Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
szatmaristefania@yahoo.com
NOTIȚE ADMITERE
MEDICINĂ
după manualele de biologie
2020
Vol. IV
SISTEMUL DIGESTIV,
SISTEMUL CIRCULATOR,
SISTEMUL RESPIRATOR
Cum învăț?
Cum învăț?
YouTube https://www.youtube.com/c/Cumînvăț
Salut!!!
Acesta este al IV-lea volum de notițe de biologie pentru admiterea la medicină.
Sunt făcute după cele 8 manuale de biologie aprobate de Ministerul Educației (vezi
bibliografie).
Sper ca aceste notițe împreună cu videoclipurile de pe canalul de YouTube să
vă ajute în pregătirea voastră pentru examenul de admitere la medicină.
Succes!!!
2
Cum învăț?
Cuprins
Pagina
I. SISTEMUL DIGESTIV 4
A. Cavitatea bucală 7
B. Faringele și esofagul 11
C. Stomacul 15
D. Intestinul subțire 23
E. Intestinul gros 47
F. Noțiuni elementare de igienă și patologie 52
II. SISTEMUL CIRCULATOR/CARDIOVASCULAR 56
A. Sângele 56
B. Vasele de sânge și circulația 70
C. Inima 89
D. Circulația sângelui 103
E. Reglarea activității cardiovasculare 113
F. Noțiuni elementare de igienă și patologie 115
III. SISTEMUL RESPIRATOR 117
A. Structura sistemului respirator 117
B. Ventilația pulmonară 122
C. Difuziunea gazelor respiratorii 130
D. Transportul gazelor respiratorii 134
E. Reglarea ventilației 137
F. Noțiuni elementare de igienă și patologie 139
Bibliografie 142
3
Cum învăț?
I. SISTEMUL DIGESTIV
4
Cum învăț?
o mari (perechi) cu
structură tubulo-acinoasă
parotide (cele mai mari)
sublinguale
submandibulare
ficat
pancreas
5
Cum învăț?
-peretele tubului digestiv are 4 straturi, aceste straturi prezintă diferite particularități în
funcție de organ dar structura generală este: (fig.3)
mucoasa – la interior, formată din țesut epitelial și vine în contact cu alimentele
submucoasa – deasupra mucoasei, formată din țesut conjunctiv lax și are fibre
nervoase (plexul nervos Meissner) și vase sangvine
musculara – formată din țesut muscular striat la nivelul limbii, faringelui, treimii
superioare a esofagului și sfincterului anal extern (anus), cele 2 treimi inferioare ale
esofagului, stomacul, intestinul subțire, intestinul gros și sfincterul anal intern au
țesut muscular neted; în grosimea acestui strat se află plexul nervos Auerbach;
musculara este formată din 2 straturi de mușchi:
mușchi circulari - la interior( deasupra submucoasei), care în
anumite zone formează sfinctere
mușchi longitudinali -la exterior (deasupra celor circulari)
seroasa – cel mai la exterior, formată din țesut conjunctiv (la anumite organe ale
tubului digestiv seroasa este numită adventice)
6
Cum învăț?
-tubul digestiv asigură aportul continuu de apă, electroliți și substanțe nutritive necesare
organismului prin:
deplasarea alimentelor
A. Cavitatea bucală
-la nivelul cavității bucale au loc procese de :
masticație (mestecare)
secreție salivară
timpul bucal al
deglutiției
(înghițirii)
-masticația și timpul
bucal al deglutiției,
reprezintă activitatea
motorie (mișcările) a
cavității bucale
-în urma
transformărilor din
cavitatea bucală, alimentele
sunt omogenizate, îmbibate
cu mucus și formează bolul Fig.4 Structura cavității bucale
alimentar
7
Cum învăț?
1. Masticația
-reprezintă mestecarea alimentelor cu fragmentarea lor
-este un act reflex involuntar/inconștient, care se poate desfășură și sub control
voluntar/ conștient (nu este nevoie sa te gândești să mesteci, poți să mesteci și fără să te
gândești la asta – reflex involuntar - dar dacă vrei poți să te gândești la mestecat și să controlezi
mișcările masticației – desfășurarea reflexului sub control voluntar)
-reflexul masticator este coordonat de centrii nervoși din trunchiul cerebral (bulb și punte)
-rolurile masticației:
maxilarul superior
articulația temporomandibulară
mușchi masticatori
dinți - sunt 32 la adulți și 20 la copii
o incisivii – pentru sfâșiat alimente
o caninii – pentru triturat alimente
o premolarii și molarii – pentru tăiat alimente
-dinții sunt alcătuiți din coroană, colet și rădăcină
8
Cum învăț?
2. Secreția salivară
-se datorează glandelor salivare
a. Compoziția salivei
99,5 % apa
-zilnic 800 - 1500 ml de salivă 0,5% reziduu uscat 0,2% -substanțe anorganice
b. Funcțiile salivei
Protecția mucoasei bucale prin:
-răcirea alimentelor fierbinți
-diluarea eventualului HCl din stomac sau a bilei produsă de ficat, care ar regurgita
(ajunge) în cavitatea bucală
-îndepărtarea unor bacterii
9
Cum învăț?
Digestiv
-saliva începe procesul de digestie al amidonului prin intermediul amilazei salivare
-amilaza produce digestia chimică a amidonului preparat, care este
hidrolizat/descompus în trepte până la dextrine și apoi până la stadiul de maltoză
(dizaharid format din 2 molecule de glucoză)
AMILAZA AMILAZA
SALIVARA SALIVARĂ
AMIDON PREPARAT DEXTRINE MALTOZA
10
Cum învăț?
Reține !!!
La nivelul cavității bucale are loc numai digestia glucidelor.
B. Faringele și esofagul
1. Structura
-faringele are 15cm și
formă de pâlnie, este comun
pentru sistemul digestiv și
respirator și este format din
nazofaringe, orofaringe și
laringofaringe, comunică cu
laringele prin glotă dar comunică
și cu esofagul
Fig.5 Faringele
11
Cum învăț?
2. Funcții – Deglutiția
-cuprinde totalitatea activităților motorii/mișcărilor care asigură transportul bolului
alimentar din cavitatea bucală în stomac
-este un reflex care se desfășoară în 3 timpi
procesul deglutiției devine în întregime, sau aproape, un act automat/involuntar și, în mod
obișnuit nu mai poate fi oprit (nu mai poți controla ce se întâmplă cu alimentele)
13
Cum învăț?
Fig.8 Deglutiția la
nivelul esofagului
14
Cum învăț?
C. Stomacul
1. Structura stomacului
-este un organ cavitar cu o capacitate de 1,5l
-are 4 porțiuni:
fundul/fornixul Fig. 9 Stomacul
stomacului
corpul stomacului
antrul piloric
canalul piloric
-are 2 curburi:
curbura mare – la stânga
curbura mică – la dreapta
-are 2 orificii:
orificiul cardia- prin
care comunică cu
esofagul
Fig. 10 Mucoasa stomacului
sfincterul piloric cu
orificiul piloric – prin
care comunică cu
duodenul
-mucoasa stomacului prezintă
pliuri
15
Cum învăț?
2. Funcțiile stomacului
-în stomac, alimentele suferă consecința activităților motorii/mișcărilor și secretorii ale
acestuia, care produc transformarea bolului alimentar într-o pastă omogenă numită chim gastric
16
Cum învăț?
-pe măsură ce stomacul se umple, alimentele sunt depozitate în straturi, tonusul muscular
al stomacului scade și capacitatea de umplere a stomacului se mărește din ce în ce mai mult
(pentru că stomacul se relaxează și astfel se face loc pentru mai multe alimente)
-amestecul alimentelor cu sucul gastric, durează aproximativ o oră
-mișcările de la nivelul stomacului sunt de 2 tipuri
peristaltismul/contracții peristaltice
o sunt similare cu cele de la esofag, încep la granița dintre fundul și corpul
gastric, se deplasează caudal (în jos), determinând propulsia/înaintarea
alimentelor către pilor (peristaltismul are loc de sus în jos)
o porțiune fundică și cea superioară a corpului stomacului, declanșează
contracții tonice cu frecvență mică dar responsabile de creșterea presiunii
intragastrice, aceste contracții sunt inhibate de deglutiție, fapt ce duce la
relaxarea musculaturii gastrice și lărgirea cavității pentru a putea depozita
alimentele
o porțiunea inferioară a stomacului, generează puternice unde peristaltice cu
o frecvență de 3/minut, stimulate de relaxarea musculaturii gastrice și
lărgirea cavității pentru a putea depozita alimentele
o forța contracțiilor peristaltice este controlată de acetilcolină și de
gastrină(hormon)
o secretina (hormon) inhibă motilitatea gastrică
retropulsia - cuprinde mișcările de du-te–vino ale chimului, determinate de
propulsia puternică a conținutului gastric către sfincterul piloric închis (chimul se
deplasează spre sfincterul piloric datorită mișcărilor peristaltice, când ajunge acolo,
o parte din chim trece prin sfincter în duoden, apoi sfincterul se închide iar chimul
care vine se va întâlni cu sfincterul piloric închis, astfel chimul este redirecționat
înapoi, de la sfincterul piloric către corpul stomacului, această mișcare de întoarcere
se numește retropulsie), retropulsia are rol important în amestecul alimentelor cu
17
Cum învăț?
secrețiile gastrice
deoarce chimul se tot
duce spre pilor și se
tot întoarce astfel el se
amestecă mai bine cu
sucul gasric
-motilitatea gastrică este
Fig.12 Motilitatea gastrică
controlată prin mecanism nervos
și umoral (hormoni ex. gastrina,
secretina)
19
Cum învăț?
