelvian pâna la nivelul ligamentului larg şi
pătrunde în această formaţiune peritoneală. Străbate transversal baza ligamentului larg
îndreptându-se spre colul uterin şi o distanţă de 1,5-2 cm de acesta se înconvoaie în sus
descriind un "arc".
21
 În traiectul său, artera uterină emite numeroase ramuri colaterale. Din portiunea
transversală se desprind ramuri peritoneale, ureterale, vezicale, precum şi artera vaginală.
Toate au un traiect flexuos, ceea ce le permite să se adapteze la creşterea în volum a uterului
gravid. Ramurile corpului, se divid într-un ram anterior şi altul posterior, care merge fiecare
pe faţa corespunzătoare a uterului.
Ramurile terminale sunt două:
- ramura ovariană, care merge prin mezovar şi se anastomozează cu ramura similară a
arterei ovariene formând arcada paraovariană;
- ramura tubară merge în mezosalpinge şi împreună cu ramura arterei ovariene formează
arcada subtubară.
 VENELE: Pleacă din toate tunicile uterului şi se adună mai întâi în nişte canale
speciale, situate în stratul plexiform al miometrului. Aceste canale sunt cavităţi săpate în
tunica musculară, şi se numesc sinusuri uterine. Din aceste sinusuri,sângele se colectează spre
marginile uterului, unde formează de fiecare parte câte o reţea bogată de vene avalvulate care
însoţesc artera uterină între foiţele ligamentului larg- plexurile venoase uterine. Acestea
comunică larg cu plexurile venoase vezical şi vaginal.
Din plexurile uterine sângele este condus pe două căi: în jos spre venele uterine care se
varsă în iliaca internă; în sus prin venele tubei şi ale ovarului în vena ovariană, care se
deschide în dreapta în vena cavă inferioară, iar în stânga în vena renală.
Din plexurile uterine pleacă şi venele ligamentului rotund, care se varsă în vena
epigastrică inferioară.
 LIMFATICELE: se strâng într-o reţea colectoare extrem de bogată, situată sub
peritoneu numită reţeaua subseroasă.
Limfaticele corpului se adună aproape toate înspre unghiurile uterului. Aici se unesc cu
cele ale ovarului şi ale tubei şi împreună urcă alături de vena ovariană până la limfonodurile
lombare. Alte vase limfatice duc : unele pe calea ligamentului rotund spre limfonodurile
inghinale superficiale; altele prin ligamentul larg spre nodurile iliace externe.
Limfaticele colului sunt anastomozate cu cele ale porţiunii superioare a vaginei. Acestea
primesc aferente şi apoi se îndreaptă către limfonodurile iliace externe, altele urmând traiectul
venelor uterine ajung la nodurile iliace interne. Din partea posterioară a colului pornesc câteva
vase limfatice, care trec pe feţele laterale ale rectului, urcă pe faţa pelviană a sacrului şi se
termină în nodurile sacrate şi în cele ale bifurcaţiei aortei.
 INERVAŢIA UTERULUI: este de natura organo-vegetativă, simpatică şi
parasimpatică. O mică parte a nervilor provine din plexul ovarian care se desprinde din plexul

22
aortico-abdominal. Principala contribuţie în inervaţia uterului provine din plexul uterovaginal,
el însuşi o emanaţie a plexului hipogastric inferior.

1.4 VAGINUL

Este un conduct musculo-conjunctiv, median şi nepereche. Prin extremitatea superioară

se inseră pe colul uterin, iar prin extremitatea inferioară se deschide în vulvă.
 FORMA: conduct cilindroid, turtit antero-posterior pe cea mai mare parte a întinderii
sale. În împrejurări normale, fiziologice, vagina este o cavitate virtuală, pereţii ei venind intim
în contact.
 DIMENSIUNI: variabile în funcţie de vârstă; lungimea medie este de 8-9cm. Peretele
posterior care se inseră mai sus pe colul uterin, este mai lung cu 1-2cm decât cel anterior.
Calibrul vaginei nu este uniform. Este mai largă la extremitatea uterină şi mai îngustă la
extremitatea vulvară. Fiind un organ extrem de elastic, vagina se lasă dilatată cu mare uşurinţă
(examenul cu speculul, dilatare operatorie ).
 NUMAR: În mod normal, vagina este un organ unic.
 CONFORMAŢIA INTERIOARĂ: Suprafaţa mucoasei este neregulată, încreţită.
Atât pe peretele anterior cât şi pe cel posterior se găseşte câte o proeminenţa longitudinală de
pe care pleacă de o parte şi de cealaltă o serie de plice vaginale transversale.
Coloana vaginală anterioară este mai proeminentă. Ea pleacă de la tuberculul uretral al
vaginei, situat la nivelul orificiului vaginal, la 2-3mm înapoia meatului uretral.
Coloana vaginală posterioară coboară mai jos decât cea anterioară. Coloanele şi plicele
vaginei nu se suprapun, ci se alătură, închizând, în acest fel vagina. Plicele vaginei se şterg
după naşteri repetate şi la femeile în vârstă.
 SITUAŢIE ŞI DIVIZIUNE: Este situată în partea inferioară a excavaţiei pelvine, în
planul median. În traiectul său, vagina străbate hiatul uro-genital al diafragmei pelvine, care o
împarte în:
Porţiunea pelviană, cea mai mare parte a organului, situată deasupra diafragmului.
Porţiunea perineală, mult mai scurtă.
 MIJLOACE DE FIXARE:
- Inserţia pe colul uterin
- Aderenţa anterioară de vezică şi uretră
- Aderenţa posterioară de rect
- Lateral este fixată de lamelele fibroase ale spaţiului pelvisubperironeal

23
 - Centrul tendinos al peritoneului, reprezintă principalul mijloc de fixare
- Ridicătorii anali care susţin vagina deasupra centrului tendinos
 RAPORTURILE VAGINEI:
A. PORŢIUNEA PELVIANĂ: este partea cea mai mare a organului.
- Peretele anterior sau peretele vezico-uretral
- Peretele posterior sau peretele perineo-rectal
- Pereţii laterali
- Două extremităţi: superioară şi inferioară
B. PORŢIUNEA PERINEALĂ:
- Înainte în raport cu uretra
- Înapoi în raport cu canalul anal
Inserţia vaginei pe colul uterin determină formarea unui şanţ circular, a unei bolţi
numite fornixul vaginei sau domul vaginal, care este împărţit în patru funduri de sac:
posterior, anterior şi laterale.
Fundul de sac posterior este acoperit de peritoneul excavaţiei recto-uterine Douglas,
care se prelungeşte şi pe peretele posterior al vaginei.
Fundurile de sac laterale vin în raport cu arterele şi venele uterine, cu vasele vaginale şi
apoi cu plexul nervos hipogastric inferior.
Fundurile de sac laterale şi anterior au raporturi importante cu ureterul .
 STRUCTURA VAGINEI:
Peretele vaginal are o grosime de aproximativ 3mm. El conţine numeroase celule
musculare netede, fibre colagene şi mai ales elastice.
a) Tunica externă sau adventiţia este de natură conjunctivo-elastică şi conţine
numeroase vase sanguine şi mai ales vene.
b) Tunica musculară: sistem musculo-elastic cu un grad ridicat de adaptabilitate.
c) Tunica mucoasă sau mucoasa vaginală se continuă în sus cu mucoasa exocolului, iar
în jos cu mucoasa vestibulului .Are o culoare roz până la roşu- violaceu în timpul
menstruaţiei. Este elastică, rezistentă şi aderentă la musculară, are 1 mm grosime. Histologic
este constituită din epiteliu şi corion, aderă la musculară fără interpunerea unei submucoase.
Epiteliu este lipsit de glande, de tip pavimentos, stratificat, necheratinizat.

VASCULARIZAŢIA ŞI INERVAŢIA VAGINEI

24
  ARTERE: Artera vaginală, ramură a uterinei, irigă regiunea fornixului; ramurile
vaginalei mijlocii vin din vezicala inferioară, ramură a hipogastricei; ramurile inferioare vin
din rectala mijlocie; mai sunt şi ramuri din ruşinoasa internă.
 VENELE: pleacă dintr-o reţea mucoasă şi dintr-una musculară,se strâng apoi la
nivelul pereţilor laterali ai vaginei unde formează plexurile vaginale care conduc în vena
iliacă internă.
 LIMFATICELE: Din porţiunea superioară se îndreaptă spre nodurile iliace. Din
porţiunea inferioară merg spre nodurile sacrate şi altele spre nodurile inghinale superficiale.
 NERVII: provin din plexul uterovaginal. În treimea inferioară vin fibre somato-
senzitive din nervul ruşinos.

1.5 ORGANELE GENITALE EXTERNE

 VULVA: are forma unei fante, alungită în sens sagital şi mărginită lateral de către
două repliuri cutanate, labiile mari şi mici.
 LABIILE MARI: sunt două repliuri cutanate (7-8cm) cu două feţe, ambele acoperite
de tegument, cea laterală prevăzută cu păr şi glande sebacee mari. Se unesc anterior, spre
simfiza pubiană, prin comisura anterioară a labiilor,situată pe un relief median, acoperit de
păr, numit muntele lui Venus, posterior se unesc prin comisura posterioară, la câţiva cm
anterior de anus.
 LABIILE MICI: sunt două cute simetrice situate medial de labiile mari şi despărţite
de ele prin şanţul interlabial. Spaţiul mărginit de labiile mici, pe linia mediană, se numeşte
vestibul vaginal, la care deosebim două zone: anterioară (deschiderea orificiului extern a1
uretrei) şi posterioară (orificiul vaginal care, lateral prezintă deschiderile canalelor glandelor
vulvo-vaginale - Bartholin - ce umectează intrarea în vagin).
Organele erectile ale vulvei sunt: clitorisul şi bulbii vestibulari (două organe analoge
corpului cavernos al uretrei la bărbat, situate la baza labiilor mari).
 VASCULARlZAŢIA: este asigurată de ramuri ale arterei ruşinoase interne; venele se
deschid în vena iliacă internă, iar limfaticele drenează limfa în ganglionii inghinali
superficiali.
 INERVAŢIA: este somatică şi vegetativă; cea somatică este dată de nervul ruşinos
intern şi de nervul ilio-inghinal, iar cea vegetativă de plexul hipogastric şi nervul pelvic.

25
  CORPUL PERINEULUI: spaţiul situat între comisura vulvară posterioară şi anus este
cunoscut şi sub numele de corpul perineului. În profunzimea sa este situat centrul tendinos al
perineului.
Rupturile obstetricale ale corpului perineului sunt direct implicate în patogenia
prolapsului genital.

1.6 GLANDELE MAMARE

Mamela este formată din glanda mamară şi diferite parţi moi (ţesut conjunctiv, adipos)
care o înconjoară. Este o glandă pereche, anexă a aparatului genital feminin, situată pe
peretele toracic anterior, în intervalul dintre coastele III-VII, de origine cutanată
(ectodermală).

FIBROMUL UTERIN

Cuvântul "tumora" este derivat din latinescul "tumor" care înseamnă umflătură. Pentru
oncologi şi anatomopatologi, termenul de tumoră se referă numai la acele creşteri ale
ţesuturilor şi organelor rezultate prin multiplicarea celulelor.
Noţiunea de tumoră include ambele modalitaţi de proliferare celulară, şi anume:
a) Multiplicarea de celule ce îşi păstrează capacitatea de diferenţiere, deci o hiperplazie
cu celule diferenţiate adulte, realizând tumorile benigne;
b) Multiplicarea celulelor transformate malign, care realizează tumorile maligne prin
hiperplazie neoplazică(cu celule canceroase).
Tumorile benigne sunt tumori cu evoluţie lentă, locală, creştere moderată, neinfiltrativă,
cu prognostic bun, în timp ce formele maligne sunt tumori cu evoluţie rapidă, local
infiltrativă, metastazantă, cu prognostic grav.
Denumirile de fibrom, fibromiom, leiomiom sau leiomiofibrom sunt echivalente.

2.1. DEFINIŢIE

Fibromul uterin este o tumoare benignă constituită din ţesuturi analoage celor care
alcătuiesc miometrul: fibre musculare netede, ţesut conjunctiv şi vase sanguine, care se
dezvoltă în peretele muscular uterin. Denumirea de fibrom sugerează predominanţa

26
componentei conjunctive, iar cea de leiomiorn, a componentei musculare. O caracteristică a
fibroamelor o reprezintă existenţa unei pseudocapsule - densificare periferică a tumorii, prin
care aceasta se delimitează de miometrul adiacent.

2.2. INCIDENŢA BOLII

Clasic se apreciază că 20% din femeile peste 30 ani au un fibrom uterin cunoscut .
Creşterea incidenţei fibromiomului se datorează practicii examinărilor sistematice în
cadrul consultaţiilor profilactice când sunt relevate tumori asimptomatice şi datorită
ameliorării tehnicilor de explorare şi vizulizare a fibromioamelor neevidenţiate clinic.
După vârsta de 35 de ani, 20% dintre femei sunt purtătoare de fibrom uterin, acestea
având incidenţă maximă între 40 – 50 de ani. Este foarte rar înainte de pubertate şi
involuează în menopauză până la dispariţie.2
Desigur, debutul anatomic al tumorii se plasează suficient de timpuriu. Dar momentul
depistării se plasează, în general, între 35-50 de ani. O explicaţie o reprezintă incidenţa mare a
hemoragiilor uterine la aceste grupe de vârstă, unele de cauză funcţională, altele de cauză
organică, cum sunt şi cele produse de fibroame, care alarmează femeia şi o determină să
solicite
consultaţie ginecologică.
Paritatea (numărul de naşteri avute de femeie în antecedente) nu pare să influenţeze
incidenţa fibromioamelor.
Fibromul uterin este considerat de 3 ori mai frecvent la femeile de culoare (Benett 2)
probabil datorită unei predispoziţii genetice.
Deşi nu este considerată o boală ereditară, Wear (1957) descrie prezenţa fibromului
uterin la 9 din 15 femei din 3 generaţii ale aceleaşi familii, sugerând posibilitatea transmiterii
genetice a unui element predispozant, gena fiind transmisă de bărbati.
Perioada de activitate genitală la femeile purtătoare de fibrom uterin este uşor alungită,
pentru că menarha apare obişnuit la vârsta de 10 -13 ani, dar menopauza se instalează mai
târziu (dupa 50 de ani ). O frecvenţă crescută se întâlneşte şi la nulipare sau femei puţin
fertile.

2.3. ETIOPATOGENIE

Nu este încă cunoscută, totuşi există o predispoziţie familială.

2
V. Ancăr şi C. Ionescu, Ginecologie, Editura Naţional, Bucureşti, 2008, pag. 73.
27
 De-a lungul timpului au fost emise numeroase teorii: infecţioasă (a lui Wirchoff), a
incluziilor embrionare care ulterior s-ar transforma în fibroame(Conheim), embrionara
vasculară.
Rolul favorizant al estrogenilor în dezvoltarea fibroamelor uterine este susţinut de unele
constatări epidemiologice, clinice, histopatologice:
- Fibroamele sunt tumori ale femeii care se află în perioada de activitate genitală.Cresc
în ritm accelerat în sarcină şi adeseori în premenopauză;
- După menopauză, creşterea fibroamelor încetează;
- Tratamentele cu estrogeni "biciuiesc" uneori creşterea fibroamelor uterine;
Sunt argumente care subliniază rolul favorizant al nivelurilor mari de estrogeni sau al
hiperestrogeniei relative(necontrabalansate). Estrogenii ar stimula în mod direct creşterea
ţesutului leiomiomatos sau, conform altor teorii, ar acţiona indirect, intensificând
vascularizaţia tumorii. Într-o proporţie suficient de mare de cazuri, totuşi, fibromioamele sunt
diagnosticate la femei care nu prezintă hiperestrogenii (nici absolute, nici relative).

