8.

Camera de cocsare de la
S.C. Rafinăria Dărmănești S.A.
din Dărmănești-Bacău
8.1. Evaluarea camerelor de cocsare R 1 A, B
aflate în stadiul de procesare
tehnologică industrială
8.1.1. Cuvânt înainte

Lucrarea care face obiectul subcapitolului prezent a avut ca beneficiar

Societatea Comercială „Rafinăria Dărmănești” S.A. din Dărmănești-Bacău și a
constituit obiectul Contractelor de Cercetare Științifică nr. 221/1992 – S.C.
Tehnic S.R.L. din Ploiești și nr. 9/1992 Institutul de Petrol și Gaze din Ploiești,
având tema: „Elaborarea unui studio privind prelungirea duratei de serviciu, în
condiții de securitate tehnică, dincolo de durata de serviciu de calcul (100 000
de ore de funcționare), pentru două camere de cocsare”, respective „Studii și
cercetări tehnoco-experimentale privind starea de tensiuni din două camere de
cocsare”, camerele de cocsare în cauză fiind cele cu indicativele „R 1 A” (sau
Ra, respective R1A) și „R 1 B” (sau Rb, respective R1B).
Prevederile temei-program de lucru, care au fost detaliate prin anexa nr.
1 la Contractul nr. 221/1992, s-au materializat în totalitate și s-au îndeplinit ca
atare – sub coordonarea academică multiaspectuală a Dl. Prof. Univ. Dr. Ing.
Alecsandru PAVEL, Director Științific al Departamentului de Fiabilitate și
Securitate Tehnică Industrială la Universitatea „Petrol-Gaze” din Ploiești –, așa
cum rezultă din „cuprinsul” și desfășurarea în conținut ale capitolului de față.
Abordarea problematică, soluționările corespunzătoare, concluziile
finale, recomandările și restricțiile, care – în ansamblu și pe componente –
structurează capitolul present, au character de sticlă singularitate și nu sunt
nemijlocit aplicabile altor camere de cocsare (de ex. R 1 C - v. fig. 8.5) decât
cele nominalizate (R 1 A și R 1 B).

București, 18 decembrie 1992

8.1.2. Notațiile utilizate și unele mărimi caracteristice
(V. suplimentar § 5.2 și tab. 8.1)

 , e − reprezintă (tensiunile mecanice  mecanobarice) nor-

male, calculate (  ) sau determinate experimental (  e ),
în N/mm2;
 1,2,3 ,  1,2,3 − (tensiunile mecanice  mecanobarice) principale, eva-
e

luate prin calcul sau experimental, în N/mm2;

 nom ,  nom − (tensiunile mecanice  mecanobarice) nominale din
p

manta (virole) și din support (picior, fustă), în N/mm2;

 t ,m ,r ,  t ,m ,r ,  ti ,te ,  mi ,me ,  ri ,re − reprezintă (tensiunile mecanice 
e

me-canobarice) circumferențiale (inelare), longitudinale

(me-ridiane) și radicale, la nivelul suprafețelor interioară
și exterioară, evaluate prin calcul sau experimental, în
N/ /mm2;
  , ED  ,e  ,e
 max ,  ech ,  ech ,  ech
ED
, max  ech , max  ech e ,i ,  ech e ,i ,  ech ,  ech e ,i ,  ech e ,i
ED , E

− (tensiunile mecanice  mecanobarice) maxime sau

echi-valente (reduse), corespunzătoare la nivelul
suprafețelor exterioară sau interioară, numerice sau
evaluate experi-mental, fundamentate prin teoriile
Coulomb-Guest-Tres-ca (  ) sau Huber-Henky-Mises
(ED), în N/mm2;
 ,e
 ech 0,14,5
 ,e
− idem  ech pentru nivelurile de 0 bar, 15 bar și 5 bar;
 m,,mp

− idem  m , din manta și din suport (picior, fustă), în
fibra întinsă (+) sau comprimată (-);
 r = Rm,  r = R tm , G r min = R m min -rezistența de rupere standard,
t

tem-peratura (în °C) nominalizată, eventual minimă, în

N/ /mm2;
 c = Rc ,  0 , 2 = R0,2 = R p 0,2 ,  ct = Rtc ,  c min = Rc min − limita
de curgere tehnică, la temperatura (în °C) nominalizată,
eventual minimă, în N/mm2;
 d ,  dt =  rt / 100 000 = Rrt / 100 000 ,  d min − rezistența la fluaj (durată),
la temperatura (în °C) nominalizată, pentru  d = 100
000 h, eventual minimă, în N/mm2;
 f ,  tf =  1t / 100 00 = R1t / 100 000 ,  f min − limita de fluaj tehnică, la
tem-peratura (în °C) nominalizată, pentru  rfa = 1% și
 s = 100 000 h, even-tual minimă, în N/mm2;
 a ( f a ) ,  at ,  a ( r , c , d , f ) ,  a ( r ,c ,d , f ) d ,  a ( r , c , d , f ) p ,  a (COD ) −
rezistența admisă/admisibilă, la temperatura (în °C)
nominalizată, fundamentată pe  r , c , d , f , disponibilă sau
de calcul/ pro-iectare, respectiv codificată, în N/mm2;
 ,  t ,  5t  A5t ,  min − lungimea unitară (specifică)la ruperea standard,
la temperatura (în °C) nominalizată, eventual minimă,
adi-mensională, în mm/mm sau în %;
c, cr = Cs2, cc = Cs1, cd = Cf1, cf = Cf2 − coeficientul (factorul) de sigu-ranță
(securitate), în general și față de  r , c , d , f ;
cc lim − idem cc la limită;
c  , , w, − idem c privitor la  ,  , w și  ;
ca, ai, ae, a(r,c,d,f), ai(r,c), a(COD) − coeficientul (factorul) de disponibilitate față de
 a ( r , c , d , f , COD ) , la nivelul suprafețelor interioară sau
exterioară;
mech − coeficientul (factorul) de amplificare / de multiplicare a
tensiunilor mecanice  mecanobarice echivalente;
mp − idem mech pentru suport (picior, fustă);
 ,  lim − coeficientul (factorul) de diminuare capacității postan-
te;
 − coeficientul de rezistență al sudurilor portante;
 ,  t , 1 , 1t − simplexiunile dimensionale caracterizante;
 ,  5,14 − simplexiunile de caracterizare mecanică;
A, N, C − factorii numerici nominalizați de la caz la caz;
,  ,  − unghiurile nominalizate de la caz la caz;
Mmax, Ms, Mv − v. tabelul 8.1.

INDICII:
a − admis(ă), admisibil(ă);
 c − coroziune, cilindric, calcul, curgere;
d − disponibil, distrugere, durată;
e − exterior, etanșeitate, exploatare  procesare (tehnologică);
f − fluaj;
g − gabaritic;
h − hidraulic;
i − inferior, interior;
iz − izolație;
l − lichid, lucru (de lucru);
x, m − mediu, măsurat, metal, meridian (longitudinal);
p − picior (support, fustă), proiect (de proiectare);
r − remanent, radial, rupere;
s − superior, serviciu, seismic;
y, t − tehnologic, circumferențial (inelar);
v − vânt (eolian);
1,2,3 − direcțiile principale;
0,14,5 − p = 0; 14; 5 bar;
5 − v. încercarea standard la întindere/de tracțiune (lo/do = 5) 
epruvete scurte;
45° − disecția bisectorială;
 − privitor la  ;
 − privitor la  ;
w − privitor la w;
 − privitor la  ;
COD − prescripție de cod;
num − nominal;
max − maxim, maximal;
min − minim, minimal;
med − mediu, medium;
ech − echivalent, redus;
lim − la limită, limitativ;
mt − mediu (fluid) tehnologic, mediu (fluid) de lucru.