Substanțele organice
Pepsina - enzimă
-este forma activă a pepsinogenului
-este o enzimă proteolitică (care descompune proteinele)
-este activă în mediu acid (pH optim 1,8–3,5)
-este principala enzimă a sucului gastric și inițiază procesul de digestie a proteinelor
-pepsinogenul este activat de contactul cu HCl sau cu pepsina anterior formată (pepsina
care este deja în stomac și care provine din pepsinogenul care a ajuns ma devreme în stomac)
-pepsina descompune 20-30% din proteinele ingerate în aminoacizi și peptide (proteine
mai mici)
PEPSINOGEN HCl PEPSINĂ
Labfermentul -enzimă
-este secretat numai la sugar
-are rolul de a coagula laptele, pregătindu-l pentru digestia ulterioară
-sub acțiunea labfermentului și în prezența Ca2+, cazeinogenul solubil (proteină din lapte)
se transformă în paracazeinat de calciu, insolubil
LABFERMENT
CAZEINOGEN SOLUBIL PARACAZEINAT DE CALCIU
(proteină din lapte) Ca2+
20
Cum învăț?
Gelatinaza - enzimă
-transformă/hidrolizează gelatina (complex de proteine) în gelatină lichefiată
GELATINAZA
GELATINA GELATINĂ LICHEFIATĂ
(complex de proteine)
Reține !!!!
La nivelul stomacului are loc digestia proteinelor și a lipidelor emulsionate.
Mucusul
-este o glicoproteină (are o parte proteică și una glucidică) secretată de celulele mucoase,
cu rol în protecția mucoasei gastrice, atât mecanic, cât și chimic, față de acțiunea autodigestivă
a HCl și a pepsinei
-mucusul acoperă mucoasa gastrică și astfel protejează celulele mucoasei de pepsina care
ar putea digera proteinele celulei dar și de acidul clorhidirc care ar putea distruge celulele
21
Cum învăț?
Factorul intrinsec
-este o glicoproteină (are o parte proteică și una glucidică)
-ajută la absorbția vitaminei B12 la nivelul ileonului
Gastrina
-este un hormon secretat de celulele G
-relează secreția gastrică
-stimulează secreția de HCl, pepsinogen și motilitatea gastrică
La nivel gastric are loc absorbția unor substanțe, precum cele foarte solubile în lipide,
etanol, apă și în cantități extrem de mici, sodiu, potasiu, glucoză și aminoacizi.
22
Cum învăț?
Faza intestinală
-este reglată prin mecanisme nervoase și umorale declanșate de contactul chimului
gastric cu mucoasa duodenală
-efectele gastro-secretoare au compușii proteici și distensia duodenului
-efecte gastro-inhibitoare au glucidele, lipidele și aciditatea chimului gastric
D. Intestinul subțire
-reprezintă segmentul tubului digestiv unde are loc digestia finală a alimentelor și
absorbția nutrienților rezultați în urma digestiei
-prezintă activitate motorie/mișcări și produce sucul intestinal (activitatea secretorie)
-în intestinul subțire ajung și sucul pancreatic produs de pancreas și bila produsă de ficat,
acestea vor participa la digestie
-la nivelul intestinului subțire, asupra alimentelor acționează
sucul pancreatic
bila
sucul intestinal
24
Cum învăț?
25
Cum învăț?
Secreția pancreatică
-secreția pancreatică/sucul pancreatic, are pH alcalin și conține:
Electroliți – Na+ și K+ se găsesc în aceeași concentrație ca și în plasmă (sânge);
HCO3- se găsește în cantitate mult mai mare
27
Cum învăț?
Enzime
α-amilaza pancreatică - se secretă în forma sa activă; ea
hidrolizează/descompune glicogenul, amidonul și alte glucide, cu excepția
celulozei (este un polizaharid), până la stadiul de dizaharide – maltoză,
izomaltoză, zaharoză, lactoză (glucide formate din 2 molecule de
monozaharide)
α-AMILAZA PANCREATICĂ
AMIDON DIZAHARIDE
GLICOGEN (maltoză, izomaltoză,
ALTE GLUCIDE zaharoză, lactoză)
28
Cum învăț?
oligopeptide(proteine cu 2-4
aminoacizi); oligopeptidele sunt OLIGOPEPTIDE = proteine mai
mici: dipeptide(2 aminoacizi
descompuse apoi de carboxipeptidaza
legați între ei), tripeptide (3
în aminoacizi și oligopeptide mai mici aminoacizi legați între ei)
(dipeptide, tripeptide) ; elastaza oligopeptide cu 4 aminoacizi
descompune proteinele fibroase în etc.
oligopeptide (dipeptide și tripeptide)
ENTEROKINAZĂ
TRIPSINOGEN TRIPSINĂ
CHIMOTRIPSINOGEN CHIMOTRIPSINĂ
TRIPSINĂ +
CHIMOTRIPSINĂ
PROTEINE OLIGOPEPTIDE (2-4 AMINOACIZI)
CARBOXIPEPTIDAZA
OLIGOPEPTIDE AMINOACIZI+DIPEPTIDE+TRIPEPTIDE
ELASTAZA
PROTEINE FIBROASE OLIGOPEPTIDE (DIPEPTIDE+TRIPEPTIDE)
Reține!!!
Sucul pancreatic produce digestia glucidelor, lipidelor și proteinelor
29
Cum învăț?
Fața inferioară
Fața superioară
Fig.17 Ficatul
30
Cum învăț?
-de la ficat pleacă 2 canale hepatice : canalul hepatic drept și canalul hepatic stâng
-cele 2 canale hepatice se unesc și formează canalul hepatic comun
-de la vezica biliară vine canalul cistic
-canalul cistic se unește cu canalul hepatic comun și formează canalul coledoc
-canalul coledoc se deschide în duoden prin sfincterul Oddi împreună cu canalul
pancreatic principal Wirsung
-canalele hepatic drept, hepatic stâng, hepatic comun, cistic și coledoc, formează căile
biliare extrahepatice
-prin aceste canale circulă bila
Fig.18 Căile
biliare
extrahepatice
31
Cum învăț?
32
Cum învăț?
Direcția de
Fig.19
curgere a bilei
Lobul
hepatic
Direcția de
curgere a sângelui
Bila
-bila este necesară pentru digestia și absorbția lipidelor și pentru excreția unor substanțe
insolubile în apă, cum sunt colesterolul și bilirubina
-are pH alcalin și este secretată în cantitate de 250–1100 ml/zi
33
Cum învăț?
34
Cum învăț?
Compoziția bilei
-bila conține:
acizii biliari – sintetizați în hepatocite din colesterol, prin combinarea acizilor
biliari cu anumiți aminoacizi și cu Na+ rezultă sărurile biliare secretate activ în
canaliculele biliare; deoarece ele nu sunt liposolubile, rămân în intestin până ajung
la nivelul ileonului, unde se reabsorb activ
pigmenții biliari bilirubina și biliverdina - sunt metaboliți (produși de
degradare) ai hemoglobinei (hemoglobina se află în hematii) care, ajunși în
hepatocite, sunt excretați biliar (ajung în bilă) și conferă bilei culoarea sa galbenă
lecitină (lipid)
colesterol (lipid)
electroliți
Rolul bilei
-neutralizează aciditatea chimului gastric
-este necesară pentru digestia și absorbția lipidelor și pentru excreția unor substanțe
insolubile în apă, cum sunt colesterolul și bilirubina
-cele mai importante roluri ale bilei sunt date de rolurile sărurilor biliare :
emulsionează lipidele din alimente, reducând tensiunea superficială și permițând
fragmentarea lor, astfel facilitează (ușurează) acțiunea lipazei pancreatice
ajută la absorbția din tractul intestinal a acizilor grați, monogliceridelor,
colesterolului și a altor lipide, prin formarea cu acestea a unor micelii
complexe numite chilomicroni
stimulează motilitatea/mișcarea intestinală
au rol bacteriostatic (opresc înmulțirea bacteriilor)
-în lipsa sărurilor biliare în intestin, se pierd prin materiile fecale 40% din lipidele ingerate
35
Cum învăț?