2.4. ANATOMIE PATOLOGICĂ

Examenul macroscopic evidenţiază o tumoare unică sau, uneori, existenţa mai multor
fibromioame (12%):
- dimensiunile sunt variate, uneori tumorile sunt abia vizibile, alteori sunt voluminoase
sau chiar gigante ( depăşind nivelul ombilicului);
- tumorile au, în general, formă sferică sau ovoidală şi mai rar sunt lobulate;
- pe secţiune poate fi identificată pseudocapsula. Culoarea fibroamelor este roz sau
albicioasă;
- vascularizaţia în interiorul tumorilor apare precară, în schimb venele de pe suprafaţa sa
pot fi ectaziate, varicoase;
- în circumstanţele degenerescenţelor edematoasă, grasoasă, a necrobiozei, aspectul
fibromului pe secţiune se modifică.
Examenul microscopic pune în evidenţă dispoziţia caracteristică a celulelor musculare
netede, în cercuri concentrice sau în "tirbuşon".
 SEDIUL FIBROAMELOR: Fibroamele pot să se localizeze 1a nivelul oricăreia din
porţiunile anatomice ale uterului: corp, istm sau col.

28
 a) Fibroamele de corp uterin sunt cele mai frecvente (95-96%). Dacă sunt multiple,
deformează suprafaţa uterului. Fibroamele unice, dacă sunt localizate fundic, pot să atingă
dimensiuni considerabile, fară să modifice prea mult forma uterului;
b) Fibroamele istmului sunt rare. Pot să se dezvolte înspre parametre şi să determine,
rapid, compresiuni ureterale;
c) Fibroamele colului, dacă interesează porţiunea supravaginală, se confundă la
examenul clinic cu fibroamele de istm. Fibroamele cervicale se pot mări şi să deformeze
colul. Alteori apar sub forma unor polipi fibroşi, situaţi în canalul cervical.

După cum sunt situate în raport cu peretele uterin, fibroamele pot fi:
a) Subseroase;
b) Intramurale;
c) Submucoase.

Figura nr. 2.1.

Principalele tipuri şi localizări ale fibroamelor uterine

Sursa: www.ginecologie.ro

a) Fibroamele subseroase (subperitoneale) pot fi şesile sau pediculate.Fibroamele

pediculate sunt adeseori confundate la examenul vaginal cu tumorile ovariene. Uneori, ruptura
pediculului se soldează cu hemoragie intraperitoneală;
29
 b) Fibroamele intramurale (interstiţiale) pot fi unice sau multiple. Pot să atingă
dimensiuni mari înainte de a fi depistate, nederanjând în mod deosebit femeia. Pot alteori să
producă compresiuni de vecinătate: vezicale, ureterale sau rectale. Pot să degenereze
edematos, hialin, uneori să se necrozeze, mai ales dacă sunt mari şi apar tulburări de irigaţie;
c) Fibroamele submucoase (intracavitare) se formează prin progresia fibromului
intramural care cu timpul se proiectează în cavitatea uterină. Endometrul supradiacent tumorii
poate să prezinte leziuni distrofice sau chiar ulceraţii. În timp, fibroamele intracavitare pot să
devină pediculate. Se formează polipi fibroşi intracavitari.
 EVOLUŢIE ANATOMICĂ: Fibroamele pot să sufere o serie de transformări:
- edematoasă, explicată prin obstrucţia parţială a circulaţiei venoase din tumoare;
- hialină, generată de afluxul arterial precar. Ţesutul conjunctiv este înlocuit cu ţesut
hialin, care apare acidofil la examenul microscopic;
- uneori, porţiuni din fibroame, transformate hialin, pot să sufere în continuare
degenerescenţe mucoide şi chistice;
- degenerescenţa limfangiectazică survine în urma dilatării canalelor limfatice;
- degenerescenţa grasoasă face ca tumoarea să capete, pe secţiune, o culoare galben
pală;
- degenerescenţa carnoasă, echivalând cu infarctizarea fibromului, survine în urma
torsiunii tumorilor pediculate;
- necroza aseptică poate să intereseze fibroame pediculate sau să survină în sarcină;
- necroza septică (infecţioasă) poate să intereseze fibroame submucoase, pediculate,
care au suferit procese de necroză;
- degenerescenţa calcară reprezintă stadiul final al necrozei sau al degenerescenţei
grasoase.
Pot să se constituie depozite calcare printre fasciculele de fibre, realizând dispoziţia
caracteristică în spirală. Dispunerea caracteristică a depozitelor calcare este evidentă pe
filmele radiologice;
- degenerescenţa sarcomatoasă este admisă de mulţi autori, însă este rară (0,5%) din
totalitatea fibromatozelor uterine. Este mai probabilă în climacteriu, când tumori uterine, pâna
atunci staţionare, cresc brusc în dimensiuni.
 LEZIUNI ASOCIATE FIBROAMELOR: hiperplazia endometrială, adenomioza,
infecţii ascendente ale salpingelor, existenţa cancerului endometrial, prolapsul genital.

30
 2.5. SIMPTOMATOLOGIE

Fibromioamele pot rămâne mult timp asimptomatice. Aproximativ 12% sunt

descoperite întâmplător, femeia neprezentând nici o acuză sugestivă.
Hemoragiile îmbracă, cel puţin în debutul sângerărilor uterine anormale, aspectul
menoragiilor. Ulterior, pot să survină şi metroragiile.
Menstrele se prelungesc, devin abundente, cu cheaguri. Apoi hemoragia poate să capete
un caracter anarhic, iar femeia este pusă în situaţia să nu mai poată preciza datele
calendaristice la care a avut menstruaţiile (menometroragii).
Hemoragiile sunt explicate prin leziuni distrofice ale endometrului şi prin deficienţe de
retracţie miometrială (factor implicat în realizarea hemostazei, după detaşarea stratului
funcţional al endometrului, pe parcursul menstruaţiilor). Mai ales în preclimacteriu,
sângerările anormale pot să se datoreze leziunilor endometriale asociate (hiperplazii,
adenocarcinom).
Leucoreea nu este, cel mai adesea, expresia existenţei fibromului. Se datorează vaginitei
asociate. A fost descrisă "hidroreea intermitentă" - apanaj al fibromioamelor submucoase.
Daca polipii fibroşi se sfacelează, pot să determine pioreea.
Durerea poate să se manifeste, în cazul fibroamelor mari, sub forma unei senzaţii de
apăsare pelviană. Durerea propriu-zisă este apanajul fibroamelor complicate: torsionate,
necrobiozante, dacă au survenit grefe septice. Durerea poate să se datoreze şi adenomiozei
asociate (dismenoree).
Alte semne funcţionale pot fi de natură urinară şi sunt întâlnite la peste 50% din femeile
cu fibroame uterine. Polakiuria se datorează compresiei exercitate de către fibrom sau de către
uterul împins anterior asupra vezicii. Mult mai rar, poate să survină retenţia acută de urină.
Simptomatologia poate să fie cauzată de infecţiile urinare supraadăugate, favorizate la
rândul lor de staza prin compresiune. Uneori fibroamele cu sediul pelvian pot să determine
tenesme rectale şi constipaţie cronică.
Mărirea de volum a abdomenului este arareori întâlnita. Este cazul fibroamelor de corp
uterin, mult timp asimptomatice, care ating dimensiuni ce depăşesc nivelul cicatricei
ombilicale.
 CIRCUMSTANŢELE DE DEPISTARE:
- examene ginecologice solicitate pentru sângerări anormale sau în scopul elucidării
cauzei unei anemii;
- apariţia unei complicaţii acute: torsiune, necrobioze;

31
 - prezenţa unor simptome nespecifice, care alarmează femeia: mărire de volum a
abdomenului, senzaţia permanentă de apăsare pelviană, semne funcţionale urinare sau rectale;
- controale ginecologice de rutină sau controale profilactice periodice.
Sterilitatea este frecventă în fibromul uterin. Adesea pot să apară distonii neuro-
endocrine-vegetative, asociate cu dureri mamare, premenstruale, legate de pulsul congestiv
hiperestrogenic.

2.6. INVESTIGAŢII CLINICE ŞI DE LABORATOR

a) Examenul clinic general poate pune în evidenţă semnele unei anemii asociate.
Palparea abdomenului permite sesizarea tumorii, dacă aceasta a trecut din "stadiul pelvian" în
"stadiul pelviabdominal sau abdominal".
b) Examenul cu valvele face posibilă depistarea unor leziuni asociate ale colului uterin.
c) Tuşeul vaginal combinat cu palparea abdominală, conferă informaţiile cele mai
valoroase pentru diagnostic:
- situarea, dimensiunea, forma, numarul tumorilor. Fibroamele pot fi localizate la
nivelul corpului uterin, a unuia din pereţi, spre unul din borduri,
- regiunea fundică, istm sau col. Pot să deformeze uterul, să apară sub forma unor
boseluri sau proeminenţe cu suprafaţă netedă;
- un semn clasic, prin care fibroamele sunt diferenţiate de tumorile ovariene, îl
reprezintă "solidaritatea" cu uterul. Altfel spus, fibroamele "fac corp comun cu uterul". Sunt
antrenate în deplasările pe care le imprimăm uterului şi invers. În plus între fibrom şi uter nu
există "şanţ de delimitare". Aceste particularităţi nu sunt prezente şi în cazul fibroamelor
subseroase pediculate.
- consisteţa fibroamelor este ceva mai mare decât a peretelui uterin normal (sunt dure).
Dacă survine transformarea sarcomatoasă capătă o consistenţă "fermă". Dacă degenerează
edematos sau se necrobiozează, consistenţa lor se diminuează.
- în mod normal fibroamele sunt nedureroase. Devin dureroase dacă se necrobiozează,
se torsionează sau apar grefe septice. Tuşeul vaginal permite
depistarea eventualelor leziuni anexiale asociate.
d) Tuşeul rectal, fără să fie obligatoriu, este util în aprecierea proceselor inflamatorii
sau tumorale la nivelul colonului sigmoid şi rect.

 INVESTIGAŢII PARACLINICE

32
 Au un rol complementar.
Frotiurile citovaginale (al secreţiei cervicale, dozările urinare ale estrogenilor,
pregnadiolului) şi colposcopia sunt obligatorii pentru diagnosticul leziunilor asociate ale
colului uterin.
Histerometria relevă alungirea cavităţii uterine până la 15-25cm. Dar cavitatea poate să
apară scurtată şi deformată datorită nodulilor submucoşi sau pediculaţi.
Chiuretajul uterin fracţionat este obligatoriu ori de câte ori sunt prezente sângerările
anormale, pentru excluderea adenocarcinomului de endometru sau a unui carcinom
endocervical. Se face în scop terapeutic, bioptic şi explorator. Este de dorit ca efectuarea
controlului să fie făcută sub anestezie. În formele cu noduli submucoşi sau la nulipare, pot
surveni incidente la dilatarea colului şi la depăşirea obstacolelor şi pragurilor întâlnite de
chiuretaj. Orice produs recoltat prin controlul instrumental al cavităţii uterine va fi examinat
histo-patologic.
Histerosalpingografia executată cu substanţă de contrast, prin colul uterin cu un aparat
special, se injectează în cavitatea uterină şi apoi în trompe substanţa opacă la raze X
(Lipiodol). Se fac clişee radiologice în timpul injectării pentru a se observa permeabilitatea
colului, cavitatea uterină şi permeabilitatea trompelor. Cavitatea uterină poate să apară
deformată, alungită sub forma unei semilune de diferite mărimi, cu un contur regulat, bine
delimitat pentru nodulii endocavitari, iar pentru cei intramurali, cavitatea apare deformată,
alungită.
Radiografia simplă este utilă în cazul fibroamelor cu duritate excesivă prin impregnare
calcară.
Urografia poate fi utilă dacă se suspectează o compresie ureterală extrinsecă. În prezent
este înlocuită de ecografie, care furnizează informaţii mai fiabile.
Ecografia permite diferenţierea fibroamelor de tumorile ovariene chistice. Fibromul
apare ecografic ca o tumoare bine delimitată, heterogenă, prezentând multiple ecouri
diseminate, de mici dimensiuni şi de intensitate redusă. Chisturile sunt lipsite de ecouri,
omogene, bine conturate. În cazul fibroamelor, fenomenul de "amplificare posterioară"
(accentuarea conturului posterior al tumorii) lipseşte. Acest fenomen este propriu
formaţiunilor cu conţinut lichidian;
Celioscopia nu este în mod expres indicată. Permite însă diferenţierea unui fibrom
pediculat de o tumoare ovariană;
Uroculturile pot să probeze o infecţie urinară asociată;

33
 O serie de investigaţii sunt necesare pentru a evalua, preoperator, starea bolnavei:
- hemoleucograma;
- glicemia;
- uree;
- colesterolemie;
- teste hepatice de disproteinemie;
- Rx. cord-pulmon;
- E.K.G.;
- teste de coagulare;
- tensiunea arterială;
- examenul complet de urina.

2.7. DIAGNOSTICUL

A. Diagnosticul pozitiv al fibromiomului uterin este în principal un diagnostic clinic.

Pledează pentru fibromiom unele din caracteristicile palpatorii ale tumorii: bine delimitată,
făcând corp comun cu uterul, de consistenţă mai dură. Se bazează pe datele clinice şi
paraclinice, dar mai ales pe examenul genital.

B. Diagnosticul diferenţial se poate face cu:

- sarcină normală;
- sarcină complicată cu endometrită, cu metroragie, leucoree;
- ameninţare de avort;
- avort incipient;
- sarcină ectopică;
- tumorile ovariene;
- tumorile uterine (cancerul de corp uterin);
- fibromul submucos cu avort în curs;
- fibromul subseros pedicular;
- polip placentar;
- tumori rectosigmoidiene;
- tumori vezicale;
- rinichiul ectopic pelvian.

34
 În toate aceste circumstanîe, ecografia tranşează diagnosticul.3

2.8. FORME CLINICE

Sunt descrise în raport cu sediul fibroamelor:

a) Fibroame pelviene, dacă se dezvoltă anterior, dislocă uterul înspre concavitatea
sacrată. Cele posterioare împing uterul retrosimfizar. Sunt descrise fibroame incluse în
ligamentul larg, care se dezvoltă între cele doua foiţe ale acestuia, ocupând fundul de sac
vaginal respectiv şi împingând uterul de partea opusă. Pot să comprime precoce ureterul şi să-
i modifice traseul. Fibroamele inclavate în fundul de sac Douglas se dezvoltă în concavitatea
sacrului, sunt fixe şi împing uterul înspre în sus şi anterior determină fenomene de
compresiune vezicală şi rectală;
b) Fibroamele abdominale mult timp asimptomatice, pot să se confunde clinic cu
sarcina, mai ales dacă sunt unice şi degenerate edematos. Alteori se confundă cu un chist
ovarian;
c) Fibroamele subseroase pediculate evoluează lent, pot să se confunde cu o tumoare
ovariană şi comportă riscul torsionării;
d) Fibroamele submucoase determină sângerări anormale şi anemie. Pot să se
pediculeze, să se exteriorizeze în vagin şi chiar să se detaşeze;
e) Fibroamele istmice pot să determine de timpuriu compresiuni ureterale. Fibroamele
cu creştere rapidă, fie că suferă o degenerescenţă edematoasă, fie se malignizează
(transformare sarcomatoasă).

