Peritonita terțiară

Tabloul clinic cuprinde febră joasă, leucocitoză, debit cardiac crescut, și rezistență vasculară scăzută.
Metabolismul general este crescut, cu predominanța catabolismului. Frecvent se constată prezența
disfuncției unuia sau mai multor organe.

Abcesele intraperitoneale

Clinica este reprezentată de semen generale și locale, de multe ori primele fiind pe primul plan
( semnele locale sunt de multe ori șterse mai ales în cursul unei evoluții postoperatorii sau sub
antibioterapie-responsabilă de atenuarea durerilor, reducerea febrei și încetinirea evoluției abcesului, cu
falsa impresie de tratament eficient ce contribuie la întârzierea inidacției de drenaj și instalarea unei
stări septice prelungite

a) Semne generale ( maj pacienților prezintă tabloul clinic al unor infecții severe, însă acesta nu
este întotdeauna concordant cu mărimea colecției)
 Febra= ( întotdeauna prezentă) poate fi continuă( în platou) și progresivă sau
intermitentă( oscilantă) cu pusee hiperfebrile însoțite de frisoane și transpirații
profuze( caracterele reacției febrile depind de flora incriminantă și de tipul de răspuns al
gazdei la agresiunea septică, formele grave pot să se însoțească și de valori= 38 oC
 Tahicardia ( frecvent întâlnită) anunță instalarea unui șoc septic în cazul asocierii cu puls
slab
 Anorexie și pierdere ponderală
 Durere abdominală localizată de intensitate medie
 Facies vultuos ( în faza inițială hiperdinamică a șocului septic) sau teros ( în faza finală,
hipodinamcă, când predomnă deshidratarea și hipercatabolismul)
 Staza gastrică prelungită( în cazul abceselor dn vecinătatea stomaului ) sau diareea ( în
cazul abceselor pelvine) sugerează existența unui abces intraperitoneal
b) Semne locale ( evidente mai ales la debutul procesului infecțios sau atunci când abcesul atinge
peritoneul parietal)
 Abcesele subfrenice se pot prezenta cu durere vagă de cadran abdominal superior, sau
cu durere iradiată în umărul de partea respectivă. În partea stângă poate fi descoperită
sensibilitatea dureroasă la nivelul rebordului costal .
 Abcesele ce se dezvoltă sau se extind în regiunea subhepatică pot determina o durere
mai localizată decât precedentele. Durerea este adesea exacerbată de tuse sau diferitele
mișcări, iar durerea localizată la palpare este deasemenea o descoperire mai
proieminentă.
 Abcesele cu localizare între ansele intestinale, ca și cele localizate în spațiile paracolice,
sunt cele mai probabile de a se prezenta atât cu masă abdominală cât și cu durere
localizată la palpare( datorită proximității față de peretele abdominal).
 Abcesele pelvice ( 40%) se prezintă obișnuit cu durere vagă de abdomen inferior,
însoțită de puține semne abdominale. Iritația vezicii urinare și a rectului poate produce
urgență și frecvență, respectiv tenesme și diaree. Examinarea rectală și pelviană
identifică frecvent prezența unei mase sensibile( prin intermediul peretelui rectal
anterior)
S-a constatat că sensibilitatea dureroasă localizată și masa palpabilă pot fi întâlnite la numai ½ din
pacienți cu abcese intraperitoneale, examinarea fizică din perioada postoperatorie fiind și mai puțin
aducătoare de informații utile stabilirii diagnosticului.