Reține !!!
Bila NU conține enzime !
36
Cum învăț?
PEPTIDAZE
DIPEPTIDE+TRIPEPTIDE AMINOACIZI
37
Cum învăț?
MALTAZA
MALTOZĂ 2 molecule de GLUCOZĂ
IZOMALTAZA
IZOMALTOZĂ 2 molecule de GLUCOZĂ
ZAHARAZA
ZAHAROZĂ GLUCOZĂ+FRUCTOZĂ
LACTAZA
LACTOZĂ GLUCOZĂ+GALACTOZĂ
Reține !!!
Sucul intestinal produce digestia glucidelor, lipidelor și proteinelor.
38
Cum învăț?
Cavitatea bucală
AMIDON PREPARAT AMILAZA SALIVARĂ (PTIALINĂ) MALTOZĂ
Stomac
PROTEINE PEPSINA AMINOACIZI + PEPTIDE
Intestin subțire
Sucul pancreatic
AMIDON DIZAHARIDE
GLICOGEN α-AMILAZA PANCREATICĂ ( maltoză, izomaltoză
ALTE GLUCIDE zaharoză, lactoză)
TRIPSINĂ +
PROTEINE CHIMOTRIPSINĂ OLIGOPEPTIDE (2-4 AMINOACIZI)
39
Cum învăț?
Sucul intestinal
DIPEPTIDE+TRIPEPTIDE PEPTIDAZE AMINOACIZI
40
Cum învăț?
c. Absorbția intestinală
-este procesul prin care are loc trecerea produșilor rezultați (nutrienții) în urma
digestiei către sânge și limfă
-absorbția are loc la nivelul mucoasei intestinului subțire
-mucoasa intestinului subțire prezintă pliuri iar la nivelul pliurilor se află vilozitățile
intestinale – niște elemente care seamănă cu degetele de la o mănușă
-la suprafața vilozității se află mucoasa care este formată dintr-un singur strat de celule
epiteliale – țesut epitelial de acoperire unistratificat cilindric
-celulele epiteliale se numesc enterocite, sunt cilindrice iar la polul apical (superior) au
microvili (niște prelungiri)
Limfa – este un lichid care circulă prin niște vase speciale numite
vase limfatice, ea transportă diferite substanțe.
41
Cum învăț?
43
Cum învăț?
44
Cum învăț?
45
E. Intestinul gros
47
Cum învăț?
-musculatura intestinului gros formează niște benzi longitudinale numite tenii (atenție
aceste tenii musculare NU sunt tot una cu viermele numit tenie)
-de intestinul gros se prinde o foiță numită mezocolon, prin ea trec vasele de sânge care
vin la intestinul gros
Haustre
49
Cum învăț?
Se secretă :
-mucoasa intestinului gros are pliuri semicirculare și conține glande mucoase care secretă
mucus care formează și ajută la înaintarea materiilor fecale
-se secretă un lichid care acoperă dar se și amestecă cu materiile fecale și care are rol de
lubrifiant, ajutând la înaintarea materiilor fecale
-colonul secretă potasiu
Se absorb
-colonul absorbe 2–3 l/zi de apă prin mecanism pasiv
-colonul absoarbe cea mai mare parte a sodiului și clorului care nu au fost absorbite în
intestinul subțire
sodiul se absoarbe prin mecanism activ
clorul se absoarbe la schimb cu bicarbonatul (HCO 3-) clorul se absoarbe,
bicarbonatul se secretă
-bacteriile anaerobe degradează prin putrefacție proteinele până la aminoacizi care apoi
sun decarboxilați și dezaminați rezultând gaze și produși toxici (amine, indol, scatol
amoniac), produșii toxici vor fi reabsorbiți și transportați la ficat unde vor fi detoxifiați
-tot prin putrefacție sunt produse aminele cadaverină și putresceină, care dau mirosul
caracteristic materiilor fecale
-pe lângă procesele de fermentație și putrefacție, bacteriile din colon mai produc unele
vitamine : vitaminele B și K ; aceste vitamine vor fi absorbite în colon
-în final, materiile fecale conțin:
resturi alimentare (90%)
fibre vegetale de celuloză nedigerate
celule descuamate din tubul digestiv
germeni(patogeni și nepatogeni –corpuri ale bacteriilor de fermentație și
putrefacție)
mucus (10%)
leucocite
d. Defecația
-reprezintă procesul de eliminare a materiilor fecale din intestin
-este un act reflex vegetativ, cu centrii nervoși în măduva spinării lombară și sacrată, acești
centrii sunt subordonați cortexului cerebral
-unele mișcări în masă propulsează fecalele în rect, materiile
fecale stimulează mecanoreceptorii din rect și inițiază dorința de La dorința de defecație
defecație, apoi se produce contracția musculaturii netede a participă scoarța cerebrală.
colonului distal și a rectului, propulsând fecalele în canalul anal:
dacă condițiile sunt prielnice pentru defecație, urmează relaxarea
sfincterelor anale intern (mușchi neted controlat de fibre parasimpatice) și
51
Cum învăț?
1. Cariile dentare
Reprezintă eroziuni ale dinților și sunt rezultatul acțiunii unor bacterii asupra acestora.
Primul eveniment în dezvoarea cariilor îl constituie formarea plăcii bacteriene. Aceasta
reprezintă o peliculă alcătuită din alimente și salivă, etalată (lipită) pe suprafața dinților și
colonizată de numeroase bacterii care vor produce cariile dentare. Aceste bacterii utilizează,
pentru a se hrăni, carbohidrați și produc prin metabolismul lor numeroși acizi, care vor dizolva
smalțul dentar. Datorită acestei dependențe a viabilității (vieții) bacteriilor de prezența
carbohidraților, se afirmă că un consum mare de carbohidrați favorizează apariția cariilor. În
fapt, mai importantă decât cantitatea totală este frecvența cu care se ingeră carbohidrați; astfel,
cantități mici dar frecvente asigură aprovizionarea bacteriilor cu substratul lor energetic în mod
constant, ceea ce favorizează producerea cariilor. Dacă însă se ingeră o cantitate apreciabilă de
carbohidrați dar în timpul mesei, atunci numărul cariilor ce pot să apară scade simțitor. Unele
52
Cum învăț?
tipuri de dinți sunt mai rezistente decât altele (moștenire genetică). Astfel, s-a demonstrat că
utilizarea apei care conține mici cantități de fluor face ca smalțul produs să fie mai rezistent.
2. Stomatita
Reprezintă inflamația intregii mucoase orale. Poate fi provocată de infecții, agenți fizici
sau chimici sau poate surveni în cadrul unor afecțiuni sistemice (alte boli care dau și stomatită).
Două dintre cele mai frecvent întâlnite exemple sunt stomatita herpetică, (infecția cu virusul
herpes simplex) și stomatita candidozică (infecția cu ciuperca Candida). Alte cauze frecvente
sunt hipovitaminozele (lipsa de vitamine), consumul de tutun și alcool sau reacții alergice la
diferite substanțe colorante prezente în alimente sau produse de ingrijire a dinților.
3. Faringita
Definește inflamația acută a mucoasei faringiene. De obicei de origine virală, se poate însă
datora și unor bacterii. Se caracterizează prin dureri ale gâtului mai ales la înghițit. Sunt mai
frecvente în sezonul rece, dar și consumarea unor lichide foarte reci în sezonul cald poate
facilita această afecțiune. Netratată poate duce la nefrită (probleme renale), endocardită
(probleme cardiace), reumatism articular.
4. Enterocolitele
Reprezintă inflamația mucoasei intestinului subțire și a celui gros, cauza fiind toxiinfecție
alimentară, infecțioasă, mai frecvent bacteriană, dar și virală. Pot fi acute și cronice. Pot
îmbrăca forme clinice foarte grave, cu letalitate(mortalitate) mare, în funcție de germenul
implicat. Se manifestă cu diaree, transpirații, sete, deshidratare, febră, dureri abdominale. Igiena
riguroasă și atenția sporită la calitatea apei și a alimentelor consumate sunt măsuri de prevenire
foarte importante.
53
Cum învăț?
5. Ocluzia intestinală
Definește oprirea completă sau aproape completă a pasajului la nivelul intestinului subțire
sau a celui gros. Are debut brusc și este o urgență medico-chirurgicală și se poate datora mai
multor cauze: aderențe, hernii, tumori, corpi străini etc.
6. Ciroza hepatică
Reprezintă dezorganizarea difuză a structurii hepatice normale prin formarea unor noduli
de regenerare, înconjurați de țesut fibros (diferite zone ale ficatului sunt distruse iar în aceste
zone apare țesutul fibros, astfel zonele de țesut fibros vor alterna cu cele de țesut hepatic
normal-nodulii de regenerare). În țările vestice, ciroza este a treia cauză a mortalității. Are
etiologii/cauze multiple: infecțioase, toxice, răspuns imun alterat, obstrucție biliară sau
modificări vasculare.
