PLAMANII

Plamanul este un organ pereche, localizat in cavitatea toracia, de o parte si de alta

a inimii. Plamanii permit intrarea aerului in interiorul corpului in vederea asigurarii
schimburilor de gaze cu sistemul circulator.

Plamanii sunt principalele organe implicate in respiratie. Acestia au forma unei

jumatati de con si sunt acoperiti cu pleura viscerala. Culoarea plamanilor este
variabila cu varsta si in functie de anumiti factori (fumat, poluare s.a.): la fat culoarea
lor este rosie-bruna, la copil gri-roz, la adult cenusiu.
Plamanii cantaresc aproximativ 700 g fiecare, cel drept fiind putin mai greu decat cel
stang.
Capacitatea totala a plamanilor este de aproximativ 5.000 cmc de aer. Consistenta
acestora este elastica iarfata lor externa este convexa si vine in contact cu coastele
pe cand fata interna este plana si vine in contact cu organele din mediastin.
Fata externa este brazdata de santuri adanci numite scizuri, care compartimenteaza
plamanii in lobi. Plamanul drept are doua scizuri care il impart in trei lobi, pe cand
plamanul stang are doar o scizura care il imparte in doi lobi.
Fata interna prezinta hilul pulmonar, locul in care patrund/de unde ies vasele, nervii
si bronhia principala. La plamanul stang se descrie anterior de hil impresiunea
cardiaca si impresiunea lasata de aorta descendenta. In ceea ce priveste plamanul
drept, anterior de hil se gaseste tot impresiunea cardiaca insa de dimensiuni mai
reduse decat la plamanul stang si impresiunile venei cave superioara si venei cave
inferioare. Tot la acest nivel se descrie impresiunea marii vene azygos.
Baza pulmonara are aspect concav si vine in contact cu diafragma. Prin intermediul
acesteia, plamanii au raport cu fiactul in dreapta si fundul gastric si splina in stanga.
Varful pulmonar depaseste in sus prima coasta, venind in raport cu organele de la
nivelul bazei gatului.
Marginea anterioara a plamanilor este ascutita si este localizata posterior de stern,
fiind acoperita de recesul costo-mediastinal.

Marginea posterioara este rotunjita si vine in raport cu coloana vertebrala si

extremitatea posterioara a coastelor.
Plamanii sunt alcatuiti din arbore bronsic, lobuli, ramificatiile vaselor pulmonare si
bronsice, nervi si limfatice, toate fiind cuprinse in tesut conjunctiv.
Bronhia principala patrunde in plaman prin hilul pulmonar si se imparte
intrapulmonar in bronhie lobara superioara, bronhie lobara mijlocie si bronhie lobara
inferioara pentru plamanul drept si bronhie lobara superioara si inferioara pentru
plamanul stang.
Bronhiile lobare se divid ulterior in bronhii segmentare. Acestea asigura aeratia
segmentelor bronhopulmonare.
Bronhiile segmentare se divid in bronhiole lobulare, care la randul lor se ramifica in
bronhiole respiratorii de la nivelul carora pornesc ductele alveolare care se termina
prin saculeti alveolari.
Alveolele pulmonare au aspectul unor saculeti, cu perete subtire, potrivit pentru
schimburile gazoase.
In jurul alveolelor este prezenta o bogata retea de capilare perialveolare, care
formeaza, impreuna cu peretii alveolari, bariera alveolo-capilara.
Bariera alveolo-capilara este formata din surfactant, apa, pneumocitele de tip I,
membrana bazala a peretelui alveolar si a peretelui capilar si peretele capilar. La
nivelul acestei bariere se realizeaza schimburile de gaze dintre alveole si sange.