EXPONENȚII:
e − experimental, din experiment, tensometric;
  − corespunde criteriului (teoriei, ipotezei − de rezistență meca-
nică) tensiunii mecanice  mecanobarice tangențiale maxi-
me, respectiv criteriului Coulomb-Guest-Tresca;
ED − corespunde criteriului (teoriei, ipotezei – de rezistență meca-
nică) lucrului mecanic maxim de modificare a formei,
respectiv criteriului energetic (al energiei de deviație) sau
criteriului Huber-Henky-Misses.

SIGLELE:
PS,PG − perete subțire, respective perete gros;
SE,SET,SI,SJT − suprafețele exterioară a peretelui portent (așa-zis de
rezistență mecanică), exterioară tehnologică, interioară a pe-
retelui portant (așa-sis de rezistență mecanică) și interioară
thenologică;
TER – tensometria electrorezistivă, metoda tensometriei electrore-
zistive;
TTR – traductorul tensometric rezistiv (marca tensometrică);
PLM – parametrul Larson-Miller;
JPH – încercarea de presiune hidraulică, regimul de presurizare ma-
nometrică în condițiile JPH;
P – încercarea de presiune manometrică, directă, la nivelul presi-
unii de calcul/proiectare (lucru), respectiv regimul de
presurizare manometrică în condițiile P;
V1,2, …, 10, V1,2, …, 10 – virolele mantalelor cilindrice.

8.1.3. Datele iniţiale

Camerele de cocsare R 1 A (R1 A, Ra) şi R 1 B (R1 B, Rb), constituite într-

o baterie de cocsare (cu trei camere) 1 în instalaţia omonimă de la
S.C. „Rafinăria Dărmăneşti” S.A., sunt în procesare tehnologică din trimestrul
IV al anului 1978 (potrivit datelor din Cărţile Recipientelor) şi au epuizată
durata (globală) de serviciu de calcul (aproximativ egală cu)  s = 100 000 h =

1
* Camera de cocsare R 1 C (R1C, Rc) nu se implică, fiind neoperaţională (v. fig. 8.6).
= 12,5 an. Se reiterează că durata anuală (1 an) de serviciu (şi de calcul)  1 =
= 8 000 h/an (evident, valoare medie globală).
Mărimile caracteristice definitorii (dimensiunile, parametrii tehnologici,
mediul de lucru, sarcinile şi solicitările, materialul de bază, caracteristicile me-
canice de referinţă şi de calcul, tensiunile mecanice de proiectare etc.), privind
cele două camere de cocsare, se regăsesc centralizate în tabelul 8.1, 2),
respectiv în fişa tehnică din figura 8.1.

Tab. 8.1

Tab. 8.2

Fig. 8.1

Considerând ca restricţie nivelul valorilor minime ale limitei de curgere

tehnică la temperatura standard normală  c =  0,2 = Rc (pentru t n = +
20 20 20

20C), caracteristicile elastomecanice ale materialului de bază – aflat în operă

(oţel 16MO5-W.1.5423) – al celor două camere de cocsare, conforme (pentru
 c20min ) cu datele certificatelor de material din Cartea Recipientelor, sunt cele
in-dicate în tabelul 8.3 pentru fiecare virolă în parte. În principal, rezultă
următoa-rele:

Tab. 8.3

 cele mai coborâte caracteristici elastomecanice, la t n = + 20C,

au valorile:
– pentru mantaua cilindrică a camerei R 1 A:

 r20min = Rm20min = 482 N/mm2  460 N/mm2;

 r20min = Rm20min = 319 N/mm2  270 N/mm2;

  min
20 20
= A5 min = 28% = 0,28 mm/mm,

acestea corespunzând virolei V 8;

– pentru mantaua cilindrică a camerei R 1 B:

 r20 = Rm20 = 546 N/mm2  460 N/mm2;

 c20min = Rc20min = 314 N/mm2  270 N/mm2;

 min
20 20
= A5 min = 27% = 0,27 mm/mm,

acestea corespunzând virolei V 6, respectiv:

 r20min = Rm20min = 473 N/mm2  460 N/mm2;

 c20 = Rc20 = 339 N/mm2  270 N/mm2;

20
 20 = A5 = 30% = 0,30 mm/mm,

acestea corespunzând virolelor V 6 şi V 4;

la temperatura de calcul t = 490C, caracteristicile elastomecanice
nu sunt precizate, pentru ambele camere de cocsare indicându-se:

 d490 = Rr490 2
/ 100 000 = 119 N/mm ;

 a490 = f a490 = 79,3 N/mm2,

ceea ce implică un coeficent de siguranţă (factor de securitate), pe considerente
de rezistenţă de fluaj (rezistenţă de durată), egal cu cel normat, adică (v. tab.
8.1):

cd = Cf1 1,50;
 caracteristicile elastomecanice privind deformabilitatea în circum-
stanţe de fluaj (pentru t  425 … 450C), respectiv deformaţia remanentă de
fluaj (admisă/admisibilă  rfa = 1% = 0,01 mm/mm), limita de fluaj (limita
tehnică de fluaj   1 / 100 000 = Rr / 100 000 ), viteza de fluaj (admisă/admisibilă
490 490

  wfa) ş.a., nu au fost luate în consideraţie, restricţiile corespunzătoare

lipsind din documentaţia tehnică a celor două camere de cocsare;
pentru virola suportului (piciorului, fustei), datele de certificat (de
material) sunt (v. tab. 8.2):

 r20 = Rm20 = 520 N/mm2  460 N/mm2;

 c20min = Rc20min = 365 N/mm2  270 N/mm2;

20
 20 = A5 = 30% = 0,30 mm/mm,

în cazul camerei R 1 A, respectiv:

 r20 = Rm20 = 522 N/mm2  460 N/mm2;

 c20min = Rc20min = 361 N/mm2  270 N/mm2;

20
 20 = A5 = 31% = 0,31 mm/mm,

în cazul camerei R 1 B;
 la tn = + 20C, proiectantul a implicat două tensiuni mecanice
(rezistenţe) admise /admisibile de calcul (v. tab. 8.1) şi anume:

 a20( r )   a20 = 177 N/mm2,

care este fundamentată prin criteriul  r20 = Rm20 şi pentru care corespunde:

20
  460
cr = Cs2 =  r  = = 2,6  2,4,
a  177
respectiv:

 a20(c )  = 243 N/mm2  177 N/mm2,

care este fundamentată prin criteriul de „90% din  c = Rc ” şi pentru care

20 20

co-respunde
20
  270
cc lim=  c  = = 1,11  1,00,
a  243

adică:

cc-1lim = 0,90  90%.