8. Pancreatita
Reprezintă o inflamație la nivelul pancreasului. Poate fi acută sau cronică. Survine la cei
cu alcolism cronic, ulcer duodenal sau litiază biliară, dar și în numeroase alte situații.
54
Cum învăț?
9. Diareea
Constă în creșterea frecvenței sau a cantității scaunelor zilnice. Are cauze multiple, cea
mai frecventă fiind de natură infecțioasă. În majoritatea situațiilor o igienă riguroasă ar putea
preveni răspândirea bolii.
10. Constipația
Dificultate în actul defecației. Poate apărea în cadrul unor maladii sau poate fi habituală
(când nu este determinată de alte boli), aceasta din urmă corectându-se prin modificarea
alimentației, în sensul consumului unei cantități mai mari de fibre vegetale. Cele mai frecvente
cauze sunt: sarcina, sedentarismul,vârsta înaintată, consum scăzut de lichide. Se manifestă prin:
dureri anale la defecație, crampe abdominale, balonare, apariția de hemoroizi și fisuri anale.
11. Leucoplazia
Este o afectare profundă (o ulcerație) a mucoasei bucale și apare în urma iritației de lungă
durată a acesteia. Se poate transforma în cancer. Se previne prin eliminarea factorilor iritanți :
tutun, alcool, alimente picante.
55
Cum învăț?
A. Sângele
-este lichidul care circulã în interiorul arborelui cardiovascular
-este cel mai important component al mediului intern
-volemia (volumul de sânge) reprezintă aproximativ 8% din masa corporală dar variază
în funcție de cantitatea de apă din organism
-volemia scade în febră și vărsături
1. Componentele sângelui
elemente figurate/
volum globular procentual/
hematocrit – 45%
-sângele este format din
plasmă(partea lichidă a sângelui) – 55%
56
Cum învăț?
57
Cum învăț?
Imunitatea
-organismul uman vine permanent în contact cu agenți patogeni virusuri, bacterii
-acești agenți patogeni sunt purtători de antigene sau sunt cu antigene libere și sunt
capabili să producă o boală infecțioasă
58
Cum învăț?
din salivă, acidul clorhidric din stomac, acizii celulele neutrofile și monocite,
care ies din vasul de sânge prin
din secreția glandelor sebacee ale pielii, alte
diapedeză și ajung la locul infecției
substanțe cu acțiune bactericidă); apărarea
59
Cum învăț?
60
Cum învăț?
b. Plasma sangvină
-este componenta lichidă a sângelui
-conține: apă 90% 1 % substanțe anorganice Na+, K+, Ca2+,Mg2+ Cl–, HCO-3
reziduu uscat 10% 9 % substanțe organice, majoritatea proteine (albumine,
globuline, fibrinogen),monozaharide, acizi grași,
glicerol
62
Cum învăț?
63
Cum învăț?
a. Sistemul OAB
-este sistemul grupelor de sânge
-aglutina α este omoloaga aglutinogenului A, iar aglutinina β este omoloaga
aglutinogenului B
-întâlnirea aglutininei α din plasmă cu aglutinogenul A de pe suprafața hematiilor iar a
aglutininei β din plasmă cu aglutinogenul B de pe suprafața hematiilor, duce la un conflict
imun, producând aglutinarea hematiilor (adunarea lor în grămezi) și hemoliza acestora
(distrugerea hematiilor) ceea ce poate cauza decesul
-astfel datorită regulii excluderii aglutininelor cu aglutinogenul omolog (α cu A și β cu B),
nu pot exista oameni posesori de aglutinogen A și aglutinine α sau posesori de aglutinogen B și
aglutinine β
-combinațiile și coexistențele posibile ale aglutininelor cu aglutinogenul și care sunt
tolerate imunologic, sunt în numãr de patru și reprezintã cele patru grupe sangvine în care se
poate repartiza populația globului
64
Cum învăț?
-cunoașterea apartenenței la una din grupele sangvine are mare importanță în cazul
transfuziilor de sânge dar și a determinări paternității
-transfuziile se pot face fie cu sânge proaspăt, fie cu sânge conservat
-regula transfuziei cere ca aglutinogenul de pe hematiile (din sânge) donatorului sã
nu se întâlnească cu aglutininele din plasma primitorului
-potrivit acestei reguli, schema transfuziei este :
-grupa O (I) este donator universal si poate dona la toti : O(I), A(II), B(III), AB(IV) dar
poate primi sânge numai de la O(I) (sânge izogrup)
-grupa A(II) poate dona numai la A(II) și AB(IV)
-grupa B(III) poate dona numai la B(III) și AB(IV)
-grupa AB(IV) este primitor universal, poate primi sânge de la toate grupele dar poate
dona numai la AB(IV)
65
Cum învăț?
-în cazul unei transfuzii cu o cantitate mare de sânge (mai mult de 500ml), se preferă
transfuzia cu sânge izogrup (de la aceeași grupă) de exemplu A(II) care să îi doneze lui A(II)
b. Sistemul Rh(D)
-pe lângă antigenele sistemului OAB, 85% din populația globului mai posedă pe
eritrocite un antigen/aglutinogen denumit D sau Rh (a fost descoperit prima dată la maimuța
Rhesus)
-toate persoanele posesoare de antigen D (cei 85%) sunt considerați Rh pozitiv (Rh+),
iar cei 15%, care nu posedã aglutinogenul D, sunt Rh negativ (Rh-)
-în mod natural nu există aglutinine omoloage (aglutininte anti-Rh), pentru aglutinogenul
D dar se pot genera :
fie prin transfuzii repetate de sânge Rh+ la persoane Rh–
fie prin sarcină cu fãt Rh+ și mamă Rh–
-în ambele situații, aparatul imunitar al gazdei(primitorului) reacționează față de
aglutinogenul D ca și față de un antigen oarecare (îl vede ca pe ceva străin), astfel limfocitele
se activează și produc aglutinine/anticorpi anti D (anti-Rh/ împotriva aglutinogenului D)
-acești anticorpi vor reacționa cu aglutinogenul D de pe suprafața hematiilor și vor produce
hemoliza (distrugerea hematiilor)
-în cazul mamei Rh negativ, când tatăl este Rh pozitiv, datorită caracterului dominant al
genei care codifică sinteza aglutinogenului D, copiii rezultați vor moșteni caracterul Rh pozitiv ;
prima sarcină poate evolua normal, deoarece, în condiții fiziologice(normale), hematiile Rh+ ale
fãtului(copilului) nu pot traversa placenta și deci nu ajung în circulația maternă (în timpul
sarcinii, hematiile mamei nu se amestecă cu cele ale copilului)
-la naștere însă, prin rupturile de vase sangvine care au loc în momentul dezlipirii placentei
de uter, o parte din sângele fetal(copilului) trece la mamã și stimulează producția de
aglutinine(anticorpi) anti-Rh în sângele mamei; la o nouă sarcină cu făt Rh+, aceste aglutinine
66
Cum învăț?
anti-Rh din sângele mamei pot traversa placenta și ajung în circulația fetală și distrug hematiile
fãtului, putând duce chiar la moartea acestuia, atunci când aglutininele sunt în concentrație mare
67
Cum învăț?
68
Cum învăț?
Factori plasmatici,
plachetari,tisulari
I
Protrombină
Ca2+
Tromboplastină II Fibrinogen
III
Trombină
FIBRINĂ
Timpul trombodinamic
-după formarea cheagului are loc îndepărtarea acestuia cu retracția cheagului de fibrină
sub acțiunea retractozimului
-urmează dizolvarea cheagului de fibrină, proces enzimatic numit fibrinoliză,
plasminogenul din cheag este transformat în plasmină (enzimă)
plasmina degradează/descompune fibrina
-astfel se reia circulația prin vasul lezat
69
Cum învăț?
4. Funcțiile sângelui
-sunt reprezentate de funcțiile componentelor sale
transport de O2 și CO2 (funcție respiratorie) –prin hematii
imunitate – prin leucocite
hemostază – prin trombocite și plasmă
-în afară de acestea sângele mai are următoarele roluri :
nutritivă – transportă nutrienți către toate organele
de sistem de integrare și coordonare umorală (prin substanțe) ale funcțiilor prin
hormonii, mediatorii chimici și cataboliții(produși de catabolism) pe care-i
vehiculează(transportă)
îndepărtarea și transportul spre locurile de excreție a substanțelor toxice,
neutilizabile sau în exces
rol în termoreglare (reglarea temperaturii corpului) datoritã conținutului său bogat
în apă (apa poate fi încălzită sau răcită)
70
Cum învăț?
-unul din cele mai importante roluri ale sângelui este acela de a transporta oxigen și dioxid
de carbon, oxigenul ajunge în plamâni prin inspirație, sângele preia acest oxigen și îl transportă
la organe, de la organe sângele preia dioxidul de carbon produs în urma proceselor metabolice
și îl transportă la plămâni pentru a fi eliminat prin expirație
-arterele sunt vasele de sânge care transportă oxigenul (excepție arterele pulmonare care
transportă dioxid de carbon)
-venele sunt vasele de sânge care transportă dioxidul de carbon (excepție venele
pulmonare care transportă oxigen)
-capilarele sunt vasele de sânge la nivelul cărora se face tranziția între sângele cu oxigen
și sângele cu dioxid de carbon
71
Cum învăț?
-aceste artere se împart în artere mai mici până când se ajunge la capilarele de sânge
(rețeaua capilară) din jurul alveolelor(structuri cu aspect de saci la nivelul plămânilor), unde
CO2 din sânge trece în alveole și va fi eliminat prin expirație
-O2 din alveole trece în sângele din capilarele sangvine, din aceste capilare, sângele cu O2
ajunge în final în venele pulmonare (câte 2 vene pentru fiecare plămân, deci 4 vene
pulmonare în total)
-cele 4 vene pulmonare ajung în atriul stâng
-deci circulația mică începe în ventriculul drept și se termină în atriul stâng
-din atriul stâng, sângele cu oxigen trece în ventriculul stâng și va intra în marea circulație
-mica circulație reprezintă circulația funcțională a plămânilor
72
Cum învăț?
2. Arterele și venele
74
Cum învăț?
75
Cum învăț?
marginii superioare a cartilajului tiroid, unde se bifurcă (la acest nivel există o mică dilatație-
sinusul carotic (carotidian) - bogată în receptori) :
artera carotidă externă
artera carotidă internă
-artera carotidă externă irigă gâtul, regiunile occipitală și temporală și viscerele feței
-artera carotidă internă pătrunde în craniu, irigând creierul și ochiul
-arterele subclaviculare ajung de la originea lor până în axilã, unde iau numele de artere
axilare
-din arterele subclaviculare se desprind:
artera vertebrală - intră în craniu prin gaura occipitală, unde se unește cu artera
vertebrală opusă participând la vascularizația encefalului
artera toracicã internă - din care iau naștere arterele intercostale anterioare
-artera axilară vascularizează atât pereții axilei(subraț), cât și peretele anterolateral al
toracelui și se continuă cu artera brahială care vascularizează brațul
-la plica cotului, artera brahială dă naștere la :
artera radială vascularizează antebrațul
artera ulnară
-la mână se formează arcadele palmare, din care se desprind arterele digitale
76
Cum învăț?
77
Cum învăț?
78
Cum învăț?
80
Cum învăț?
81
Cum învăț?
-prin unirea venei iliace externe cu vena iliacă internă se formează vena iliacă comună
-prin unirea venei iliace comune stângi cu cea dreaptă se formează vena cavă inferioară
-vena cavă inferioară urcă la dreapta coloanei vertebrale, străbate diafragma și se termină
în atriul drept ; pe traiectul ei primește sângele venit de la venele din abdomen (numele acestor
vene este același cu al arterelor care merg la organele din abdomen)
-o venă aparte a marii circulații este vena portă, care transportă spre ficat sânge încărcat
cu substanțe nutritive rezultate în urma absorbției intestinale, ea se formează din unirea a trei
vene:
mezenterică superioară vin de la aceleași organe la care merg arterele
mezenterică inferioară cu același nume
splenică
83
Cum învăț?
a. Limfa
-în fiecare minut se filtrează, la nivelul capilarelor sangvine arteriale, 16 ml apă, din acest
volum, 15ml se resorb în sânge, la nivelul capătului venos al capilarelor sangvine, volumul de
apă restant în țesuturi formează lichidul interstițial, cu o compoziție asemănătoare plasmei dar
fără proteine cu moleculă mare
-lichidul interstițial nu stagnează, ci trece în capilarele limfatice, devenind limfă
-debitul limfatic mediu(cantitatea de limfă) este în jur de 1500 ml/zi, însă poate varia mult
în funcție de factorii hemodinamici locali și volumul de apă filtrat la nivelul capilarelor arteriale
-limfa nu conține hematii dar conține multe limfocite și monocite
-compoziția limfei este diferită în funcție de teritoriul din care vine, ea conține :
hormoni de la glandele endocrine
chilomicroni de la intestinul subțire
proteine din spațiul intercelular(dintre celule)
produși de metabolism celular
celule canceroase în cazul existenței unei tumori
-circulația limfei se face cu viteză foarte mică, iar presiunea la periferia sistemului limfatic
este zero
-circulația limfei este influenţată de factorii intrinseci (contracţiile ritmice ale vaselor
limfatice mari) şi extrinseci (presiunile tisulare)
-mişcările membrelor în timpul mersului stimulează circulaţia ascendentă a limfei,
prezenţa valvelor la nivelul vaselor limfatice împiedică refluxul limfei
-presiunea intratoracică negativă din timpul expiraţiei stimulează fluxul limfatic
-gravitația stimulează circulația în vasele limfatice de deasupra inimii
84
Cum învăț?
-rolurile limfei :
drenarea lichidului interstițial
imunitar prin transportul limfocitelor B și T
transport de diferite substanțe
85
Cum învăț?
laterocervicală
axilară
mediastinală
abdominală
lombară
inghinală
-ganglionii limfatici realizează mai multe
funcții: Fig.39 Ganglion limfatic
produc limfocite, monocite și proteine
formează anticorpi
au rol în circulația limfei
Ganglioni limfatici NU sunt
opresc pătrunderea unor substanțe străine același lucru cu ganglionii de la
au rol de barieră în răspândirea infecțiilor sistemul nervos.
(deoarece limfocitele Tdin ganglioni, atacă
agenții patogeni)
-limfa colectată din diferitele țesuturi și organe prin capilare limfatice și după ce a
străbătut ganglionii limfatici regionali (dintr-o anumită zonă a corpului), circulă spre
trunchiurile/vasele limfatice mari, ajungând, în final, în 2 colectoare (vase) limfatice mari:
canalul toracic
vena limfatică dreaptă
Canalul toracic
-este cel mai mare colector(vas) limfatic
-începe printr-o dilatație numită cisternă chili, situată în fața vertebrei L2
-urcă anterior de coloana vertebrală, înapoia aortei, străbate diafragma și pătrunde în
torace, deschizându-se în sistemul venos la nivelul unghiului venos format prin unirea
venei jugulare interne stângi cu vena subclaviculară stângă
86
Cum învăț?
87
Cum învăț?
4. Splina
-este un organ abdominal, nepereche, care aparține sistemului circulator
-ocupă loja splenică, cuprinsă între colonul transvers și diafragm, la stânga lojei gastrice
(la stânga stomacului)
-are o culoare brun-roșcată și o masă de 180–200g
-vascularizația arterială a splinei este realizată de artera splenică, ramură a trunchiului
celiac
-sângele venos este colectat în vena splenică, aceasta participând la formarea venei porte
-rolurile splinei :
produce limfocite (organ limfoid periferic)
distruge hematiile bătrâne (hemoliza)
intervine în metabolismul fierului
depozitează sânge (200–300 ml de sânge) pe care îl trimite în circulație în caz de
nevoie (hemoragii, efort fizic)
Fig.41 Splina
88
Cum învăț?
C. Inima
-aparatul cardiovascular asigură circulația sângelui și a limfei în organism, prin aceasta se
îndeplinesc 2 funcții majore:
distribuirea substanțelor nutritive și a oxigenului tuturor celulelor din organism
colectarea produșilor tisulari de catabolism pentru a fi excretați
-forța motrice (care pune în mișcare) a acestui sistem este inima
-arterele reprezintă conductele de distribuție a sângelui
-venele sunt rezervoarele de sânge și asigură întoarcerea sângelui la inimă,
-microcirculația (arteriole, metarteriole, capilare, venule) este teritoriul vascular la nivelul
căruia au loc schimburile de substanțe și gaze
1. Structura inimii
-inima se află în cavitatea toracică, în mediastin, între cei 2 plămâni
-inima se află într-un săculeț numit pericard, pericardul având 2 foițe (pericardul
parietal și pericardul visceral/epicard), între aceste foițe se află cavitatea pericardială cu o
cantitate mică de lichid, pericardul visceral/epicardul se lipește de inimă
-peretele inimii are 3 starturi :
endocard – la interior
miocard (mușchiul inimii) –
în mijloc
epicard (foița internă a
pericardului) – la exterior
-inima are 4 camere :
2 atrii stâng și drept
2 ventricule stâng și drept Fig.42 Peretele inimii
-din ventriculul drept pleacă trunchiul pulmonar
89
Cum învăț?
90
Cum învăț?
-fiecare parte a inimii (stângă și dreaptă) este echipată deci cu douã seturi de valve ( una
atrio-ventriculară și una semilunară) care, în mod normal, impun deplasarea sângelui într-un
singur sens
91
Cum învăț?
92
Cum învăț?
-travaliul cardiac reprezintă lucrul mecanic efectuat de inimă în timpul contracției (sistolă)
și este egal cu produsul dintre volumul-bătaie/volum sistolic și presiunea arterială medie (PAM)
– presiunea din artere
TRAVALUIL CARDIAC = VB x PAM
93
Cum învăț?
a. Excitabilitatea
-este proprietatea celulei musculare cardiace de a răspunde la un stimul printr-un potențial
de acțiune propagat
-unele manifestări ale excitabilității (pragul de excitabilitate, legea „tot sau nimic“) sunt
comune cu ale altor celule excitabile
-inima prezintă particularitatea de a fi excitabilă numai în faza de relaxare (diastolă) și
inexcitabilă în faza de contracție (sistolă), aceasta reprezintă legea inexcitabilității periodice
a inimii
-în timpul sistolei, inima se află în perioada refractară absolută; oricât de puternic ar fi
stimulul, el nu produce nici un efect; această particularitate a excitabilității miocardice prezintă
o mare importanță pentru conservarea funcției de pompă ritmică
-stimulii cu frecvență mare NU pot tetaniza (tetanos) inima prin sumarea contracțiilor așa
cum se întâmpla la mușchiul striat (inima nu poate rămâne într-o contracție permanentă)
-explicația stării refractare a inimii se află în forma particulară a potențialului de acțiune al
fibrei miocardice
b. Automatismul
-reprezintă proprietatea inimii de a se autostimula/ de a genera stimulul în interiorul ei
-scoasă din corp, inima continuă să bată
-în lipsa influențelor extrinseci (din afara inimii) nervoase, vegetative și umorale (dacă se
întrerupe legătura sistemului nervos și ale celorlalte sisteme de control cu inima), inima își
continuă activitatea ritmică timp de ore sau zile, dacă este irigată cu un lichid nutritiv special
-automatismul este generat în anumiți centri, care au în alcătuirea lor celule speciale ce
inițiază și conduc impulsurile
-în mod normal, în inimă există 3 centri de automatism cardiac, care alcătuiesc țesutul
nodal (excitoconductor) al inimii:
nodulul sinoatrial - la acest nivel, frecvența descărcărilor este mai rapidă, de
70–80/minut și din această cauză, activitatea cardiacă este condusă de acest centru,
inima bătând, în mod normal, în ritm sinusal (nodul sinusal este cel care în mod
normal dă frecvența cardiacă, deci inima bate de 70-80 ori într-un minut)
nodulul atrioventricular (joncțiunea atrioventriculară) - la acest nivel, frecvența
descărcărilor este de 40 de potențiale de acțiune/minut, de aceea, acest centru nu se
poate manifesta în mod normal, deși el funcționează permanent și în paralel cu
nodulul sinoatrial (în mod normal activitatea nodulului atrioventricular este mascat
de cel al nodulului sinoatrial deoarece frecvența acestuia din urmă este mai mare);
dacă centrul sinusal este scos din funcție, comanda inimii este preluată de nodulul
atrioventricular, care imprimă ritmul nodal sau joncțional (dacă nodulul sinusal se
strică, nodulul atrioventricular este cel care preia comanda inimii și inima va bate în
ritmul nodulului atrioventricular de 40 ori pe minut – ritm joncțional)
fasciculul His și rețeaua Purkinje - aici frecvența de descărcare este de 25 de
impulsuri/minut, acest centru poate comanda inima numai în cazul întreruperii
conducerii atrioventriculare, imprimând ritmul idio-ventricular(dacă se strică și
95
Cum învăț?
nodulul atrioventricular, atunci fasciculul His și rețeaua Purkinje sunt cele care
preiau comanda inimii și inima va bate în ritm idio-ventricular de 25 ori pe minut)
-ritmul funcțional al centrului de comandă (nodulul sinoatrial) poate fi modificat sub
acțiunea unor factori externi (deci frecvența inimii poate fi modificată)
-căldura sau stimularea sistemului nervos simpatic accelerează ritmul inimii — tahicardie
-răcirea nodulului sinusal sau stimularea parasimpaticului scad ritmul inimii—bradicardie
Fig.45 Sistemul de
conducere al inimii –
cel care asigură
automatismul
c. Conductibilitatea
-este proprietatea miocardului de a propaga excitația la toate fibrele sale
-de la nodulul sinoatrial, potențialul de acțiune ajunge la toate celulele contractile atriale și
la nodulul atrioventricular
96
Cum învăț?
d. Contractilitatea
-este proprietatea miocardului de a dezvolta tensiune între capetele fibrelor sale, astfel în
cavitățile inimii se generează presiune, iar, ca urmare a scurtării fibrelor miocardice, inima se
contractă (asemănător cu mușchiul striat) și are loc expulzia sângelui
-geneza tensiunii și viteza de scurtare sunt manifestările fundamentale ale contractilității
-energia necesară contracției vine din hidroliza/descompunerea ATP în sistolă(contracție)
-în diastolă (relaxare) ATP se reface datorită oxidării substanțelor organice aflate în fibrele
miocardului :glucoză, acizi grași, corpi cetonici etc.
-forța de contracție este proporțională cu grosimea pereților inimii; mai redusă la atrii
și mai puternică la ventricule (deoarece pereții atriilor, sunt mai subțiri ca cei ventriculari) mai
mare la ventriculul stâng față de cel drept (deoarece peretele ventriculului stâng este mai gros ca
a celui drept)
-forța de contracție este direct proporțională și cu gradul de alungire a fibrelor
miocardice în diastolă (cu cât se alungesc mai mult fibrele în diastolă, cu atât forța de
contracție va fi mai mare în sistolă
-contracțiile inimii se numesc sistole
-relaxările inimii se numesc diastole
97
Cum învăț?
4. Ciclul cardiac
-un ciclu cardiac este format dintr-o sistolă și o diastolă
-există o întârziere a propagării stimulului prin nodulul atrio-ventricular astfel există un
asincronism între sistola atriilor și cea a ventriculelor - sistola atrială e înainte cu 0,10s față de
cea a ventriculelor
-durata unui ciclu cardiac este invers proporțională cu frecvența cardiacă (cu cât inima bate
mai repede cu atât ciclul cardiac durează mai puțin)
-la un ritm de 75 de bătăi pe minut, ciclul cardiac durează 0,8s
99
Cum învăț?
100
Manifestãrile electrice
-reprezintă însumarea vectorială a biocurenților de depolarizare și repolarizare miocardică
-înregistrarea grafică a acestora reprezintă electrocardiograma (EKG), metodă foarte larg
folosită în clinică pentru explorarea activității inimii
Electrocardiograma (EKG)
-corpul este un bun conducător de electricitate, deoarece lichidele tisulare conţin mari
cantităţi de ioni a căror deplasare, determinată de diferenţele de potenţial, creează curenţi
electrici
-diferenţele de potenţial generate de miocard ajung, astfel, la suprafaţa corpului, unde pot
fi înregistrate cu ajutorul unor electrozi care se plasează la suprafaţa pielii
-dispozitivul de înregistrare a electrocardiogramei se numeşte electrocardiograf
101
Cum învăț?
-electrocardiograful constă din doi electrozi care măsoară diferenţa de potenţial între :
braţul stâng şi braţul drept (I)
între braţul drept şi piciorul stâng (II)
între braţul stâng şi piciorul stâng (III)
-fiecare ciclu cardiac produce trei unde distincte, numite P, QRS şi T:
P - reprezintă propagarea depolarizării prin
miocardul atrial (sistola atrială)
QRS - reprezintă propagarea depolarizării prin
miocardul ventricular (sistola ventriculară)
T - reprezintă repolarizarea ventriculelor (diastola
ventriculară)
-repolarizarea atriilor (diastola atrială) are loc simultan cu QRS dar este mascată de
amplitudinea depolarizării ventriculare(sistolei ventriculare), astfel diastola atrială nu apare pe
EKG
Manifestãrile mecanice
-sunt redate de :
șocul apexian - reprezintă o expansiune sistolică a peretelui toracelui în dreptul
vârfului inimii (spațiul 5 intercostal stâng pe linia medio-claviculară) –se vede
inima cum bate pe partea stângă, sub a 5-a coastă
pulsul arterial - reprezintă o expansiune sistolică a peretelui arterei datoritã
creșterii bruște a presiunii sângelui; pulsul se percepe comprimând o arteră
superficială pe un plan dur (osos) — de exemplu, artera radială
-prin palparea pulsului obținem informații privind volumul sistolic, frecvența cardiacă și
ritmul inimii
-înregistrarea grafică a pulsului se numește sfigmogramă, ea oferă informații despre artere
și despre modul de golire a ventriculului stâng
102
Cum învăț?