2.9. EVOLUŢIA ŞI PROGNOSTICUL

 EOLUŢIA este lentă, iar adesea asimptomatică. Pot să survină pusee de creştere pe
parcursul sarcinilor (dar regresează după naştere) sau în premenopauză. Decada a 5-a de viaţă
reprezintă un moment critic prin frecvenţa sângerărilor anormale cauzate de fibrom, dar în
aproape 50% din cazuri de natură disfunctională.
 PROGNOSTICUL este bun, fiind vorba de o tumoră benignă, operabilă, care
frecvent involuează spontan la menopauză. Prognosticul este mai rezervat când survin
complicaţii în evoluţia tumorii, se asociază carcinomul de corp uterin sau când intervenţia

3
P. Vârtej și I. Vârtej, Ginecologie endocrinologică, Editura ALL, București, 2003, pag. 324.
35
chirurgicală se efectuează la o femeie mai în vârstă, pe un teren mai puţin favorabil, ce
predispune la risc operator crescut.4

2.10. COMPLICAŢII

A. LOCALE
B. GENERALE
C. LEGATE DE SARCINĂ
D. POST - OPERATORII

A. COMPLICAŢII LOCALE:
- Hemoragice
Iniţial hemoragia este un simptom, dar poate deveni o complicatie, nu atât prin
cantitatea de sânge pierdut, cât prin persistenţa ei, care induce o anemie cronică, hipocromă
care poate determina tulburări de cauză sangvină care să favorizeze trombozele pelvine.
Hemoragia s-ar datora tulburarilor hormonale, hiperplaziei glandulochistice şi ulceraţiilor
mecanice ale unui polip submucos.
- Infecţioase
Acestea sunt favorizate de fibroamele submucoase, care prin compresiune, mentin colul
întredeschis şi o leucoree abundentă, care devine în cele din urmă fetidă. Apar endometrite,
salpingite, metroanexite acute sau subacute. În aceste cazuri, fibromul îşi pierde mobilitatea,
devine sensibil. Prognosticul complicaţiilor este rezervat prin alterarea stării generale, putând
supura, complicându-se cu peritonita.
- Mecanice
Compresiunea este în raport cu localizarea, nu în raport cu volumul.
Fibroamele voluminoase intraabdominale dau complicaţii compresive numai la
dimensiuni gigante. Fibroamele pelvine de dimensiuni mai reduse sunt urmate de complicaţii
compresive rnai grave, mai ales când exacerbarea se face brusc. Fibromul peretelui anterior
uterin în zona istmică poate ridica sau deplasa vezica, inducând polakiurie, disurie sau retenţie
de urină prin compresiunea uretrei. Unele fibroame voluminoase pot să dea tulburări de
compresiune locală, cardiace, vasculare sau pulmonare prin ridicarea diafragmului. Torsiunea
bruscă a fibromului pedicular subseros se asociază cu alterarea stării generale, durere însoţită
de şoc, uneori hemoragie interna prin ruperea unui vas în timpul torsiunii. Torsiunea lentă este

4
V. I. Surcel în colaborare cu O. Rotaru şi S. Toader, Fibromul uterin, Editura Dacia, Cluj, 1990, pag. 158.
36
însoţită de fenomene de necrobioză aseptică cu pusee dureroase intermitente, fenomene
subocluzive.
- Vasculare
Acestea sunt caracterizate prin creşterea rapidă a volumului fibromului şi exacerbarea
durerii. Vascularizaţia defectuasă prin irigare insuficientă a fibromului determină necrobioza
aseptică; fibromul devine sensibil, creşte rapid, îşi pierde mobilitatea şi alterează starea
generală a femeii. Prin compresiune de vase pot să apară varice pelvine.
- Degenerative benigne
Reprezentate de degenerescenţa pseudochistică, calcifierea fibromului, care sunt
complicaţii relativ rare.
- Degenerative maligne
Sunt relativ rare; se întâlnesc sub formă de sarco-biomiomatoase şi devin invazive şi
metastatice.

B. COMPLICATII GENERALE: Fără a fi determinate de fibrom, se pot datora unor

sisteme speciale de relaţii reciproce, cum ar fi: obezitate, tulburări cardiovasculare şi
hipertensive precum ăi terenurile trombo-flebitice, complicaţiile renale şi sanguine.

C. COMPLICAŢII LEGATE DE SARCINĂ ŞI TRAVALIU

Există o relaţie reciprocă între sarcină şi fibrom. Fibromul induce de obicei sterilitatea
prin modificările cavităţii uterine şi prin modificările endometriale. Rar pot să determine şi
inserţii vicioase de placentă. La naştere, în perioada de dilataţie, fibromul perturbează
dinamica uterină, în expulzie poate să determine un obstacol în filiera pelvigenitală
determinând hemoragii de expulzie placentară iar apoi hemoragii prin inserţie uterină,
torsiunea fibromului pediculat.

D. COMPLICAŢII POSTOPERATORII
Sunt legate de teren, dotare, organizare şi experienţa chirurgului şi reanimatorului. Pot
surveni unele incidente, cum ar fi tromboza postoperatorie, desfacerea unei legături, etc

37
 2.11. TRATAMENTUL

Indicaţia terapeutică în fibromul uterin este dominată de cancerul benign al tumorii.

Atâta timp cât fibeomul nu dă complicaţii, ne abţinem de la orice tratament. Intervenţia
chirurgicală este indicată în complicaţii ale fibromului, compresie ca urmare a volumului
mare, hemoragiei, degenerescenţă.5
Tratamentul fibromului uterin constă în:
- tratament medical;
- tratament chirurgical;
- tratament radioterapic;
Tratamentul medical se adresează hemoragiilor, anemiei secundare, eventualelor infecţii
urinare asociate.
Hormonoterapia: sunt utilizate progestativele administrate discontinuu, din ziua a 10-a
până în ziua a 25-a a ciclului menstrual sau în zilele 15-25 ale ciclului.
Progestativul previne recidivele hemoragiilor, dar numai dacă acestea recunosc o cauză
functională. Sunt eficace deci în hemoragiile prin hiperplazii endometriale asociate şi nu în
hemoragii datorate fibroamelor.
Dacă tumoarea este mică se face tratament cu hormoni antiestrogenici - tip Testolutan
(amestec între Testosteron şi Progesteron). Se mai administreaza Testosteron şi Lutestan
(preparate antagoniste).
Tratamentul medical mai este reprezentat de ocitocice şi hemostatice.
Dintre acestea cele mai frecvent folosite sunt:
- Ergomet - hemostatic cu acţiune ocitocică, predominant uterotonică;
- Oxitocina - provoacă contracţii uterine de tip fiziologic;
- Metilergometrina Maleat (Methergin) - hemostatic uterin, opreste hemoragia acţionând
ocitocic, cu creşterea tonusului miometrului şi comprimarea vaselor şi sinusurilor sanguine,
efectul fiind rapid (imediat după administrare I. V.; 1a 2-5 min. dupa administrate I.M. şi
după administrare orală în 5-10 min.); are acţiune vasoconstrictoare slabă. Se administrează 1-
2 fiole (0,2mg - 0,4mg)/ zi.
- Etamsilat;
- Adrenostazin - hemostatic prin cresterea rezistenţei capilare. Se administrează 1-3
fiole/zi I.M. ATENŢIE! Injecţia este dureroasă. Nu se injectează în aceeasi seringă cu
vitamina C (incompatibilitate);

5
V. Ancăr şi C. Ionescu, Ginecologie, Editura Naţional, Bucureşti, 2008, pag. 77.
38
 - Vitamina K (Fitomenadiona) - actionează antihemoragic prin perfectarea sintezei
hepatice a protrombinei şi ai altor factori ai coagulării; efectul este relativ rapid - se instalează
în 3-4 ore, fiind intens şi prelungit. Se administrează 1-3 fiole /zi. Soluţia injectabilă de
fitomenadiona nu trebuie amestecată cu alte soluţii pentru injectare sau perfuzie. Dozarea
poate fi controlată prin timpul Quick (normal 12-15 secunde);
- Venostat - hemostatic prin actiune de tip trombinic şi tromboplastinic, scurtează
timpul de coagulare prelungit şi timpul de sângerare (injectare S.C sau I.M efectul se
instalează în 45 min. şi durează 24 de ore; pentru I.V. efectul apare în 15 min. şi durează 12
ore). Se administrează 1-2 fiole pe zi;
- Cortizon Acetat - hormon glucocorticoid, asigură homeostazia glucidică, protejează
organismul în condiţii de stres, are acţiune antiinflamatorie şi antialergică, favorizează
catabolismul proteic şi măreşte glicemia, creşte secreţia gastrică, stimulează S.N.C.;
favorizează retenţia hidrosalină. Durata efectului unei doze este de 8-12 ore. Se vor administra
100-200 mg/zi.
Se va asocia medicaţia antianemică: fier asociat cu vitamina C.
Tratamentul chirurgical se va individualiza de la caz la caz, inaplicarea lui se va avea în
vedere pe cât posibil păstrarea funcţionalităţii sferei genitale.
Este indicat dacă fibroamele uterine:
- s-au complicat cu hemoragii importante şi/sau care persistă, întreţinând anemia
secundară;
- au suferit complicaţii, cum sunt torsiunea şi necrobioza (rare), sau determină
compresiuni de vecinătate cu răsunet asupra funcţionalităţii arborelui urinar sau a tractului
digestiv;
- prin dimensiunile sau sediul lor sunt susceptibile să se complice. Dimensiunile
depăşind pe cele ale unei sarcini de 10 săptămâni (posibile complicaţii prin compresiune),
sediul istmic, fibroamele incluse şi inclavate (riscul compresiei ureterale), pediculate (risc de
torsiune) sau fibroamele submucoase (riscul hemoragiei si necrobiozei);
- cu creştere rapidă - posibilă transformare sarcomatoasă;
Mijloacele chirurgicale sunt reprezentate de:
a) Chiuretajul utilizat pentru a asigura hemostaza de urgenţă, în hemoragiile mari.
Intervenţia este nu numai hemostatică, ci şi diagnostică - permite explorarea cavităţii uterine
şi examenul histopatologic al produsului de chiuretaj;
b) Intervenţii conservatoare: miomectomia unică sau miomectomii multiple (ablaţia
doar a tumorii sau a tumorilor, daca sunt mai multe), miometrectomia (constând în ablaţia

39
tumorilor împreună cu o parte din miometru şi reconstituirea uterului) şi histerectomia (ablaţia
uterului în totalitate);
Histerectomia fundică: indicată în salpingitele cronice bilaterale, unde endometrul
fundic este adesea atins. Î n practică, amputaţia fundică a uterului se combină cu o
salpingectomie sau anexectomie uni sau bilaterală. Acest procedeu are drept scop să menţină
funcţia endocrină şi menstruală a femeii. Succesele functionale ale operaţiei depind de
suprafaţa endometrului rămas şi de calitatea ovarului păstrat.
Histerectomia subtotală: tehnică prin care se extirpă corpul uterin în totalitate, secţiunea
fiind făcută la nivelul istmului uterului. Deşi este o intervenţie radicală pentru uter, pentru că
se suprimă complet funcţiile acestuia (menstruaţia şi posibilitatea de gestaţie), este totuşi o
operaţie conservatoare, prin aceea că păstrează anexele (menţine funcţia hormonală). Acest
procedeu, în caz de leziuni anexiale pronunţate se poate combina cu o salpingectomie sau
anexectomie uni sau bilaterală.
Histerectomia totală: tehnică prin care se extirpă uterul în totalitate (corpul uterin
împreună cu colul uterin). Operaţia poate fi executată cu păstrarea sau extirparea anexelor uni
sau bilaterale. Calea abdominală este cea mai frecvent utilizată.
Rezecţia endoscopică (histeroscopica) a fibroamelor intracavitare;
Ablaţia prin torsiunea pediculului a fibroamelor acusate prin orificiul cervical.
Practicarea unui anumit tip de intervenţie depinde de:
- vârsta femeii şi dorinţa de a procrea;
- numărul, dimensiunile, situarea fibroamelor;
- existenţa unor eventuale leziuni asociate (prezenţa unei leziuni maligne concomitente,
implică tratarea cancerului şi nu a fibromului).
La femeile tinere sunt preferate intervenţiile conservatoare: miomectomia sau
miometrectomia. Sunt intervenţii care conservă funcţia de reproducere. După 45 de ani (cu
unele oscilaţii în plus sau minus) este indicată histerectomia totală. După această vârstă, se
propune spre a fi îndepartate şi ovarele (anexele de fapt).
Riscul recidivelor în cazul intervenţiilor conservatoare este de 2-4%.
Tratamentul radioterapic: constă în aplicarea de raze Roentgen tumorilor de dimensiune
mijlocie, care sângerează abundent. Sub influenţa razelor Roentgen, funcţia ovarului este
inhibată, producând o menopauză artificială, aşa încât tumorile nu mai cresc şi uneori chiar se
micşorează.

CAPITOLUL III-ÎNGRIJIREA PACIENTEI CU FIBROM UTERIN

40
 Asistenta medicală prin pregătirea şi cunoştinţele ei trebuie să facă faţă cerinţelor
individului, ale familiei şi ale comunităţii pentru a preveni şi vindeca o boală.
Într-un serviciu de ginecologie se investighează şi tratează femei cu probleme specifice
acestei specialitati ca: avortul, sterilitatea, contracepţia şi disfuncţiile sexuale.
Profilul asistentei medicale într-un astfe1 de serviciu este foarte complex, asistenta
trebuind să cunoască o vastă arie de noţiuni necesare investigării şi tratării acestor afecţiuni.
Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientelor cu fibrom uterin este deosebit de
complex. Ea este în contact timp îndelungat cu pacienta. Ei îi revine rolul în efectuarea
investigaţiilor, executarea şi urmărirea tratamentului, dar are şi un rol deosebit în consilierea
pacientei, ceea ce contribuie la realizarea relaţiei pacientă - asistentă medicală, relaţie ce
trebuie să se bazeze pe încredere, atât din partea pacientei cât şi din partea asistentei medicale.
Procesul de îngrijire constă în luarea de decizii în vederea satisfacerii nevoilor
fundamentale ale bolnavelor, până la revenirea stării de independenţă.
A îngriji reprezintă un complex de activităţi îndreptate spre menţinerea sănătăţii, spre
recâştigarea ei sau dacă nu este posibil, spre a-i oferi persoanei bolnave o moarte liniştită.
Pentru asistenta medicală fiecare bolnavă este un caz aparte, o fiinţă suferindă, unică
prin universul sau socio-psihologic, care poate fi sustrasă de la suferinţele sale prin mijloace
ştiinţifice adecvate, prin tehnici medicale, la care se adaugă ambianta armonioasă cu care este
înconjurată, ceea ce o face să suporte cu mai multă uşurinţă efectele morale şi fizice ale
internării.
Histerectomia este o operaţie mutilantă, însoţită de tulburări emoţionale mai ales la
tinere: preocuparea pentru sterilitate, pierderea atracţiei sexuale şi indiferent de vârsta
pacientei teama de cancer, în final, de moarte. Toate acestea au o influenţă negativă asupra
psihicului pacientei şi implicit asupra tratamentului, respectiv asupra intervenţiei chirurgicale
acolo unde este necesară.
Atenţia, consideraţia, talentul, pasiunea, fineţea, eleganţa, râvna, zelul sunt calităţi pe
care asistenta medicală trebuie să le manifeste în cursul procesului de îngrijire al pacientei,
atât pentru a-i alunga teama de spital, de boală, de operaţie, cât şi pentru a o ajuta să-şi
redobândească starea de sănătate şi să-şi asigure roluri obişnuite în familie, în comunitate,
după convalescenţă scurtă; să accepte şi să facă faţă noii imagini corpora1e modificate.
Conduita asistentei medicale într-un serviciu de ginecologie presupune nu numai calităţi
morale, ci şi o serie de calităţi fizice şi de bun tehnician care sunt la fel de importante.

