Sensibilitatea proprioceptiva inconstienta (de control a miscarii)

Receptori:
- fusurile neuromusculuare
- corpusculi Pacini
- terminatii nervoase libere
Protoneuronul se gaseste la nivelul ganglionilor spinali. Axonii acestor neuroni sunt fibre de grosime
intermediara, mielinice, ce intra in alcatuirea diviziunii postero-mediala a radacinii posterioare a nervului
spinal.
Axonul protoneuronului patrunde in zona cornu-radiculara, urcand circa 6-7 segmente si facand
apoi sinapsa cu deutoneuronul.
Deutoneuronul poate avea urmatoarele localizari:
a) nucleul toracic Clark
b) nucleul cuneat accesor (al lui Von Monakov)
c) lamele 6-7-8 Rexed
Axonii deutoneuronilor vor intra in componenta urmatoarelor fascicule:
a) fasciculul spino-cerebelos direct sau dorsal (Fleschig)
b) fasciculul cuneo-cerebelos
c) fasciculul spino-cerebelos ventral sau incrucisat (Gowers)

a) Fasciculul spino-cerebelos direct

Origine - la nivelul nucleului toracic Clark. Aces nucleu se gaseste la nivelul lamei 7, la nivel medular
C8-L2. La nivelul acestui nucleu ajung axonii neuronilor ganglionilor spinali C8-L2.
Axonii neuronilor acestui nucleu vor trece in cordonul lateral de aceeasi parte, avand traiect
ascendent si formand fasciculul spino-cerebelos direct.
Somatotopia la nivelul acestui fascicul: fibrele din portiunea inferioara sunt dispuse lateral, iar cele
din portiunea superioara medial.
 Acest fascicul, la nivel medular se va situa posterior de fasciculul spino-cerebelos ventral si lateral de
fasciculul piramidal incrucisat. Fasciculul ajunge la nivel bulbar, unde se va gasi posterior de piramida
bulbara si anterior de nucleul tractului spinal al nervului V.
De la nivel bulbar, fasciculul ia calea pedunculului cerebelos inferior si se termina sub forma de fibre
muschioase pe scoarata paleocerebelului, in aria de proiectie a membrului inferior. Informatiile conduse de
acest fascicul au rol in coordonarea miscarilor posturale si al contractiilor musculare individuale ale
membrelor inferioare.

b) Fasciculul cuneo-cerebelos
Are originea la nivelul nucleului cuneat accesor. Acesta se gaseste in jumatatea inferioara extra-
ventriculara a bulbului, lateral de nucleul cuneat. La nivelul acestuia ajung axoni ai neurnilor din ganglionii
spinali C1-C7
Axonii acestor neuroni patrund in zona cornu-radiculara si vor urca impreuna cu fasciculul gracilis
pana in bulb, la nivelul nucleului cuneat accesor. Axonii deutoneuronului situat in nucleul cuneat accesor vor
forma fasciculul cuneo-cerebelos, fascicul ce se atasaza fasciculului spino-cerebelos dorsa, ajungand ca si
acesta pe scoarta paleocerebelului, prin pedunculul cerebelos inferior, dar terminandu-se in aria membrului
superior.
Practic, fasciculul cuneo-cerebelos reprezinta extremitatea craniala a fasciculului spino-cerebelos
dorsal. Informatiile conduse de acest fascicul ajuta la coordonarea miscarilor membrelor superioare si
inferioare.

c) Fasciculul spino-cerebelos ventral (Gowers)

Are originea la nivelul lamelor 6-7-8 Rexed. La nivelul acestora ajung protoneuronii din ganglionii
spinali L3-L5, sacrali si coccigieni. Axonii deutoneuronilor din lamele 6-7-8 au 2 posibilitati:
- 90% trec in cordonul lateral opus formand fasciculul spino-cerebelos ventral
- 10% trec in cordonul lateral de aceeasi parte, intrand in componenta fasciculului spino-cerebelos dorsal
Fibrele celui ventral sunt:
- 90% incrucisate (contralaterale)
- 10% ipsilaterale
Fasciculul spino-cerebelos ventral ajuns la nivelul bulbului se comporta astfel:
- cele 10% fibre ipsilaterale trec prin pedunculul cerebelos inferior spre scoarta paleocerebelului
- cele 90% fibre contralaterale urca spre punte, vor ocoli apoi pedunculul cerebelos inferior si vor merge prin
calea situata la nivelul valului medular superior si ajunge la nivelul scoartei paleo-cerebelului in aria
membrului inferior.
Datorita dublei decusatii, acest fascicul se proiecteaza ipsilateral (de aceeasi parte). Rolul consta in
sinergizarea miscarilor membrului inferior.

Sensibilitatea interoceptiva
Receptori:
- terminatii nervoase libere
- corpusculi lamelati
Stimulii sensibilitatii interoceptive pot fi:
- mecanici - compresii, tractiuni, distensii ale unor organe cavitare
- chimici - histamina, bradikinina, acidoza, enzimele proteolitice
- termici - cresterea sau scaderea temperaturii
Protoneuronul se gaseste la nivelul tuturor ganglionilor spinali. Prelungirile axonale sunt fibre
subtiri, amielinice ce patrund pe calea diviziunii antero-laterale a radacinii posterioare a nervului spinal.
Deutoneuronii se gasesc la nivelul lamelor 2-3-4 Rexed, lame corespunzatoare sensibilitatii
nociceptive, termoalgezica si tactila protopatica. Axonii deutoneuronilor au 2 posibilitati:
- o mica parte vor urca pe calea fasciculului spino-talamic lateral
- cea mai mare parte va intra in alcatuirea sistemului spino-reticulo-talamic, polisinaptic, cu conducere lenta
si nespecifica.
 Al 3-lea neuron se gaseste la nivelul talamusului, in nucleul ventral postero-lateral sau in nucleii
talamici difuzi.
Proiectia corticala se face la nivelul ariilor somestezice in special aria somestezica II si de asemenea in
girus Cinguli.

Durerea viscerala
Este o durere raportata. La nivelul unui mielomer exista o suprapunere intre viscero-mer si dermato-
mer, astfel incat durerea viscerala va fi perceputa in aria de proiectie a viscerului respectiv, fiind astfel o
durere raportata.
La nivel medular au loc o serie de procese:
a) convergenta - raportul dintre proto si deutoneuroni este de 10 la 1.
b) fibrele viscerale sunt amielinice, astfel incat informatia disipeaza catre fibrele somatice
c) procesul de facilitare medulara - axonii protoneuronilor pot face sinapsa cu deutoneuronii apartinand
sensibilitatii termoalgezice in special la nivelul lamei 2
d) substanta P
In cazul durerii viscerale apare si fenomenul de facilitare corticala, ceea ce permite discriminarea
durerii.