Pentru a facilita obţinerea de informaţii privind caracteristicile elastome-

canice la temperatura de calcul (490 C) ale materialului de bază al celor două
camere de cocsare, s-a procedat la materializarea criteriului de echivalenţă care
fundamentează pe compoziţia chimică (tab. 8.4) şi, apelând la surse consacrate
de informare tehnică , a rezultat (tab. 8.3):

 r490
min  411 N/mm ;
2  490
f min   1 / 100 000 ≥ 88 N/mm ;
490 2

 c490
min  150 N/mm ;
2  a490 ≥ 81 N/mm2;

 490
min  20% = 0,20 min =  r / 100 000  140 N/mm ;
 d490 490 2

La momentul abordării iniţiale, disponibilitatea de capacitate portantă a

(virolelor) mantalei camerelor de cocsare în discuţie, evaluată din punctul de
vedere al caracteristicilor mecanice primare ale materialului de bază aflat în
operă, apare ca fiind cea din tabelele 8.5,6, rezultând:

Tab. 8.5
 Tab. 8.6

● pentru camera R 1 A:

min c a ( r ) = 1,112 (virola 1) → 11,20%;

min ca (c ) = 1,181 (virola 8) → 18,10%;

● pentru camera R 1 B:

min c a ( r ) = 1,112 (virolele 2 şi 4) → 11,20%;

min ca (c ) = 1,160 (virola 6) → 16,00%;

● pentru ambele camere (R 1 A, B):

min ca COD = 1,021 → 2,10%;

min ca ( d ) = 1,176 → 17,60%;

min c a ( f ) = 1,109 → 10,90%.

8.1.4. Studiile şi cercetările analitice. Algoritmii

de calcul corespunzători

Constatând că, pentru starea de dimenisuni nominală (fig. 8.2),

mantaua cilindrică a camerelor de cocsare R 1 A, B se caracterizează prin
simplexurile:
Fig. 8.2

● în câmpul virolelor V 1, …, 5, constituind aşa-numita „jumătate”

inferioară a mantalei, cu înălţimea H c i = 9 770 mm (fig. 8.2, b):

Det 5 456
t   = 1,012 < 1,100;
Dit 5 400

s1 32
t   = 0,006 < 0,050;
Dmt 5 432

De 5 464
t   = 1,010 < 1,100;
Di 5 410
 s 27
t   = 0,005 < 0,050;
Dm 5 437

● în câmpul virolelor V 6, …, 10, constituind aşa-numita „jumătate”

superioară a mantalei, cu înălţimea H cs = 10 000 mm (fig. 8.2, a):

Det 5 456
t   = 1,010 < 1,100;
Dit 5 400

s1 28
t   = 0,005 < 0,050;
Dmt 5 428

De 5 456
t   = 1,009 < 1,100;
Di 5 410

s 23
t   = 0,004 < 0,050;
Dm 5 433

studiile şi cercetările analitice s-ar impune a fi efectuate doar pentru alternativa

cu perete subţire (PS).
Întrucât, insă, investigaţiile experimentale ulterioare vor implica metoda
tensometriei electrorezistive (metoda TER) la nivelul suprafeţei exterioare a
peretelui, studiile şi cercetările analitice se impun a fi efectuate şi pentru alter-
nativa cu aşa-zisul perete gros (PG).

8.1.4.1. Mantaua cilindrică, inclusiv fusta

cilindrică a fundurilor

8.1.4.1.1. Alternativa peretelui subţire (PS)

 Indiferent de grosimea peretelui portant (de rezistenţă şi de stabilitate
mecanice) s, tensiunile mecanice → mecanobarice corespunzătoare au urmă-
toarele expresii analitice:

Dm
t  p    ti   te ;
2s
D
m  p  m   mii   me ;
4s

r  0 ;

deci:

t 1
   2; t  2m ; m  t .
m 2

Fig. 8.3.

Tabelul 8.7

Starea nominală de solicitare a peretelui subţire al mantalei cilindrice se

ilustrează în figura 8.3 şi se cuantifică în tabelul 8.7 pentru presurizarea – cu
sau fără (  apă H c → 0) efect hidrostatic – la nivelul presiunilor manometrice
de calcul (p = 5 bar = 0,5 MPa) şi de încercarea hidraulică (p = 14 bar = 1,4
MPa).
Ştiut fiind că  1 >  2 >  3 , rezultă:  1   t ;  2   m ;  3  0 ,
astfel că:
  
 ech   ech i   ech e   t ;

 ech
ED
  ech
ED
i   ech e 
ED
 t2   m2   t  m ,

tensiunile mecanice echivalente/reduse  ech i , e corespunzând la interiorul

 , ED

(indi-ce i) şi respectiv, la exteriorul (indice e) peretelui mantalei.

Compararea – care scuteşte de comentarii, a – tensiunilor mecanice
nominale, barice – cu sau fără efect hidrostatic –, pentru alternativa de analiză
cu perete subţire (PS), se face în tabelul 8.8, în starea cu p = 5 bar rezultând:

Tabelul 8.8

a) fără efect hidrostatic:


min  ech  min  t  50,34 N/mm2;


max  ech  max  t  59,06 N/mm2;

b) cu efect hidrostatic:

min  ech  min  t  74,71 N/mm2;


max  ech  max  t  76,30 N/mm2;

8.1.4.1.2. Alternativa peretelui gros (PG)

 De această dată, tensiunile mecanice care interesează, circumstanţele
fiind cele ale presurizării interioare – uniforme sau mixte, manometrice –,
– într-un punct curent M al peretelui (fig. 8.4, a şi b), au următoarele expresii
analitice:

Fig. 8.4.

Di2  D2 
t  p 1  e2  ;
De2  Di2  d 

Di2
m  p ;
De2  Di2

Di2  D2 
r  p 1  e2  ,
De2  Di2  d 

la nivelul suprafeţei interioare a peretelui portant (d = Di ) rezultând:

 De2  Di2
 ti  p 2 ;  ri   p ,
De  Di2

iar la nivelul suprafeţei exterioare a peretelui portant (d = De) obţinându-se:

2 Di2
 te  p ;  re  0 .
De2  Di2

Aşadar:

 2 1 2
 ti  p ;  te  2 p  2m ;
 1
2
 1

1 1
 m   mi   me  p  te ;
 2 1 2

Δ  t   ti   te  p   ri ,

unde:

De 2s
 1 ,
Di Di

starea nominală de solicitare a peretelui gros (PG) al mantalei cilindrice fiind

ilustrată în figura 8.5 şi cuantificată în tabelul 8.7 pentru presurizarea – cu sau
fără (  apă H c → 0) efect hidrostatic – la nivelul presiunilor manometrice de
calcul (p = 5 bar MPa) şi de încercare hidraulică (p = 14 bar = 1,4 MPa).
Fig. 8.5.

Întrucât  1 >  2 >  3 , indiferent de valoarea d   Di , De  , rezultă:

 1   t ;  2   m ;  3   r , astfel că:

 
 ech i   ti  p ;  ech e   ti ;

 ech
ED
i   ti2   m   ti   m   p   ti   m   p 2 ;

 ech
ED
e   te2   m2   m  te .

