Cerebelul

Cerebelul ocupă fosa posterioară a

craniului , fiind separat de emisferele
cerebrale prin cortul cerebelului, o
dependenta a dureri mater cerebrale.
Este situat înapoia bulbul și a punții cu
care delimitează cavitatea ventriculului IV.
 Are forma unui fluture,prezentând o
porțiune mediană (vermisul) și două
porțiuni laterale, voluminoase, numite
emisfere cerebeloase.
Emisferele prezintă o față superioară
acoperită de cortul cerebelului și o față
inferioară în centrul căreia se află o
depresiune numită valecula, care conține
partea inferioară a vermisului.
Cerebelulul este situat în derivație pe
toate căile sensitive și motorii și este ,în
consecință, informat asupra tuturor
stimulilor proveniți din mediul extern sau
intern.
Prin procesele de integrare a
informațiilor primite, el poate exercita o
acțiune coordonatoare asupra activității
musculare inițiate de cortexul cerebral
motor. Așa se explică de ce leziunile
cerebeloase dau tulburări de
coordonatoare.
Cerebelul este legat de bulb, punte și
mezencefal prin pendunculii cerebeloși
inferiori, mijlocii și superiori. Acești
pedunculi conțin fibre aferente și
eferente( de proiecție). Cei mijlocii conțin
doar fibre aferente
.
Suprafața cerebelului este brazdată de
șanțuri paralele ,de diferite adâncimi.
Unele sunt:
• numeroase și superficiale,delimitând
lamelele (foliile) cerebeloase
• mai adânci, dar mai rare, delimitează
lobulii cerebelului.
• cele mai adânci ,cum ar fi fisura primară
și fisura posterolaterală, delimitează lobii
cerebelului
Din punct de vedere ontogenetic și al
localizărilor funcționale, cerebelul
poate fi divizat în trei lobi:
 Lobul floculonodular
 Lobul anterior
 Lobul posterior
 Lobul floculonodular cuprinde nodulus
ambii floculi și penduculii floculilor. El este
separat de restul cerebelului prin fisura
posterolaterală.
Lobul floculonodular ,împreună cu
lingula , constituie partea cea mai veche a
cerebelului ( arhicerebelul) și reprezintă
centrul echilibrului vestibular, centrul de
orientare și centrul de menținere a poziție
capului (factor esențial pentru menținerea
echilibrului). Deoarece are conexiuni cu
analizatorul vestibular este denumit și
vestibulocerebel
Lobul anterior, situat anterior de fisura
primară, este alcătuit din culmen și lobul
central de pe vermis, lobul patrulater și
aripa lobului central de pe emisfere.
Reprezintă a doua parte a cerebelului care
apare în filogeneză (paleocerebel) alături
de piramidă și uvulă de pe fața inferioară
a vermisului.
Deoarece paleocerebelul are legături cu
măduva spinării, este denumit și
spinocerebel și constituie centrul de
control al tonusului de postura al
mușchilor extensori antigravitaționali, cu
rol de compensare și de opoziție a forțelor
de gravitație.
Lobul posterior reprezintă partea
cerebelului dintre fisura primară și fisura
postero-laterală . Reprezintă partea cea
mai nouă filogenetic (neocerebel).
Neocerebelul constituie centrul de control
automat al motilități voluntare și
semivoluntare.
STRUCTURA CEREBELULUI
La exterior se află un strat de substanța
cenușie care formează scoarța
cerebelului.
Scoarța cerebeloasă înconjoară
substanța albă centrală, care trimite
prelungiri în folii, dând în ansamblu,
aspectul unei coroane de arbore, de
unde și numele de arborele vieții.
În interiorul masei de substanță albă se
găsesc mese de substanță cenușie care
formează nucleii profunzi ai
cerebelului. În vermis se află nucleii
fastigiali (stâng și drept), iar în
emisferele cerebeloase, în sens
mediolateral, se află nucleul globos,
nucleul emboliform și nucleul dințat.
Nucleii fastigial sunt cei mai vechi
filogenetic ( aparțin arhicerebelului ), în
timp ce nucleii dințați sunt cei mai noi
filogenetic (aparțin neocerebelului).
Scoarța cerebeloasă este formată din
trei straturi de celule care, de la
suprafaț a spre pprofunzime ,sunt:
● stratul molecular
● stratul Purkinje
● stratul granul
Stratul superficial (molecular)
 este situat sub meninge, fiind sărac
în celule și bogat în fibre;
 neuroni sunt reprezentanți prin
celulele stelate ,ai căror anonim
formează în jurul corpurilor celulelor
Purkinje o rețea cu aspect de
coșuleț;
 prin dentritele lor, celulele în
coșuleț și celulele stelate stabilesc
contacte sinapse cu axonul celulelor
granulare;
Stratul intermediar
 conține corpurile celulelor purkinje,
cu aspect piriform, dispuse pe un
singur rând;
 prelungirile lor dendritice,
abundent ramificate, pătrund în
stratul molecular,unde vor stabili
sinapse cu axonii celulelor
granulare;
 axonii celulelor Purkinje părăsesc
scoarța cerebelului, străbat
substanța albă și intră în contact cu
nucleii cerebelului.
Stratul profund ( granular)
 este format din neuroni granulari
de talie mică, dar foarte numeroși;
 dentritele lor, scurte, rămân în
stratul granular,iar axonul, lung,
ajunge în stratul superficial, unde se
împarte în T ;
 în stratul granular se găsesc și
celulele Golgi ll , ale căror dentrite
ajung în stratul molecular;
 axonul lor este scurt și rămâne în
stratul granular, participând la
formarea glomerului cerebelos.
La nivelul scoarțe cerebrale se găsesc
doua tipuri de fibre:
 fibre musciforme
  fibre agățătoare

