Structura scoartei cerebrale

Suprafata este de 2500 cm^2, o treime la suprafata si doua treimi in santuri. Volumuleste de 300 cm^3, grosimea
scoartei are 1,5-4,5 mm, mai mare la suprafata si mai mica in santuri. Numarul de neuroni este aproximativ 10^10, sunt
neuroni de proiectie si neuroni de asociatie. S-a consatat ca numarul fibrelor de asociatie este mult mai mare decat cel al
fibrelor de proiectie, de aceea majoritatea neuronilor scoartei sunt neuroni de asociatie.
Cortexul – tipuri celuare
 Celule piramidale care sunt specifice straturilor 3 si 5 ale scoartei.
Sunt orientate cu varful spre suprafata, au dendrita apicala care urca pana in stratul superficial, unde se ramifica.
Au dendrite bazale cu directie orizontala si un axon descendent care pleaca de la nivelul bazei si in functie de
dimensiunile celulei piramidale poate ajunge in straturile profunde ale scoartei sau subcortical.
In functie de dimensiuni, celulele piramidale se clasifica in mici (10-12 microni), mijlocii (12-45 microni), mari (45-
50 microni) si giganti (70-100 microni sau chiar mai mult). Neuronii giganti se numesc Betz.
Axonul celulei piramidale trimite colaterale catre alte celule piramidale si catre neuronii intercalari (de asociatie).
O celula piramidala impreuna cu toate colateralele sale si cu fribrele aferente formeaza o unitate columnara verticala.
Aceasta reprezinta unitatea fiziologica a scoartei, strabate toate straturile, existenta ei fiind demonstrata prin studii
electrofiziologice.
Unitatile columnare verticale sunt separate intre ele prin zone care contin fibre radiare si putine celule si sunt
unite pe orizontala prin neuroni intercalari. Ele se pot grupa, formand macrocolumne, ce contin 60-80 unitati columnare
verticale. In ariile de proiectie, unitatile columnare verticale au mare specificitate, fiecaareia corespunzandu-i o zona precis
delimitata de celule receptoare din periferie.
 Celulele granulare sunt mici, de 4-8 microni, cele mai numeroase de la nivelul scoartei.
Au numeroase dendrite si un axon scurt, ramificat langa corpul celular. sunt interneuroni, se gasesc in straturile 2
si 4 ale scoartei si pot exista si celule granulare de dimensiuni mari, care se numesc celule piramidale stelate. Acestea se
intalnesc in stratul 4.
 Celulele Martimotti se intalnesc in toate straturile cu exceptia celui superficial
Au un axon cu traiect recurent, ascendent, care trimite colaterale pe traiect si se termina in stratul superficial,
unde se ramifica.

 Celulele Cajal (cu axon orizontal)

Sunt specifice stratului superficial. Axonul lor se bifurca, ramurile sale sunt lungi, dar nu parasesc stratul
superficial.
  Celulele fusiforme sunt cele mai numeroase la nivelul stratului 6
Se intalnesc si in straturile 3 si 5. Prezinta o dendrita ascendenta care urca pana in stratul superficial, o dendrita
descendenta si un axon care formeaza fibre de proiectie sau de asociatie.

