ELECTROCARDIOGRAFIE

Generalitati
ECG este o forma de studiu a activitatii inimii.
1887 Waller Demonstratiile pe om a
fortelor electrometrice care insotesc bataile
inimii
1924 Einthoven Premiul Nobel
1920 Wilson descrie derivatiile unipolare
1942 Goldberger descrie derivatiile
unipolare de tip augmentat
 GENERALITATI. DEFINITIA
ELECTROCARDIOGRAFIEI

Electrocardiograma (ECG) reprezinta

inregistrarea grafica pe proiectiile axelor de
derivatie a proiectiei vectorilor activitatii
electrice a inimii.
Potentialele electrice sunt produse in inima ca
suma a potentialelor generate de
cardiomiocite in timpul depolarizarii si
repolarizarii.
La nivel celular:
Depolarizarea = modificarea potentialului
transmembranar, determinata de deplasarea
sarcinilor electrice (electroni sau ioni).
Repolarizarea = refacerea potentialului
transmembranar de repaus, indusa de
deplasarea sarcinilor electrice in sens opus,
care compenseaza depolarizarea.
 Propagarea
depolarizarii si
repolarizarii
implica
participarea
jonctiunilor
comunicante.
 Teoria dipolului
In sistemele biologice fluxul de curent are loc
prin conductori care sunt constituiti din solutii
electrolitice cu conductibilitate diferita in
functie de tesut.
Daca intr-un mediu conductor se plaseaza un
dipol, in jur se genereaza un camp electric
caracterizat prin prezenta unor linii de forta.
Zone activate zone neactivate dipoli.
Teoria dipolului
 Teoria dipolului
Sensul de depolarizare
Dipol de depolarizare - +
Curent
Sensul de repolarizare
Dipol de repolarizare + -
Curent
Sensul depolarizarii
 Dipolul cardiac
Depolarizarea si repolarizarea se
propaga sub forma unor unde
prin muschiul cardiac.
Generatorul cardiac poate fi
privit ca un dipol - doua sarcini
electrice egale si de semn
contrar (+ si -), separate de o
distanta mica.
Daca dipolul este plasat ntr-un
volum omogen se genereaza
doua cmpuri electrice sferice
(unul pozitiv si altul negativ).
Dipolul cardiac
Liniile de propagare ale
cmpului electric sunt
distribuite simetric n raport cu
o linie perpendiculara, care
traverseaza dipolul prin centru.
Deoarece corpul este un bun
conducator de electricitate,
cmpurile electrice se propaga
pna la suprafata pielii.
Planul perpendicular pe dipol
are potential 0 (punctul de
nul).
 Vectorul rezultant
In orice moment, suma Vectorul rezultant = vectorul
acestor curenti electrici mediu prin inima partial
depolarizata
vectorul rezultant
- are o anumita directie,
sens si marime poate
produce o deflexiune pe
traseul ECG.
- att directia ct si
marimea vectorului
cardiac se modifica n
timpul unui ciclu cardiac.
 Teoria vectoriala
Are la baza principiul de reprezentare grafica a
dipolilor sub forma unor vectori.
Vectorul este caracterizat prin: punct de
origine, sens, directie, marime.
Vectorii pot fi instantanei (dipol instantaneu) si
rezultanti.
Marimea proiectiei depinde de unghiul pe
care-l face vectorul cu axa de referinta.
 Teoria vectoriala

Teoria vectoriala
Teoria vectoriala
 Tipuri de inregistrari EKG
Electrodul = un conductor utilizat pentru a stabili
contactul electric cu partea nemetalica a circuitului.
Potentialul electric al dipolului se masoara cu electrozi
plasati n diferite zone ale corpului, n mod uzual pe
piele.
Traseul ECG este influentat de:
polaritatea dipolului,

distanta de la electrod la dipol,

intensitatea cmpului electric.

 Inregistrarea ECG
Tipurile de nregistrare dupa plasarea
electrozilor:

bipolara : ambii electrozi plasati n cmpul

electric al inimii;

unipolara : un electrod este plasat n cmpul

electric, iar celalalt n planul de potential 0.
 Inregistrarea ECG
Derivatia ECG = raportul spatial ntre doua
puncte n care se plaseaza electrozii, n cmpul
electric al inimii.
Componentele derivatiei:
2 puncte de plasare a electrozilor (plasate pe
corpul uman; inregistreaza diferenta de
potential)
axul derivatiei (linia imaginara care uneste cei
doi electrozi)
sensul derivatiei
 Inregistrarea ECG
Exista mai multe tipuri de derivatii:
Care exploreaza inima in plan frontal:
derivatii standard (bipolare)