41
 Din punct de vedere fizic asistenta medicală trebuie să aibă forţă fizică pentru a face
faţă unor acţiuni ca: transportul sau mobilizarea bolnavelor, rezistenţa fizică necesară
activităţii în ture şi timpul îndelungat petrecut de către personalul sanitar mediu în picioare;
mişcări sigure, coordonate.
Asistenta medicală trebuie să ştie cum să înlăture frica din conştiinţa bolnavei. Aceasta
trebuie să privească cu încredere procedurile de tratament şi mijlocul cel mai bun pentru a
obţine acest lucru este folosirea unei tehnici corecte,exercitată cu instrumente bine întreţinute,
care reduc durerea la minimum sau o înlătură complet.
Liniştirea bolnavei, pregătirea ei psihică, utilizarea anesteziei locale unde se poate,
menţinerea instrumentelor în stare perfectă de funcţionalitate sunt etape pregătitoare,
obligatorii, ale oricărei intervenţii de explorare sau de tratament.
Prin respectarea criteriilor de mai sus,precum şi prin mânuirea atentă şi foarte fină a lor,
asistenta va putea câştiga încrederea bolnavei şi să întărească convingerea în tratamentul
primit.
Asigurarea condiţiilor de spitalizare ale bolnavelor cu fibrom uterin în secţia de
ginecologie.
Scopul spitalizării bolnavelor, în general, este vindecarea. Pentru a realiza acest lucru
trebuie create condiţii prielnice, necesare ridicării forţei de apărare şi regenerare a
organismului şi scoaterii lui de sub eventualele influenţe nocive ale mediului înconjurător.
Internarea în spital - din cauza efectelor stresante ale îngrădirilor, scoaterii bolnavei din
mediul familial şi profesional, incertitudinilor privind investigaţiile şi rezultatele acestora, în
majoritatea cazurilor reprezintă pentru bolnavă o grea încercare.
Cea mai mare parte din perioada internării, bolnava şi-o petrece în salonul în care a fost
repartizată la data internării sale în secţia de ginecologie.
Din acest motiv, saloanele, coridoarele şi încăperile anexe trebuie astfel mobilate şi
amenajate ca să se apropie cât mai mult de anturajul obşsnuit al bolnavelor.
Saloanele să fie cât mai mici, cu 2-4 paturi, iar paturile să fie cât mai distanţate pentru
ca bolnavele să nu se deranjeze reciproc. Ferestrele să fie prevăzute cu perdele uşor de spălat.
Pe coridoare să se aşeze scaune cu măsuţe, unde bolnavele în trecere pot să se odihnească
pentru câteva minute. Mobilierul să fie uşor de curăţat. Măsuţele vor fi acoperite cu feţe de
masă. Colţurile şi decorurile pot fi aranjate foarte bine şi estetic pentru acest scop. Atât pe
coridoare, cât şi în saloane să se pună flori.
Mesele, noptierele să fie acoperite cu şerveţele lucrate de mână.

42
 Vesela, instrumentarul, precum şi orice obiect de inventar al secţiei trebuie să fie în
stare impecabilă.
Cu puţină ingeniozitate, asistenta medicală va putea creea în saloane un anturaj plăcut în
care bolnavele să se simtă bine şi să stea cu plăcere.
Se vor înlătura toţi excitanţii auditivi, vizuali, olfactivi sau gustativi cu efecte negative
asupra sistemului nervos. Astfel, se va duce o luptă permanentă şi susţinută împotriva
zgomotului.
Personalul trebuie să poarte încălţăminte cu talpă de cauciuc. Picioarele meselor,
scaunelor, ale noptierelor, vor fi prevăzute cu garnituri de cauciuc pentru a nu provoca
zgomot cu ocazia mutării dintr-un loc în altul. Uşile vor fi unse pentru a nu scârţâi şi de
asemenea prevăzute cu garnituri de cauciuc pentru a nu provoca zgomot la închidere.
Trântitul uşilor, lăsarea robinetelor deschise, zgomotul în curtea spitalului, mai ales sub
ferestrele bolnavelor şi curăţirea zgomotoasă a saloanelor în ore nepotrivite trebuie evitate.
Distribuirea mesei se va face în halate curate, îmbrăcate peste hainele de protecţie, iar
servirea meselor se va face în condiţii cât mai estetice, respectând în limita permisă de
regimul dietetic, preferinţele bolnavei.
Alimentaţia bolnavelor în sala de mese uşurează foarte mult îngrijirea lor şi creează un
aspect extraspitalicesc.
Crearea condiţiilor asemănătoare anturajului obişnuit al bolnavei presupune şi lupta
contra vicierii aerului din spitale cu substanţe medicamentoase şi dezinfectante. Se vor
înlătura complet din spitale dezinfectantele cu miros patrunzator şi se vor înlocui cu cele fără
miros.
Sticlele cu medicamente volatile, cu miros pătrunzător, vor fi ţinute închise. Ploştile,
pansamentele de pe plagi, puroiul evacuat trebuie îndepărtate imediat din salon.
Colectarea urinii pentru determinări cantitative sau calitative trebuie făcută în afara
salonului. După utilizarea ploştilor se va face totdeauna aerisirea salonului.
Regimul terapeutic de protecţie ţine seama de odihna pasivă şi activă a bolnavei ca
mijloc terapeutic important.
Patul trebuie aranjat după preferinţa bolnavei, asigurându-i acesteia poziţia cea mai
comodă, dacă boala nu contraindică acest lucru.
Dacă bolnava prezintă hemoragii, scurgeri vaginale la facerea patului se va avea grija de
utilizarea muşamalelor şi a traverselor. Schimbarea la nevoie a traverselor şi întreţinerea
muşamalei sunt sarcini elementare de îngrijire.

43
 Se va respecta somnul bolnavei, care prin inhibiţia scoarţei cerebrale, constituie un
factor terapeutic important. Condiţiile create în spital trebuie să asigure bolnavei un somn mai
bun decât cel obişnuit. Pentru prelungirea somnului fiziologic se introduce în programul de zi
somnul de după masă.
Realizarea unui anturaj terapeutic de protecţie depinde în foarte mare măsură de
asistenta medicală. Ea este factorul principal care creează atmosfera de căldură în secţie, însă
trebuie să fie ajutată şi de ceilalţi membrii ai secţiei şi ai spitalului.
Asigurarea condiţiilor pentru realizarea unui regim terapeutic poate fi obţinută numai
prin munca comună a tuturor lucrătorilor unei instituţii sanitare.

- Primirea bolnavelor internate cu diagnosticul de fibrom uterin şi repartizarea lor în

secţia cu paturi.
De la serviciul de internare bolnava este condusă în secţia de ginecologie. Aici, medicul
şef al secţiei hotărăşte salonul în care va fi internată bolnava ţinând seama de diagnostic şi de
gravitatea bolii.
Asistenta medicală şefă are datoria de a înregistra datele de identitate de pe foaia de
observaţie în registrul de internări- ieşiri al secţiei, de a nota pe foaia de observaţie numărul de
înregistrare din registrul secţiei. Tot ea trebuie să completeze o anexă la foaia de alimentaţie
pentru ca bolnava să primească alimentaţia necesară în ziua internării. Apoi, asistenta
medicală de salon are obligaţia să conducă bolnava în salon, să-i facă cunoştinţă cu celelalte
bolnave, să-i arate patul, să o ajute să-şi aranjeze obiectele personale în noptieră. O conduce
pentru a-i arăta secţia prezentându-i cabinetul asistentelor, sala de tratamente,sala de mese,
grupul sanitar.
Asistenta medicală trebuie să-i aducă la cunoştinţă regulamentul de ordine interioară al
secţiei şi îi va da explicaţii bolnavei cu privire la recoltarea produselor pentru analize de
laborator şi pregătirea pentru investigaţiile ce vor urma începând cu a doua zi de internare.

- Investigaţiile ginecologice şi analizele de laborator ce trebuiesc efectuate unei

paciente internată cu diagnosticul de fibrom uterin.
Investigaţiile ginecologice constau în examenul secreţiei vaginale, testul Lahm-Schiller,
colposcopie şi histerosalpingografie.
Examenul secreţiei vaginale vizează determinarea PH-ului, examenul bacteriologic şi
parazitologic, examenul citovaginal hormonal şi examenul citologic de depistare a cancerului
genital. PH-ul vaginal la femeia adultă de-a lungul ciclului, exceptând perioada menstruală,

44
este de 4,5-5; PH-ul este acid la introitul vaginal (conferă protecţie împotriva infecţiilor) şi
alcalin în fundul vaginului şi în jurul orificiului extern al colului (favorizează motilitatea şi
ascensiunea spermatozoizilor); PH-ul creşte în infecţiile vaginale, chiar la femeia normală,
depăşind valoarea de 5 (candidozele fac excepţie, deoarece PH-ul acid favorizează
dezvoltarea parazitului).
Examenul bacteriologic are ca scop determinarea antibiogramei. Flora vaginală
saprofită la femeia adultă normală impregnată hormonal este reprezentată în mod
preponderent de către bacilii lactici Doderlein.
Examenul parazitologic pune în evidenţă în cursul infecţiilor sau infestărilor vaginale
germeni patogeni ca: Trichomonas vaginalis ( protozoar flagelat), Monillia albincans,
Neisseria gonorhaeae.
Examenul citologic hormonal permite cercetarea epiteliului microscopic precum şi
studiul impregnării hormonale. Se recoltează secreţia pe două lame şi se examinează.
Examenul citologic Babeş-Papanicolau se efectuează pentru depistarea precoce a
cancerului colului sau al corpului uterin şi trompei. În raport cu examenul histopatologic,
precizia sa este de 90-95%.
Un alt examen paraclinic deosebit de important este testul Lahm-Schiller (testul la
Lugol) folosit în decelarea stărilor precanceroase ale colului uterin.
Acesta se efectuează după recoltarea secreţiilor pentru examen citobacteriologic şi frotiu
Babeş-Papanicolau. Se îndepărtează secreţiile de la nivelul colului şi fundului de sac cu un
tampon uscat, apoi se badijonează colul cu un tampon de vată îmbibat în soluţie Lugol 1-2%.
În mod normal mucoasa colului este colorată în roz. Rezultatul testului este pozitiv când
mucoasa exocervicală se colorează uniform în brun-acaju şi negativ când apar zone cu contur
net care nu se colorează cu solutie Lugol, zone care se numesc zone iod negative. Testul
Lugol negativ corespunde unor forme variate de leziuni, de la leziuni benigne tipice până la
forme extinse de cancer.
Colposcopia este o metodă de examinare ginecologică executată cu ajutorul
colposcopului pentru depistarea leziunilor colului uterin.
În vederea examinării, asistenta medicală va pregăti în afară de colposcop, materiale
pentru efectuarea toaletei organelor genitale externe, specule vaginale cu valve, pense
vaginale drepte şi curbe, tampoane de vată, tifon, soluţie Lugol l%, soluţie de acid acetic 3%,
nitrat de argint 5%, spatule, lame pentru frotiuri, alcool medicinal.

45
 Colposcopia se poate efectua fără nici o pregătire a bolnavei. Examenul colposcopic se
efectuează de către medic, dar asistenta medicală trebuie să cunoască însă toate etapele
examinării pentru a-l putea ajuta.
Bolnava va fi aşezată pe masa de examinare în poziţie ginecologică. I se va face toaleta
externă şi apoi cu ajutorul valvelor vaginale se va pune în evidenţă colul uterin. Acesta este
badijonat cu o soluţie de acid acetic 3% pentru a face mai vizibile eroziunile cervicale. Se
şterge apoi colul cu un tampon uscat şi se badijonează cu soluţie Lugol, care colorează în brun
mucoasa colului, cu excepţia regiunilor lipsite de epiteliu pe care medicul le va examina cu
mai multă atenţie.
După terminarea examenului, bolnava poate să părăsească camera de examinare fără să
necesite nici o îngrijire ulterioară.
O altă metodă de examinare prin care pot fi evidenţiate radiologic uterul şi trompele
uterine, prin introducerea în cavitatea lor a unei substanţe de contrast este
histerosalpingografia. Aceasta este o intervenţie intrauterină, care necesită aceeaşi precauţie şi
condiţii de asepsie ca orice intervenţie chirurgicală ginecologică.
Ca substanţă de contrast se foloseşte IODIPINUL sau LIPIODOLUL.
Asistenta medicală va pregăti instrumentarul necesar compus din valve vaginale, pensă
uterină, histerometrul, aparatul Schultze, tampoane pe porttampoane, substanţă dezinfectantă
pentru spălături vaginale, irigatorul precum şi substanţă de contrast. Examenul se practică
între a7-a şi a18-a zi a ciclului menstrual. Cu 2-3 ore înaintea examenului se va face o clismă
evacuatoare. În acest timp se administrează o fiolă de Papaverină şi o tabletă de Romergan.
Înaintea începerii examenului se va face o spălătură vaginală cu o substanţă antiseptică.
Colul uterin va fi badijonat cu tinctură de iod sau altă substanţă dezinfectantă preferată de
către medic. Histerosalpingografia se practică sub protecţie de antibiotice.
Pentru examenul radiologic, bolnava va fi culcată pe masa de radiologie în poziţie
ginecologică şi se vor aplica valvele pentru evidenţierea colului uterin. Cu ajutorul aparatului
Schultze se va introduce substanţa de contrast, sub control radiologic, cu o presiune de l00-
200mmHg, după care se execută radiografia. După terminarea radiografiei se îndepărtează
aparatul Schultze şi se spală uterul şi vaginul, bolnava rămânând la pat încă o jumătate de oră.
Întrucât radiografia se va repeta peste 24 de ore, bolnava nu va primi medicamente care ar
putea să influenţeze interpretarea imaginilor grafice.
Pentru o evaluare cât mai obiectivă a stării de sănătate a pacientei, pe lângă aceste
investigaţii ginecologice, medicul recomandă şi recoltarea de sânge şi alte produse biologice
şi patologice în vederea investigaţiilor de laborator.

46
 Pentru hemoleucogramă se recoltează 2ml de sânge pe E.D.T.A prin puncţie venoasă.
Valorile normale ale elementelor figurate sunt:
- Hematii: 4,5- 5milioane/mm3;
- Leucocite: 4000-8000/mm3;
- Trombocite: 300.000/mm3;
- Hemoglobina: 12-16g%;
- Hematocrit: 42-47g%.
Pentru V.S.H se recoltează 1,6 ml de sânge pe 0,4 ml de citrat de Na 3,8% prin puncţie
venoasă fără stază. Valorile normale ale V.S.H sunt:
- 3-8 mm/1h;
- 10-20 mm/2h;
- 20-50 mm/24h.
Pentru coagulogramă ( Timpul Quick şi Timpul Howell) se recoltează prin puncţie
venoasă 4,5ml de sânge cu 0,5 ml oxalat de Ca sau citrat de Na în eprubeta de centrifugare.
Valorile normale:
- Timpul Quick 12-16 secunde;
- Timpul Howell 60-120 secunde;
- Timpul de sângerare este perioada care se scurge din momentul înţepării lobului
urechii sau a pulpei degetului până la oprirea sângerării;
- Valorea normală: 1-3 minute.
Recoltarea sângelui pentru examene biochimice se face tot prin puncţie venoasă,
recoltându-se 5 ml de sânge simplu pentru a determina:
- Glicemia 65-11O mg/dl;
- Uree 20-40 mg/dl;
- Creatinine 0,5-1,2 mg/dl;
- Amilaza 230-2700 UI/L;
- Bilirubina totală 0-1 mg/dl;
- TGO 10-40 U/L;
- TGP 7-37 U/L;
- CK 24-190 U/L;
- Na+ 134-145 mmoli/l;
- K+ 3,6-5 mmoli/l.
Investigaţiile pentru analizele de laborator mai cuprind şi examenul sumar de urină, iar
în unele cazuri şi urocultură.