Sensibilitatea capului
Receptori: aceeasi ca la sensibilitatea exteroceptiva a trunchiului
Protoneuronii - se vor gasi la nivelul ganglionilor de pe traiectul nervilor V, VII, IX si X.
Sensibilitatea exteroceptiva a capului
Are 2 componente:
- una nociceptiva (termoalgezica si tactila protopatica)
- sensibilitatea tactila epicritica
Receptorii:
- terminatii nervoase libere
- discuri Merkel
- corpuscului Meissner
Protoneuronul se gaseste la nivelul ganglionului trigeminal. Prelungirile periferice ale
protoneuronilor (dendritele) intra in alcatuirea ramurilor oftalmica, maxilara si mandibulara ale
trigemenului.
Prelungirile centrale vor forma radacina senzitiva a nervului V ce patrunde in trunchi, facand
sinapsa cu deutoneuronul la nivelul nucleul trigeminal astfel:
- sensibilitatea nociceptiva are deutoneuronul in nucleul tractului spinal al nervului V
- sensibilitatea tactila epicritica are deutoneuronul in nucleul senzitiv superior al nervului V
La nivelul nucleului trigeminal din trunchi exista urmatoarea somatotopie:
- nervul oftalmic este partea anterioara a nucleului
- nervul maxilar este in mijloc
- nervul mandibular este posterior
Axonii deutoneuronilor au urmatorul comportament:
a) cei din nucleul tractului spinal al nervului V vor avea traiect ascendent formand lemniscul trigemino-
talamic anterior mai gros si care se va gasi posterior de lemniscul medial
b) axonii din nucleul senzitiv superior vor forma lemniscul trigemino-talamic posterior, mai subtire, situat la
nivelul formatiei reticulate
Tritoneuronul se gaste in talamus in nucleul ventral postero medial.
Proiectia corticala - ariile somestezice I si II, girul postcentral partea inferioara.

Sensibilitatea proprioceptiva a capului

Receptori:
- fusuri neuromusculare
- corpusculi Golgi
- corpusculi Vater-Pacini
- terminatii nervoase libere
Acesti receptori se gasesc la nivelul muschilor masticatori, periostul alveolelor dentare.
Protoneuronul are 2 teorii:
1) Protoneuronul se gaseste la nivelul ganglionului trigeminal
2) Protoneuronul se gaseste in nucleul tractului mezencefalic al nervului V.
Deutoneuronul se gaseste in nucleul tractului mezencefalic al nervului V.
Tritoneuronul se gaseste in nucleul ventral postero-medial din talamus.
Proiectia in aria somestezica primara si aria motorie primara.

Nervul VII
Conduce informatie gustativa de la nivelul 2/3 anterioare ale limbii. Protoneuronul se afla in
ganglionul geniculat. Deutoneuronul se afla in nucleul tractului solitar din bulb. Tritoneuronul se gaseste in
talamus in nucleul ventral postero-medial (VPM). Proiectia este in girul postcentral in portiunea inferioara

Nervul IX
a) Sensibilitate gustativa - 1/3 posterioara a limbii
Protoneuronul - ganglionul inferior de pe traict. Deutoneuronul si tritoneuronul + proiectia - la fel ca
la VII.
b) Informatii visceroceptive (interoceptive) - receptorii se gasesc la nivelul vaselor de sange (sinusul carotic).
Protoneuronul - ggl inferiorul. Deuto- nucleul senzitiv posterior al nervului IX.
c) Sensibilitate exteroceptiva - aduca informatii de la nazo si buco-faringe, ureche medie, tuba auditiva.
Protoneuronul - ggl superior. Deutoneuronul - nucleii senzitivi ai trigemenului.

Nervul X
a) Informatii gustative (radacina limbii si valeculele)
Protoneuronul - ggl inferior. Deutoneuronul - nucleul tractului solitar. In continuare ca la nervul VII.
b) Interoceptiva - receptorii sunt la nivelul viscerelor. Protoneuronul se afla in ganglionul inferior.
Deutoneuronul este in nucleul senzitiv dorsal al nervului X.
c) Exteroceptiva - informatii de la nivelul tegumentului conductului auditiv extern (zona lui Ramsey si Hunt).
Protoneuronul - ganglionul superior. Deutoneuronul - nucleii senzitivi ai nervului V, de unde o ia pe
calea trigemenului.

Fasicule de asociatie medulare

Mielomerele sunt unite atat anatomic cat si functional, singurele reflexe medulare monosinaptice
fiind cele miotatice, restul reflexelor miotatice fiind polisinaptice iar arcul lor reflex va fi inchis de neuroni
intercalari.
Axonii acestor neuroni vor intra in alcatuirea fasciculelor de asociatie medulare. La nivelul
cordoanelor medulare anterioare si laterale, aceste fascicule se gasesc in apropierea substantei cenusii
formand fasciculele fundamentale ale maduvei. La nivelul cordoanelor posterioare, fasciculele de asociatie
sunt localizate atat in apropierea substantei cenusii cat si la distanta.
La nivelul cordonului posterior.
Fasicule descente:
- fasciculul cornu comisural
Fasciule ascentente
- fasciculul semilunar situat in maduva cervicala si toracala superioara
- bandeleta periferica situat in maduva toracala inferioara
- fasciculul septo-marginal in maduva lombara
- fasciculul triunghiular in maduva sacrala
 Formatia reticulata a trunchiului cerebral
Nucleii reticulati din trunchi reprezinta principala structura de integrare superioara a acestuia.
Formatia reticulata a trunchiului este o structura complexa, formata din fibre nervoase ascendente si
descendente, directe si incrucisate, ipsilaterale si contralaterale. La nivelul acestei retele, substanta cenusie
formeaza o serie de nuclei, impartiti in urmatoarele categorii:
a) Nuclei centrali - implicati in mentinerea starii de veghe
b) Nucleii lateral si paramedian - implicati in circuitele extrapiramidale
c) Nucleii mediani - cu functie vegetativa

a) Nucleii centrali
In bulb - nucleii ventral si gigantocelular
In punte - nucleul caudal, nucleul oral si nucleii reticulati ai tegmenului pontin
In mezencefal - nucleii reticulati mezencefalici
Toti acesti nuclei centrali vor fi strabatuti de TCT (tratul central al tegmentului) si impartit in 2
regiuni:
i) O regiune laterala - este senzoriala, primind aferente de la:
- lemnisc medial
- lemnisc trigeminal
- nucleul tractului solitar
- nucleii acustici
- nucleii vestibulari
ii) O regiune mediala - trimite o serie de eferente ce vor urma 2 cai: ascendenta si descendenta.
Calea ascendenta are 2 cai:
- o cale talamica - are traiect spre nucleii talamici intralaminari, de aici putand ajunge:
- la nivel hipotalamic, avand rol in mentinerea homeostaziei
- la nivelul neostriatului - ajunge la nivel cortical
- o cale extratalamica - ajunge in regiunea subtalamica, iar de aici prin capsula alba interna pana la nivelul
sistemului limbic
Aceste 2 cai ascendente au o proiectie corticala difuza, realizata prin fibre activatoare corticale si prin
sistemul reticulat activator ascendent (SRAA). Aceasta proiectie corticala difuza permite scoarte sa
receptioneze stimuli specifici, mentinant totodata functia reflexa a trunchiului.
Stimularea SRAA determina starea de veghe, in timp ce inhibarea acestuia duce la aparitia somnului.
*