Cito, mielo si angioarhitectonica scoartei

Citoarhitectonica reprezinta dispozitia celulelor la nivelul scoartei. Mieloarhitectonica se refera la dispozitia
fibrelor in cadrul scoartei, iar angioarhitectonica este dispozitia vaselor. Din punct de vedere al citoarhitectonicii, scoartei
cerebrale i se descriu 6 straturi care dinspre suprafata inspre profunzime sunt:
 Stratul molecular (plexiform) contine celule Cajal, celule granulare mici si numeroasse fibre
Fibrele sunt reprezentate de dendritele neuronilor proprii impreuna cu cele ale celulelor piramidale si fusiforme. Alte
fibre sunt axonii celulelor proprii, precum si axonul celulei Martinotti, fibre aferente.
 Stratul granular extern contine celule granulare mici si piramidale mici
Are o densitate celulara mare, de 650 celule/mm^3. Contin si fibre ale corpului Callos.
 Stratul piramidal extern contine celule piramidale, celule fusiforme si celule Martinotti
Densitatea celulara este mica, doar 200 celule/mm^3, contine fibre ale corpului Callos si o mica parte din fibrele
talamo-corticale.
 Stratul granular intern contine celule granulare mici si mari si are o denstate de 800 celule/mm^3
 Stratul piramidal intern care contine celule piramidale, inclusiv pe cele gigant, celule Martinotti si celule fusiforme
Denditatea celulara este si mai mica decat in stratul piramidal extern.
 Stratul celulelor fusiforme in care se gasesc celule fusiforme, celule Martinotti si celule granulare mici
Din punct de vedere al mieloarhitectonicii, in structura scoartei avem doua tipuri de fibre, orizontale sau
tangentiale si verticale sau radiale. Fibrele tangentiale formeaza plexuri sau lame sau strii care corespund celor 6 straturi
ale scoartei.
Pentru stratul plexiform avem plexul tangential extern, pentru stratul 2 formeaza lamina disfibrosa. Fibrele
stratului 3 se formeaza stria Kaes Bechterev, pentru stratul 4 exista stria Baillarger externa. Pentru stratul 5 avem stria
Baillarger interna, iar pentru stratul 6 se formeaza lama intrastriata. Stria Baillaerger externa este vizibila cu ochiul liber la
nivelul ariei vizuale primare, care din acest motiv se mai numeste si arie striata. Aceasta strie se mai numeste si stria
Gennari sau Vicq D’Azir.
Fibrele verticale sunt fibrele corpului Callos pentru straturile 2 si 3, fibrele talamocorticale, majoritatea in stratul 4
si putine in stratul 3, aferente corticale nespecifice care sunt in toate straturile,dar mai ales in primele 3.
Din punct de vedere al angioarhitectonice, vasele care vascularizeaza scoarta cerebrala sunt vase piale, care
formeaza la suprafata scoartei o retea arteriala. Din aceasta retea pornesc ramuri perforante care dupa dimensiunile lor se
impart in scurte,mijlocii, lungi si transcorticale. Acestea formeaza in interiorul scoartei 4 retele concentrice. Cu cat
densitatea celulara este mai mare, cu atat ochiurile retelei sunt mai mici. Cele mai bogate retele sunt cea mjlocie si cea
profunda.
Daca din punct de vedere anatomic, vascularizatia arteriala a scoartei nu este de tip terminal pentru ca exista
anastomoze intre sursele arteriale, din punct de vedere functional, ea este de tip terminal. Obstructia unui vas determina
infarctizarea zonei deservite de acesta.
Din punct de vedere al cito si mieloarhitectonicii, scoarta cerebrala a fost impartita in 3 regiuni: allocortex,
mezocortex si izocortex. Allocotexul este cel mai vechi filogenetic, este impartit in arhicortex, care are 3 straturi celulare
bine individualizate si este prezent la nivelul hipocampului, si paleocortex, in care straturile celulare nu sunt bine
individualizate si este prezent la nivelul lobului piriform si la nivelul girului parahipocampic.
Mezocortexul este o zona de tranzitie intre allo si izocortex si se intalneste la nivelul girului cingular. Izocortexul
este mai nou filogenetic si este alcatuit din 6 straturi celulare. El este de doua tipuri, homotipic si heterotipic. La nivelul
izocortexul homotipic, sunt vizibile toate cele 6 straturi celulare, chiar daca grosimea lor este variabila. El este caracteristic
ariilor de asociatie si are 3 subtipuri.
Subtipul frontal este mai gros, are straturile 3 si 5 mai bine dezvoltate, 2 si 4 mai slab dezvoltate. Este implicat in
activitati psihomotorii. Subtipul parietal are straturile 2 si 4 mai bine individualizate, iar straturile 3 si 5 sunt mai subtiri.
Este implicat in memoria asociativa. Subtipul polar are straturile 2 si 4 bine reprezentate, iar stratul 6 este cel mai bine
dezvoltat. Este implicat in procese psihosenzoriale.
Izocortexul heterotipic nu mai prezinta structura laminara bine diferentiata deoarece o parte din straturi fie
lipsesc, fie sunt foarte subtiri si contin alte tipuri celulare. Are si el doua subtipuri, primul fiind granular in care straturile
2 si 4 sunt bine reprezentate, iar straturile 3 si 5 lipsesc sau contin foarte putine celule piramidale si nu pot fi considerate
un strat. Este caracteristic ariilor senzitive (somestezice, vizuale, auditive). Se mai numeste si coniocortex.
Al doilea subtip este cel agranular in care straturile 3 si 5 sunt foarte bine reprezentate, straturile 2 si 4 lipsesc sau
contin celule piramidale. Este caracteristic ariilor motorii.

Ariile receptoare
Aria somestezica primara este reprezentata de ariile 3, 1, 2 Brodmann din girul postcentral, lobul parietal, pe fata
superolaterala a emisferei, respectiv jumatatea posterioara a lobulului paracentral pe fata mediala. Ca si tip celular, este
coniocortex (izocortex heterotipic granular). Aferentele ariei vin de la nucleii VPL si VPM care la randul lor primesc
informatiile prin lemniscul medial, lemniscul trigeminal si fasciculele spinotalamice. In aria 3 ajung 70% din fibrele
talamocorticale. In aria 1 ajung 30%, iar aria 2 nu primeste fibre talamocorticale, ci doar colaterale de la 3 si de la 1.
 Proiectia corpului la nivelul ariei somestezice primare se face punct cu punct in forma homunculusului senzitiv.
Acesta reprezinta o imagine deformata si rasturnata a jumatatii corpului in care diferitele parti ale corpului sunt
reprezentate in functie de densitatea receptorilor si nu de dimensiunea lor. Cea mai mare reprezentare o au fata, buzele,
limba, mana, in vreme ce gatul, trunchiul si partile proximale ale membrelor sunt slab reprezentate. Proiectia senzitiva a
membrului inferior si a pelvisului se face la nivelul lobulului paracentral.
La nivelul ariei somestezice primare se percep senzatii elementare , fara a putea preciza natura, originea sau
intensitatea stimulului. Pentru acesstea este necesara o analiza complexa care consta in mai multe procese:
 Compararea stimulului actual cu informatiile existente acumulate in experientele anterioare si stabilirea de
asemanari si deosebiri; acest lucru se realizeaza in ariile 5 si 7 (aria somatopsihica)
 Identificarea propriu-zisa a stimulului care se realizeaza in ariile 39 si 40 (aria tactognostica)
Stimularea ariei somestezice primare produce furnicaturi (parestezii). Lezarea ariei somestezice primare
determina astereognozie (imposibilitatea de a recunoaste un obiect prin simt tactil). Mai determina imposibilitatea de a
aprecia greutatea unui obiect, natura unui stimul. Leziunile la nivelul lobului parietal in emisfera dominanta in celelalte
doua arii determina tulburari de schema corporala, in care individul nu face diferenta dreapta-stanga, nu isi recunoaste o
jumatate de corp. Leziunile in lobul parietal in emisfera nedominanta se refera in special la afectarea perceptiei
tridimensionale.