derivatii unipolare ale membrelor

Care exploreaza inima in plan orizontal:

derivatii precordiale
 Inregistrarea ECG
Derivatiile bipolare ale membrelor (standard)
(I, II si III) au fost introduse n practica de
catre Einthoven. Ele formeaza un triunghi
echilateral, cu inima localizata n centru.
Derivatiile unipolare ale membrelor (aVR, aVL,
aVF) au fost introduse de Wilson.
Derivatiile precordiale (V1-V6) sunt derivatii
unipolare, la care electrodul explorator
(pozitiv) este plasat pe torace, n apropierea
cordului.
 Planul explorat prin plasarea
electrozilor
Prin pozitiile electrozilor fiecare derivatie ECG
vede semnalul ECG din unghiuri diferite:
Derivatiile membrelor culeg activitatea
electrica n planul frontal
Derivatiile precordiale culeg activitatea
electrica n planul transversal/orizontal
Circuitul este nchis prin dispozitive
specializate - electrocardiografe, care
nregistreaza semnalele, de obicei pe hrtie.
 Directia si marimea vectorului
rezultant
Un curent electric orientat
spre electrodul pozitiv n
culegerea bipolara induce o
deflexiune pozitiva pe traseul
ECG.
Daca numarul de celule
miocardice depolarizate n
aceasta directie creste
intensitatea curentului va
creste.
Cu ct intensitatea curentului
este mai mare si
deflexiunea ECG va fi mai
mare.
Directia si marimea vectorului
rezultant
Un curent electric care se
ndeparteaza de electrodul pozitiv
n culegerea bipolara induce o
deflexiune negativa pe traseul
ECG.
Daca numarul de celule
miocardice depolarizate (dipoli) n
aceasta directie creste, atunci
intensitate curentului va creste.
Cu cat intensitatea curentului este
mai mare, cu att deflexiunea va
fi mai negativa.
 Relatia
derivatie vector rezultant
Daca unda de depolarizare
are acelasi sens cu axul
derivatiei ECG si:
a)este paralela cu acesta
deflexiune pozitiva maxima
pe traseul ECG;

b)are o directie oblica n

raport cu acesta
deflexiune pozitiva mai
redusa pe traseul ECG.
 Relatia
derivatie vector rezultant
Daca unda de depolarizare este de
sens opus cu axul derivatiei si:
este paralela cu acesta
deflexiune negativa maxima pe
traseul ECG;

are o directie oblica n raport cu

acesta deflexiune negativa mai
redusa

Daca unda de depolarizare este

perpendiculara pe axul derivatiei
nu se nregistreaza nici o
deflexiune (suma undelor= 0).
Relatia dintre vectorul cardiac
si derivatia ECG
 Derivatiile membrelor
Derivatiile bipolare ale membrelor (standard)
nregistreaza activitatea electrica a inimii n plan frontal.
Termenul bipolar nseamna ca ECG este nregistrat
ntre doi electrozi exploratori (+ si -) plasati pe
membre: bratul drept (R) bratul stng (L) si piciorul
stng(F).
Cele trei derivatii bipolare nregistreaza diferentele de
potential ntre:
DI -bratul drept (R -) si bratul stng (L +);
DII- bratul drept (R -) si piciorul stng (F +);
DIII- bratul stng (L -) si piciorul stng (F+).
Derivatiile standard
Derivatiile bipolare ale
membrelor
 Derivatiile membrelor
Derivatiile unipolare ale membrelor
nregistreaza activitatea electrica a inimii n plan frontal.
Sunt unipolare deoarece folosesc un singur electrod
explorator (pozitiv), plasat pe un membru, conectat cu
centrul inimii, considerat ca punct de referinta (potential
nul).
Punctul de referina rezulta prin conectarea celorlalti doi
electrozi ntre ei.
Derivatia unipolara nregistreaza potenialul membrului
respectiv si este amplificata (a):
-aVR-electrodul explorator este plasat pe bratul drept;
-aVL-electrodul explorator este plasat pe bratul stng;
-aVF-electrodul explorator este plasat pe piciorul stng.
Derivatiile unipolare ale
membrelor
Derivatiile unipolare ale
membrelor
Derivatiile unipolare ale
membrelor
Derivatiile membrelor
triunghiul Einthowen
Derivatiile membrelor
triunghiul Einthowen
 Derivatiile precordiale
Punctul de referina rezulta prin conectarea celorlalti doi
electrozi ntre ei.
nregistreaza activitatea electrica a inimii n plan
transversal. Sunt derivatii unipolare, cu electrodul pozitiv
situat pe torace (V1-V6) si electrodul de referinta format
din cele trei derivatii ale membrelor unite.
Electrodul explorator este pozitionat dupa cum urmeaz:

-V1-spatiul IV intercostal drept parasternal;

-V2-spatiul IV intercostal stng parasternal;
-V3-la jumtatea distantei dintre V2 si V4;
-V4-spatiul V intercostal stng, pe linia medioclaviculara
(apex);
-V5-spatiul V intercostal stng, pe linia axilara anterioara;
-V6-spatiul V intercostal pe linia axilara mijlocie.
Derivatiile precordiale
 Componentele unei ECG

Reprezentarea ECG a fiecarui ciclu cardiac conine:

-unde: P, Q, R, S, T i U (deflexiuni pozitive sau negative).
-segmente: portiunile cuprinse ntre doua unde succesive.
-intervale: includ segmente si unde. Traseul ECG este nregistrat n
conditii standard, cu:
- amplitudinea: 1mm=0.1 mV
- durata1mm=0.04 s.
Unda P
Unda P
Complexul QRS
Complexul QRS
Complexul QRS
Complexul QRS semnificatia
undelor
Aspectul complexului QRS in
derivatiile membrelor
Aspectul complexului QRS in
derivatiile membrelor
Aspectul complexului QRS in
derivatiile membrelor
Aspectul complexului QRS in
derivatiile precordiale
Unda T
Unda U
Segmentul PQ, ST. Punctul J
Intervalele ECG
Intervalele ECG
 Interpretarea traseului ECG

1. Stabilirea ritmului cardiac

2. Stabilirea FC
3. Stabilirea axului electric
4. Analiza morfologica si cronologica a
traseului ECG
Interpretarea traseului ECG
 Axa electrica a inimii
Axa electrica a inimii = marimea, directia si
sensul potentialelor electice medii generate in
cursul activitatii cardiace.

Axa electrica momentana (instantanee):

dipolul-vector care insumeaza numerosii dipoli
prezenti intr-un anumit moment al
depolarizarii sau repolarizarii.
 Axa electrica a inimii
Axa electrica este determinata in functie de
amplitudinea si durata fortelor electrice cardiace,
cat si de orientarea spatiala a acestor forte.
Pe traseele electrocardiografice:
- amplitudinea si durata fortelor electrice sunt
exprimate prin suprafata diferitelor deflexiuni;
- orientarea fortelor electrice sunt exprimate prin
sensul pozitiv sau negativ al deflexiunilor in
diferitele derivatii.
 Axa electrica a inimii
In mod conventional:
- Axa electrica se noteaza QRS; vectorul este
orientat la stanga , in jos si putin posterior;

- Pozitia axei electrice este apreciata in plan

frontal vectorul in plan frontal al suprafetei
QRS.
 Determinarea axei electrice
Se face prin calcul, luand ca element de referinta
valoarea algebrica a suprafetei deflexiunilor
electrocardiografice in derivatiile membrelor.
Deflexiunile complexului QRS mai pot fi calculate si
prin citirea numarului de patrate mici de pe hartia
electrocardiografica, incluse de fiecare deflexiune.
Pentru determinarea axei electrice in plan frontal
se poate folosi ca sistem de referinta triunghiul
echilateral Einthowen (sistemul triaxial) si sistemul
hexaxial.
 Metoda triaxiala de
determinare a axei electrice
 Metoda hexaxiala de
determinare a axei electrice
Interpretarea traseului ECG
Interpretarea traseului ECG
 Utilitatea ECG

Determinarea FC;
Evaluarea functiei de conducere cardiaca;
Determinarea axei electrice a inimii;
Determinarea:
Aritmiilor cardiace;
tulburarilor de conducere;
leziunilor peretelui cardiac;
NU aduce informaii aspra functiei de pompa
a inimii.
Exemplu de inregistrare ECG
 Vectocardiograma
Vectocardiografia = inregistrarea spatiala sau
tridimensionala a campului electric generat de
fortele electrice succesive.
Consideram ca toti vectorii momentani isi au
originea intr-un punct unic si fix al inimii si se
alege un numar arbitrar de momente,
depolarizarea ventriculara poate fi
reprezentata printr-o serie secventiala de
vectori momentani care-si au originea in acest
punct.
 Vectocardiograma