De remarcat că tensiunile mecanice echivalente/reduse  ech i

 ED

 ED
corespund la interiorul (indice i) peretelui portant al mantalei, iar cele  ech e
corespund la exteriorul (indice e) peretelui portant al mantalei.
Compararea – care nu mai necesită comentarii şi interpretări, a – tensiu-
nilor mecanice nominale, calculate în proiect sau in alternativa cu perete subţire
(PS), cu cele corespunzătoare, barice – cu sau fără efect hidrostatic –, pentru
alternativa de analiză cu perete gros (PG), se asigură prin tabelele 8.9, 10, în
starea cu p = 5 bar şi la nivelul suprafeţei exterioare a peretelui (SE) rezultând:

Tabelul 8.9
Tabelul 8.10

a) fără efect hidrostatic:


min  ech e  min  t e  49,84 N/mm ;
2


max  ech e  max  t e  58,56 N/mm ;
2


SE → max  ech  max  ech e  max  ech e ;

b) cu efect hidrostatic:

min  ech  min  t e  73,97 N/mm2;


max  ech  max  t e  75,65 N/mm2;


SE → max  ech  max  ech e  max  ech e ;

8.1.4.3. Tensiunile mecanice nominale de referinţă

Analiza datelor din tabelele 8.7-10 şi a rezultatelor evidenţiate în para-

grafele anterioare 8.1.4.1.1, 2, cu luarea în considerare a stărilor potenţiale de
risc tehnic, îngăduie a se conchide următoarele cu privire la nivelul suprafeţei
exterioare a peretelui portant (de rezistenţă/stabilitate mecanică, al) mantalei
cilindrice:
1) tensiunile mecanice → mecanobarice nominale cu cea mai mare

intensitate sunt cele echivalente/reduse  ech → max  ech ;
2) dată fiind baza de proiectare a mantalei camerelor de cocsare
(ipoteza peretelui subţire, conform cu PT ISCIR), valorile de interes primordial
pentru max  ech sunt cele din alternativa PS;
 3) prin urmare, ca tensiuni mecanice → mecanobarice nominale de
referinţă, se impun cele mai mici valori max  ech , corespunzătoare alternativei
cu perete subţire (PS), rezultând:
● în cazurile presurizării manometrice (în continuare denumit
regimul P), respectiv la nivelul baric – treaptă intermediară sau treaptă finală –
– p = 5 bar = 0,5 MPa (N/mm2):
 , PS
 nom  min  ech 2
e = 50,34 N/mm → virolele 1 … 5,

fără efect hidrostatic;

 , PS
 nom  min  ech 2
e = 74,71 N/mm → virolele 6 … 10,

cu efect hidrostatic;

● în cazurile presurizării manometrice în regim de încercare

hidraulică (în continuare denumit regimul IPH), respectiv la nivelul baric – nu-
mai treaptă finală – p = 14 bar = 1,4 MPa (N/mm2):
 , PS
 nom  min  ech 2
e = 165,35 N/mm → virolele 6 … 10,

fără efect hidrostatic;

 , PS
 nom  min  ech 2
e = 165,33 N/mm → virolele 1 … 5,

cu efect hidrostatic;

8.1.4.2. Suportul (piciorul, fusta) camerelor

de cocsare

Pentru starea nominală (sp = 18 mm; Dip = 5 480 mm; Dip = 5 516 mm;
Dmp = 5 498 – v. tab. 8.1), aria secţiunii transversale aşa-zise de calcul a
suportului (piciorului, fustei) camerelor de cocsare R 1 A, B este:

 
Ap 
4
 2
Dep  Dip2     5 516 2  5 480 2   3,10904  10 5 mm2,
4

respectiv:
 Ap   Dmp s p    5 498  18  3,10904  10 5 mm2.

În circumstanţele încercării de presiune hidraulică, indiferent de nivelul

presurizării manometrice p, masa unei camere de cocsare (R 1 A sau R 1 B)
fiind Mh = 650 400 kg, rezultă următoarea sarcină masică (greutate) revenind
suportului (piciorului, fustei):

Gh  M h g  550 400  9,80665  6,37825  106 N,

respectiv:

Gh = 6,37825 MN.

Ca urmare, tensiunile mecanice nominale, longitudinale (meridiane), din

peretele cilindric al suportului (piciorului, fustei) sunt:

Gh 6,37825  10 6
 nom
p
  = 20,52 N/mm2
Ap 3,10904  10 5

8.1.4.3. Indicatorii de capacitate portantă

8.1.4.3.1. Coeficienţii (factorii) de siguranţă (securitate)

Pentru cazurile aflate în analiză (camerele de cocsare R 1 A, B), întrucât

t = tc  [20; 490]C – v. tabelul 8.1 –, condiţia de rezistenţă mecanică → maca-
nobarică se formulează astfel:

  c20min
, 490
 490
f min  r min
20 , 490
 d20min
, 490

max  ech  min  , , , ,
 c cf cr 
 c 

de unde rezultă următoarele restricţii privind asigurarea nivelului corespunzător

de securitate tehnică:
  c20min
, 490
 r20min
, 490

cc  > 1,00; cr  >> 1,00;

max  ech max  ech

 f490
min  d490
min
cf  c
≥ 1,00; d  > 1,00,
max  ech max  ech

deoarece:

cr/cc > 1,00

cd/cf > 1,00.

Conform PT ISCIR, nivelurile obligatorii de securitate tehnică sunt cele

care corespund pentru:

Cc ≥ Cs1 = 1,50;

Cf ≥ Cs2 = 2,40;

Cf ≥ Cs2 = 1,00;

Cd ≥ Cf1 = 1,50;

în condiţiile regimului de presurizare P, cu p ≤ 5 bar = 0,5 MPa şi t  [20;

490]C, respectiv pentru:

cc ≥ cc lim = 1,11,

în condiţiile regimului de presurizare IPH, p = 14 bar = 1,4 MPa şi t = 20C,

această ultimă valoare (cc lim = 1,11) corespunzând restricţiei:

max  ech  0,90  c20min ,

sau

 max  0,90  c20min ,

coeficientul (factorul) cr nefiind precizat ca atare (pentru nivelul de solicitare

implicând până la 90% – inclusiv – din  20 min ).
20

Având în vedere valorile de simplex caracterizant  ale materialului de

bază (oţel 16Mo5 – W.1.5423. v. tab8.1), respectiv:
20
  c min  270
 20
    0,587 – pentru valorile normate
  r min  460
 

şi
20
  c min  314
 20
    0,575 – pentru valorile de certificat (v. tab. 8.3),
  546
 r min  min

se recomandă, bineînţeles, în condiţiile regimului de presurizare IPH, a se

admite:

 cc lim   1,11 1,11 

cr  ISCIR      max  , ,
   max  0,587 0,575 

deci:

cr  cr  ISCIR   1,93 ,

ceea ce implică o rezolvă de cel puţin 93% faţă de  rmin  546 N/mm2 (cu
20

 r20  314 N/mm2) şi de cel puţin 89% faţă de  r20

min min
 460 N/mm2 cu (
 r20  270 N/mm2).
min

8.1.4.3.2. Coeficientul (factorul) de diminuare a

capacităţii portante
 Prin definiţie, coeficientul (factorul) de diminuare a capacităţii portante,
pentru sc = const, notat – pentru cazul general – , are expresia:

s1  s m Δs s
    1  m  1,00 ,
s1 s1 s1

unde (fig. 8.2):

s1 = s + sc,

în condiţiile exprimării procentele (%) rezultând:

Δs  s 
 %  100  100 1  m   100% .
s1  s  sc 

Ca urmare, disponibilitatea de capacitate portantă (DCP) corespunză-

toare se poate cuantifica cu formula:

DCP = 1 –  ≤ 1,00,

respectiv:

DCP% = 100 (1 – ) ≤ 100 %.