Somnul prezinta un mecanism activ realizat in 2 moduri :

1) Abolirea functiei SRAA reprezinta un mecanism pasiv.
2) Activarea unor structuri nervoase care la randul lor vor determina inhibarea SRAA. Aceasta varianta
reprezinta o dezactivare a SRAA activa.
Somnul prezinta 2 faze:
- somnul bazal
- somnul paradoxal
Somnul bazal este superficial. In timpul sau se inregistreaza unde lente, apare mioza, se pastreaza
tonusul musculaturii cefei si de asemenea functia reflexa a maduvei. Reprezinta 70-80% din durata
somnului.
Somnul paradoxal reprezinta 20-30% si este un somn profund. In aceasta faza apar unde cerebrale
rapide, midriaza, se pierde tonusul musculaturii cefei, vor fi inhibate reflexele medulare, apar vise, miscari
rapide ale globilor oculari. In acest somn paradoxal apar o serie de modificari vegetative: hipotensiune,
bradicardie, scaderea frecventei respiratorii, aparitie erectiei. Somnul paradoxal dureaza intre 5-10 minute si
se repeta de 5-8 ori.
Mecanisme biochimice inplicate in aparitia somnului
1. O serie de nuclei bogati in serotonina (ex: nucleii rafeului) descarca o prima serie de impulsuri ce
vor inhiba SRAA, ducand la aparitia somnului superficial.
 2. Descarcarea de la nivelul acestor nuclei stimuleaza locus ceruleus care la randul sau va inhiba
SRAA, ducand la aparitia somnului profund.
Afectarea nucleilor rafeului duce la abolirea somnului superificial, in timp ce afectarea bilaterala in
cazul locus ceruleus duce la abolirea somnului profund.

* Calea descendata - intra in alcatuirea fasciculelor reticulo-spinale.

I) Fasciculul reticulo-spinal lateral
Origine - nucleul giganto-celular din bulb
Acest fascicul coboara prin partea anterioara a cordonului lateral. Ajuns in maduva face sinapsa la
nivelul lamelor medulare 6, 7, 9. Are rolul de a inhiba muschii extensori si de a stimula muschii flexori.
II) Fasciculul retico-spinal medial
Origine - nucleii caudal si oral din punte
Fibrele acestor nuclei se alatura FLM (fasciculul longitudinal medial), coborand in maduva prin
cordonul anterior si facand sinapsa in lamele medulare 7, 8, 9. Stimuleaza extensorii si inhiba flexorii.

b) Nucleii lateral si paramedian

Nucleul lateral
Se gaseste dorso-lateral de nucleul olivar principal
Aferente - el primeste o serie de fibre de la:
- fascicule spino-talamice
- aferente spino-reticulare
- rubro-reticulare
- cerebro-reticulare
Eferente - se indreapta spre arhicerebel, catre vermis si paravermian, iar de aici la nucleii fastigiali de
unde pornesc fibre ce intra in alcatuirea fasciculului uncinat, fascicul ce ocoleste PCS si trece in truchi prin
PCI pana la nucleul paramedian.
Nucleul reticulat paramedian
 Se gaste medial fata de precedentul si trimite eferente catre arhicerebel.
Astfel, cei 2 nuclei, lateral si paramedian se interpun pe caile extrapiramidale, intrand in alcatuirea
unui circuit corto-reticulo-cerebelo-reticulo-spinal.

c) Nucleii mediani
Acestia sunt:
1) Nucleii rafeului - in bulb si punte
2) Nucleii perihipoglosali:
- nucleul intercalat al lui Staderini
- nucleul sublingual
- nucleul prepozitus
- nucleul paramedian dorsal
3) Nucleii periapeductali
4) Nucleul dorsal mezencefalic
Toti acesti nuclei au functii vegetative. Acesti nuclei prezinta aferente si eferente de la si catre
hipotalamus si sistem limbic, fibre ce merg prin urmatoarele fascicule:
- fasiculul medial al creierului anterior (FMCA)
- fasciculul lateral dorsal (FLD)
- fascicul retroflex
- fasciculul mamilo-tegmental
 Cerebelul

Cerebelul ocupa impreuna cu trunchiul cerebral fosa posterioara a craniului. El este separat de bulb
si punte prin intermediul ventriculului IV, fiind legat de trunchiul cerebral prin pedunculii cerebelosi si prin
valul medular superior.
Ca si configuratie, cerebelul este format din 2 emisfere cerebeloase situate de-o parte si de alta si
dintr-un vermis situat pe linia mediana. Cerebelul prezinta 2 fete:
a) Fata superioara - este acoperita de corpul cerebelului prin intermediul caruia vine in raport cu lobul
occipital al emisferei cerebrale.
b) Fata inferioara - are raporturi cu fosa cerebeloasa a craniului. Pe aceasta fata se observa o depresiune
numita valecula la nivelul careia se gaseste vermisul.
Limita intre cele 2 fete este reprezentata de fisura orizontala care se mai numeste si marele sant
circumferentiar al lui Vick D`Azyr.
Pe suprafata cerebelului se gasesc o serie de santuri mai adanci sau mai putin adanci ce vor imparti
cerebelul in lobi, lobuli si folii. Filogenetic, cerebelul este impartit in 3 segmente:
- paleocerebelul (lobul anterior)
- neocerebelul (lobul posterior)
- arhicerebelul (lobul floculonodular)