47
 Pentru examenul sumar de urină, se recoltează prima urină de dimineaţă într-un
recipient curat după toaleta organelor genitale externe. Aceasta se etichetează şi se trimite la
laborator. Examenul sumar de urină se mai poate realiza şi din urina colectată pe 24h: la ora
stabilită bolnava urinează şi această urină se aruncă; urina de la celelalte micţiuni, timp de 24h
este colectată în borcanul curat şi păstrat la rece; a doua zi la sfârşitul celor 24h, bolnava
urinează şi urina se adaugă în borcan. Se trimit 500 ml de urină omogenizată la laborator.
Urocultura constă în cercetarea bacilului Koch, Tific şi colibacilului din urină. Pentru un
rezultat cât mai real se impune ca recoltarea urinei să se realizeze în condiţii de asepsie, într-o
eprubetă sterilă cu dop de vată.
Recoltarea urinei pentru urocultură, se efectuează direct din mijlocul jetului urinar, 10-
20 ml de urină într-o eprubetă sterilă cu dop de vată sau prin sondaj vezical, având grijă ca
gura eprubetei să se flambeze înainte şi după introducerea urinei şi să se astupe cu dopul de
vată. Trebuie menţionat faptul că bolnavei nu trebuie să i se administreze antibiotice cu 10
zile înainte de recoltare, nu trebuie să consume lichide cu 12 h înainte de recoltare şi nu
urinează cu 6 h înainte de recoltare.
După efectuarea investigaţiilor paraclinice, medicul programează pacienta la operaţie,
iar asistenta medicală are obligaţia de a efectua pregătirea preoperatorie.
Pregătirea preoperatorie şi îngrijirile postoperatorii acordate unei paciente cu fibrom
uterin. Pregătirea preoperatorie se va face în funcţie de felul intervenţiei (pe cale abdominală
sau pe cale vaginală), de starea fiziologică a pacientei şi de eventualele boli însoţitoare, cum
ar fi anemia. În multe afecţiuni ginecologice sângerarea este importantă şi repetată, ceea ce
predispune la complicaţii postoperatorii ca: şoc, tromboze. La nevoie se va face transfuzie.
Pregătirea preoperatorie are în vedere examenul clinic şi paraclinic, pregătirea psihică,
îngrijiri igienice, urmărirea funcţiilor vitale şi vegetative, regimul dietetic preoperator. Pe
lângă investigaţiile paraclinice descrise anterior, trebuie să se determine grupul sanguin şi
RH-ul.
Deosebit de importantă pentru reuşita operaţiei este pregătirea psihică a bolnavei.
Asistenta medicală trebuie să cunoască stările sufleteşti prin care trece pacienta, să o
linişteascăă, să-i facă cunoscute procedurile preoperatorii şi câteva din cele postoperatorii.
Starea de anxietate a pacientei poate fi redusă prin informaţii sumare privitoare la intervenţia
care o aşteaptă şi prin cunoaşterea altor paciente care au suferit o astfel de operaţie. De
asemenea, bolnava va fi informată despre eventualele riscuri şi complicaţii intra şi
postoperatorii şi i se va cere consimţământul. Pe tot parcursul internării, bolnava va păstra
legătura cu familia şi prietenii.

48
 La indicaţia medicului, se vor administra calmante.
Îngrijirile igienice se referă la baia sau duşul pe care bolnava o va face zilnic (dacă
starea ei o permite), urmată de igiena cavităţii bucale, îngrijirea părului. De asemenea, se are
în vedere asanarea focarelor de infecţie,se efectuează control stomatologic, urmat de tratament
(acolo unde este cazul).
Urmărirea funcţiilor vitale şi vegetative constă în măsurarea şi notarea pulsului,
respiraţiei, tensiunii arteriale, diurezei şi scaunului,observarea apariţiei unor schimbări în
starea bolnavei (apariţia febrei); regimul dietetic preoperator va fi normocaloric, uşor de
digerat şi bogat în vitamine.
Pregătirea din preziua intervenţiei chirurgicale constă în asigurarea repausului fizic,
psihic şi intelectual. Seara se va administra un somnifer la indicaţia medicului. Alimentaţia va
fi compusă din alimente uşor digerabile, iar evacuarea intestinului se va face prin efectuarea
unei clisme seara şi dimineaţa. Se mai are în vedere şi asigurarea igienei corporale prin baie,
duş, sau toaleta pe regiuni la pat.
Pregătirea locală din preziua intervenţiei constă în pregătirea timpului operator. Se
curăţă pielea săpunind regiunea şi insistându-se la pliuri şi ombilic. Pielea păroasă se rade cu
grijă, evitându-se să se producă mici tăieturi. Se degresează pielea cu comprese sterile
îmbibate cu eter şi se va dezinfecta cu un antiseptic (alcool ).
În dimineaţa intervenţiei, bolnava nu va mânca cu cel puţin 12h înaintea operaţiei, va fi
îmbrăcată cu o cămaşă de noapte şi şosete în picioare, părul lung va fi prins într-o bonetă,
bijuteriile vor fi predate familiei. Este necesară îndepărtarea lacului de pe unghii şi a rujului
de pe buze pentru a putea fi mai bine urmărite funcţiile circulatorie şi respiratorie a căror
tulburare intraoperatorie se evidenţiază prin cianoza buzelor şi a unghiilor. Bolnava va fi
atenţionată pentru micţiune voluntară sau se va efectua sondaj vezical ( la indicaţia
medicului).
Se va administra un hionotic (rnorfină rnialgin) sau un barbituric (fenobarbital).
După efectuarea unei intervenţii care a presupus anestezie generală, asistenta medicală
trebuie să acorde bolnavei îngrijiri postoperarorii. Acestea încep imediat după intervenţia
chirurgicală şi durează până la vindecarea completă a bolnavei.
Bolnava operată sub anestezie generală trebuie supravegheată cu toată atenţia până la
apariţia reflexelor de deglutiţie, de tuse, faringian şi cornean până la revenirea completă a
stării de cunoştinţă, dar şi în orele care urmează.
Transportul din sala de operaţie se efectuează astfel: bolnava va fi aşezată în decubit
dorsal cu capul într-o parte. Bolnava se acoperă cu un cearşaf pentru a nu răci, iar transportul

49
trebuie să se facă silenţios,cu blândeţe, fără zdruncinături (care pot deveni factori socogeni).
Se supraveghează pulsul la carotidă, eventual vărsătură şi apariţia cianozei. Se supraveghează
perfuzia şi drenurile.
După instalarea bolnavei în pat (în decubit dorsal cu capul într-o parte) se va
supraveghea faciesul. Se urmăreşte apariţia palorii însoţită de transpiraţii reci şi răcirea
extremităţilor care indică starea de şoc. Apariţia cianozei, chiar redusă, indică insuficienţa
respiratorie sau circulatorie.Se administrează oxigen pe sonda endonazală.
După trezire, bolnava poate să prezinte o stare de agitaţie, urmată de smulgerea
pansamentului, drenurilor, perfuziei. Va fi imobilizată dacă este nevoie.
Asistenta medicală trebuie să supravegheze funcţiile vitale şi vegetative: respiraţia
trebuie să fie ritmică, cu amplitudine normală. Dacă apare jena respiratorie, ea poate trăda:
încarcarea bronşică cu mucozităţi (fiind necesară o aspiraţie faringiană), căderea limbii,
prevenită prin menţinerea pipei Guddel până la trezirea completă a bolnavei; inundarea căilor
respiratorii cu vomismente (se poate preveni prin poziţia bolnavei, aspiraţie, intubaţie
traheală).
Pulsul trebuie să fie bătut, regulat, puţin accelerat, rărindu-se în mod progresiv. Pulsul
filiform este semn de hemoragie sau de altă stare critică.
T.A. va fi controlată ritmic. Prabuşirea T.A. concomitent cu reducerea tensiunii
diferenţiale, însoţită de accelerarea pulsului, indică starea de şoc provocată de hemoragie. Se
anunţă de urgenţă medicul şi se va pregăti pentru reintervenţie, transfuzie şi oxigenoterapie.
Pansamentul trebuie să rămână uscat, să nu se îmbibe cu sânge sau serozitate.
Asistenta medicală mai are obligaţia de a preveni apariţia escarelor de decubit. Astfel se
vor efectua frecţii cu alcool la nivelul regiunii dorsale şi a călcâielor, evitarea umezelii şi
schimbarea poziţiei bolnavei cât se poate de des.
La 6h de la operaţie, bolnava trebuie să aibă prima micţiune. Dacă aceasta nu are loc, se
va monta o sondă vezicală la indicaţia medicului.
Pentru asigurarea unui somn odihnitor şi reconfortant, seara se va administra un
hipnotic uşor.
În primele 2 zile de la operaţie, vor fi supravegheate funcţiile vitale şi vegetative, se vor
efectua îngrijiri igienice, se vor preveni escarele, bolnava va fi învăţată să facă exerciţii
respiratorii, va fi mobilizată şi se va supraveghea reluarea tranzitului alimentar.
Dimineaţa şi seara se va măsura şi nota temperatura. În prima zi se poate produce o
uşoară hipertermie 37, 8-38°C (febră de resorbţie); T.A. şi pulsul sunt

50
urmărite cu atenţie pentru că şocul şi hemoragia sunt principalele complicaţii ce pot surveni în
primele două zile după intervenţie.
Se urmăreşte diureza şi se stabileşte bilanţul hidric. Se va efectua toaleta bolnavei în
fiecare zi, acordându-se îngrijiri cavităţii bucale dacă bolnava nu o poate face singură. Se
reface patul de mai multe ori pe zi, schimbându-se lenjeria de câte ori este nevoie.
Asistenta medicală învaţă bolnava să facă gimnastică respiratorie şi o mobilizează chiar
din prima zi pentru a preveni flebita.
Alimentaţia în prima zi va fi hidrică cu ceai neîndulcit. După evacuarea spontană a
gazelor, semn de reluare a tranzitului intestinal, bolnava va primi ceaiuri neîndulcite,
citronade, supă de legume strecurată, lapte.
Supravegherea şi îngrijirile acordate în ziua a 3-a de la intervenţia chirurgicală au din
nou în vedere supravegherea temperaturii (seara şi dimineaţa). Hipertermia este semnul unei
infecţii. Aceasta poate fi la nivelul plăgii, însoţită de durere locală, înroşirea tegumentului sau
pot fi complicaţii infecţioase pulmonare sau complicaţii infecţioase urinare.
Pulsul şi tensiunea arterială sunt măsurate şi notate dimineaţa şi seara. Creşterea
frecvenţei pulsului indică flebita. Se vor controla timpul de coagulare şi timpul de
protrombină.
Supravegherea respiraţiei constă în urmărirea apariţiei unei dispnei asociată cu cianoza.
Supravegherea tranzitului intestinal are în vedere apariţia primului scaun. Întârzierea
apariţiei primului scaun se poate datora unei ocluzii intestinale.
După reluarea tranzitului intestinal şi evacuarea gazelor, bolnava poate fi alimentată cu
piureuri, iaurt, începând din ziua a 3-a. După apariţia primului scaun, în alimentaţie se pot
introduce compotul şi carnea albă. Începând cu ziua a 6-a sau a 7-a poate fi reluată alimentaţia
normală cu carne, legume, pâine.
În ziua a 6-a sau a 7-a se vor scoate firele (cu multă prudenţă la bolnavele caşectice ).
Pentru recuperarea cât mai rapidă fizică şi psihică a pacientei, asistenta medicală trebuie
să fie ajutată şi de membrii familiei acesteia. Ei vor trebui să fie alături de ea în aceste
momente, să o ajute să depăşească situaţia de criza, să fie tot timpul la curent cu starea ei de
sănătate.

CAPITOLUL IV-EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

Boala fibromul uterin se manifestă foarte variat în funcţie de numărul, mărimea şi

localizarea tumorilor. De multe ori evidenţierea tumorii este o surpriză operatorie sau a

51
examenului clinic, iar în alte cazuri deşi dimensiunile tumorii sunt relativ reduse, tabloul
clinic este zgomotos, fiind dominat de hemoragii genitale, dureri sau alte complicaţii care pot
periclita chiar viaţa femeii.
Pe de altă parte sunt o serie de fibroame care sunt bine tolerate, rămân stabile în toată
perioada de activitate denitala, iar la menopauza devin silenţioase şi regresează.
În fibroamele hemoragice menoragia reprezintă cea mai obişnuita şi caracteristica
formă de sângerare. Menoragiile nu se instalează niciodată brusc, menstruaţiile devin
progresiv mai abundente, frecvent cu chiaguri, durează mai mult de o săptămâna, până la 10-
12 zile, când se sfârşesc cu o serozitate rozacee. Metroragiile sunt mult mai rare. Ele survin
intre cicluri, discontinuu. Apariţia durerilor avertizează că "există ceva mai mult decât un
fibrom banal".
Procesul de nursing a presupune îngrijiri specifice tipului de îmbolnăvire a disfuncţiei
nevoilor afectate precum şi îngrijiri individualizate, remarcate în studiul clinic al celor 3
cazuri cu următoarele diferenţieri: vârsta, activitatea socială, implicare psihică, gradul de
înţelegere şi comunicare, mediul de provenienţa şi stadiul involutiv al afecţiunii.
Particularităţile de îngrijire individualizate pe fiecare caz în parte şi prezentate pe larg
în plan, dau dimensiunea umană a îngrijirilor tip nursing.

CAPITOLUL V-PREZENTAREA CAZURILOR

52
 CAZUL 1

NUMELE: R.
PRENUMELE: D.
VÂRSTA: 30 de ani, sex feminin
NAŢIONALITATE: română
RELIGIA: ortodoxă
OCUPAŢIA: contabilă
STARE CIVILĂ: căsătorită
DATA INTERNĂRII: 12.05.2021
DATA EXTERNĂRII: 19.05.2021
MOTIVELE INTERNĂRII: menoragie, metroragie
DIAGNOSTIC LA INTERNARE: Fibrom uterin cu hemoragie
ANTECEDENTE HEREDO – COLATERALE: tata (HTA)
ANTECEDENTE PERSONALE:
- neagă antecedente personale patologice;
- menarhă la 14 ani;
- ciclu menstrual la 28 de zile, regulat, durata 4-5 zile, până în urmă cu 6 luni;
- sarcini = 2, naşteri = 2, avorturi = 0.
CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI MUNCĂ:
- nu fumează;
- nu consumă alcool;
- tratament cu Orgametril, timp de 3 luni.
COMPORTARE FAŢĂ DE MEDIU : orientată temporo – spaţial.

ISTORICUL BOLII:
Boala actuală a debutat de aproximativ 6 luni, cu menoragie, motiv pentru care pacienta
solicită un consult de specialitate. Se efectuează un chiuretaj uterin în scop hemostatic, iar
examenul ecografiac evidenţiază un fibrom uterin 5 cm / 5 cm.
De aproximativ 3 luni, pacienta prezintă metroragie. Tot de 3 luni, este sub tratament cu
Orgametril, sub care simptomatologia nu remite.
Se internează în sectia Ginecologie pentru diagnostic şi tratament de specialitate.

53
 EXAMEN CLINIC GENERAL:
- G = 52kg, Î = 160cm;
- tegumente şi mucoase : normal colorate;
- ţesut celular subcutanat : normal reprezentat;
- sistemul ganglionar superficial : nu se palpează;
- sistem muscular : normoton, normokinetic;
- sistemul osteo-articular : integru, mobil;
- aparat respirator : torace normal conformat, sonoritate pulmonară;
- aparat cardio-vascular : relaţii normale; P = 88 bătăi/min.; TA = 120/80 mmHg;
- aparat digestiv : abdomen suplu, elastic, participă la mişcările respiratorii, sensibil,
spontan la palpare; la nivelul hipogastrului se palpează o formaţiune de dimensiuni până la
4/5 cm, suprasimfizar;
- aparat renal : loji renale libere, Giordano negativ.

EXAMEN LOCAL DE SPECIALITATE :

- abdomen sensibil spontan şi la palpare, în hipogastru se palpează o formaţiune dură,
până la 4/5 cm, suprasimfizar;
- vulva, vaginul normal conformate, cu sânge fluid şi cheaguri;
- col de multipară în axul vaginului, fără leziuni epiteliale, cu orificiul extern închis,
prin care se exteriorizează sânge;
- uter mărit de volum, cât o sarcină de 12 săptămâni, dur, sensibil, cu dezvoltare
predominant spre stânga;
- anexele nu se palpează.

EXAMEN EKO :
- uter de 12,5 / 9 cm, cu un nodul intramural bine individualizat, de 7,8/7,5 cm, cu
dezvoltare spre stânga, ce deformează cavitatea uterină.

Tabelul nr.5.1.

54
 Examene de laborator pentru pacienta R.D.

EXAMENE DE LABORATOR Valori normale

Glucoză 101 mg./dl. 65 – 120mg/dl
Uree 26,6 mg/dl. 15,0 – 45,0mg/dl
Creatinină 7 mg./dl. 6 – 1,3mg/dl
T.G.O. 19 U/L. 15 – 50U/L
T.G.P. 31 U/L. 15 – 65U/L
Fibrinogen 492mg. % 180 – 350 %
APTT 40,1’’ 26 – 36 ’’
Hemoglobină 13,7 g% 11,5 – 17 g%
Hematocrit 41,5 % 35 – 74 %
Leucocite 6400/mm³ 4000-100000/mm³
Ts 2´40˝
Tc 2´55˝
SUMAR DE URINĂ REZULTAT
Acid ascorbic Negativ
Bilirubina Negativ
Corpi cetonici Negativ
Glucoză Negativ
pH 6
Proteine Negativ
Urobilinogen Negativ
Nitriţi Negativ
Densitate urinară 1010
EXAMENUL SECREŢIEI
Trichomonas – micoză
VAGINALE
- Babeş Papanicolau : frotiu de tip II – celule
superficiale, intermediare, rare celule metaplazice imature
şi mature;
- infiltrat inflamator redus + Trichomonas, Candida –
EXAMEN CITOLOGIC negativ;
- flora bacteriană – coci.

Preoperator: anamneza și examenul ginecologic amănunțit vor determina alegerea optimă a

căii de abord chirurgical. Dimensiunile uterului și mobilitatea sunt foarte importante. Tot
preoperator pacienta va fi informată cu privire la posibilele complicații.

55
Pregătirea preoperatorie a pacientei presupune determinarea grupului sangvin și Rh (în
vederea unor eventuale transfuzii), pregătire intestinală prin evacuarea
rectosigmei, antibioterapie profilactică (administrată cu o oră înaintea inciziei la
piele), profilaxia pentru trombembolism venos.

INTERVENŢII CHIRURGICALE: 13.05.2021

- asistenta pregăteşte medicaţia pentru anestezie, i.v. cu : Mialgin ½ f., Algocalmin ½ f.,
Diazepam ½ f., ser fiziologic, anestezie locală cu Xilină 1 %;
- intervenţia a fost bine suportată;
- postoperator -la deschidere se constată uterul transformat, fibromatos, cât un cap de
făt, ovarul stâng chistic, cât o nucă;
- se decide şi histerecomie subtotală cu anexectomie stângă;
Măsurarea funcţiilor vitale este obligatorie zilnic, urmărindu-se în timpul operaţiei şi
postoperator, deoarece se dau date privind apariţia eventualelor complicaţii.

ÎNGRIJIRI POSTOPERATORII :
- monitorizarea funcţiilor cardio – vasculară (T.A., puls), respiratorie (frecvenţa
respiratorie, capacitatea), temperatura, diureza, cantitatea de lichid exteriorizat pe tubul de
dren;
- se administrează: perfuzii cu Glucoză 10% 2x500ml; ser fiziologic 500ml; antialgice,
Clexane pentru profilaxia trombozelor;
- se începe mobilizarea după 48 de ore;
- după 48 de ore se reinstalează tranzitul intestinal;
- se suprimă tubul de dren, se reîncepe alimentaţia (supe strecurate, iaurt, brânză de
vaci), se suprimă sonda vezicală;
- se continuă urmărirea funcţiilor vitale şi controlul plăgii până când pacienta va fi
externată.

CULEGEREA DATELOR PRIVIND CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE

1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie

- frecvenţa respiratorie este de 16 respiraţii pe minut;
- amplitudinea respiraţiei este superficială, cu pauze egale între respiraţii;
- respiraţia este liniştită, zgomote normale;
- ambele hemitorace prezintă aceeaşi mişcare în timpul inspiraţiei şi expiraţiei;

56
 - tipul respirator : costal superior, datorită măririi diametrului antero-posterior în timpul
inspiraţiei;
- mucoasa respiratorie este umedă, de culoare roz;
- pacienta are puls de 75 pulsaţii pe minut şi TA = 120/80 mmHg;
- tegumentele sunt calde, de culoare roz.

2. Nevoia de a bea şi a mânca

- cavitate bucală integră, mucoasă bucală umedă , de culoare roz, gingiile sunt aderente
la dinţi;
- nu prezintă proteză dentară, masticaţia fiind uşoară şi eficace cu gura închisă;
- reflexul de deglutiţie este prezent, digestia este lentă;
- îi plac alimentele de origine animală, brânzeturile, fructele;
- consumă 2500 ml de lichide pe zi;
- are bogate cunoştinţe culinare, de aceea îi place mult să gătească pentru familie şi să
servească masa împreună cu ei;
- pacienta are o greutate de 52kg, la 160cm înălţime;
- după intervenţia chirurgicală, bolnava a fost hidratată prin perfuzie până s-a reluat
tranzitul intestinal, apoi a avut regim hidric, zeamă de compot, sucuri de fructe, în cantităţi
suficiente, fără a depăşi 1500ml în 24h; alimentaţia se îmbogăţeşte treptat cu supă de
zarzavaturi, iar după primul scaun se introduce pâine prăjită, brânză de vaci, iaurt, carne
fiartă;
- alimentaţia devine apoi variată şi vitaminizantă.

3. Nevoia de a elimina
- pacienta prezintă micţiuni spontane, nedureroase, cu o frecvenţă de 5 – 6 micţiuni pe
zi, de culoare galbenă, cu aspect clar, transparent;
- pacienta avea o diureză de 1600 – 1800 ml/24h;
- la internare, prezenta micţiuni frecvente, cu cantităţi mici de urină, datorită
compresiunii fibromului pe vezica urinară;
- după intervenţie, numărul micţiunilor scade la 3/zi;
- eliminarea fecalelor este normală, un scaun pe zi, de obicei dimineaţa imediat după
trezire, în cantitate de 100 – 150 g, cu o consistenţă păstoasă, omogenă şi o culoare de obicei
brună.

57
 4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură
- aparat locomotor integru şi mobil, ceea ce îi permite pacientei o independenţă totală în
mişcare, atât ca amplitudine, cât şi ca mobilitate articulară;
- din cauza pierderii de sânge, pacienta s-a simţit doborâtă;
- postoperator capacitatea de efort este redusă, pacienta prezentând oboseală; nu are
forţă fizică, prezintă ameţeli;
- după intervenţia chirurgicală s-a mobilizat cu ajutor, apoi singură, motiv pentru care a
prezentat un mers încâlcit, dar echilibrat;
- acceptă o poziţie de decubit dorsal cu capul într-o parte, stă mai mult în pat;
- postoperator se indică mişcări pasive şi active.

5. Nevoia de a dormi şi a se odihni

- înainte de internare durata somnului erade 6-7 ore pe noapte;
- pacienta adoarme cu uşurinţă, somnul era fără întreruperi, fără coşmaruri, odihnitor şi
regenerator;
- deprinderi înainte de culcare : lectura;
- acum, datorită spitalizării, durata somnului s-a redus la 4 ore pe noapte, adoarme greu,
iar somnul îi este întrerupt de dureri datorate plăgii operatorii.

6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca

- îi place să se îmbrace modern, poartă vestimentaţie corespunzătoare temperaturii,
mediului înconjurător, activităţii pe care o depune;
- acum nu are nevoie de ajutor, pentru că este stabilă după actul operator.

7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale

- bolnava a fost afebrilă;
- după intervenţia chirurgicală a prezentat subfebrilitate (37,7 ºC), iar după trei zile
revine la 36,5 – 37 ºC.

8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, a-şi proteja tegumentele şi mucoasele

- pacienta prezintă tegumente curate, netede, elastice, normal pigmentate;
- mucoasa bucală este integră, fosele nazale libere;

58
 - pacienta este foarte interesată de a fi curată şi îngrijită, de obicei îşi efectuează toaleta
singură;
- după intervenţia chirurgicală, bolnava necesită pansament steril 4 zile, schimbat zilnic;
- după 5 zile plaga este curată, iar tegumentele normal colorate;
- în fosa iliacă dreaptă are un tub de dren, care s-a menţinut 4 zile.

9. Nevoia de a evita pericolele

- pacienta este o persoană prudentă, ştie pe cât posibil să evite pericolele;
- acum persistă o teamă în ceea ce priveşte intervenţia chirurgicală, uneori plânge şi
atunci devine pesimistă.

10. Nevoia de a comunica

- îi place să converseze cu cei din jur, abordând discuţii pe teme diferite;
- acum vorbeşte uneori cu întreruperi, se bâlbâie, devine timidă şi chiar plânge;
- din partea familiei are multă înţelegere.

11. Nevoia de a-şi practica religia

- pacienta este de relifie ortodoxă;
- frecventează des slujbele religioase;
-seara citeşte dintr-o carte de rugăciuni.

12. Nevoia de a fi util, a se realiza

- pacienta este mulţumită de realizările obţinute până acum;
- acum se nelinişteşte pentru cei doi copii, în ceea ce priveşte alimentaţia lor şi menajul;
- se simte inutilă şi este complexată de faptul că nu poate fi alături de familie.

13. Nevoia de a se recreea

- pacienta obişnuia să vizioneze anumite programe TV;
- îi place mult să citească romane de acţiune;
- acum, datorită condiţiilor spitaliceşti, nu este capabilă să-şi îndeplinească obiceiurile
recreative.

14. Nevoia de a învăţa cum să-ţi protejezi sănătatea

59
 - nu are cunoştinţe în ceea ce priveşte auto-îngrijirea după externare;
- doreşte să afle cât mai multe informaţii despre evoluţia postoperatorie, de aceea pune
multe întrebări.

În urma culegerii datelor pe cele 14 nevoi fundamentale, am stabilit următoarele nevoi

alterate:
- nevoia de odihnă;
- nevoia de a evita pericolele;
- nevoia de a comunica;
- nevoia de a fi curat şi de a păstra tegumentele integre;
- nevoia de a se mişca;
- nevoia de a învăţa.

Tabelul nr.5.2.
Planul de îngrijire al pacientei R.D.
Nevoia Diagnostic Sursa de Obiective Intervenţii Intervenţii Evaluare
nursing dificultat autonome delegate
e
Nevoi Alterarea Durerea Pacienta va I-am explicat Am adm. Peste 1h
de a stării de avea durerea Pacientei să-şi Pacientei pacienta
evita confort, prin ameliorată caute poziţia calmante ale nu amai
pericole durere. peste 1h. cea mai bună, durerii: prezentat
le Se manifestă Pacienta nu în care să nu algocalmin 1f. dureri de
prin facies va mai avea prezinte de 2m i.m. , intensita-
palid, ochi dureri peste 2 durere. 1 – 0 – 1. te mare
încecănaţi şi zile. la nivelul
diaforeză. plăgii, iar
după 2
zile nu a
mai
prezentat
deloc.
Nevoi Dificultăţi în Dificulta Srabilirea I-am I-am adm. Pacienta
de a a se odihni, te in a unui orar de recomandat Diazepam 1 se
dormi se manifestă stapani somn : pacientei dacă tb/zi, de 10mg odihneşte
si a se prin stresul pacienta să poate să facă seara, noaptea
odihni insomnie. doarmă 7h pe plimbări în Fenobarbital şi are un
noapte,fără timpul zilei. 1f./zi de 15 mg somn
treziri Am asigurat seara. liniştit.
noaptea şi condiţii optime
fără sedative. de
microclimat.
Nevoi Alterarea Intervent Pacienta nu Am explicat Am făcut După 4
de a fi tegumentului ia va prezenta pacientei toaleta plăgii zile
60
curat, prin prezenţa chirurgic complicaţii la importanţa cu tinct. de iod postoper
ingrijit, plăgii ala nivelul plăgii păstrării şi cu benzină ator,
de a operatorii. operatorii. tegumentului iodată. pacienta
pastra curat la nivelul Am tamponat prezintă
tegume plăgii şi plaga cu apă tegumen-
ntele protejarea ei. oxigenată, te
integre tampoane integre,
uscate,apoi am curate şi
pansat plaga. fără
După 4 zile complica
am scos tubul ţii.
de dren.
Am ajutat
medical la
scoaterea
firelor.
Nevoi Dificultate de Diminua Pacienta să Am planificat Am Pacienta
de a se a se misca rea aibă tonusul un program de administrat prezintă
misca mobilită- muscular exerciţii, în tratamentul un tonus
si a ţii, normal şi funcţie de prescris de muscular
avea o manifest forţa capacitatea medic normal şi
buna ata prin musculară paciantei. forţa
postura dificultat păstrată. Am participat muscula-
ea zilnic la ră
schimbă- mobilizarea este
rii de pacientei păstrată.
poziţie. postoperator,
prin mişcări
passive şi apoi
active.
Nevoi Comunicare Perturbar Pacienta nu I-am explicat Am Pacienta
de a ineficace la ea va mai fi pacientei ne- administrat şi-a
comuni nivel afectiv imaginii anxioasă cesitatea tratamentul recăpătat
ca se peste 3 zile. intervenţiei prescris Echili-
manifest Pacienta va chirurgicale de medic brul
ă prin avea o ima şi eficacitatea psihic
anxietat, gine de sine ei,am după 3
pierderea pozitivă, în încurajat-o zile.
imaginii decurs de 3 cu privire Pacienta
de sine. zile. la actul s-a
operator. adaptat
Am discutat traumei
cu pacienta chirurgic
pentru ale.
înlăturarea
ideii
mutilante.
Am rugat-o
să evite frigul
şi efortul.
Nevoi Deficit de Refuz in Pacienta va I-am explicat Auto- Pacienta
61
de a cunoaştere a accepta înţelege toate pacientei administrarea a luat la
invata despre boala restricţiile necesitatea de calmante cunoştin-
autoîngrijire. privitoare la respectării pentru ţă despre
dietă, unor controlul autoîn-
controlul restricţii,cum durerii. grijirea
durerii şi a ar fi: regim la
efortului alimentar domici-
fizic, cât şi la bogat în liu.
limitarea proteine,
activităţii limitarea
sexuale. efortului fizic
la munci grele
în gospodărie
timp de 1 lună
şi interdicţia
raportului
sexual timp de
2 luni.
Tabel nr.5.3.
Gradul de dependenţă al pacientei R.D.
Dependenţă Dependenţă
Nevoia fundamentală Independenţă
minoră majoră
1. Nevoia de a respira şi de a
avea o bună circulaţie X
2. Nevoia de a bea şi a mânca
X
3. Nevoia de a elimina X
4. Nevoia de a se mişca şi a
menţine o bună postură X
5. Nevoia de a dormi şi a se
odihni X
6. Nevoia de a se îmbrăca şi a se
dezbrăca X
7. Nevoia de a menţine
temperatura corpului în limite X
normale
8. Nevoia de a fi curat, îngrijit şi
a-şi proteja tegumentele X

9. Nevoia de a evita pericolele

X
10. Nevoia de a comunica cu
semenii X

62
 11. Nevoia de a acţiona conform
propriilor convingeri şi valori de
a practica religia X

12. Nevoia de a fii preocupat în

vederea realizării X
13. Nevoia de a se recrea X
14. Nevoia de a învăţa şi a
descoperi X
TOTAL 4 6 4

EVALUARE FINALĂ
Pacienta R.D. se externează la data de 19-05, în stare de vindecare.
Clinic s-a stabilit diagnosticul de fibrom uterin cu metroragie. După stabilirea
diagnosticului medical a stabilit tehnica operatorie: histerectomie subtotală cu anexectomie
stângă.
După intervenţia chirurgicală şi tratamentul administrat, pacienta a prezentat o evoluţie
favorabilă spre vindecare. S-a echilibrat hidro-electrolitic şi volemic pacienta.
Se externează la indicaţia medicului cu urmatoarele recomandări:
- igienă locală;
- repaus fizic şi sexual 8 săptămâni;
- reluarea treptată a activitătii, control la 30 zile.