8.1.4.3.3. Coeficientul (factorul) de amplificare/demultiplicare

a tensiunilor mecanice → mecanobarice

Prin definiţie, coeficientul (factorul) de amplificare/demultiplicare a

tensiunilor mecanice → mecanobarice, notat – pentru cazul general – cu m, are
expresia:
 e  te,m ,r etc 
m  1,00 ,
 nom  nom t ,m ,r etc 

respectiv:

 ,e
 ech
e
 ech 
mech  
 
1,00 ,
 nom ech  ech 

semnificaţia de „efecte amplificatoare” fiind corespondentă doar cu alternati-

vele pentru care m > 1,00, respectiv mech > 1,00.
De regulă, coeficientul (factorul) m, mech > 1,00 sau m, mech < 1,00 se
referă la ansamblul unui element, unei componente, unei structuri etc., implicând
interpretări globale. Atunci când m, mech > 1,00 are o semnificaţie strict locală, el
poate fi interpretat ca un coeficient (factor) de concentrare (m → K,   etc.) a tensi-
unilor mecanice → mecanobarice.
8.1.4.3.4. Presiunile manometrice caracteristice şi
simplexul de caracterizare barică

Presiunea manometrică de curgere tehnică pc are următoarea expresie de

calcul:

 s 
pc  2  c  1  ,
 Dmt 

iar presiunea manometrică de distrugere (prin plesnire sau fisurare longitudi-

nală) pd este:

2r  s1 
pd    ,
1   Dmt 

ambele presiuni caracteristice (pc şi pd) referindu-se la starea nominală a viro-

lelor mantalei cilindrice ale camerelor de cocsare R 1 A, B.
 Rezultă următoarea formulă de calcul (predicţie) pentru simplexul p
de caracterizare barică:

pc  c
p  1      1     1,00
pd  r

şi următoarea formulă de calcul predictiv pentru presiunea manometrică maxi-

mă admisă/admisibilă pa:

    s1 
p a  pc lim  2 c   ,
c D
 c lim   mt 

respectiv (în circumstanţele cu cc lim = 1,11):

 s 
pa  pc lim  1,818  c  1  .
 Dmt 

Pentru stările nominală (de referinţă, cu s1 = s + sc) şi finală (cu sc

epuizat, deci cu s1 = s) ale mantalei cilindrice a mantalei camerelor de cocsare,
în tabelele 8.11, 12 sunt redate valorile presiunilor manometrice caracteristice
corespunzătoare fiecărei virole, nivelurile minime pa fiind dictate de capacitatea
portantă barică a virolei 8, pentru camera R 1 A şi a virolei 6, pentru camera R 1
B. Mai se reţine, cu deosebită atenţie, virola 5 a camerei R 1 B, care, având p
= 1,020 > 1,000, s+ar putea dovedi cu susceptibilitate (sensibilitate) la
fragilizare (prin fluaj) → fisurare → fracturare.

Tab. 8.11

Tab. 8.12

Oricum, riscurile de cedare intempestivă a mantalei cilindrice a came-

relor de cocsare R 1 A, B, în circumstanţele presurizării interioare în regim
IPH, sun t excluse, deoarece (v. 8.1. 11. 12):
 min min p a 24,16
  1,7257 → 72,57%.
ph 14

8.1.4.3.5. Indicatorii privind deformabilitatea în

circumstanţele fluajului

În forma sa generală, condiţia de deformabilitate, în circumstanţe cu

fluaj deformaţional, este următoarea:

 rf max   rfa ,

aceasta dată şi implicată fiind durata de serviciu  s , putându-se metamorfoza

(pentru  rf /  s  w f ) în următoarea restricţie de cinetică privind condiţiile
fluajului deformaţional:

w f max  w fa ,

sau, dată şi implicată fiind limita de fluaj corespunzătoare  f , putându-se

transcrie sub forma aşa-numitei condiţii de fluaj, respectiv:

 max   f ,

adică:

max  ech   f .

Rezultă:

 rfa  rf
c  1;  rfa  ;
 rf max c

w fa wf
cw  1; w fa  ;
w f max cw
  f f 
c   ,  ≥ 1,
  max max  ech 

impunându-se fără echivoc următoarea egalitate şi restricţie:

c  c w  c  c f  c f 2 = 1,00.

Evident, pentru o durată convenţională de serviciu  s = 100 000 h =

= 12,5 an (= 100 000/8 000 =  s ,h /  1s , h / an ) şi o deformaţie specifică (unitară)
remanentă admisă/admisibilă:

 rfa = 1% = 0,01 = 0,01 mm/mm,

rezultă:

 110 5 / h  8 10 2 % / an
 rfa 
w fa   1 10 -7 h 1  8 10  4 an -1
s 110 7 mm /( mm  h)  8 10  4 mm/  mm  an .


490 490

t , in C
rfa s

Ca mărime  f )   1 / 100 000   , in % /  , in h , de referinţă, se reţine


cea (în nici un fel prezintă în documentaţia de proiectare) pentru care (v. tab.
8.3):

 490
f   1490 2
/ 100 000 = 88 N/mm (informativ).

8.1.4.3.6. Indicatorii privind mărimile de durată

Condiţia de durată privind fluajul are următoarele formă generală:

 s max <  d    r  ,
rezultând:

d r 
c  > 1,
 s max

respectiv:

d r 
 sa  ≥  s max .
c

Disponibilitatea de durată de serviciu Δ s , dincolo de durata de durata

de servciu de calcul (conventională)  s , evident, trebuie să corespundă restric-
ţiei:

d r 
Δ s ≤  sa   s  s ,
c

adică:

    r  
Δ s ≤ s  d  1 ,
 c  s 

sau:

1 s 
Δ s ≤  d    r    ,
 c  d    r  

respectiv:

 c  s 
Δ s ≤  s 1  ,
  d    r  

unde:
 c  c dN ,

pentru cd = 1,50 şi N = 4,00 obţinându-se:

c = 5,0625.

Potrivit comunicării beneficiarului, durata de serviciu epuizată, pentru

camerele de cocsare R 1 A, B, este următoarea:

R 1 A →  s max = 94 712 h;

R 1 B →  s max = 96 632 h.

8.1.5. Studiile şi cercetările experimentale

8.1.5.1. Evaluarea dimensională

8.1.5.1.1. Configurarea constructivă geometrică

Programul de lucru, materializat de către beneficiar, cu privire la eva-

luarea stării dimensionale (interioare) a camerelor de cocsare (R 1 A, B), a
inclus efectuarea tuturor operaţiilor de rutină implicate de reviziile scadente
interioară (RI) şi exterioară (RE), măsurările de diametre interioare (Dit) exe-
cutându-se după patru direcţii (AB, CD, EF, GH – fig. 8.6), reciproc perpendi-
culare câte două, pentru fiecare virolă cilindrică, în planul transversal poziţionat
la jumătatea înălţimii fiecăreia dintre cele zece virole (V1, …, 10).
Fig. 8.6.

Reviziile (RI şi RE), subordonate strict preceptelor PT ISCIR oficiale,

nu au evidenţiat anomalii privind starea suprafeţelor metalice (SIT, SET) şi a
sudurilor, de asemenea comportarea camerelor de cocsare faţă de acţiunea
mediului (fluidului) de lucru (tehnologic) – cocs (de petrol), benzină, motorină
uşoară şi grea, gaze (petroliere), mercaptan, hidrogen sulfurat (v. tab. 8.1) – şi a
mediului ambiant. A fost constatată, însă, deformarea ireversibilă (reziduală,
remanentă) a mantalelor cilindrice, aceasta având ca efecte principale creşteri-
le de diametre ( D1, 2 în tab. 8.13, 14), la ambele camere de cocsare şi
materiali-zarea de clocaje, unele până la epuizarea jocurilor dintre manta şi
inelele meta-lice libere exterioare ale sistemului constructiv termoizolant (un
asemenea inel fiind chiar secţionat), la camera de cocsare R 1 A. Sub rezerva
credibilităţii datelor din Cartea Recipientelor, în intervalul calendaristic VI.
1990 – VII. 1992 (R 1 A) şi VI. 1990 – XI. 1992 (R 1 B), creşterile diametrelor
D1, 2 au fost de 7 (virola 10) … 42 (virola 3) mm, pentru camera de cocsare R
1 A şi de 10 (virola 1) … 31 (virola 5) mm, pentru camera de cocsare R 1 B, aşa
cum rezultă din tabelele 8.13 (R 1 A) şi (R 1 B).

