OVARUL

Reprezinta glanda sexuala a femeii, organ pereche situat la nivelul pelvisului, n cavum-ul retrouterin
de o parte i de alta a uterului n spatele ligamentului larg i a trompei.
ndeplinete o dubl funcie: endocrin (secreia ciclic estro-progestativ) i gametogenetic (prin
expulzia mediociclic a ovocitului de ordinul II).
Forma ovarului
Ovarul are form de ovoid turtit, axul longitudinal fiind oblic, de sus n jos, dinspre lateral spre medial
i dinapoi nainte. Prezint o fa care privete anterior, inferior i lateral, o extremitate supero-extem i
una infero-intern, o margine fix mezoovarian, prin care se ataeaz de foia posterioar a ligamentului
larg, i o margine opus, liber.
Aspectul exterior
La nou-nscut arat ca o langheta alba i aplatizat, care nu are o grosime mai mare de 2-3 mm. Dupa
menopauz, ovarul se atrofiaza i are infaiarea unui "sambure de piersica". La femeia in perioada genital are o
culoare roz, cu anuri i cu cicatrici, care rezulta dupa expulzarea foliculilor lui de Graaf.
La suprafaa sa, atunci cand foliculul este matur, se constata un nodul ca o pata roiatica, ce se tot
mareste. Dupa ruptura foliculului ramane o cavitate plina cu sange, care formeaza corpul galben (corpus luteus).
In cazul in care fecundaia s-a produs, corpul galben persista multa vreme. In ultima perioada a vieii, ovarul isi
reia aspectul neted, dar este foarte micorat in volum.

Dimensiunile ovarului
La femeia adult sunt n medie de 3,5/2,5/1,5 cm, dup vrsta de 40 ani dimensiunile reducndu-se
progresiv, prin instalarea unei scleroze involutive. n perioada preovulatorie volumul unuia dintre ovare crete
semnificativ, putndu-se chiar dubla, datorit prezenei foliculului teriar (de Graaf) i a celorlali foliculi
evolutivi.
Coloraia ovarului
Este roz-albicioas, mai congestiv n perioada periovulatorie, suprafaa sa fiind neregulat, prin prezena
unor mici cicatrici retractile (corpi albicans).
Mijloace de fixare
Ovarul prezinta o mare mobilitate in jurul "balamalei" constituite de catre mezoovar, cu situatia in
aripioara posterioara a ligamentului larg. Nu toate mijloacele de fixare au aceeasi valoare.
Cele mai importante sunt:
-ligamentul tuboovarian (neomologat in Nomina Anatomica): reuneste ovarul cu pavilionul trompei si contine
artera ovariana si tubara. El este mai mult un mijloc de cooptare, ce asigura un contact intre uter si pavilionul
trompei, prin franjul ovarian al trompei, in special prin "fimbria ovarica";
-ligamentul propriu al ovarului sau ligamentul uteroovarian: este un cordon rotunjit, lung de 3 cm si gros de 3
mm, care contine ramura ovariana din artera uterina. El leaga unghiul uterului de extremitatea uterina a ovarului
si ocupa marginea libera a aripioarei posterioare a ligamentului larg. Prin el ovarul urmeaza toate miscarile si
pozitia uterului, fata de care este solidar;
- mezoovarul (mesovarium): uneste foita posterioara a peritoneului, care alcatuiste ligamentul larg, de marginea
mezoovariana. El este o plica peritoneala dubla, scurta si in el sunt incluse vasele si nervii ovarului. Reprezinta
un mijloc de fixare eficace a ovarului. Intre peritoneu si epiteliul ovarian se afla linia sau "butoniera lui Farre";
-ligamentul suspensor al ovarului (lig. Suspensorium ovarii): este mijlocul de fixare cel mai eficace. El cuprinde
artera ovariana si plexul sau nervos vegetativ. Mai poarta denumirea de ligamentul ilio-ovarian, sau ligamentul
rotund superior al lui Rouget, sau ligamentul infundibulopelvian al lui Henle;
-ligamentul apendiculo-ovarian: este o plica peritoneala care leaga apendicele descendent de ovarul drept
(ligamentul lui Clado). Prin el se transmite "simpatia dintre cele doua organe" in cazul suferintei unuia dintre ele,
dand "flirtul apendiculo-ovarian al lui Segoud";
-mijlocul cel mai bun de fixare a ovarului il reprezinta o sumare a ligamentelor de mai sus, care poarta
denumirea de "ligamentul uteroooforo-lombar". El provine din ligamentul uteroovarian, mezoovarian si
ligamentul suspensor.
In grosimea superioara a ligamentului larg, intre ovar si trompa, se observa un organ rudimentar ce
reprezinta o formatiunea embrionara nedezvoltata. Ea se numeste, dupa Waldeyer, "epoophoron", sau "corpul Iui
Rosenmuller". Organul reprezinta un rest din canalul lui Wolff si se afla situat langa "mesovarium" .
Tot in grosimea mezosalpingelui se gaseste o alta formatiunea embrionara nedezvoltata, situata medial
fata de corpul lui Rosenmuller si care poarta denumirea de "parooforon", descris de Waldeyer. El este omologul
paradidimului , sau corpul lui Giraldes, de la barbat. Reprezinta un rest din canalul lui Wolft si este dispus langa
Iigamentul propriu al ovarului.

Raporturile ovarului

Urmarind fetele, marginile si extremitatile ovarului, se observa urmatoarele relatii:
-Fata laterala (jades lateralis) este convexa si raspunde peretelui lateral al cavitatii pelviene. La nulipare se
gaseste in dreptul "fosetei ovariene superioare" a lui Krause, care este delimitata astfel: anterior, insertia
ligamentului larg pe peretele pelvian; posterior, vasele iliace interne si ureterul; superior, vasele iliace externe;
inferior, originea arterelor ombilicale si uterine. In aria fosetei trec nervul si vasele obturatorii.
La multipare se afla in "foseta ovariana inferioara" a lui Claudius, marginita astfel: anterior, ureterul si artera
uterina; posterior, marginea osului sacru; superior si extern, vasele si nervul gluteal sau fesier superior; inferior
marginea superioara a muschiului piriform. Prin foseta trec vasele iliace interne, vasele gluteale inferioare si
nervul gluteal inferior.
-Fata mediala (jacies medialis) este, de asemenea, convexa si priveste spre uter. Ea este acoperita de trompa
uterina, care face o ansa peste ovar ca sa il cuprinda. Raspunde mezoului salpingian, pavilionului trompei si apoi,
la distanta, vine in raport cu ansele intestinului subtire.
-Marginea mezoovariana (margo mesovaricus) formeaza hilul ovarului si este alcatuita din aripioara
posterioara a ligamentului larg. Prin ea trec vasele si nervii care penetreaza ovarul . Aici se afla mezoovarul pana
la "linia lui Farre" .
-Marginea posterioara (margo liber) are un aspect convex si raspunde anselor intestinului subtire. Ea se poate
pune in contact si cu marginea libera a colonului pelvian.
-Extremitatea tubara (extremitas tubaria) este invelita de ansa trompei uterine. Ea da insertie ligamentului
tuboovarian si ligamentului lomboovarian.
-Extremitatea uterina (extremitas uterina) este legata de uter prin ligamentul propriu al ovarului. Ea urmareste
pozitiile uterului, ramane departata de planseul pelvian si nu este accesibila la tuseul vaginal la primipare. Din
contra, ea este coborata mult in excavatia rectouterina si este in contact cu fundul de sac posterior al vaginului,
deci poate sa fie explorata la tuseul vaginal sau rectal la multipare.

STRUCTURA OVARULUI

Dac se face o sectiune sagitala prin ovar la nivelul hilului sau , se observa doua zone distincte: o
substanta corticala si o substanta medulara.
1. Substanta corticala a ovarului (cortex ovarii). Ca elemente caracteristice, aici se afla cordoane celulare cu
foliculii ovarieni ai lui de Graaf (joliculi ovarici) in diferite stadii evolutive sau involutive, corpii galbeni (corpus
luteus) si corpii albicans (corpus albicans) - focare cicatriceale.
La suprafata corticalei se constata o "membrana epiteliala" simpla, cubica, care la femeia matura devine
turtita. Substanta coticala insasi este alcatuita din doua teritorii inegale:
Dedesubtul epiteliului exista un teritoriu mai ingust de tesut conjunctiv, cu fibrele paralele fata de epiteliul din
suprafata. Aceasta zona este "avasculara" si are o culoare albicioasa, fiind denumita tunica albugineea.
Epiteliul germinativ este dispus sub forma de cordoane primare, cordoane secundare (corticale Valentin-
Pfluger) si cordoane tertiare. Aici se afla celulele interstitiale si foliculii ovarieni. Aceleasi formatiuni produc si
secretia exocrina si secretia endocrina.
Restul de substanta corticala este format si din tesut conjunctiv embrionar, cu semnificatie de "stroma". In
corticala profunda, celulele si fibrele apar dispuse dezordonat, sub forma de "vartejuri". Prezenta ovocitelor sta la
baza organizarii structurilor endocrine. Ele induc diferentierea elementelor stromale in celulele granuloase cu
functii endocrine.
2. Substanta medulara a ovarului (medulla ovarii). Medulara mai poarta si denumirea de "teritoriu vascular",
sau "zona vasculoasa". In constitutia sa se afla tesut conjunctiv lax, multe vase sanguine si limfatice, fibre
nervoase si simpatice, ce sunt situate chiar la nivelul hilului (Hilus ovarii). Din vasele hilului se desprind arterele
care asigura nutritia corticalei. Aici lipsesc foliculii ovarieni.
3. Foliculii ovarieni. La nastere se gasesc 70.000 - 400.000 de foliculi ovarieni primordiali, localizati strict in
corticala. Pana la pubertate se pastreaza 10.000 - 30.000. Din acestia numai 300 400 ajung la maturatie in
cursul vietii sexuale active a femeii. Restul degenereaza.
Un ciclu ovarian incepe cu prima zi a menstruatiei si dureaza 283 zile. Foliculul se matureaza, se rupe
si elibereaza ovulul in a 14-a zi de la debutul hemoragiei menstruale.
Ovulul este transportat spre trompa uterina, unde poate fi fecundat. Urmeaza apoi faza luteinica, in care foliculul
rupt se transforma in "corpus luteum".
Daca oul nu a fost fecundat si nidat, corpus luteum degenereaza cu 4 zile inainte de menstruatie, in a 24
a zi a ciclului, si se transforma in "corpus albicans" .
Ovulul traieste 72 de ore, iar spermatozoizii cel mult 24 de ore, in tractul genital feminin. Perioada
fertila cuprinde un total de 120 de ore la un ciclu menstrual. In mod practic, fecundatia nu se produce inainte de
ziua a 9-a si dupa ziua a 20a a ciclului menstrual.
Epiteliul germinativ al cordoanelor corticale se fragmenteaza si rezulta foliculii ovarieni primordiali. La
inceput ei sunt "plini", sau "primari" (joliculi ovarici primarii), pentru ca ulterior sa devina "cavitari" si sa poarte
numele de "foliculi secundari cavitari" (joliculi ovarici vesiculosi). La sfarsit acestia se transforma in "foliculi
teniari maturi sau de Graaf'. Foliculii primordiali si primari se afla in corticala profunda. Pe masura ce evolueaza
spre maturitate, ei se plaseaza tot mai superficial in corticala. Foliculii terliari se maturizeaza cate unul,
alternativ, din ovarul drept si stang.
Celulele germinative dau nastere ovogoniilor. Ele se transforma in ovocite primare, cu celule foliculare
in jur, care vor constitui foliculii primari.In foliculul ajuns la maturalie, ovocitul primar devine ovocit secundar.
Dupa expulzarea ovocitului secundar prin procesul ovulaliei, in cavitatea foliculara lipsita de ovocit are loc un
proces de organizare, care va da nastere la o noua structura, corpus luteum.
Foliculul ovarian matur are atat o functie de "ovogeneza", cat si o functie de elaborare a hormonului
sexual "foliculina". Corpus luteum poseda numai functie endocrina, producand "progesteron" - hormonul
maternitatii - si "estrogeni".
In corticala ovarului unei femei mature exista foliculi primari inactivi sau activali, foliculi ovarieni
veziculosi si un folicul matur, foliculi pe cale de involutie, corpus luteum in stadii evolutive si de dezintegrare,
corpi albicans.
4. Epiteliul ovarian tapeteaza superficial ovarul. Desi este un organ intraperitoneal, ovarul nu este acoperit de
peritoneu. Acesta, venit de pe fata posterioara a ligamentului larg, tapeteaza numai hilul ovarului si se opreste
brusc. Aici, la nivelul pediculului ovarian, formeaza o "butoniera" peritoneala, sau "linia lui Farre- Waldeyer",
alcatuind limita dintre peritoneu si epiteliul de acoperire al ovarului.
5. Stroma ovariana (stroma ovarii) contine celulele interstitiale care detin rolul de glanda cu secretie interna.



Funciile ovogenetic i endocrin ale ovarului sunt intim corelate ntre ele i integrate n ansamblul
funcionrii gonadostatului.
La nivelul fiecrui ovar se gsesc la natere circa 1-2 milioane foliculi primordiali, numrul acestora
reducndu-se la 300 000 pn la pubertate , ca urmare a unui proces de atrezie. Fiecare folicul
primordial conine un ovocit de ordinul I, aflat n faz latent, oprit n profaza primei diviziuni meiotice,
n diploten.
Odat cu pubertatea se instaleaz ciclurile ovariene, care la specia uman au o durat de circa 4
sptmni, derulndu-se ritmic de-a lungul perioadei de maturitate sexual, sub controlul riguros al
releului central hipotalamo-hipofizar al gonadostatului. Declanarea activitii ciclice a gonadostatului, n
care este integrat i funcia endocrin i respectiv gametogenetic a ovarului, se face ca urmare a sumarii
mai multor factori :
- genetici;
- creterea ponderal cu atingerea unei mase somatice critice de 47,5 0,5 kg, i mai ales creterea
masei de adipocite;
- creterea secreiei androgenilor suprarenalieni;
- diminuarea activitii secretorii a epifizei;
- creterea secreiei de estrogeni ovarieni;
- maturizarea sistemului monoaminergic hipotalamic din zona hipofiziotrop i preoptic.
Nivelul crescut al estrogenilor circulani, existent la debutul fiecrui ciclu ovarian, determin, printr-un
feed-back pozitiv hipotalamic, activarea centrului tonic hipotalamic, cu creterea secreiei de FSH al crui
nivel plasmatic atinge valori > 25 mUI/ ml, avnd ca efect selectarea, n raport cu capacitatea de fixare a
FSH, a unui numr de 10-20 foliculi primordiali, ce vor intra n puseu evolutiv, crescnd i
transformndu-se succesiv n foliculi primari si secundari, unul singur ajungand la stadiul de folicul matur
teria (De Graaf). Acesta are un diametru de 18-25 mm i este alctuit dinspre exterior spre interior din:
teaca folicular extern, teaca folicular intern, membrana Koelliker- Slawjansky, stratul celulelor granuloase n
care se evideniaz o aglomerare celular ce conine ovocitul, numit cumulus proliger, i antrul care conine
lichidul folicular.
Celulele fibroblastice din stroma ovarian, ce particip la formarea tecilor foiicuiare extern i mai ales
intern, se difereniaz n celule cu potenial endocrin, iniiind sinteza steroizilor ovarieni pn la stadiul de
A4-androstendion. Acesta va fi transferat n celulele granuloase, fiind transformat prin procese de
aromatizare n estradiol (E
2
), fapt ce explic creterea progresiv a estradiolului plasmatic, care n ziua a
13-a a ciclului ovarian atinge valori de cea 300 pg/ml , determinnd printr-un feed-back pozitiv hipotalamic
creterea de LRH, urmat de apariia peak"-ului mediociclic de LH adenohipofizar, concentraia sa
plasmatic depind 40-45 mUI/ml. Apariia acestei descrcri brutale de LH este semnalul care va
induce reluarea procesului de maturare i diviziune a ovocitului de ordinul I, care i va termina rapid
ultimele 2 faze ale diviziunii meiotice (reducionale), transformndu-se n ovocit de ordinul II (haploid) i
elibernd primul globul polar. La nivelul ovocitului de ordinul II se va iniia imediat cea de-a doua
diviziune meiotic (de maturaie), care se va opri n metafaz. Acest moment se situeaz la aproximativ 20 ore
de la peak-u\ de LH i precede cu 2-4 ore ponta ovular, n urma creia va fi expulzat din foliculul De
Graaf ovocitul de ordinul II. El va fi captat de pavilionul tubar i, dac are loc fecundaia, vor fi iniiate
ultimele 2 faze ale meiozei, cu formarea ovulului i a celui de-al doilea globul polar.
La nivelul foliculului De Graaf eclatat se va forma iniial corpul galben hemoragie, iar prin proliferarea i
diferenierea celulelor granuloase n celule luteice, corpul galben progestativ, care va sintetiza estradiol i
progesteron pn n ziua 25-26. Durata de via a corpului galben este relativ fix (10-12 zile), fiind
prestabilit genetic, acesta involund n absena fecundaiei i transformndu-se n corp albicans. Dac are
loc fecundaia, HCG-ul secretat de trofoblast va iniia transformarea sa n corp galben gestaional, care i va
amplifica funcia endocrin i va completa pn la sfritul lunii a I I I a de sarcin steroidogeneza din
unitatea materno-ovular .

Vascularizaia ovarului
Este asigurat de arterele ovariene, cu origine n aorta abdominal, i venele ovariene.
1. Arterele. Artera ovariana (arteria ovarica), ramura directa a arterei aorte abdominale, descinde din regiunea
lombara si ajunge pana in vecinatatea extremitalii externe a ovarului si trompei. Apoi artera ovariana se
inflecteaza spre marginea anterioara a ovarului, ca sa faca anastomoza cu artera uterina. Portiunea terminala a
arterei ovariene se anastomozeaza cu ramura ovariana a arterei uterine si formeaza arcada paraovariana
(infraovariana) .
Din aceasta arcada se desprind 10-12 ramuri, care se indreapta ca "dintii de la pieptene" spre marginea
anterioara a ovarului si apoi intra in hilul ovarian. Din ele pleaca ramuri de diviziune, flexuoase sau conturate in
spirala, care poarta numele de "arterele helicoidale" . Ele formeaza o retea externa perifoliculara cu ochiuri largi
si o retea interna intrafoliculara cu ochiuri mai stranse.
In vascularizatia ovarului, Macquot afirma ca exista o oarecare independenta intre vascularizatia
acestuia si cea a trompelor. Dupa el, vascularizatia ovarului nu este tributara nici sistemului tubar intern, nici
sistemului tubar extern. Pastrarea trompelor si a vascularizatiei lor, o data cu pastrarea ovarelor nu este de cat o
simplificare tehnica in operatii si Macquot nu gaseste o justificare anatomica bazata pe criteriul vascular.
In irigatia arteriala a ovarului s-a observat ca exista variatii. S-au stabilit, dupa Macquot si Rouvillois,
patru tipuri:
tipul I, cu ovarul irigat in mod egal de ramura ovariana a arterei uterine si de artera ovariana.O ligatura la
oricare din polii ovarieni compromite vascularizatia acestuia;
tipul Il, in care vascularizatia este tot anastomotica, biarteriala, dar cu teritorii distincte;
tipurile III si IV, in care vascularizatia este monoarterial: in tipul III, irigatia este data numai de artera uterina,
ramura ovariana; in tipul IV, irigatia este facuta numai de artera ovariana.
2. Venele. Din capilare, sangele venos se aduna in portiunea medulara a ovarului, si formeaza vene foarte
numeroase. Ele alcatuiesc o retea bogata, cum multiple anastomoze neregulate si infasurate.
Ansamblul venos dintre centrul organului si hilul acestuia a fost considerat ca un "bulb al ovarului" de catre
Rouget. Venele ies din ovar la nivelul hilului, se amesteea cu vene ce sosesc de la uter si conflueaza in "plexul
venos pampiniform". Plexul venos pampiniform din partea stanga, formeaza la nivelul fosei iliace vena
ovariana stanga, care se angajeaza in ligamentul suspensor ovarian stang, se varsa in vena renala stanga si
aceasta in vena cava inferioara. In partea dreapta, vena ovariana dreapta deverseaza direct in vena cava
inferioara.









Ovogeneza, procesul de formare i maturare al gametilor feminini, incepe din perioada
fetala si se termina la menopauza.
La pubertate numarul foliculilor primordiali este de 300.000-400.000 ,iar dintre acestia doar
350-400 se matureaza participand la procesul de ovulatie (restul foliculilor degenereaza,
devenind atrezici).
Maturarea se realizeaza prin trecerea de la stadiul de folicul primordial (format dintr-un
ovocit situat excentric inconjurat de un strat de celule foliculare) la stadiul de foliculi primari sau
secundari (foliculi cavitari sau antrali cu ovocitul de 100-150 m inconjurat de mai multe straturi de
celule foliculare).
Unul dintre foliculii secundari de la suprafata ovarului se matureaza periodic sub actiunea
hormonului hipofizar FSH (foliculostimulator hormon) i se transforma in folicul Graff (acesta
contine ovulul matur cu diametrul de 200 m).
Ovulatia reprezinta procesul de rupere i eliminare a ovulului sub influenta hormonului
hipofizar LH (luteotrop hormon) in ziua a 14 a la femeia cu ciclu sexual normal de 28 zile.
Functia endocrina a ovarelor consta in secretia a doua categorii de hormoni sexuali
feminini: hormoni estrogeni produsi de celulele foliculare si hormoni progestativi secretati de
corpul gal ben.
Variatiile periodice ale activitatii secretorii ovariene a celor doua categorii de hormoni, produc
modificari specifice la nivelul mucoasei uterine i constituie ciclul endometrial cu durata medie
de 28 de zile.
Din punct de vedere fiziologic ciclul endometrial poate fi impartit in trei faze secventiale:
foliculara, ovulatorie, l u t e a l a .
Faza foliculara sau proliferativa este faza initiala a ciclului menstrual, cu durata medie de
14 zile, in care sub actiunea FSH se dezvolta un folicul ce devine 0 cavitate care contine lichid
folicular si ovulul.
Faza ovulatorie dureaza 1-2 zile si culmineaza cu spargerea foliculului maturat sub
influenta LH hipofizar.
Faza luteinizanta sau foliculino-progestronica, in care foliculul spart se transforma in corp
galben care secreta progesteron, are 0 durata constanta de 13-14 zile.
In sange se gasesc atat estrogeni cat si progesteron, secretia lor crescand pana la sfarsitul
ciclului menstrual cand se produce 0 scadere brusca 0 data cu menstruatia.
La nivelul mucoasei uterine, stratul bazal (generator) nu se modifica, in timp ce functional se
dezvolta continuu sub actiunea foliculinei pana in ziua a 28a a ciclului menstrual. Atunci se rupe,
este eliminat si are loc menstruatia.
Ciclul menstrual normal are 0 durata de 28 de zile, perioada menstruala dureaza 3 1 zile i se
pierd aproximativ 60-100 ml sange necoagulabil.
Dereglarile ciclului menstrual sunt reprezentate de:
a. Hiperfoliculinemie - mucoasa uterina se dezvolta mai repede sub influenta estrogenilor in
exces si faza foliculinica dureaza 8-10 zile. Faza foliculinoprogesteronica are 0 durata
constanta de 14 zile, astfel ca ciclul menstrual are 0 durata mai mica decat in mod normal.
Hemoragia dureaza mai mult de 3-4 zile i se pierd cantitati mari de sange (menoragie). In plus,
prin impregnarea tesuturilor cu foliculina, la mijlocul ciclului apare congestie abdominala a glandelor
mamare, fenomen cunoscut sub denumirea de "criza intermenstruala".
b. Hipofoliculinemia - faza foliculinica dureaza mai mult de 14 zile datorita secretiei reduse de
estrogeni. Faza foliculinoprogesteronica dureaza constant 14 zile, dar ciclul menstrual are o durata
mai mare de 28 de zile. Menstruatia dureaza mai putin, 1-2 zile si se pierd cantitati mai mici de
sange, uneori putand sa apara amenoreea.
Incetarea maturarii foliculilor la nivelul ovarului duce la instalarea menopauzei
(climacterium sau insuficienta ovariana fiziologica).
Farmacodinamie

In terapeutica se utilizeaza trei grupe de hormoni:
Substante naturale sintetizate in ovar, corticosuprarenala, placenta i testicul:
- estrona (foliculina), considerata substanta standard pentru estrogeni
- 17-estradiol (dihidrofoliculina) cel mai activ estrogen natural
- estriol - actiune mai slaba comparativ cu estrona
~ Substante de semisinteza: etinilestradiol, mestranol.
~ Substante de sinteza, derivati de stilben: dietilstilbestrol, dienestrol, metalenestril, hexestrol,
clorotriansen.