63
 5.2. CAZUL 2

NUMELE: N.
PRENUMELE: I.
VÂRSTA: 60 de ani, sex feminin
NAŢIONALITATE : română
RELIGIA: ortodoxă
OCUPAŢIE : muncitoare
STARE CIVILĂ: divorţată
DATA INTERNĂRII: 30.02.2021
DATA EXTERNĂRII: 07.03.2021
MOTIVELE INTERNĂRII :
- meno-metroragiile de 10 – 12 luni;
- apariţia formaţiunilor tumorale hipogastrice.
DIAGNOSTIC LA INTERNARE: Fibrom uterin cu hemoragie
ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE: neagă.
ANTECEDENTE PERSONALE:
- apendicectomie la 13 ani;
- HTA formă medie;
- ciclu menstrual regulat la 20 de zile, cu durată de 3 – 4 zile, dar cu flux abundent;
- sarcini = 2, naşteri = 1, avorturi = 1.
CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI MUNCĂ: parţial corespunzătoare.
COMPORTARE FAŢĂ DE MEDIU: orientată temporo-spaţial.

ISTORICUL BOLII
Boala a debutat insidios, de circa 5 luni, prin menoragie din ce în ce mai abundentă şi
apariţia unei formaţiuni tumorale hipogastrice.
Se prezintă la secţia Ginecologie pentru diagnostic şi tratament de specialitate.

EXAMEN CLINIC GENERAL

- G = 80 kg; I = 167 cm;
- tegumente şi mucoase: normal colorate;
- ţesut celular subcutanat: normal reprezentat;

64
 - sistemul ganglionar superficial: nu se palpează;
- sistem muscular: normoton, normokinetic;
- sistemul osteo-articular : integru, mobil;
- aparat respirator: torace normal conformat, sonoritate pulmonară;
- aparat cardio-vascular: relaţii normale; P = 70 bătăi/min.; TA = 110/80 mmHg;
- aparat renal: loji renale libere, Giordano negativ.
- S.N.C - echilibrat

EXAMEN LOCAL DE SPECIALITATE

- abdomen suplu, elastic, participă la mişcările respiratorii, nedureros;
- organe genitale externe de multipară;
- la examenul cu valve: vagin cu pereţi supli, col de multipară, pe baza posterioară o
zonă erozivă semilunară, nu pierde sânge în timpul examinării;
- la tuşeu vaginal: vulvă, vagin – suple, elastice; col în butoiaş, orientat spre dreapta,
formaţiune tumorală cât un grapefruit, ce face corp comun cu uterul, contur policiclic,
consistenţă fermă, mobilă, nedureroasă;
- Anexele nu se palpează.

Preoperator: anamneza și examenul ginecologic amănunțit vor determina alegerea optimă a

căii de abord chirurgical. Dimensiunile uterului și mobilitatea sunt foarte importante. Tot
preoperator pacienta va fi informată cu privire la posibilele complicații.
Pregătirea preoperatorie a pacientei presupune determinarea grupului sangvin și Rh (în
vederea unor eventuale transfuzii), pregătire intestinală prin evacuarea
rectosigmei, antibioterapie profilactică (administrată cu o oră înaintea inciziei la
piele), profilaxia pentru trombembolism venos.

INTERVENŢII CHIRURGICALE : 31.02.2021

- se face chiuretaj uterin;
- se practică anestezie i.v. cu Mialgin ½ f., Algocalmin ½ f., Diazepam ½ f. şi anestezie
locală cu Xilină 1 %;
- intervenţie bine suportată;
- în urma diagnosticului de polifibromatoză uterină complicată cu hemoragie, se
practică histerectomie subtotală, cu anexectomie bilaterală.
Am urmărit funcţiile vitale ale pacientei în timpul operaţiei, cât şi postoperator,
deoarece dau date privind apariţia unor complicaţii.

65
 ÎNGRIJIRI POSTOPERATORII
- pacienta a fost ţinută sub observatie restul zilelor, până la externare;
- pacienta prezintă o stare bună;
- pacienta s-a degajat a doua zi postoperator; tot atunci a început alimentaţia per os cu
lichide, supe strecurate, brânză de vaci, carne fiartă;
- a treia zi postoperator am ajutat pacienta să se ridice din pat şi să facă mişcări treptate,
fără să obosească;
- în urma intervenţiei chirurgicale, pacienta prezintă o stare generală bună;
- postoperator se administrează : Glucoză 5%, 2 x 500 ml; Ser fiziologic 2 x 500 ml;
Mialgin 1 fiolă; Diazepam 1 fiolă; Algocalmin 1 fiolă.

CULEGEREA DATELOR PRIVIND CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE

1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie
- pacienta prezintă torace normal conformat, care participă simetric la mişcările
respiratorii;
- frecvenţa respiratorie, datorită stării postnarcotice, este de 18 respiraţii/min.;
- ritmul respirator este regulat;
- amplitudinea respiraţiei este superficială;
- pulsul = 70 pulsaţii/min., TA = 110 / 80 mmHg;
- tegumente integre.

2. Nevoia de a bea şi a mânca

- pacienta are o greutate de 80 kg, la o înălţime de 167 cm, ştie că este supraponderală,
dar nu o deranjează;
- cavitate bucală integră, nu prezintă edentaţie;
- orarul meselor era de 2 mese principale şi 2 gustări;
- după intervenţia chirurgicală prezintă dificultăţi în a se alimenta din cauza stării
postoperatorii, până la reluarea tranzitului intestinal
- setea este prezentă, având un grad uşor de deshidratare, datorită pierderii de sânge;
- în această perioadă, pacienta a avut un regim hidric cu ceai amar;
- în a patra zi, i se administrează sucuri naturale de fructe, zeamă de compot;
- alimentaţia se îmbogăţeşte treptat cu ciorbe sau supe de zarzavat, iar după primul
scaun s-a introdus pâine prăjită, brânză de vaci, iaurt, carne fiartă;

66
 3. Nevoia de a elimina
- eliminarea urinei se face spontan, nedureros, cu o frecvenţă de 5-6 micţiuni pe zi, de
culoare galbenă, cu aspect clar;
- diureza este cuprinsă între 1800 – 1900 ml / 24h;
- pacienta a prezentat metroragie în cantitate de 100 ml, din cauza căreia s-a manifestat
prin sete, pliu cutanat persistent.

4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură

- aparat locomotor integru şi mobil;
- îi permite pacientei o independenţă totală în ceea ce priveşte mişcarea, ca amplitudine
şi mobilitate articulară;
- acum capacitatea de mişcare este redusă şi prezintă oboseală, slăbiciune fizică;
- postoperator, pacienta adoptă o postură de decubit dorsal cu capul întors într-o parte;
îşi schimbă singură poziţia în pat.

5. Nevoia de a dormi şi a se odihni

- înainte de internare, pacienta avea un somn liniştit, adormea uşor, durata somnului era
de 8 ore pe noapte, obişnuia să doarmă şi în timpul zilei 1- 2 ore, după orele de program de la
serviciu;
- cu ocazia internării, durata somnului s-a redus la 4 ore pe noapte, seara adoarme greu,
somnul îi este agitat.

6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca

- pacienta se îmbracă adecvat cerinţelor şi circumstanţelor.

7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale

- pacienta este afebrilă;
- după intervenţia chirurgicală prezintă subfebrilitate, dar după două zile temperatura
revine la limitele fiziologice.

8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a-şi proteja tegumentele şi mucoasele

- pacientei îi place să fie tot timpul curată;
- acum prezintă dificultăţi în a-şi efectua singură igiena, necesitând ajutor;
- tegumentele sunt palide datorită metroragiei îndelungate;

67
 - după actul chirurgical, pacienta prezintă o plagă operatorie în regiunea abdominală;
- pacienta necesită pansament steril timp de 3 zile, schimbat zilnic;

9. Nevoia de a evita pericolele

- pacienta este prudentă, nu îi place să rişte prea mult, ştie să evite pe cât posibil
pericolele;
- este anxioasă, îi este teamă de complicaţii;

10. Nevoia de a comunica

- pacienta are o fire sociabilă;
- îi place să dicute cu celelate paciente.

11. Nevoia de a-şi practica religia

- pacienta este de religie ortodoxă;
- acordă o importanţă deosebită respectării intimităţii şi politeţii;
- se roagă în fiecare seară pentru familie;
- când are timp, merge la biserică.

12. Nevoia de a fi util

- pacienta este mulţumită de realizările sale profesionale.

13. Nevoia de a se recrea

- îi place să se plimbe, să tricoteze, citeşte şi este vizitată de prieteni, colegi şi rude.
14. Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea
- pacienta este interesată să afle cât mai multe despre evoluţia postoperatorie şi despre
ce ar putea şi ce nu ar putea să facă după externare.
În urma studierii datelor, am stabilit nivelul de independenţă – dependenţă cu
remarcarea următoarelor nevoi alterate:
- nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie;
- nevoia de a bea;
- nevoia de a pastra tegumentele integre.

68
 Tabel nr.5.5.
Gradul de dependenţă al pacientei N.I.
Dependenţă Dependenţă
Nevoia fundamentală Independenţă
minoră majoră
1. Nevoia de a respira şi de a
avea o bună circulaţie X
2. Nevoia de a bea şi a mânca
X
3. Nevoia de a elimina X
4. Nevoia de a se mişca şi a
menţine o bună postură X
5. Nevoia de a dormi şi a se
odihni X
6. Nevoia de a se îmbrăca şi a se
dezbrăca X
7. Nevoia de a menţine
temperatura corpului în limite X
normale
8. Nevoia de a fi curat, îngrijit şi
a-şi proteja tegumentele X

9. Nevoia de a evita pericolele

X
10. Nevoia de a comunica cu
semenii X
11. Nevoia de a acţiona conform
propriilor convingeri şi valori de
a practica religia X

12. Nevoia de a fii preocupat în

vederea realizării X
13. Nevoia de a se recrea X
14. Nevoia de a învăţa şi a
descoperi X
TOTAL 5 5 4

EVALUARE FINALĂ
Pacienta N.I. se externează la data de 07-03, în stare de vindecare.

69
 Clinic s-a stabilit diagnosticul de fibrom uterin cu metroragie. După stabilirea
diagnosticului medical a stabilit tehnica operatorie : histerectomie subtotală, cu enexectomie
bilaterală. După intervenţia chirurgicală şi tratamentul administrat pacienta a prezentat o
evoluţie favorabilă spre vindecare. S-a echilibrat hidro-electrolitic şi volemic pacienta.
Se externează la indicaţia medicului cu următoarele recomandări:
- igienă locală;
- repaus fizic şi sexual 8 săptămâni;
- reluarea treptată a activităţii,control la 30 zile.

CAZUL 3

NUMELE: I.
PRENUMELE: A.
VÂRSTA: 47 de ani, sex feminin
NAŢIONALITATE: română
RELIGIA: ortodoxă
OCUPAŢIA: muncitoare
STARE CIVILĂ: căsătorită, mamă a doi copii
DATA INTERNĂRII: 09.02.2021
DATA EXTERNĂRII: 16.02.2021
MOTIVELE INTERNĂRII:
- menoragie de 5 – 6 luni;
- apariţia formaţiunilor tumorale hipogastrice.
DIAGNOSTIC LA INTERNARE: Fibrom uterin cu hemoragie
ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE: neagă.
ANTECEDENTE PERSONALE :
- apendicectomie la 13 ani;
- HTA formă medie;
- menarha la 18 ani;
- ciclu menstrual regulat la 28 de zile, cu durată de 3 – 4 zile, dar cu flux crescut de 5 –
6 luni;
- sarcini = 2, naşteri = 2, avorturi = 0.
CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI MUNCĂ: corespunzătoare.

70
 COMPORTARE FAŢĂ DE MEDIU: orientată temporo-spaţial.

ISTORICUL BOLII
- boala a debutat insidios, de circa 5 luni, prin menoragie din ce în ce mai abundentă şi
apariţia unei formaţiuni tumorale hipogastrice;
- se prezintă la secţia Ginecologie pentru diagnostic şi tratament de specialitate.

EXAMEN CLINIC GENERAL

- G = 78 kg; I = 165 cm;
- tegumente şi mucoase: normal colorate;
- ţesut celular subcutanat: normal reprezentat;
- sistemul ganglionar superficial: nu se palpează;
- sistem muscular: normoton, normokinetic;
- sistemul osteo-articular: integru, mobil;
- aparat respirator: torace normal conformat, sonoritate pulmonară;
- aparat cardio-vascular: relaţii normale; P = 88 bătăi/min.; TA = 120/80 mmHg;
- aparat renal: loji renale libere, Giordano negativ.

EXAMEN LOCAL DE SPECIALITATE

- abdomen suplu, elastic, participă la mişcările respiratorii, nedureros;
- organe genitale externe de multipară;
- la examenul cu valve: vagin cu pereţi supli, col de multipară, pe baza posterioară o
zonă erozivă semilunară, nu pierde sânge în timpul examinării;
- la tuşeu vaginal: vulvă, vagin – suple, elastice; col în butoiaş, orientat spre dreapta,
formaţiune tumorală cât un grapefruit, ce face corp comun cu uterul, contur policiclic,
consistenţă fermă, mobilă, nedureroasă;
- anexele nu se palpează.

Tabelul nr.5.6.
Examene de laborator pentru pacienta I.A.

EXAMENE DE LABORATOR Valori normale

Glucoză 80 mg./dl. 65 – 120mg/dl
Uree 26 mg/dl. 15,0 – 45,0mg/dl

71
 Creatinină 7,5 mg./dl. 6 – 1,3mg/dl
T.G.O. 17 U/L. 15 – 50U/L
T.G.P. 33 U/L. 15 – 65U/L
Fibrinogen 485mg. % 180 – 350 %
APTT 40,1’’ 26 – 36 ’’
Hemoglobină 9,7 g% 11,5 – 17 g%
Hematocrit 31,7 % 35 – 74 %
Leucocite 6300/mm³ 4000-100000/mm³
Ts 2´40˝
Tc 1´33˝
SUMAR DE URINĂ REZULTAT
Acid ascorbic Negativ
Bilirubină Negativ
Corpi cetonici Negativ
Glucoză Negativ
pH 6
Proteine Negativ
Urobilinogen Negativ
Nitriţi Negativ
Densitate urinară 1015
EXAMENUL SECREŢIEI
Negativ
VAGINALE
- Babeş Papanicolau: frotiu de tip II – sunt prezente celule
pavimentoase superficiale, intermediare, rare celule de tip
EXAMEN CITOLOGIC ganglionar;
- flora bacteriană – coci reduşi.

Preoperator: anamneza și examenul ginecologic amănunțit vor determina alegerea optimă a

căii de abord chirurgical. Dimensiunile uterului și mobilitatea sunt foarte importante. Tot
preoperator pacienta va fi informată cu privire la posibilele complicații.
Pregătirea preoperatorie a pacientei presupune determinarea grupului sangvin și Rh (în
vederea unor eventuale transfuzii), pregătire intestinală prin evacuarea
rectosigmei, antibioterapie profilactică (administrată cu o oră înaintea inciziei la
piele), profilaxia pentru trombembolism venos.

INTERVENŢII CHIRURGICALE : 10.02.2021

72
 - în urma diagnosticului de polifibromatoză uterină complicată cu hemoragie, se
practică histerectomie subtotală, cu enexectomie bilaterală;
Am urmărit funcţiile vitale ale pacientei în timpul operaţiei, cât şi postoperator,
deoarece dau date privind apariţia unor complicaţii.

ÎNGRIJIRI POSTOPERATORII
- pacienta a fost ţinută sub observatie restul zilelor, până la externare;
- pacienta prezintă o stare bună;
- pacienta s-a degajat a doua zi postoperator; tot atunci a început alimentaţia per os cu
lichide, supe strecurate, brânză de vaci, carne fiartă;
- a treia zi postoperator am ajutat pacienta să se ridice din pat şi să facă mişcări treptate,
fără să obosească;
- în urma intervenţiei chirurgicale, pacienta prezintă o stare generală bună;
- postoperator se administrează: Glucoză 5%, 2 x 500 ml; Ser fiziologic 2 x 500 ml;
Mialgin 1 fiolă; Diazepam 1 fiolă; Algocalmin 1 fiolă.

CULEGEREA DATELOR PRIVIND CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE

1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie
- pacienta prezintă torace normal conformat, care participă simetric la mişcările
respiratorii;
- frecvenţa respiratorie, datorită stării postnarcotice, este de 23 respiraţii/min.;
- ritmul respirator este regulat;
- amplitudinea respiraţiei este superficială;
- pulsul = 80 pulsaţii/min., T.A. = 120 / 80 mmHg;
- tegumente palide.

2. Nevoia de a bea şi a mânca

- pacienta are o greutate de 78 kg, la o înălţime de 165 cm, ştie că este supraponderală,
dar nu o deranjează;
- cavitate bucală integră, nu prezintă edentaţie;
- orarul meselor era de 3 mese principale şi 2 gustări, de preferinţă paste făinoase,
fripturi de carne de porc, legume, fructe;

73
 - după intervenţia chirurgicală prezintă dificultăţi în a se alimenta din cauza stării
postoperatorii, până la reluarea tranzitului intestinal ( care s-a reluat în a treia zi postoperator);
- setea este prezentă, având un grad uşor de deshidratare, datorită pierderii de sânge;
- după intervenţia chirurgicală, pacienta a fost alimentată parenteral trei zile, prin
perfuzii de Glucoză 5%;
- în această perioadă, pacienta a avut un regim hidric cu ceai amar;
- în a patra zi , i se administrează sucuri naturale de fructe, zeamă de compot în cantităţi
suficiente, fără a depăşi 1000 – 1500 ml/zi;
- alimentaţia se îmbogăţeşte treptat cu ciorbe sau supe de zarzavat, iar după primul
scaun s-a introdus pâine prăjită, brânză de vaci, smântână, iaurt, carne fiartă;
- alimentaţia devine bogată şi vitaminizantă.

3. Nevoia de a elimina
- eliminarea urinei se face spontan, nedureros, cu o frecvenţă de 6 micţiuni pe zi, de
culoare galbenă, cu aspect clar;
- diureza este cuprinsă între 1800 – 1900 ml/24h;
- pacienta a prezentat metroragie în cantitate de 100 ml, din cauza căreia s-a manifestat
prin sete, tegumente şi mucoase uscate, pliu cutanat persistent.

4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură

- aparat locomotor integru şi mobil;
- îi permite pacientei o independenţă totală în ceea ce priveşte mişcarea, ca amplitudine
şi mobilitate articulară;
- acum capacitatea de mişcare este redusă şi prezintă oboseală, slăbiciune fizică;
- postoperator, pacienta adoptă o postură de decubit dorsal cu capul întors într-o parte;
îşi schimbă singură poziţia în pat.

5. Nevoia de a dormi şi a se odihni

- înainte de internare, pacienta avea un somn liniştit, adormea uşor, durata somnului era
de 7 – 8 ore pe noapte, obişnuia să doarmă şi în timpul zilei 1- 2 ore, după orele de program
de la serviciu;
- cu ocazia internării, durata somnului s-a redus la 4 ore pe noapte, seara adoarme greu,
somnul îi este agitat şi se gândeşte mereu la consecinţele actului operator.

74
 6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca
- pacienta se îmbracă adecvat cerinţelor şi circumstanţelor;
- acum necesită ajutor, deoarece este slăbită după pierderile de sânge prin metroragie şi
actul operator.

7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale

- pacienta este afebrilă;
- după intervenţia chirurgicală prezintă subfebrilitate, dar după două zile temperatura
revine la limitele fiziologice.

8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a-şi proteja tegumentele şi mucoasele

- pacientei îi place să fie tot timpul curată;
- acum prezintă dificultăţi în a-şi efectua singură igiena, necesitând ajutor;
- tegumentele sunt palide datorită metroragiei îndelungate;
- după actul chirurgical, pacienta prezintă o plagă operatorie în regiunea abdominală;
- pacienta necesită pansament steril timp de 3 zile, schimbat zilnic;
- în primele două zile postoperator, necesită toaleta organelor genitale externe la pat;
- a treia zi, pacienta este capabilă să-şi realizeze singură îngrijirile igienice;
- în fosa iliacă dreaptă prezintă un tub de dren adaptat la o pungă colectoare.

9. Nevoia de a evita pericolele

- pacienta este prudentă, nu îi place să rişte prea mult, ştie să evite pe cât posibil
pericolele;
- este anxioasă, îi este teamă de complicaţii şi neoplasm.

10. Nevoia de a comunica

- pacienta are o fire sociabilă;
- îi place să dicute cu celelate paciente din salon;
- întreţine bune relaţii cu soţul;
- şi-a exprimat sentimentele în legătură cu problema sa.

11. Nevoia de a-şi practica religia

- pacienta este de religie ortodoxă;

75
 - acordă o importanţă deosebită respectării intimităţii şi politeţii;
- se roagă în fiecare seară pentru familie;
- când are timp, merge la biserică.

12. Nevoia de a fi util

- pacienta este mulţumită de realizările sale, atât profesionale, cât şi familiale;
- doreşte să se însănătoşească repede, pentru a se ocupa de îngrijirea soţului şi a
copiilor;

13. Nevoia de a se recrea

- îi place să se plimbe, să tricoteze, citeşte şi este vizitată de prieteni, colegi şi rude.

14. Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea

- pacienta este interesată să afle cât mai multe despre evoluţia postoperatorie şi despre
ce ar putea şi ce nu ar putea să facă după externare.

În urma studierii datelor, am stabilit nivelul de independenţă – dependenţă cu

remarcarea următoarelor nevoi alterate:
- nevoia de a se misca si a avea o buna postura;
- nevoia de a evita pericolele;
- nevoia de a bea;
- nevoia de a fi curat şi de a păstra tegumentele integre.

Tabelul nr.5.7.
Planul de îngrijire al pacientei I.A.
Nevoia Diagnostic Sursa de Obiective Interventii Interventii Evaluare
Nursing Dificultate Autonome Delegate
De a se Durere Dificultate Pacienta va I-am asigurat Am adm. Peste 1h
mişca si postoperatorie în a se avea durerile pacientei o pacientei pacienta
a avea o manifestată mişca ameliorate poziţie bună, în Algocalmin nu mai
bună prin facies peste 1h. care nu va mai 1f. de 2ml, prezintă
postură palid, Pacienta nu prezenta durere i.m. 1-0-1. dureri la
diaforeză, stare va mai La indicaţia nivelul
generală prezenta med. am plăgii.
alterată dureri peste 2 adm. şi În 24h
zile Fortral 1f. durerea a
76
 i.m. cedat în
intensitate.
După 2
zile
pacienta
nu mai
prezintă
durere.
De a Risc de Sursa de Pacienta nu Am explicat Am făcut După
evita apariţie a ordin va prezenta pacientei cât toaleta plăgii operaţie
pericole- complicaţiilor psihic: complicaţii la este de cu tinc. de pacient va
le la nivelul anxietatea nivelul plăgii importantă iod şi benzină prezenta
plăgii păstrarea iodată, de tegumente
operatorii tegumentelor 2ori/zi, după integre şi
curate la nivelul care am curate,
plăgii. pansat-o cu fără să
Cât timp pansament apară
pacienta a fost uscat complica-
în narcoză, am protecor. ţii.
menţinut o După 4 zile,
igienă riguroasă am scos tubul
la nivelul plăgii de dren şi am
şi în jurul ei. izolat bine
plaga.
Am ajutat
medicul să
scoată firele.
De a fi Deshidratare Alterare Pacienta va Am făcut La indicaţia După 12h
curat si (alterarea stării mucoasei avea bilanţul lichi medicului am pacienta
îngrijit generale prin bucale. tegumente şi delor intrate si montat este
deshidratare) şi mucoase eliminate. perfuzie cu hidratată
perturbarea curate. În Glucoză 5%, corespun-
echilibrului decurs 1500 ml, 60 zător; va
hidro- de 6h. pic./min. avea te
electrolitic pacienta va fi gumentele
echilibrată şi
hidroelectroli mucoasele
tic. curate.
De a bea Alimentaţie Fizic: La 4 zile de La ieşirea din Până la După 2h
şi a inadecvată prin durerea la operaţie, narcoză am iesirea din pacienta
mânca deficit, datorită Psihologic: pacienta se supravegheat anestezie i- nu mai are
intervenţiei anxietatea va putea vărsăturile, am am umezit vărsături.
chirurgicale, alimenta şi obs. aspectul, buzele cu După 24h
manifestată hidrata mirosul şi ceai amar, s-a
prin greaţă şi normal cantitatea. apoi hidratat şi
vărsături, Am aşezat am hidratat-o alimentat
datorită pacienta cu conform normal,
anesteziei capul într-o indicaţiilor fără să
parte, fără pernă medicului, iar prezinte
pentru a după 3 zile semne de
împiedica pacienta a deshidra-
77
 aspirarea reluat treptat tare.
vărsăturilor. alimentaţia
diversificată.

Tabel nr.5.8.
Gradul de dependenţă al pacientei I.A.
Dependenţă Dependenţă
Nevoia fundamentală Independenţă
minoră majoră
1. Nevoia de a respira şi de a
avea o bună circulaţie X
2. Nevoia de a bea şi a mânca
X
3. Nevoia de a elimina X
4. Nevoia de a se mişca şi a
menţine o bună postură X
5. Nevoia de a dormi şi a se
odihni X
6. Nevoia de a se îmbrăca şi a se
dezbrăca X
7. Nevoia de a menţine
temperatura corpului în limite X
normale
8. Nevoia de a fi curat, îngrijit şi
a-şi proteja tegumentele X

9. Nevoia de a evita pericolele

X
10. Nevoia de a comunica cu
semenii X
11. Nevoia de a acţiona conform
propriilor convingeri şi valori de
a practica religia X

12. Nevoia de a fii preocupat în

vederea realizării X
13. Nevoia de a se recrea X
14. Nevoia de a învăţa şi a
descoperi X
TOTAL 6 5 3
78
 EVALUARE FINALĂ
Pacienta I.A. se externează la data de 16.02.2021 în stare vindecată. Clinic s-a stabilit
diagnosticul de fibrom uterin cu metroragie, anemie secundară.
După stabilirea diagnosticului medical s-a stabilit tehnica operatorie:
- histerectomie subtotală, cu enexectomie bilaterală. După intervenţia chirurgicală şi
tratamentul administrat, pacienta a prezentat o evoluţie favorabilă spre vindecare. S-a
echilibrat hidro-electrolitic şi volemic pacienta.
Se externează la indicaţia medicului cu urmatoarele recomandări:
- igienă locală;
- repaus fizic;
- reluarea treptată a activităţii, control la 30 zile.

CONCLUZII

În urma elaborării lucrării de faţă, reiese că fibromul uterin este o boală ce pune
probleme majore organismului uman, de aceea, în activitatea noastră, noi, asistentele
medicale, trebuie să dăm dovadă de o conduită corectă în îngrijirea şi educaţia bolnavelor.
Astfel, responsabilităţile esenţiale ale asistenţei medicale sunt de a promova, păstra
sănătatea şi înlăturarea suferinţei.
1. În ultimii ani s-a observat o creştere accentuată a fibromului uterin la femeile cu
vârsta cuprinsă între 40-50 ani, deoarece se produce un dezechilibru hormonal. Una din cauze
este cantitatea crescută de estrogen din timpul sarcinii, ce poate favoriza apariţia unei mese
celulare ce se poate dezvolta la nivelul uterului numită fibrom uterin.
Odată cu înaintarea în vârstă (peste 50 ani) aceasta se micşorează pentru că se instalează
menopauza.
2. În perioada 01.06.2012 – 31.05.2021 cele mai multe femei au descoperit întâmplător,
la un examen ecografic că suferă de fibrom uterin, deoarece nu prezentau simptome specifice.
3. Boala este predominantă la femeile ce provin din mediul urban (60%) pentru că
acestea folosesc într-un procent mai mare produse ce pot determina apariţia fibromului

79
(pilule, foiţe chinezeşti, anticoncepţionale). Consumul crescut al acestor hormoni poate
determina creşterea unor tumori benigne. Femeile din mediul rural sunt mai puţin
familiarizate cu aceste produse şi de aceea numărul celor care sunt diagnosticate cu fibrom
uterin este mai mic (40%).
4. Infecţia este una dintre cauzele apariţiei fibromului uterin, iar femeile ce lucrează în
diverse domenii de activitate pot fi mai uşor infectate (53%), decât cele ce lucrează într-un
mediu mai puţin poluat (agricultură).
5. Simptomatologia se pate dezvolta încet, în câţiva ani sau rapid în câteva luni.
Majoritatea pacientelor cu fibrom uterin prezintă simptome uşoare sau sunt asimptomatice şi
nu vor avea nevoie niciodată de tratament. Dintre simptomele cele mai frecvente sunt
sângerările menstruale anormale (65%), urmate de dureri: la presiune, la contact sexual.
Problemele urinare precum, micţiuni frecvente, dureroase, incontinenţă urinară sunt în procent
de 9%.
6. Cele 3 paciente care au fost menţionate în partea practică a lucrării mele au avut
aceleaşi motive de internare, şi anume meno-metroragii, au făcut parte din cele 3 categorii de
vârstă ce au fost prezentate în statistică şi au lucrat atât în domeniul intelectual, cât şi în
agricultură.
7. În cazul fibromului uterin evoluţia este favorabilă, pacientele fiind externate în stare
de vindecare şi ci indicaţia de a reveni la control în 30 zile.

BIBLIOGRAFIE

1. BONGERS MY, MOL BWJ, BROLMANN HAM, Current treatment of dysfunctional

uterine bleeding, Editura Maturitas, 2004;
2. C. Ionescu, Elemente de laparoscopie în patologia ginecologică benignă, Editura Naţional,
Bucureşti, 2009;
3. C. Rădulescu, Ginecologie, Vol. II, Editura Medicală, Bucureşti, 2003;
4. E. Proca, Tratat de patologie chirurgicală, Vol. VII, Editura Medicală, Bucureşti, 2001;
5. EDWARDS RD, MOSS JG, LUMSDEN MA, et al: Committee of the randomized trial of
embolization versus surgical treatment for fibroids. Uterine-artery embolization versus
surgery for symptomatic uterine fibroids. N Engl J Med, 2007;
6. F. Grigorescu Sido, Anatomia Omului. Îndrumător de lucrări practice, Editura Naţional,
Bucureşti, 2010;

80
7. F. Hălălău, C. Ardeleanu, Anatomie patologică. Vol. I - Partea generală, Editura Medicală,
Bucureşti, 2002;
8. G. Baltă, Tehnici generale de îngrijirea bolnavilor, Vol. I, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2002;
9. I. Negruț şi O. Rusu, Obstetrică – Ginecologie, Vol. I și vol II, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2003;
10. L. Titircă, Ghid de nursing, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2004;
11. N. Crișan și Dr. D. Nanu, Obstetrică – Ginecologie, Editura Științifică și Tehnică,
București, 2002;
12. N. Gheorghiu, I. Lemnete și I. Radulescu, Obstetrică – Ginecologie, Editura Medicală,
București, 2002;
13. P. Vârtej și I. Vârtej, Ginecologie endocrinologică, Editura ALL, București, 2003;
14. V. Ancăr şi C. Ionescu, Ginecologie, Editura Naţional, Bucureşti, 2008;
15. V. Henderson, Principii fundamentale ale îngrijirii bolnavului, Vol. I, Editura Consiliul
internaţional al asistenţilor Medicali, Bucureşti, 1995;
16. V. I. Surcel în colaborare cu O. Rotaru şi S. Toader, Fibromul uterin, Editura Dacia, Cluj,
1990;
17. V. Nițescu, Obstetrică și Ginecologie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2002;
18. V. Papilian, Anatomia Omului, Vol. II, Editura ALL, București, 2006;
19. V. Papilian, revizuită de Prof. Dr. Univ. I. Albu, Anatomia omului, Vol. III, Editura ALL,
București, 2010;
20. W. W. Beck Jr., Obstetrică şi ginecologie, Editura Amaltea, Bucureşti, 1998;
21. *** www.ginecologia.ro.

81