Tabelul 8.13

Tabelul 8.14

Pentru fiecare dintre cele două camere de cocsare (R 1 A şi R 1 B),

diametrul interior tehnologic Dit  D1, 2,3, 4 a fost măsurat, succesiv, în patru
planuri longitudinale (AB, CD, EF, GH – fig. 8.6), fiecare măsurare efectuându-
se în câte (4  10) secţiuni transversale. Considerat în mod convenţional –
– regula semnelor algebrice pentru abaterile diametrale Δ D (la interior),
prelu-crarea atentă (tab. 8.15) şi interpretarea ca atare a rezultatelor măsurărilor
geo-metrice, referitoare la starea dimensională interioară a camerelor de
cocsare, permit următoarele concluzii mai importante:
 Tabelul 8.15

1) abaterile diametrale maximale singulare ala mantalei cilindrice a ca-

merelor de cocsare respective sunt:
● pentru camera R 1 A:

max max Δ Dmax = 53 mm (virola 5),

respectiv:

max Δ Dmax  [40; 53] mm (virolele 4 … 7);

● pentru camera R 1 B:

max Δ Dmax = 43 mm (virola 9)

respectiv:

max Δ Dmax  [31; 41] mm (virolele 2 … 7);

2) pentru toate nivelurile de măsurare în planul transversal, abaterile

diametrale Δ D s-au dovedit neuniforme, nesimetrice, cu semne algebrice
(con-venţionale) contradictorii (atât circumferenţial câr şi longitudinal), de
regulă valorile lor maximale fiind locale şi unilaterale;
3) cele mai mari abateri diametrale Δ D corespund nivelurilor planu-
rilor transversale situate în treimea mijlocie a camerelor de cocsare, banda
dispersiei valorilor acestora fiind sensibil mai lată pentru R 1 A şi sensibil mai
îngustă pentru R 1 B; de altfel, neuniformitatea dimensională, sub unghiul de
privire al valorilor Δ D → max Δ D , este mult accentuată pe toată înălţimea
mantalei camerei R 1 B;
4) profilul longitudinal al deformaţiei mantalei se dovedeşte a fi
conform cu forma cilindrică cvasicirculară a mantalei, pentru camera R 1 B şi
conform cu forma de manta cilindrică având butoieri (efect de tip „butoi”)
locale, nesimetrice şi neuniforme, în mod accentuat spre baza treimii sale
mijlocii, pentru camera R 1 A;
 5) toate abaterile diametrale Δ D , identificate ca atare în alternativa
78
referirii la starea dimensională din anul 1978 (v. simbolurile Dmax, min, med din
tab. 8.15 şi cele corespondente D1, 2 din tab. 8.13, 14), sunt de natura unor
deforma-ţii transversale (diametrale) ireversibile, reziduale, remanente, ceea ce
implică fenomenul de fluaj şi efectele acestuia (creşteri diametrale, clocaje,
colaps etc.) cu consecinţe „la vedere”.
Rezultă, aşadar, că, pentru momentul când s-a efectuat evaluările dimen-
sionale (v. tab. 8.13, 14 → D1 , … D4 ), camera de cocsare R 1 B s-a dovedit
„a arăta sensibil mai bine” decât camera de cocsare R 1 A.

4.1.2. Grosimea de perete a mantalei cilindrice

Evaluată ultrasonic în punctele A, B, …, G, H (fig. 8.6), grosimea de

perete s m (m → măsurată punctual) a virolelor mantalei cilindrice a avut
valorile efective din tabelul 8.16 de cocsare R 1 A şi 8.17, pentru camera de
cocsare R 1 B, în principal fiind de remarcat următoarele:

Tab. 8.16

Tab. 8.17

1) în jumătatea superioară a mantalei (virolele 6 … 10), faţă de

grosimea nominală (s1 = 28 mm – tab. 8.1) a peretelui, cea mai mare abatere
Δs = s1 – sm, negativă, este:

Δs = 1,0 mm → R 1 A (virola 6, punctul G);

Δs = 0,9 mm → R 1 B (virola 10, punctul D);

prin urmare, grosimea de perete disponibilă, minimă, se poate admite – pentru

ambele camere de cocsare – ca fiind:

s1d = 27 mm;
 2) în jumătatea inferioară a mantelei (virolele 1 … 5), faţă tot de
grosimea corespunzătoare nominală (s1 = 32 mm – tab. 8.1) a peretelui, cea mai
mare abatere Δs = s1 – sm, negativă, este:

Δs = 0,5 mm → R 1 A (virola 46, punctul G);

Δs = 0,8 mm → R 1 B (virola 4, punctul H);

prin urmare, grosimea de perete disponibilă, minimă, se poate admite – con-

servativ şi pentru ambele camere de cocsare – ca fiind:

s1d = 317 mm;

3) admiţând, bineînţeles, cu foarte mult conservatism, că grosimea

de perete epuizată prin coroziune sce, pentru ansamblul unei camere de cocsare,
ar putea fi egală cu suma modurilor abaterilor maxime Δs pozitive şi negative,
adică:

s ce  max Δs  max Δs ,

rezultă:

s ce ≤ 1,70 mm → R 1 A;

s ce ≤ 1,50 mm → R 1 B,

ceea ce ar însemna (pentru s d  s1  sce ):

s d ≥ [26,3; 30,3] mm → R 1 A;

s d ≥ [26,5; 30,5] mm → R 1 B;

evident, cu referire la virolele 6 … 10 (prima limită) şi, respectiv, la virolele

1 … 5 (a doua limită).
 8.1.5.1.3 Viteza de fluaj

În ipoteza că, datorită fluajului, deformaţiile remanente ΔD (tab. 8.15)

au apărut şi evoluat, în mod uniform, de-a lungul unui întreg interval de
exploatare → cu  s = 100 000 h = 12,5 an, rezultă următoarea viteză medie de
fluaj:

ΔD 1 ΔD
wf   s 1 =
Dn  s Dit
ΔD 1,852 10 9 ΔD [mm/mm  h];
=  1
s = 5
5 400
1,481 10 ΔD [mm/mm  h],

ΔD introducându-se în mm.
Valorile maximale singulare ale vitezei medii de fluaj, astfel calculate
pentru camerele de cocsare R 1 A şi R 1 B, se regăsesc în tabelele 8.18, 19, din
care rezultă:

Tabelul 8.18

Tabelul 8.19

● valorile efective:
7
max w f max  0,778 10 mm/(mm ∙ h) → R 1 A, virola 5;

7
max w f max  0,574  10 mm/(mm ∙ h) → R 1 B, virolele 5 şi 7;

● valorile forţate:
7
max w f max  0,981  10 mm/(mm ∙ h) → R 1 A, virola 5;

max w f max  0,88110 7 mm/(mm ∙ h) → R 1 B, virola 9,

deci, peste tot, asigurată restricţia:

max w f max < w fa  1  10 7 mm/(mm ∙ h).