Linia care uneste varful acestor vectori

delimiteaza o bucla care se numeste bucla
vectocardiografica QRS reprezinta
desfasurarea unui numar infinit de dipoli
vectori momentani generati in cursul
depolarizarii ventriculare.
Similar: buclele vectocardiografice T si P.
Vectocardiograma
Vectocardiograma
Vectocardiograma
 Inregistrarea
vectocardiogramei
Se inregistreaza direct cu ajutorul unui
osciloscop cu raze catodice.
Variatiile campului electric cardiac
transmise la aparat imprima deplasari
corespunzatoare ale fasciculului de
electroni, incat punctul luminos inscrie pe
ecranul fluorescent o succesiune de puncte
care reprezinta proiectiile vectorilor
momentani succesivi.
 Inregistrarea
vectocardiogramei

Totalitatea acestor puncte luminoase

inscrie o succesiune de bucle
vectocardiografice (P, QRS si T), care,
de regula, incep si se sfarsesc la
punctul de intersectie al celor doua axe
(punctul zero).
 Sisteme de referinta utilizate
in vectocardiografie
Pentru obtinerea buclelor
electrocardiografice sunt necesare trei
derivatii bipolare care se cupleaza succesiv
doua cate doua.
Alegerea celor trei derivatii nu este
standardizata, utilizandu-se diferite diferite
sisteme de referinta si de plasare a
electrozilor pe suprafata corpului.
 Sisteme de referinta utilizate
in vectocardiografie
Se utilizeaza sistemele de referinta
ortogonale.

Inregistreaza vectocardiograma in plan

frontal, orizontal sau sagital, utilizand
trei conduceri bipolare, cuplate doua
cate doua, fiecare pereche delimitand
un anumit plan.
Sisteme de referinta utilizate
in vectocardiografie
 Sisteme de referinta utilizate
in vectocardiografie
Punctele de aplicare a electrozilor a
electrozilor nu sunt alese dupa criterii
anatomice ci dupa criterii electrice.

Se folosesc 7 electrozi, dintre care 5 (A, C,

E, I, M) sunt aplicati in jurul toracelui, la
nivelul spatiului V i.v., iar ceilalti doi (H, E),
in alte zone ale corpului.
 Sisteme de referinta utilizate
in vectocardiografie
A = pe linia axilara mijlocie stanga
I = pe linia axilara mijlocie drapta
F = pe linia medio-sternala
C = la un unghi de 45 intre E si A
M = pe linia medio-vertebrala
H = la ceafa, 1 cm la dreapta liniei
mediane
F = pe gamba stanga
Sisteme de referinta utilizate
in vectocardiografie
 Sisteme de referinta utilizate
in vectocardiografie
Cele trei conduceri bipolare (conduceri ortogonale
Frank) sunt realizate astfel:
- Conducerea transversala X: A si E conectati in
paralel (pol stang + al derivatiei) si I (pol al
derivatiei);
- Conducerea verticala Y: E si F in paralel (pol
inferior al derivatiei) si H (pol superior al
derivatiei);
- Conducerea antero-posterioara Z: C, E, I conectati
in paralel (pol al derivatiei) si A si M conectati
tot in paralel (pol posterior + al derivatiei).
 Sisteme de referinta utilizate
in vectocardiografie
Buclele vectocardiografice se obtin prin
conectarea la sistemul de inregistrare a celor
trei conduceri bipolare luate doua cate doua:
Bucla in plan frontal: conducerea transversala
(X) + conducerea verticala (Y);

Bucla in plan sagital: conducerea verticala (Y) +

conducerea antero-posterioara (Z);

Bucla in plan orizontal: conducerea transversala

(X) + conducerea antero-posterioara (Z).
 Bucla QRS

Prezinta un aspect elipsoidal;

Are trei portiuni:
- Portiunea initiala = depolarizare septala
- Portiune mijlocie = depolarizarea varfului
inimii, a zonelor paraseptale, a peretelui
liber a VS
- Portiune terminala = depolarizarea
postero-bazala a miocardului ventricular
 Bucla QRS
In plan frontal:
- Este situata intre + 15 si + 70;
- Se inscrie in sens orar;
- Orientarea buclei este in jos si la stanga
(uneori poate avea o deflexiune
orientata in sus si la dreapta);
- Are aspectul cifrei 8.
 Bucla QRS
In plan sagital (privit din partea dreapta a
corpului):
- Se inscrie in sens orar;
- Orientare: de sus in jos si din fata in spate;
- Se delimiteaza 3 portiuni:
- Initiala: in jos si anterior;
- Mijlocie: in jos si posterior
- Finala: in sus si anterior
 Bucla QRS
In plan orizontal:
Se inscrie in sens anterior
Orientare: la stanga si usor posterior;
Portiuni:
- initiala: anterior si la dreapta;
- mijlocie: posterior si la stanga;
- finala: posterior si la dreapta.
Bucla QRS
 Bucla T