Cerebelul stabilește legături cu celelalte

etaje ale sistemului nervos central prin
aferențe și eferențe, care trec prin cele
trei perechi de pedunculi cerebelosi.
AFERENTELE CEREBELULUI
Prin pedunculul cerebelos inferior, care
leagă cerebelul de bulb ,sosesc:
 fibrele fasciculului spino-cerebelos
dorsal direct și o parte din fibrele
fasciculului spinocerebelos ventral
( încrucișat). Cealaltă parte din
fibrele fasciculului spinocerebelos
ventral ajung la cerebel prin vălul
medular superior, situat între cei doi
pedunculi cerebeloși superiori;
  fibrele vestibulo-cerebeloase ,de la
nucleii vestibulari de aceeași parte;
 fibrele olivo-cerebeloase ,de la
nivelul olivei bulbare contralaterale.
Prin pedunculul cerebelos mijlociu ,care
leagă cerebelul de punte sosesc:
 fibrele cortico-ponto-cerebeloase,
care provin de la scoarța cerebrală,
fac sinapsă în nucleii pontini si ajung
apoi la cerebel.
Prin pedunculii cerebeloși superiori,
care fac legătura între cerebel și
mezencefal, sosesc la cerebel:
 fibre tecto-cerebeloase, provenite
de la lama cvadrigemina,
 fibre trigemino-cerebeloase , cu
originea în nucleul mezencefalic al
nervului trigemen.
 EFERENTELE CEREBELULUI
De la nucleul dințat pleacă doua
fascicule, ambele părăsind cerebelul
prin pedunculul cerebelos superior:
 fasciculul dento-talamic, care ajunge
la talamus ,denunde se continuă
spre scoarță prin fasciculul talamo-
cortical;
 fasciculul dento-rubric, care ajunge
la nucleul rosu, de unde se continuă
spre măduvă prin fasciculul
rubrospinal.
De la nucleul fastigial pleacă, de
asemenea , doua eferențe mai
importante, ambele părăsind cerebelul
prin pedunculul cerebelos inferior:
  fibre fastigio-vestibulare spre
nucleii vestibulari din bulb, de la
care pleacă spre măduvă fasciculul
vestibulo-spinal;
 Fibre fastigio-reticulate spre
formația reticulată a trunchiului
cerebral, de la care pleacă, spre
măduvă, fasciculul reticulo-spinal.

FUNCȚIILE CEREBELULUI
Principalele funcții ale cerebelului sunt:
  menținerea tonusului muscular
 coordonarea mișcărilor
 Păstrarea echilibrului
Cerebelul contribuie la:
 sincronizarea activităților motorii și
trecerea rapidă și fluenta de la o
mișcare la alta;
 controlul intensității contracției
musculare când sarcina musculară
se modifica;
 controlul direcțiilor de mișcare și
executarea actelor motorii,
complexe, succesive și paralele,
necesare îndeplinirii unor sarcini
motorii complexe;
 coordonarea mișcărilor fine
comandate de scoarța cerebrală;
  planificarea și „sincronizarea
„ mișcărilor secvențiale.

Leziunile cerebelului produc o serie de

tulburari clinice caracteristice.
Astazia este o tulburare a posturii și
echilibrului static al corpului ,care nu se
poate menține în picioare fără lărgirea
poligonul de susținere.
Astenia se caracterizează prin
instalarea unei senzații de oboseală
musculară, la cele mai ușoare mișcări.
Atonia reprezintă scăderea tonusului
muscular .
Tremuratră intențională reprezintă
imposibilitatea executării de mișcări
voluntare,acestea efectuându-se
sacadat.
Mersul de om beat și tulburări în
vorbirea articulată, precum și alte
anomalii ale motilității somatice,
însoțesc, de asemenea, leziunile
cerebeloase. După câteva luni de la
îndepărtarea cerebelului, gravitatea
acestor tulburări se reduc prin
intervenția unor mecanisme
compensatorii.