Considerând valorile epuizate  s max (94 712 pentru R 1 A şi 96 632 h

pentru R 1 B), se obţin:
● valorile efectice:
7
max w f max  0,821  10 mm/(mm ∙ h) → R 1 A, virola 5;

7
max w f max  0,594 10 mm/(mm ∙ h) → R 1 B, virolele 5 şi 7;

● valorile forţate:
7
max w f max  1,036  10 mm/(mm∙h) → R 1 A, virola 5;

7
max w f max  0,920  10 mm/(mm∙h) → R 1 B, virola 9,

ceea ce înseamnă restricţia:

max w f max ≤ w fa  1  10 7 mm/(mm∙h)

este asigurată pentru valorile efective max w f max , dar nu mai este asigurată
pentru valorile forţate (şi informative – orientative) max w f max pentru R 1 A.
Aşadar, din punctul de vedere al deformabilităţii mantalei cilindrice a camerelor
de cocsare, în circumstanţe cu fluaj, cele mai sensibilizate apar ca fiind virola 5,
pentru R 1 A şi virolele 5, 7 şi 9, ultima într-o perspectivă determinabilă, pentru
R 1 B.

8.1.5.1.4. Predicţia disponibilităţii de durată de serviciu

pe considerentele deformabilităţii
în circumstanţe cu fluaj
 În stadiul fluajului stabilizat, dependenţa  rf   rf ( ) fiind liniară şi
viteza instantanee de fluaj fiind invariabilă în timp ( w f = const), rezultă (fig.
8.7):

Fig. 8.7

max w f max w f w fa
tg  
max max
   const ,
s  s max  sa

w fa
 sa   s ,
max w f max

respectiv:
w fa
 sa   s max ,
max w f max
disponibilitatea corespunzătoare de durată de serviciu Δ s , dincolo de momen-
tul  →  s max etc. avut în vedere, fiind:

 w fa 
Δ s   sa   s   s   1
 max w 
 f max 

sau

 w fa 
Δ s   sa   s max   s max   1 ,
 max w 
 f max 

unde:

Δ w f  w fa  max w f max .

Pentru  s = 100 000 h = 12,5 an şi vitezele de fluaj w f →

max w f max precizate în § 8.1.5.1.3, predicţia disponibilităţii de durată de serviciu
corespunzătoare, folosind algoritmul de calcul din paragraful present, se face în tabelul
8.20. Corespun-zând valorile epuizate  s max (94 712 h R 1 A şi 96 632 h pentru R 1
B), se obţine:

Tabelul 8.20

● corespunzător valorilor efective max w f max :

1,000  10 7
 sa  94 712  = 121 802 h = 15,23 an → R 1 A;
0,821  10 7

1,000  10 7
 sa  96 632  = 168 350 h = 21,04 an → R 1 B,
0,594  10 7

rezultând:

Δ  s = 21 802 h = 2,72 an → R 1 A;
 Δ  s = 68 350 h = 8,54 an → R 1 B;

● corespunzător valorilor forţate max w f max :

1,000  10 7
 sa  94 712  = 91 420 h < 94 712 h < 100 000 h → R 1 A;
1,036  10 7

1,000  10 7
 sa  96 632  = 105 034 h > 96 632 h < 100 000 h → R 1 B,
0,920  10 7

rezultând:
● pentru R 1 A:

 s max , în h max w f max ΔD , în mm

în mm/(mm∙h)
91 420 1,036∙10-7 53
100 000 1,133∙10-7 61
110 000 1,247∙10-7 74
120 000 1,360∙10-7 88

● pentru R 1 B:

 s max , în h max w f max ΔD , în mm

în mm/(mm∙h)
96 632 0,920∙10-7 48
100 000 1,125∙10-7 61
110 000 1,237∙10-7 73
120 000 1,350∙10-7 87

valorile indicate ΔD , în mm, constituind valori max ΔDmax de predicţie pentru

duratele  s max ≥ 100 000 h = 12,5 an.

8.1.5.2. Evaluarea tensometrică

 8.1.5.2.1. Programele de tensometrare

Dată fiind netipicitate – din punctul de vedere tensometric, a – came-

relor de cocsare R 1 A, B şi starea generală a acestora, programul de tensome-
trare specific a inclus:
a) adoptarea unei metode nedistructive, concludente şi convena-
bile, de tensometrare in situ;
b) elaborarea şi structurarea planului de tensometrare în concor-
danţă cu rezultatele evaluării dimensionale şi configurative anterioare (§
8.1.5.1) şi cu circumstanţele industriale locale la S.C. „Rafinăria Dărmăneşti” S.
A.;
c) asigurarea materială necesară (traductoare tensometrice per-
formante, cablaje adecvate, adezivi conformi, fludor, protecţii, diferite substan-
ţe chimice etc.);
d) materializarea fiecărui plan de tensometrare şi testarea funcţi-
onală a sistemelor implicate;
e) stabilirea regimurilor de presurizare manometrică interioară
hidraulică programată;
f) efectuarea tensometrării propriu-zise in situ;
g) prelucrarea primară a rezultatelor obţinute până la nivel de
 →  ech , ceea ce a presupus evaluarea în primul rând a tensiunilor
mecanice principale  1, 2, 3 .
Referitor la metoda de tensometrare, condiţiile tehnice şi tehnologice la
ordinea zilei au impus metoda tensometriei electrorezistive, respectiv metoda
TER. Planurile de tensometrare materializate ca atare au fost cele din figurile
8.8, pentru camera de cocsare R 1 A şi 8.9, pentru camera de cocsare R 1 B,
gestiunea corespunzătoare acestor planuri fiind sintetizată în tabelele 8.21, 22.
Fig. 8.8