Pleocerebel :
1) lingula
2) lobul central
3) culmen
Neocerebel:
4) declive
5) folium
6) tuber
7) piramis
8) uvula
Arhicerebel:
9) nodulus
Acestia sunt lobulii de pe vermis. Lor le corespund niste lobuli de pe emisfere:
1) Fraul lingulei
2) Aripa lobulului central
3) Lobulul patrulater
4) Lobulul semilunar superior
5) Lobulul semilunar inferior
6) Lobulul diventer
7) Tonsila
8) Floculus
9) Floculus
La nivelul cerebelului, substanta cenusie se gaseste atat la exterior formand scoarta cat si la interior
formand nucleii cerebelosi.
Substanta alba se va gasi intre scoarta si nuclei si printre nuclei.
Nucleii cerebelosi, dupa pozitie pot fi:
- mediani
- paramediani
- centrali
1) Nucleii fastigiali - sunt 2 mase nucleare situate la niveul vermisului si apartin arhicerebelului
2) Nucleii globosi si emboliform. Cei globosi sunt situati paravermian in timp ce nucleul emboliform se
gaseste la nivelul hilului nucleului dintat. Ambii apartin paleocerebelului. Acestia formeaza un singur nucleui
numit nucleul interpozitus (la pasari).
3) Nucleul dintat este asemanator nucleului olivar principal in hilul sau gasindu-se nucleul emboliform.
 Scoarta cerebeloasa are structura uniforma fiind formata din 3 straturi: molecular, intermediar si
granular. La suprafata emisfera va fi acoperita de un strat de celule gliale ce formeaza membrana limitanta
externa.
In stratul molecular putem avea:
- neuroni
- fibre
- celule gliale
Celulele nervoase:
a) Celule stelate - ale caror dendrite fac sinapsa cu fibrele paralele. Axonii vor face sinapsa cu fibrele
agatatoare.
b) Celule in cosulet - vor face sinapsa prin dendride cu fibrele paralele iar prin axoni cu dendridele cenlelor
Purkinje.
Fibrele - sunt reprezentate de fibre paralele si agatatoare.
Celule gliale - sunt reprezentate de 2:
- microglii
- celule penate ale lui Fananas
- celule Bergman ( sunt responsabile de aparitia membranei limitante )

Stratul intermediar contine circa 15 milioane de celule Purkinje. Acestea au aspect de butelie, avand
baza orientata catre stratul granular. Dendridele lor ajung in stratul molecular unde vor face sinapsa cu
fibrele paralele, agatatoare, cu celule in cosulet si cu celule stelate. Axonii celulelor Purkinje se indreapta catre
nucleii cerebelosi avand efect inhibitor asupra acestora.

Stratul granular contine:

- celule nervoase
- fibre
- celule gliale
 Celule nervoase:
1) Celule Golgi - sunt cele mai mari. Dendridele lor ajungang in stratul molecular, unde fac sinapsa cu fibrele
paralele. Axonii vor face sinapsa cu dendridele celulelor granulare.
2) Celulele granulare - sunt intre 100-500 miliarde si au urmatoarele prelungiri. Axonii ce ajung in stratul
molecular se divid in T, formand fibrele paralele. Dendritele lor fac sinapsa cu fibrele muschioase. Aceasta
sinapsa formand glomerulii cerebelosi. Aceste celule granulare, prin dendritele lor vor face de asemenea
sinapsa cu axonii celulelor Golgi si cu fibrele agatatoare.
Fibre agatatoare - sunt reprezentate de aferente reticulo-cerebeloase si o parte din fibrele olivo si
ponto-cerebeloase. Ajunse la cerebel fac sinapsa la nivelul nucleilor acestuia, dupa care ajung la scoarta, unde
vor face sinapsa cu:
- celule granulare
- celule Golgi
- celule Purkinje
- celule stelate
- celule in cosulet
Fibrele muschioase sunt reprezentate de restul aferentelor cerebelului. Aceste fibre muschioase
ajunse la nivelul scoartei cerebelului se termina sub forma unei rozete ce va face sinapsa cu circa 20 dendrite
ale celulelor granulare formandu-se astfel glomerulii cerebelosi.
Celulele gliale de la nivelul stratului granular:
- celule Fananas
- celule Bergman
Celulele granulare sunt singurele care au efect excitator asupra celulelor Purkinje, toate celelalte
avand efect inhibitor.
Stratul molecular al scoartei are rol asociativ.
Stratul intermediar are rol motor.
Stratul granular va avea rol receptor.
 Scoarta cerebeloasa are rol receptor, aici ajungand aferentele cerebelului in timp ce nucleii au rol
motor, de aici pornind eferente.

Rolul cerebelului
Este de a modula miscarile comandate de scoara, el avand atat rol stimulator cat si inhibitor.
Tulburarile aparute in coordonarea miscarilor semnifica o leziune cerebeloasa.

Arhicerebelul - apare prima data pe scara filogenetica la pesti. El are rolul de a coordona reflexele
vestibulare.
Paleocerebelul - apare pe scara filogenetica la pasari si reptile. El are rol in controlul tonusului
postural.
Neocerebelul - apare la mamifere vand rolul ce a coordona miscarile voluntare si semivoluntare.

Hipotalamus
Hipotalamusul este vizibil la baza creierului in spatiul opto-peduncular delimitat astfel:
- anterior - chiasma optica
- antero-lateral - tracturile optice
- postero-lateral - pedunculii cerebrali
- posterior - planul tangent la marginea posterioara a corpilor mamilari.
In centrul acestei zone se gaseste o proeminenta numita tuber cinereum. La baza acestei proeminent
se gaseste un sant = sant tubero-infundibular
In jurul tuber cinereum se gasesc 4 proeminente:
- eminenta mediana (anterior)
- 2 eminente laterale (de o parte si de alta)
- eminenta postero-infundibulara (posterior)

Structura hipotalamusului
 Substanta cenusie este dispusa sub forma a 3 lame dispuse concentric. Straturile sunt urmatoarele
(dinspre profund spre superficial):
1. Stratul periventricular - mai bine reprezentat in portiunea anterioara.
2. Stratul medial - mai bine reprezentat posterior.
3. Stratul lateral.
Intre ultimele 2 structuri se gasesc columnele fornixului. La nivelul hipotalamusului se vor
forma 3 arii nucleare:
1. Aria preoptica
2. Aria hipotalamica laterala
3. Aria hipotalamica mediala

1. Aria preoptica - nu apartine hipotalamusului fiind insa studiata impreuna cu acesta datorita
conexiunilor sale. Ea se gaseste la nivelul stratului periventricular si prezinta urmatorii nuclei:
- nucleul preoptic periventricular
- nucleul preoptic lateral
- nucleul preoptic medial
2. Aria hipotalamica latarala:
- nucleul tubero mamilar
- nucleul tuberal
-nucleul lateral
3. Aria hipotalamica mediala este impartita in 3 regiuni
a) Regiunea supraoptica:
- nucleul supraoptic (situat calare pe tractul optic)
- nucleul suprachiasmatic (situat deasupra chiasmei optice)
- nucleul anterior (situat anterior de precedentii)
- nucleul paraventricular (situat juxtafornical)
 Nucleii supraoptic si paraventricular formeaza glanda endocrina diencefalica, nucleul supraoptic
secretand vasopresina iar cel paraventricular oxitocina
b) Regiunea tuberala:
- nucleul infundibular (arcuat) - este situat la nivelul infundibulului
- nucleul ventromedial (situat superior de precedentul)
- nucleul dorsomedial (situat postero-superior de primul)
- nucleul dorsal
c) Regiunea mamilara - prezinta nucleii mamilari (mediali, intermediari si laterali)

Din punct de vedere functional, hipotalamusul este impartit in 2:

1. Hipotalamus anterior - are functie parasimpatica - mimetica (hipotropa) cu rol in scaderea metabolismului
2. Hipotalamusul posterior cu functie simpatica mimetica (ergotropa) cu rol in cresterea metabolismului

Conexiunile hipotalamusului
I. Aferente
1) Corticohipotalamice
a) De la cortexul orbito-frontal aferente ce merg pe 2 cai:
- cale directa incerta
- cale indirecta prin FMCA (fasciculul medial al creierului anterior)
b) Hipocampo-hipotalamice
- prin fornix
2) Amigdalo-hipotalamice
- au originea in nucleul amigdalian si merg pe 2 cai:
a) Amigdalofugaventrale - realizate prin bandeleta laterala
b) Amigdalofugadorsale - realizate prin stria terminala
3) Palido-hipotalamice
4) Subtalamo-hipotalamice
 5) Talamo-hipotalamice - din nucleul medial dorsal
6) Reticulo-hipotalamice
- trunchiul mamilo - tegmentar
- prin FLD (fascicul lateral dorsal)
7) Optico-hipotalamice
a) directe - de la chiasma optica
b) indirecta endocrina - hipotalamo-epifizara sau nervoasa ( formata din aria vijuala ajunge in aria
entorimala, iar de aici spre hipocamp si prin fornix la hipotalamus)
8) Olfactivo-hipotalamice
a) nucleul amigdalian-hipotalamic
b) prin hipocamp-hipotalamus

II. Eferentele sunt de 2 tipuri:

1. De proiectie - omonime aferentelor
2. Neuroendocrine transmise in 2 moduri:
a) Cale nervoasa
- traiect supraoptico-hipofizar
- traiect tubero-infundibular
b) Prin factori activatori si inhibitori secretati de hipotalamus
Traiectul supraoptico-hipotalamic este format de axoni ai neuronilor din nucleii supraoptic si
paraventricular. Acesti axoni, pe langa faptul ca transmit impulsuri nervoase transporta si neurosecretii.
Bergman a definit acesti neuroni cu functie endocrina ca neuroni capabili sa produca, sa transporte si sa
elibereze o serie de hormoni.
Acesti hormoni sunt transportati prin tracturi sub forma inactiva legati de neurofizinele I si II. Ei
ajung la nivelul neurohipofizei unde axonii tractului vor prezenta o serie de dilatatii numite corpii Hering.
Traiectul tubero-infundibular este reprezentat de axoni ai neuronilor din nucleul arcuat. Acest
traiect este scurt, el terminandu-se la nivelul eminentei mediane. De la acest nivel, factorii stimulatori sau
inhibitori adenohipofizari vor fi preluati de capilarele sistemului port hipotalamo-hipofizar si transportati
pana la nivelul adenohipofizei.
La nivelul eminentei mediane se gasesc o serie de receptori implicati in mecanismul de feed-back
negativ.

Functiile hipotalamusului
1. Rol neuroendocrin
2. Controlul activitatii vegetative
3. Controlul termoreglarii
- hipotalamusul anterior - centru termoliza si vasodilatatie
- hipotalamusul posterior - centru termogeneza
4. Controlul aportului alimentar, hidric
- centrul foamei - hipotalamusul lateral
- centrul setei - hipotalamusul medial
5. Controlul ritmului nictameral
6. Controlul functiei sexuale si afective

Sistemul limbic

Sistemul limbic reprezinta portiunea veche corespunzatoare arhi si paleo-cortexului. Sistemul limbic
se prezinta sub forma unui arc de cerc pe fata mediala a emisferelor cerebrale in jurul corpului calos si este
dispus intre diencefal si neocortex.
Sistemul limbic are mai multe componente:
1. Calea olfactica (Rinencefal)
2. Fornix (trigon cerebral)
3. Hipocamp
4. Complex amigdalian
5. Stria terminala
6. Stria medulara (habenula)
7. Girus cinguli
8. Girul parahipocampic
9. Spatiul perforat anterior.

Rinencefalul
Receptorii caii olfactive sunt reprezentati de neuronii bipolari situati in partea superioara,
posterioara si laterala a fosei nazale. Acesti receptori au si rol de protoneuron. Ei sunt aproximativ 50
milioane pe fiecare fosa nazala prezentand fiecare o serie de cili, densitatea acestora fiind de aproximativ
10000/mm^2. Acesti cili se gasesc intr-un strat de mucus cu rol functional.
Axonii protoneuronilor vor forma aproximativ 20 de nervi olfactivi ce strabat lama ciuruita a
etmoidului si ajung pe fata orbitala a lobului frontal.
Deutoneuronul caii olfactive este reprezentat de celulele mitrale din bulbul olfactiv. Axonii acestor
neuroni vor forma tractul olfactiv care impreuna cu bulbul olfactiv se vor gasi in santul omonim.
Tractul olfactiv are traiect posterior terminandu-se latit sub forma triunghiulara formand astfel
trigonul olfactiv ce se va continua cu striile olfactive (laterala, intermediara si mediala).

1. Calea olfactiva va merge de-a lungul striei olfactive laterale care va da colaterale spre spatiul
perforat anterior si se va termina la nivelul girului semilunat. Girul semilunat se gaseste pe marginea
superioara a uncusului.
Girul semilunat si uncusul formeaza aria periamigdaliana. Aceasta arie + substanta perforata
anterioara formeaza cortexul olfactiv primar. Fibre de la nivelul cortexului olfactiv primar ajung in aria
entrorinala in campul 28 care constituie aria olfactiva II.
Aria periamigdaliana impreuna cu aria olfactiva II formeaza lobul piriform ce va avea conexiuni cu
insula, lobul forntal si hipocampul. Calea olfactiva este o cale cu 2 neuroni lipsind statia de releu talamica.
 2. Stria olfactiva medie va trece de partea opusa prin comisura alba anterioara dupa ce in prealabil a
trimis colaterale catre spatiul perforat anterior.
3. Stria olfactiva intermediara se termina la nivelul spatiului perforat anterior, ramanand in acest loc
si terminandu-se cu o proeminenta numita tubercul olfactiv.
Spatiul perforat anterior are un aspect aproximativ patrulater fiind delimitata astfel:
- trigonul olfactiv si stiile olfactive
- mucusul
- bandeleta diagonala
- chiasma si tractul optic
Acest spatiu are functie asociativa ca si aria septala.

Corpul amigdalian
Este situat in profunzimea lobului temporal in apropierea polului acestuia. Acest corp amigdalian
participa la formarea peretilor superior si medial ai cornului inferior al ventricului lateral.
Acest nucleul amigdalian are 2 portiuni din punct de vedere functional si fiziologic.
a) Mediala - mai veche filogenetic
b) Bazolaterala - mai noua filogenetic
Posterior, nucleul amigdalian se continua cu coada nucleului caudat.
Nucleul amigdalian are rol in comportamentul : afectiv, sexual, alimentar. Nucleul amigalian are un
prag de excitabilitate scazut astfel incat el poate fi sediul unor crize epileptogene. Aceste crize sunt insotite de
halucinatii olfactive si tulburari psiho-motorii.
Conexiuni:
1. Aferente
- de la calea olfactiva prin stria olfactiva laterala (nucleul amigdalian corespunde la nivelul fetei bazale girului
semilunar si uncusului)
- de la aria entorinala (campul 28)
- restul aferentelor vor corespunde de asemenea eferentelor campului amigdalian fiind legat in dublu sens
cu: talamusul, hipotalamusul, nucleul formatiunii reticulate din trunchiul cerebral
Aceste conexiuni se realizeaza pe 2 cai:
a) Cale amigdalofuga ventrala = bandeleta diagonala
b) Calea amigdaliana dorsala = stria terminala
Cele 2 cai ajung la nivelul ariei septale.

Bandeleta diagonala
Este un tract ce porneste de la nivelul nucleului amigdalian avand urmatoarele destinatii:
- spre emisfera contralaterala prin comisura alba anterioara
- spre aria septala
- spre hipocamp - prin stria longitudinala

Stria terminala
Din partea posterioara a corpului amigdalian ocoleste ventriculul lateral gasindu-se la nivelul
tavanului cornului inferior, medial de coada nucleului caudat.
Stria terminala trece apoi prin santul talamo-striat si ulterior inferior de orificiul interventricular si
ajunge la nivelul ariei septale

Aria septala
Este o arie de asociatie ce face legatura intre sistemul limbic, talamus, hipotalamus, nucleul formatiei
reticulate si cortex. Este format de girul paraterminal, nucleul ariei centrale si septul pelucid.

Formatia hipocampica
Este formata din:
- indusium griseum
- girul fasciolar
- girul dintat
- zone corticale de tranzitie
- hipocampul

Indusium griseum
Este o lama de substanta cenusie situata deasupra corpului calos. La nivelul ei se observa 2
condensari ce formeaza striile Lancissi sau striile longitudinala laterala si mediala.

Girul dintat
Este o banda crenelata situata intre hipocamp si girul hipocampic. Se continua posterior cu girul
fasciolar si anterior cu girul intralimbic si mai departe cu bandeleta lui Giaccomini -> girul uncinat.
Acest gir este implicat in procese de degenerare corticala (ex: Alzheimer).

Hipocampul = cornul lui Ammon

Reprezinta portiunea cea mai importanta a formatiunii hipocampice. El formeaza podeaua cornului
inferior al ventriculului lateral.
Hipocampul are:
- anterior corpul amigdalian
- posterior se termina efilat prelungindu-se in profunzimea lobului temporal
Hipocampul prezinta ca si girul dintat stria trilaminara de tip arhicortex. Este separat de girul
parahipocampic prin santul hipocampic. Medial de acest sant se gasesc:
- girul dintat
- santul fimbrio-dintat
- fimbria hipocampica
Desi are structura de arhicortex, hipocampul prezinta 7 straturi:
1. Stratul ependimar
2. Alveusul - lama de substanta alba la niveul careia gasim fibre ce vin si pleaca la si de la hipocamp. Fibrele
se strang la nivelul fimbriei hipocampului.
3. Stratul oriens
4. Stratul piramidal
5. Stratul radial
6. Stratul molecular
7. Stratul lacunar
Tranzitia de la arhicortexul caracteristic hipocampului la neocortexului caracteristic girului
parahipocampic se faceprin 4 zone:
1. Prosubicul
2. Subicul
3. Presubicul
4. Parasubicul

Conexiunile hipocampului
1. la girus cinguli prin cingulus
2. spre hipotalamus prin:
- stalpul fornixului -> fornix -> columna fornixului -> corpul mamilar -> peduncul mamilar ->
nucleul formatiei reticulate si talamusul anterior
3. Catre aria septala prin:
- girul dintat -> girul fasciolat -> striile Lancissi -> girul paraterminal -> prin FMCA (fasciculul
medial al creierului anterior) spre nucleii formatiei reticulate si diencefal

Rolul formatiei hipocampice: componenta afectiv emotionala si memorie dar nu prin stocarea
informatiei ci prin realizarea de comparatii.
 Arii somestezice
1) Aria somestezica primara
Corespunde campurilor 3, 1, 2 de la nivelul girului postcentral din lobul parietal. Are structura de
koniocortex .
La nivelul acestei arii ajung informatii proprioceptice si toate informatiile tactile, la acest nivel venit
fibre talamo-corticale cu originea in nucleii VPL si VPM. Aceste fibre conduc informatii aduse la talamus pe
calea lemniscurilor medial, spinal si trigeminal. Proiectia informatiilor la nivelul acestei arii se face dupa o
anumita somatotopie, proiectia nefacandu-se proportional cu suprafata, ci cu importanta functionala, astfel
incat limba si policele au o arie mai mare.
Proiectia formeaza homunculus senzitiv. Aceasta arie se intinde la nivelul girului postcentral si in
partea posterioara a lobulului paracentral.
Somatotopia la nivelul acestei arii este urmatoarea dinspre interior spre superior:
- limba
- faringe
- laringe
- capul cu muschii masticatori si muschii mimicii
- policele si mana
- restul membrului superior si trunchiul
- membrul inferior
Membrul inferior ajunge pana la nivelul lobulului paracentral. Fibrele talamo-corticale ajunse la
nivelul campurilor 3, 1, 2 se distribuie astfel:
- 70% la nivelul campului 3
- 30% la nivelul campului 1
- fibre de asociatie la nivelul campului 2
Campurile 3, 1, 2 realizeaza conexiuni cu campurile 5 si 7 de la nivel parietal, lezarea acestora
determinand:
- astereognozie - pierderea recunoasterii obiectelor in functie de stimulii tactili si lipsa discriminarii spatiale.
 2) Aria somestezica secundara
Se gaseste pe marginea superioara a fisurii laterale Sylvius si are structura de koniocortex. Ea se
suprapune partial peste aria motorie secundara. Are rol psihosenzorial, afectarea ei nedeterminand tulburari
semnificative.
Somatotopie - capul anterior, picioarele posterior
3) Aria somestezica suplimentara
Se suprapune peste aria motorie suplimentara, fiind localizata la nivelul girilor frontal superior,
mijlociu si medial in campurile 9, 10, 45, 47.

Arii vizuale
1) Aria vizuala primara
Corespunde campului 17 si are structura de koniocortex. La acest nivel ajung informatii provenite de
la corpul geniculat lateral (metatalamus). La nivelul ei stia interna a lui Baillager este mai vizibila si poarta
denumirea de stria genari.
2) Aria vizuala secundara
Are structura de koniocortex, este situata in jurul celei primare si primeste aferente si corespunde
campului 18. Aferentele de la campul 17 trimitand eferente catre coliculii cvadrigemeni superiori, lobul frontal
si nucleii nervului oculomotor.
Aceasta arie are rol in realizarea reflexelor oculocefalogire si adaptarea la distanta.
3) Aria vizuala suplimentara
Corespunde campului 19, este situata in jurul celei suplimentare la nivelul fetei externe a lobului
occipital si are structura de koniocortex ca si cea secundara. Ea primeste aferente de la campul 17 si trimite
eferente catre campul 18 si nucleii oculomotorului. Are rol in miscarile conjugate ale globilor oculari, ajutand
la fixarea privirii.
 Aria acustice
1) Aria acustica primara
Are structura de koniocortex si corespunde campului 41 si partii anterioare a campului 42 din girul
temporal superior.
Somatotopie - sunetele inalte se proiecteaza in partea anterioara iar cele joase in partea posterioara.
Lezarea duce la pierderea auzului.
2) Aria auditiva secundara
Se gaseste in portiunea posterioara a campului 42 si campul 22. Are structura de koniocortex.
Lezarea duce la surditate verbala.

Aria vestibulara
Aria vestibulara este imprecis cunoscuta. Ar fi localizata la nivelul campurilor 2, 5 din lobul parietal
sau in lobul temporal in jurul ariei auditive. Lezarea duce la vertij.

Aria gustativa
Se gaseste in campul 43 din portiunea inferioara a girului postcentral. Structura de koniocortex.
Lezarea duce la ageuzie (pierderea gustului), hipogeuzie (scade sensibilitatea gustativa) sau disceuzie
(halucinatii gustative).

Aria olfactiva
Corespunde campului 28.

Arii motorii/efectoare
Sunt de 2 tipuri:
- somatice
- vegetative
 Cele somatice pot fi:
- piramidale
- extrapiramidale
- oculocefalogire

Arii motorii piramidale

Are 3 parti:
- principala
- secundara
- suplimentara
1) Aria motorie principala
Corespunde campurilor 4, 6, 8. La acest nivel vor avea originea fasciculele piramidale.
Campul 4 - corespunde portiunii posterioare a girului precentral, marginii anterioare a santului
central Rolando si poriunii anterioare a lobulului paracentral. Are structura de izocortex heterotipic
agranular ca si campurile 6 si 8.
Campurile 6 si 8 poarta si denumirea de arie premotorie. La nivelul campului 4 se gasesc celule Betz
(aproximativ 34.000), prelungirile lor centrale avand urmatoarea distributie:
- 75% la nivelul membrelor inferioare
- 18% la nivelul trunchiului si membrelor superioare
- 7 % la nivelul capului
La nivelul campului 4 proiectia se face punct cu punct asemenea ariei somestezice formandu-se astfel
homunculus motor.
Dinspre inferior spre superior proiectia se face astfel:
- faringe
- limba
- muschi masticatori
- laringe
- muschii mimicii
- membrul superior si trunchi
- membrul inferior si bazinul
Membrul inferior ajunge sa se proiecteze pe fata mediala a emisferei la nivelul lobului paracentral.
Afectarea campului 4 duce la aparitia paraliziei spastice.
Campul 6 este situat la nivelul partilor posterioare ale girilor frontal, superior, mijlociu si medial si in
partea anteriaora a girului precentral. La nivelul campului 6 se gaseste izocortex heterotipic granular, lipsind
neuroni Betz. Campul 6 isi exercita functia motorie prin campul 4.
Campul 8 - se gaseste in portiunea mijlocie a girilor frontal, superior, mijlociu si medial si prezinta
izocortex heterotipic agranular. Au aceeasi functie ca si campul 6.

2) Aria motorie secundara

Corespunde campurilor 40 si 43. Campul 40 - marginea superioara a fisurii laterale Sylvius, iar
campul 43 - operculul fronto-parietal.
La nivelul campului 40 se va relaliza conexiunea cu aria somestezica II. Aria motorie II realizeaza
controlul miscarilor hemifetei ipsilaterale.

3) Aria motorie suplimentara

Corespunde campurilor 9, 10, 45, 47.
Campurile 9 si 10 sunt situate anterior de campul 8 in timp ce campurile 45, 47 sunt situate la
nivelul girilor frontali mijlociu si inferior. Aceasta arie are functie asociativa.

Arii extrapiramidale
Stau la baza fasciculelor extrapiramidale sistematizate in 2 curente:
1) Cortico-strio-pontine
2) Cortico-ponto-cerebelos
 Aceste arii ocupa cea mai mare marte a ariei motorii (85%), structura fiind de heterocortex
agranular
Pot fi clasificate astfel:
1. Arii extrapiramidale propriu-zise
2. Arii supresive
3. Arii premotorii
4. Aria motorie secundara
5. Aria motorie suplimentara

1) Arii extrapiramidale propriu-zise - se gasesc la suprafata girilor frontal, parietal si temporal de

unde se vor forma 2 fascicule:
a) Fronto-pontine
b) Temporo-parieto-occipito-pontine

2) Arii extrapiramidale supresive - se gasesc in apropierea ariei motorii I (campurile 4, 6, 8). Sunt
notate 4S, 6S, 8S. Aceste arii au rolul de a inhiba aria motorie I.

Arii oculo-cefalo-gire
- asigura coordonarea miscarilor conjugate ale globilor oculari cu miscarile capului si gatului
- cea mai importanta este la nivelul campului 8, fasciculul de la nivelul acesta ajungand la nivelul nucleului
motor al nervilor III, IV, VI si nucleul accesor.

Cai descendente
- se impart in 2 categorii :
- somatice - piramidale si extrapiramidale
- vegetative
Caile piramidale sunt mai noi filogenetic prezentand 2 neuroni:
- unul cortical
- unul periferic/de executie - situat medular sau la nivelul trunchiului cerebral
Aceste cai au rol in motilitatea voluntara.
Caile extrapiramidale sunt mai vechi filogenetic, sunt polisinaptice si au viteza mai mica de
conducere. Controleaza motilitatea automata si semiautomata. Exista o serie de legaturi intre caile
piramidale si extrapiramidale ce se realizeaza la 3 nivele:
- cortical
- nuclei bazali
- tectului mezencefalic
Aceste legaturi explica tulburarile motorii voluntare aparute in cazul lezarii unor cai
extrapiramidale.

Calea piramidala
Are 2 parti:
- cale cortico-spinala - ajunge la nivelul maduvei
- cale cortico-nucleara - nucleii motori de origine ai nervilor cranieni si nucleii senzitivi ai nervului V precum
si la nucleul solitar
Originea cailor piramidale:
- 60% din fascicule au originea la nivelul ariei motorie I (campurile 4, 6, 8)
- 40% din fasicule au originea la nivelul ariei motorii II si suplimentara si ariei somestezice II si suplimentara
La nivelul fasciculelor piramidale se gasesc aproximativ 1 milion de fibre, 70% dintre acestea fiind
fibre mielinice si 30% amielinice. Mielinizarea incepe in jurul varstei de 2 ani si se diferentiaza in jurul varstei
de 10 ani.
Din punct de vedere al grosimii fibrelor acestea pot fi:
- 90% sunt fibre subtiri cu diametrul de 1-3microni
- 7% sunt fibre cu grosime intermediara de 4-5 microni
- 3% sunt fibre groase cu diametrul de 10-12 microni - acestea sunt prelungiri ale neuronilor Betz si realizeaza
controlul musculaturii extreme distale ale membrelor.
 Fasciculele piramidale in traiectul lor descendent strabat succesiv urmatoarele straturi:
1) centrul semioval - substanta alba a emisferei cerebrale
2) capsula alba interna - dispozitia la acest nivel este urmatoarea:
- la nivelul genunchiului - cortico-nucleare
- la nivelul bratului posterior - cortico-spinale; somatotopia acestora fiind: capul anterior si picioarele
posterior
3) piciorul mezencefalului - la nivelul pedunculilor mezencefalici in 3/5 posterioara se gasesc fibre cortico-
spinale iar posterior de ele cele cortico-nucleare: capul orientat medial
4) puntea - fasciculele cortico-spinale sunt dispersate datorita nucleilor pontini si fasciculelor transverse iar
fasciculele cortico-nucleare scad ca numar datorita opririi la nivelul trunchiului cerebral
5) bulb - fasciculele cortico-spinale se dispun la nivelul piramidelor bulbare. In 1/3 inferioara a bulbului,
fibrele cortico-spinale au urmatorul comportament:
- 70-90% trec de partea opusa - formeaza decusatia piramidala/motorie
- 10-30% nu trec
Dupa decusatie, fasciculele patrund in maduva spinarii in cordonul lateral de lartea opusa si rezulta
fasciculul corticospinal lateral (piramidal incrucisat).
La nivelul decusatiei somatotopia este urmatoarea (dinspre superior spre inferior):
- cap
- gat
- trunchi
- membrul superior
-bazin
- membrul inferior
La nivelul cordonului lateral medular, fasciculul cortico-spinal lateral se gaseste in partea
posterioara. Acest fascicul contine urmatoarele tipuri de fibre:
- 50% din fibre pentru cap si gat
- 20% pentru membrul superior
- 30% pentru membrul inferior
Datorita originii inegale, aceste fascicule cortico-spinale se impart in 2 categorii:
- dorso-mediale
- ventro-mediale
Cele dorso-mediale cu originea la nivelul ariilor somestezice se termina la nivelul lamelor 4,5,6
asigurand controlul transmiterii informatiilor proprioceptive
Din ventro-medial se termina la nivelul lamelor 6, 7 si prin 8,9 ajung la nivelul coloanei de nuclei
somatomotori laterali, iar de aici la nivelul muschilor extremi.
Restul fibrelor (10-30%) ce nu se incrucisaza in bulb au urmatorul traseu:
- cea mai mare parte isi continua traiectul prin cordonul anterior medular ipsilateral formand fasciculul
corticospinal anterior sau piramidal direct, fascicul ce se termina la nivelul coloanei de nuclei somatomotori
mediali si asigura astfel controlul miscarilor paraaxiale
- o mica parte vor cobori prin cordonul lateral ipsilateral formand fasciculul cortico-spinal lateral direct ce se
termina la nivelul coloanei centrale de nuclei somatomotori medulari.
Afectarea neuronilor de origine ai cailor piramidale duce la aparitia paraliziei spastice (semnul lui
Babinski pozitiv - extensia piciorului la stimularea tegumentului de pe fata plantara).
In cazul afectarii neuronilor alfa - paralizie flasca cu atonie

Caile extrapiramidale controleaza motilitatea automata si semiautomata si stau la baza a 2 circuite:

- cortico-strio-pontice - controlul tonusului si echilibrului
- cortico- ponto-cerebelos- modularea miscarilor fine.
Caile extrapiramidale au originea subcortical si sunt reprezentate de urmatoarele fascicule:
nigrospinal, rubrospinal, reticulospinal, olivospinal si tectospinal.

Arii de asociatie si dominanta emisferelor

Ariile de asociatie se gasesc in extensia ariei motorii si ariei senzitive avand in special functie
psihosenzoriala.
 Au rol gnostic (cunoastere) si praxic (miscari fine). Lezarea lor duce la agnostie si ataxie. Aceste arii
asociative sunt bine dezvoltate la mamifere si la om ducand la cresterea in volum a emisferelor cerebrale.
La nastere cele 2 emisfere vor avea aceeasi dimensiune. Intre 2-10 ani ele vor creste inegal, emisfera
mai mare fiind emisfera dominanta. In 69% dintre cazuri dominanta este emisfera stanga implicata in
calcule matematice, rationament, limbaj, in timp ce emisfera dreapta este implicata in simtul estetic si
perceptia 3D.