Prezinta un aspect elipsoidal;

Are un sens antiorar in cele 3 proiectii;
Este situata in interiorul buclei QRS si
este paralela cu aceasta;
Raportul lungime/latime a buclei T <
2,66 = patologic.
 Bucla P
Este orientata de sus in jos, de la dreapta
la stanga si din fata in spate;

In inspir se alungeste si se verticalizeaza;

Prezinta un sens de inscriere antiorar in

toate cele trei proiectii.
Constructia EKG pornind de la
vectocardiograma
Undele EKG sunt expresia proiectiei
buclelor vectocardiografice, intr-un
anumit plan, pe axul derivatiei.

ECG poate fi reconstruita prin

suprapunerea vectocardiogramei cu un
anumit sistem de referinta.
 Constructia EKG pornind de la
vectocardiograma
Intr-un sistem de referinta tri- sau hexaxial
situat in plan frontal (DS si DUM) sau in plan
orizontal (derivatii precordiale), proiectia unui
numar de vectori momentani pe oricare din
aceste derivatii corespunde deflexiunilor de pe
EKG.
Polaritatea si amplitudinea deflexiunilor depind
de sensul si marimea proiectiei vectorilor
momentani pe axul derivatiei respective.
Constructia EKG pornind de la
vectocardiograma
Constructia EKG pornind de la
vectocardiograma
 Constructia vectocardiogramei
pornind de la EKG
Inscrierea EKG in cele trei derivatii standard;
Se repereaza puncte sincrone pe QRS din DI, DII,
DIII.
Din fiecare punct se traseaza perpendiculara pe
axul derivatiei; perpendiculare trasate se
intersecteaza; punctele de intersectie
reprezentand varfurile vectorilor momentani
succesivi.
Prin unirea acestor puncte rezulta
vectocardiograma in plan frontal.
Constructia vectocardiogramei
pornind de la EKG
 Constructia vectocardiogramei
pornind de la EKG

Constructia buclei vectocardiografice poate fi

realizata si in plan orizontal, prin reperarea
unui numar de puncte sincrone in derivatiile
V1 si V6.

Similar, se poate construi vectocardiograma cu

ajutorul conducerilor bipolare ortogonale.
Constructia vectocardiogramei
pornind de la EKG
 Valoarea vectocardiogramei in
raport cu EKG
Avantajele vectocardiografiei fata de EKG:
- Delimitarea HVS sau HVD si identificarea lor
in prezenta tulburarilor de conducere
intraventriculare;

- Precizarea unor tipuri de infarct miocardic si

identificarea lor chiar in absenta undei Q;

- Precizarea diagnosticului de infarct miocardic

in prezenta blocurilor de ram stang.
 Extrasistolele atriale
Au originea in oricare zona a miocardului atrial
(focar ectopic), dar inafara nodulului sino-atrial.
Se modifica secventa procesului de activare
atriala, unda P ectopica (notata cu P) este
precoce si cu morfologie diferita.
Intervalul P-R al extrasistolei atriale este mai
lung.
Complexul QRS este identic cu cel al bataii
sinusale de baza.
Extrasistolele atriale
 Extrasistolele ventriculare
Au originea in diverse zone a miocardului
ventricular (focare ectopice).
Morfologia QRS anormala si durata > 0,12 sec.
Apar si modificari in secventa repolarizarii
ventriculare.
Sunt insotite de repausul postextrasistolic.
Tendinta la sistematizare: bigeminism,
trigeminism, cvadrigeminism.
Extrasistolele atriale
 Blocuri atrio-ventriculare

Sunt tulburari de conducere AV;

Se caracterizeaza prin alungirea anormala a
intervalului PR sau prin absenta conducerii la
ventricule a unui sau mai multor stimuli atriali;
Unda P poate fi urmata de complexul QRS sau
acesta poate lipsi in functie de tipul de bloc
AV).
Blocuri atrio-ventriculare
Blocuri atrio-ventriculare
Blocuri atrio-ventriculare
 Tulburari de conducere
intraventriculare
Sunt consecinta blocarii
complete sau partiale a
excitatiei la nivelul unuia
sau a mai multor ramuri
sau fascicule ale
sistemului de conducere
specializat
intraventricular.
Tulburari de conducere
intraventriculare