Tabelul 8.21

Fig. 8.9

Tabelul 8.22

În totalitatea lor, cele câte 106 de TTR, constituie în câte 41 de puncte

de măsurare tensometrică (PMT), s-au aplicat pe suprafaţa exterioară a corpului
structural al camerelor de cocsare R 1 A, B, după cum urmează:
● pe suport (picior, fustă) în vecinătatea şi în apropierea sudurii
inelare de îmbinare cu fundul inferior toroconic al camerei → 6 triple (rozete
tensometrice), diametral opuse câte două, respectiv 6 TTR poziţionate longitu-
dinal (în lungul generatoarei), ale 6 TTR poziţionate în direcţii inelare (perpen-
dicular pe generatoare) şi, în sfârşit, 6 TTR dispuse bisectorial (la 45 faţă de
direcţiile primelor două serii de TTR; cotele corespunzătoare rezultă din figurile
8.8, 9;
● pe fund, adică pe fusta cilindrică a fundului toroconic, în
vecinătatea şi în imediata apropiere a sudurilor dintre fund şi suport, respectiv
dintre fund şi manta → două rozete tensometrice, diametral opuse, lângă sudura
fund-suport şi un colier de 8 rozete tensometrice, echidistante, lângă sudura
fund-manta (planul I), împreună constituind 10 PMT şi implicând 10 TTR
dispuse longitudinal 10 TTR poziţionate inelar şi alte 10 TTR aplicate bisecto-
rial; cotele corespunzătoare de asemenea rezultă din figurile 8.8, 9;
● pe mantaua cilindrică, în imediata apropiere a sudurii dintre
manta şi fund, de asemenea la semiînălţimea tuturor celor zece virole → un
colier de 8 rozete tensometrice, echidistante, lângă sudura manta-fund (planul
II), un colier de 8 PMT duble, tot echidistante, la semiînălţimea virolei V 7
(planul III) şi câte un PMT dublu la semiînâlţimea celorlalte virole, împreună
constituind 25 de PMT şi implicând câte 25 de TTR dispuse longitudinal sau
inelar şi 8 TTR poziţionate bisectorial; cotele corespunzătoare se regăsesc tot în
figurile 8.8, 9.
De remarcat că PMT nr. 1, 2, 3, 4, 11, 19, 27 şi 33 … 41, pentru camera
R 1 A şi nr. 1 ... 4, 11, 19, 25 … 30, 33 şi 39 ... 41, pentru camera R 1 B, se
găsesc plantate pe o aceeaşi generatoare. Mai trebuie remarcat că PMT ale
perechilor 1 – 5, 2 – 6, 3 – 7, 4 – 8, 9 – 13, 10 – 14, 11 – 15, 12 – 16, 17 – 21,
18 – 22, 19 – 23, 20 – 24, 31 – 35, 32 – 36, 33 – 37 şi 34 – 38, pentru R 1 B şi
1 – 5, 2 – 6, 3 – 7, 4 – 8, 9 – 13, 10 – 14, 11 – 15, 12 – 16, 17 – 21, 18 – 22, 19
– 23, 20 – 24, 25 – 29, 26 – 30, 27 – 31şi 28 – 32, pentru R 1 A, sunt în opoziţie
diametrală.
Presurizarea hidraulică interioară s-a efectuat în condiţiile temperaturii
normale (20C), deci la rece, cu asistenţa de specialitate a beneficiarului, asigu-
rându-se respectarea instrucţiunilor de instalaţie şi prescripţiilor tehnice ISCIR
oficiale. Regimurile barice de presurizare programată au fost următoarele două:
● regimul IPH, cu următoarele trepte manometrice de presiune,
în bar: 0 → 2 → 5 → 8 → 11 → 14 → 11 → 8 → 5 → 2 → 0;
● regimul P, cu următoarele trepte manometrice de presiune, în
bar: 0 → 5 → 0.
 Citirile de „zero” s-au efectuat, însă, cu minuţiozitate, nu numai la
limitele demarcării celor două regimuri IPH şi P, ci şi la limitele corespunză-
toare camerelor de cocsare goale, anterior umplerii cu apă şi ulterior golirii de
apă, de asemenea la limitele finalizării umplerii cu apă, deci corespunzătoare
camerelor de cocsare pline şi încă nepresurizare. Din păcate, majoritatea acestor
citiri nu s-au putut asigura cu acurateţea ce să le facă interpretabile, motivele
fiind mixte – obiective (tehnice) şi subiective (factorul uman).
Rezultatele citirilor tensometrice directe (prin metoda TER), evident, au
fost convertite în microdeformaţii unitare (specifice) → m/m. Pe parcursul
experimentărilor, unele dintre traductoarele tensometrice rezistive (TTR) au
prezentat anomaliile ale căror cauze şi al căror domeniu (cu funcţionare
neconformă) se nominalizează în tabelele 8.23, 24.

Tabelul 8.23

Tabelul 8.24

8.1.5.2.2. Rezultatele primare ale tensometrării

Prelucrarea primară a datelor care au rezultat din citirile tensometrice in

situ, vizănd cuantificarea tensiunilor mecanice → mecanobarice inelare/circum-
ferenţiale  t şi longitudinale/meridiane  m , de asemenea a tensiunilor → me-
canobarice echivalente/reduse corespunzătoare  ech , care revin determinărilor
nedistructive prin metoda TER, s-a asigurat în mod automat, cu o unitate com-
puterizată performantă compatibilă IBM. Pentru aceasta, s-a utilizat programul
specializat de calcul aflat în biblioteca de programul a Departamentului de Fia-
bilitate şi Securitate Industrială (fondul documentar Prof. Univ. Dr. Ing. A.
Pavel) de la Universitatea „PETROL-GAZE” din Ploieşti.
Tensiunile mecanice → mecanobarice principale  1, 2, 3 s-au identificat
ca fiind următoarele:
● la nivelul suprafaţei interioare (SI sau SIT) a peretelui manta-
lei cilindrice a camerelor de cocsare:
  1   t   y  0; 

 2   m   x  0;   1, 2, 3  0;
 3   r   p 0; 

● la nivelul suprafaţei exterioare (SE sau SET) a peretelui man-

talei cilindrice a camerelor de cocsare:

 1, 2 > 0; (  1, 2  0);

 3 = 0;

tensionarea fiind executată numai la nivelul suprafeţei exterioare a peretelui

mantalei cilindrice, rezultă:
 1   tee → SIGMA 1;

 2   me
e
→ SIGMA 2.

Pentru cazul general cu  1 >  2 > 0, tensiunile mecanice →

mecanoba-rice echivalente/reduse  ech
e
au următoarele expresii de calcul (v. §
8.1.4.1):

 ech
,e
e =  te → SIGEC TAU,
e

potrivit criteriului Coulumb-Guest-Tresca şi

 ech ,e 
ED , e
 
e 2
te   me
e
   tee  mee → SIGEC ED,
potrivit criteriului Huber-Henky-Mises.
Rezultatele primare ale tensometrării prin metoda TER se regăsesc în
imprimatele constituind anexa A.8.1, pentru camera de cocsare R 1 A şi, pentru
camera de cocsare R 1 B. De remarcat că, îm cazul camerei R 1 A, datorită
tendinţei de calibrare a mantalei cilindrice la presiuni manometrice p → 14 bar,
cu efecte locale de curgere tehnică a materialului PMT cu nr. 9, 15-17, 24, 25,
32 şi 37 (deci 8 dintre cele 41 de PMT → 19,51%) au „furnizând valori false ale
microdeformaţiunilor unitare corespunzătoare (v. tab. 8.23 şi anexa A.8.1.
Asemenea anomalii funcţionale nu au apărut, însă, în cazul camerei R 1 B (v.
tab. 8.24), la aceasta efectele fluajului fiind cu mult mai puţin sesizabile „la
vedere”.

8.1.5.3. Prelucrarea, analizarea şi interpretarea

rezultatelor tensometrice

8.1.5.3.1. Camera de cocsare R 1 A

8.1.5.3.1.1. Coeficientul (factorul) mech

Coeficientul (factorul) de amplificare/demultiplicare a tensiunilor

mecanice → macanobarice echivalente maxime mech = mech  ech , e ,  ech  s-
 ,e 

a evaluat pentru fiecare PMT, în parte, la nivelul presiunilor manometrice

reprezentative p = 14 bar (presiunea de încercare hidraulică, regimul IPH →
→ tab. 8.25, 26, 31 şi fig. 8.10, 11) şi p = 5 bar (presiunea de calcul, respectiv
presiunea de lucru maximă admisă/admisibilă → tab. 8.27, 28, 31 şi fig. 8.12,
a; 13, a – regimul IPH, treaptă intermediară, respectiv tab. 8.29, 30, 31 şi fig.
8.12, b; 13, b – regimul P, treaptă finală), în planurile de referinţă I, II, III (tab.
8.25, 27, 29 şi fig. 8.10, 12), în lungul generatoarelor (două, diametral opuse)
mantalei cilindrice, nominalizate ca atare (tab. 8.26, 28, 30 şi fig. 8.11,13) şi în
suportul (piciorul, fusta) camerei de cocsare (perechile de PMT diametral
opuse, poziţionate pe două generatoare opuse, 1-5, 2-6, 3-7, tab. 8.31). O sin-
teză a PMT, cu valori cât de cât credibile mech > 1.000 (ceea ce implică efectul
amplificator corespunzător), se reuşeste în tabelul 8.32.
Analizând şi interpretând datele tabelelor 8.25-32 şi reprezentările
grafice din figurile 8.10-13, rezultă – ca fiind mai importante şi semnificative –
– următoarele: