Rădăcina posterioară a nervului spinal

Are origine aparentă la nivelul şanţului latero-posterior.

Este formată din 500-550.000 de fibre aferente somatice şi viscerale.
Pe traiectul ei se află un ganglion format din neuroni pseudounipolari, numit
ganglion spinal. Acest ganglion reprezintă protoneuronul (primul neuron) pentru toate
căile senzitive (extero, intero şi proprioceptive).

Dendrita neuronilor din ganglionul spinal ajunge la periferie, unde formează

receptorii, iar axonul poate urma mai multe căi:
- face sinapsă cu al 2-lea neuron (deutoneuronul) la nivelul cornului
posterior (la acelaşi nivel sau cu un decalaj) sau în nucleul toracic Clarke.
- face sinapsă cu neuroni viscero-senzitivi din nucleul intermedio-medial
- face sinapsă cu neuroni de asociaţie (interneuroni) şi prin intermediul lor
se conectează cu neuroni somato-motori din cornul anterior. Se realizează
astfel arcul reflex somatic polisinaptic: de apărare, de flexie – extensie,
tegumentare abdominale, cremasterian
- pătrunde în funiculul posterior, formând fasciculele spinobulbare, care
fac sinapsă în nucleii gracilis şi cuneat, din bulb
- face sinapsă cu neuroni somato-motori din cornul anterior, formând
fasciculul reflex Kölliker. Se realizează astfel reflexele monosinaptice
osteotendinoase: bicipital, tricipital, rotulian, achilean
- face sinapsă cu neuroni somato-motori din cornul anterior, realizând
reflexul monosinaptic miotatic

Fibrele rădăcinii posterioare sunt împărţite, în funcţie de grosime şi viteză de

conducere, în:

I. Fibre laterale - sunt cele mai subţiri. Fac sinapsă în:

- cornul posterior, lamele I şi II – cele care conduc sensibilitatea
exteroceptivă (termică şi dureroasă)
Axonii neuronilor din lama II se termină de regulă în lamele II ale altor
segmente medulare, dar frecvent fac sinapsă şi cu neuroni din lama I sau
lamele III-VI.
Unii neuroni din lama II, ce utilizează ca neurotransmiţător enkefalina
(un opiod endogen), stabilesc conexiuni presinaptice cu fibrele aferente
nociceptive ce utilizează ca neurotransmiţător substanţa P (mediatorul
chimic al transmiterii durerii), realizând astfel inhibiţia presinaptică a
transmisiei informaţiilor nociceptive.
Aceste conexiuni asigură baza anatomică a analgeziei opiod-induse.
Aceşti neuroni din lama II sunt stimulaţi de:
 colaterale de la fibrele groase ale rădăcinii posterioare
(fasciculele spinobulbare) – care determină filtrarea selectivă sau
chiar blocarea pasajului informaţiei nociceptive. Aceste
colaterale constituie substratul calmării durerii prin masarea
zonei dureroase
 fibre descendente de la nucleul magnus al rafeului, ce
utilizează ca neurotransmiţător serotonina. Aceste impulsuri de
 la centrii supraspinali constituie substratul calmării durerii
prin stimularea substanţei cenuşii centrale (acţiune
medicamentoasă)
- nucleul intermedio-medial – cele care conduc sensibilitatea interoceptivă.
În traiectul lor, fibrele viscerosenzitive dau colaterale la neuronii
somatosenzitivi din cornul posterior, constituind substratul durerii
viscerale referite.

II. Fibre mijlocii - sunt intermediare ca grosime şi viteză de conducere. Conduc:

- sensibilitatea proprioceptivă inconştientă şi fac sinapsă cu al 2-lea neuron în:
 nucleul propriu al cornului posterior
 nucleul toracic
Din aceste fibre se desprind colaterale ce ajung la neuronii somatomotori
α din cornul anterior, realizând astfel reflexul monosinaptic miotatic
(reflexul de întindere sau strech – reflex).
- sensibilitatea exteroceptivă (tactilă protopatică, de presiune şi vibratorie şi
fac sinapsă cu al 2-lea neuron în nucleul propriu al cornului posterior.

III. Fibre mediale - sunt groase, cu viteză mare de conducere.

Trec direct în funiculul posterior, formând fasciculele spinobulbare, ce
conduc sensibilitatea tactilă epicritică şi proprioceptivă conştientă. Din aceste
fibre se desprind colaterale, ce formează fasciculul reflex Kölliker.

Înainte de ieşirea din canalul vertebral, rădăcina posterioară trece prin arcadele
ligamentului denticulat, se uneşte cu rădăcina anterioară şi formează trunchiul nervului
spinal.