D. Circulația sângelui
-cu studiul circulației sângelui se ocupã hemodinamica
-sângele se deplasează în circuit închis (prin vasele de sânge) și într-un singur sens
-deoarece mica și marea circulație sunt dispuse în serie (sângele trece din mica circulație în
marea circulație și invers), volumul de sânge pompat de ventriculul stâng, într-un minut, în
marea circulație, este egal cu cel pompat de ventriculul drept în mica circulație
-legile generale ale hidrodinamicii sunt aplicabile și la hemodinamică
1. Circulația arterială
-arterele sunt vase prin care sângele iese din inimă și au următoarele proprietăți funcționale
a. Elasticitatea
-este proprietatea arterelor mari, elastice, de a se lăsa destinse pasiv când crește presiunea
sângelui și de a reveni pasiv la calibrul inițial când presiunea a scăzut la valori mai mici
103
Cum învăț?
-în timpul sistolei ventriculare, în artere este pompat un volum de 75ml de sânge peste cel
care se află deja în aceste vase de la sistolele anterioare; datorită elasticității, unda de șoc
sistolică (sângele care iese cu presiune mare din ventricul) este amortizată, are loc
înmagazinarea unei părți a energiei sistolice
sub formă de energie elastică a pereților
arteriali, această energie este retrocedată
(redată) coloanei de sânge, în timpul diastolei
-prin aceste variații pasive ale calibrului
vaselor mari, se produce transformarea
ejecției sacadate a sângelui din inimă în
curgere continuă a acestuia prin artere
b. Contractilitatea
-este proprietatea vaselor de a-și modifica
marcat diametrul lumenului prin contractarea
Fig.48 Elasticitatea arterelor
și relaxarea mușchilor netezi din peretele lor
-acest fapt permite un control fin al distribuției debitului cardiac către diferite organe și
țesuturi
-tonusul musculaturii netede depinde de:
activitatea nervilor simpatici
presiunea arterială (tensiunea arterială – presiunea din artere)
concentrația locală a unor metaboliți
activitatea unor mediatori
-suprafața totală de secțiune a arborelui circulator crește semnificativ pe măsură ce
avansăm spre periferie (cu cât ne îndepărtăm de artera aortă, cu atât apar mai multe artere mici,
arteriole și capilare, iar împreună suprafața acestora este mai mare ca a arterei aorte )
104
Cum învăț?
-viteza de curgere va fi invers proporțională cu suprafața de secțiune (cu cât sunt mai multe
vase mici, cu atât sângele curege mai încet)
c. Presiunea arterială
-reprezintă presiunea cu care sângele apasă asupra pereților arterelor
-sângele circulă în vase sub o anumită presiune, care depășește presiunea atmosferică cu:
120 mmHg (milimetri coloană de mercur) în timpul sistolei ventriculare stângi
(presiune arterială maximă sau sistolică)
80 mmHg în timpul diastolei (presiune arterială minimă sau diastolică)
-la nivelul arteriolelor sângele ajunge cu o presiune de 90mmHg și iese din acestea cu o
presiune de 30mmHg, în capilare sângele intră cu o presiune de 30mmHg și iese cu o presiune
105
Cum învăț?
de 10mmHg, în vene sângele intră cu o presiune de 10mmHg iar la nivelul atrilor, ajunge cu o
presiune de 0mmHg
-în practica medicală curentă, la om, presiunea sângelui se apreciază indirect, prin
mãsurarea tensiunii arteriale
-tensiunea arterială se determină măsurând contrapresiunea necesară a fi aplicată la
exteriorul arterei, pentru a egala presiunea sângelui din interior
-tensiunea arterială variază în diferite segmente ale sistemului arterial
-tensiunea arterială crește cu vârsta
106
Cum învăț?
-între debitul circulant, presiunea sângelui și rezistența la curgere există relații matematice
debitul este direct proporțional cu presiunea (crește debitul, crește și presiunea)
și invers proporțional cu rezistența (crește rezistența, scade debitul)
D - debit
P – presiune
R – rezistență
107
Cum învăț?
Reglarea umorală
-se realizează prin sistemul renină-angiotensină (hormoni secretaţi de rinichi) şi prin
acetilcolină
Reglare nervoasă(reflexă)
-menţinerea presiunii în limite normale se realizează prin intermediul baroreceptorilor -
receptori specializaţi pentru înregistrarea variaţiilor de presiune, situaţi în arcul aortică şi în
sinusul carotidian :
creşterea presiunii sangvine în aceste regiuni determină întinderea pereţilor
vasculari şi stimularea terminaţiilor nervoase receptoare
scăderea presiunii determină scăderea frecvenţei potenţialelor de acţiune în
terminațiile nervoase receptoare
-fibrele senzitive de la nivelul baroreceptorilor ajung prin nervii vagi şi glosofaringieni la
centrii nervoși vegetativi bulbari și pontini:
centrii vasomotori controlează vasoconstricţia şi vasodilataţia şi, deci,
rezistenţa periferică
centrii cardiaci(cardiomotori) reglează frecvenţa cardiacă
-prin fibre simpatice și parasimpatice, centrii nervoși vegetativi reglează frecvența cardiacă
și diametrul vaselor de sânge , reglând astfel tensiunea arterială
-stimularea simpaticului determină creşterea presiunii arteriale prin două mecanisme:
stimularea frecvenţei cardiace și a vasoconstricţiei arteriolelor(crește astfel
rezistența periferică)
stimularea constricţiei vaselor renale şi, în consecinţă, scăderea fluxului
urinar
108
Cum învăț?
-tensiunea arterială poate să scadă în hemoragii, deshidratări sau scăderi ale volemiei
2. Circulația venoasă
-venele sunt vase prin care sângele se întoarce la inimă
-volumul venos este de 3 ori mai mare decât cel arterial, așadar, în teritoriul venos se află
circa 75 % din volumul sangvin
-presiunea sângelui în vene este foarte joasă: 10mmHg la originile sistemului venos
(originea este la nivelul organelor, când capilarele se unesc și formează venule, vene mici și
mari în final) și 0mmHg la vărsarea venelor cave în atriul drept
-deoarece suprafața de secțiune a venelor cave este mai mică decât a capilarelor (suprafața
venelor este mai mică ca suprafața tuturor capilarelor),viteza de circulație a sângelui crește de la
periferie(dinspre organe) unde este de 0,5mm/s, spre inimă unde atinge valoarea de 100mm/s în
venele cave
-datorită structurii pereților lor, care conțin cantități mici de țesut elastic și țesut muscular
neted, venele prezintă distensibilitate(se destind) și contractilitate
109
Cum învăț?
a. Proprietățile venelor
Distensibilitatea
-este proprietatea venelor de a-și mări pasiv calibrul sub acțiunea presiunii sangvine
-datorită acesteia, venele sunt rezervoarele de sânge
-permite venelor să depoziteze sânge în splină, ficat și țesutul subcutanat
Contractilitatea
-este proprietatea venelor de a se contracta
-se datorează musculaturii netede din pereții venelor
-asigură mobilizarea sângelui din rezerve
Aspirația toracică
-reprezintă un factor ajutător care contribuie la menținerea unor valori scăzute ale presiunii
în venele mari din cavitatea toracică
110
Cum învăț?
-ea se manifestă mai ales in inspirație, când sângele din venele aflate în abdomen, este
aspirat în venele mari din torace
Presa abdominală
-reprezintă presiunea pozitivă (mai mare ca presiunea din vene) din cavitatea abdominală
care împinge sângele spre inimă
-în inspirație, datorită coborârii diafragmului, efectul de presă este accentuat(diafragmul
presează organele abdominale) și presiunea din abdomen crește mai mult
Pompa musculară
-în timpul contracțiilor musculare, venele profunde sunt golite de sânge (deoarece mușchii
comprimă venele), iar în perioadele de relaxare dintre 2 contracții, venele profunde aspiră
sângele din venele superficiale
-refluxul sangvin (reîntoarcerea sângelui) este împiedicat de prezența valvelor în cuib de
rândunică (un fel de buzunare în interiorul venelor, în acestea sângele se oprește când ar avea
tendința să se reîntoarcă de unde a plecat) la nivelul venelor membrelor inferioare, venei cave
inferioare și afluenților săi
-valvele împiedică stagnarea sângelui, acumularea apei și a substanțelor catabolice în
venele de sub atriul drept
-valvele se degradează cu vârsta
111
Fig.50 Valvele venelor
Cum învăț?
Gravitația
-favorizează curgerea sângelui din venele situate deasupra atriului drept deoarece sângele
coboară (în vena cavă superioară)
-are efect negativ asupra întoarcerii sângelui din venele membrelor inferioare deoarece
sânele trebuie să urce
Masajul pulsatil
-efectuat de artere asupra venelor omonime, aflate împreună în același pachet vascular,
are efect favorabil asupra întoarcerii venoase (când arterele pulsează datorită curgerii sângelui
prin ele, aceste pulsații realizează un masaj asupra venelor din apropiere si ajută la înaintarea
sângelui din vene)
Întoarcerea sângelui la inimă are o mare importanță pentru reglarea debitului cardiac,
deoarece o inimã sănătoasă pompează, conform legii inimii, atât sânge cât primește prin aflux
venos (reîntoarcere a sângelui din vene).
3. Circulația capilară
-capilarele stabilesc legătura între artere şi vene
-există capilare arteriale şi capilare venoase
-prin ele circulă doar circa 5% din sângele circulant
-sunt foarte dense, fiind prezente în toate țesuturile
-grosimea pereților capilarelor este foarte mică
-reprezintă componenta funcţională cea mai importantă a circulaţiei, deoarece la
nivelul lor au loc schimburile de substanţe nutritive şi plastice şi cele respiratorii dintre sânge şl
celule
-aceste schimburi se pot realiza datorită particularităţilor structurale ale capilarelor, prin
difuziune, osmoză, filtrare, pinocitoză (datorită permeabilităţii capilare)
112
Cum învăț?
1. Reglarea umorală
-se realizează prin intermediul:
mediatorilor chimici ai SNV
gazelor respiratorii
electroliţilor
variaţiilor de pH
113
Cum învăț?
2. Reglarea locală
-este realizată de:
factori vasodilatatori locali, ce se activează datorită intensificării metabolismului
acidozei tisulare
creşterii temperaturii locale
creșterea concentraţiei de CO2,
scăderea concentraţiei de oxigen
3. Mecanismele nervoase(reflexe)
-receptorii sunt reprezentaţi de baroreceptorii şi chemoreceptori, localizaţi în cord şi în
vasele mari
-calea aferentă, reprezentată de fibrele parasimpatice ale nervilor IX şi X şi de fibrele
simpatice din ganglionii cervico-toracali medulari, la care se adaugă fibrele senzitive
provenite de la piele, viscere, muşchi
-centrii nervoşi, situaţi la următoarele niveluri:
măduva spinării - se află centrii simpatici cardioacceleratori şi vasoconstrictori
formaţiunea(substanța) reticulată bulbopontină - se află centrii simpatici şi
parasimpatici
hipotalamusul - determină modificări adaptative legate de schimbarea
temperaturii;
sistemul limbic - determină modificări cardiovasculare, consecutive unor stări
emoţionale
neocortexul - controlează centrii inferiori
-calea eferentă parasimpatică, asigurată de fibre preganglionare ale nervului X, care
fac sinapsă în miocard cu fibrele postganglionare, ce se distribuie la nodulul sinoatrial și îl
inhibă ; asupra vaselor, aceste fibre parasimpatice exercită rol dilatator
114
Cum învăț?
-calea eferentă simpatică intră în alcătuirea nervilor cardiaci, formând plexul cardiac ce
se distribuie la ţesutul nodal şi miocard, intensificând activitatea cardiacă ; asupra vaselor,
aceste fibre exercită rol constrictor
2. Aritmiile cardiace
Reprezintă tulburări în producerea și/sau conducerea impulsului cardiac (inima nu mai bate
cum trebuie). Cauzele pot fi : emoțiile, stresul, excesul de cafea și tutun, afecțiunile cardiace.
Există numeroase tipuri de aritmii : ex.tahicardie- crește frecvența cardiacă; bradicardie-
scade frecvența cardiacă
115
Cum învăț?
4.Leucemiile
Reprezintă neoplazii (cancere) ale țesuturilor hematoformatoare producătoare de
leucocite (ex. măduva hematogenă). Pot să apară la orice vârstă. Sunt de multiple tipuri iar
cauzele apariției lor nu sunt cunoscute. Pot fi acute sau cronice
5.Anemiile
Anemiile se definesc ca scăderea numărului de eritrocite sau a cantității de hemoglobină
conținută de eritrocite. Pot fi provocate prin: pierderi, producere insuficientă,
distrucție/distrugere excesivă a eritrocitelor sau o combinație a acestor mecanisme. Clinic se
observă : paloare, amețeli, hipotensiune, dispnee(dificultăți de respirație).
Cele mai frecvente tipuri de anemie sunt următoarele:
Anemia prin pierdere de sânge: după o hemoragie rapidă, organismul înlocuiește
plasma pierdută în 1-3 zile, dar eritrocitele revin la normal în 3-6 săptămâni. În
cazul unor hemoragii mici și repetate, conținutul în hemoglobină al hematiilor este
afectat(acesta scade).
Anemia feriprivă apare prin alterarea producerii de hemoglobină ca urmare a unui
deficit la nivelul metabolismului fierului (aport, absorție, transport etc.).
Anemia megaloblastică se caracterizează prin producerea unor hematii mai mari
decât normal, cu formă și funcționalitate alterate. Acest fapt se datorează, în
principal, unor perturbări la nivelul absorbției intestinale a vitaminei B12 sau a
acidului folic.
116
Cum învăț?
1. Căile respiratorii
a. Cavitatea nazală
- situată sub baza craniului și deasupra cavității bucale
-este formată din 2 spații simetrice numite fose nazale, separate de septul nazal
-partea osoasă a septului este formată din osul vomer și etmoid
-fosele nazale sunt căptușite de :
mucoasa olfactivă în partea superioară (receptorii analizatorului olfactiv)
mucoasa respiratorie în partea inferioară, este alcătuită din glande care secretă
mucus și celule epiteliale ciliate, este bine vascularizată ceea ce permite încălzirea
aerului până la 30o C
117
Cum învăț?
-fosele nazale comunică posterior cu faringele prin coane, iar pe peretele medial prezintă
niște elemente numite cornete nazale
b. Faringele
-reprezintă un segment comun între calea respiratorie și cea digestivă
-este format din nazofaringe, orofaringe și laringofaringe
-din faringe aerul trece în laringe
c. Laringele
-se află în fața esofagului
-este un organ cu dublă
funcție:
respiratorie
fonatorie(vocală) -
prin corzile vocale
-prezintă o mucoasă cu
celule ciliate
-orificiul de comunicare
dintre faringe și laringe se
numește glotă
-deasupra glotei se află
epiglota (un fel de ușă) care
acoperă glota (o închide) atunci
când are loc deglutiția și astfel
Fig.51 Sistemul respirator
alimentele din faringe nu pot pătrunde în laringe
-din laringe, aerul trece în trahee
118
Cum învăț?
d. Traheea
-este un organ sub formă de tub care continuă laringele și are o lungime de 10–12cm
-este formată din inele cartilaginoase incomplete în partea posterioară
-are o mucoasă formată dintr-un epiteliu cilindric cu celule care prezintă cili
-la nivelul vertebrei T4, traheea se împarte în 2 bronhii primare(principale) dreaptă și
stângă
e. Bronhii principale
-bronhiile principale sunt 2 și pătrund în plămân prin hil (locul pe unde bronhiile, vasele
de sânge și limfatice, intră și ies din plamâni)
-prezintă inele cartilaginoase
-în plămâni (intrapulmonar), bronhiile se ramifică formând arborele bronșic
2. Plămânii
-plămânii sunt principalele organe ale respirației
-au formă conică
-sunt situați în cavitatea toracică, deasupra diafragmei, având o capacitate totală de
5000ml (5l) de aer, cu variații individuale
-au 3 fețe : externă, internă și bazală
-este împărțit în lobi:
plămânul drept are 3 lobi
plămânul stâng are 2 lobi
-lobii se împart în segmente, segmentele în lobuli, iar lobulii sunt formați din acini
pulmonari
-fiecare plãmân este învelit de o seroasă(foiță) numită pleură
119
Cum învăț?
1. Arborele bronșic
-bronhia principală se împarte în bronhii lobare (3 pentru plămânul drept și 2 pentru
plămânul stâng), iar acestea, la rândul lor se divid în bronhii segmentare (10 pentru
plămânul drept și 9 pentru plămânul stâng), iar acestea la rândul lor se împart în bronhiole
(bronhii și mai mici)
-ultimele ramificații ale arborelui bronșic sunt bronhiolele respiratorii
-de la bronhiolele respiratorii pleacă ductele alveolare, care se termină prin săculeți
alveolari
-pereții săculeților alveolari sunt compartimentați în alveole pulmonare
120
Cum învăț?
=
ACINII PULMONARI
121
Cum învăț?
Respirația reprezintă schimbul de oxigen și dioxid de carbon dintre organism și mediu. Din
punct de vedere funcțional, respirația prezintă:
ventilația pulmonară — deplasarea aerului în ambele sensuri între alveolele
pulmonare și atmosferă
difuziunea O2 și CO2 între alveolele pulmonare și sânge
transportul O2 și CO2 prin sânge și lichidele organismului către și de la celule
reglarea ventilației
B. Ventilația pulmonară
-inspirația și expirația (circulația alternativă ) a aerului se realizează deoarece cutia toracică
își modifică volumul:
în inspirație (proces activ), cutia toracică se destinde și volumul acesteia
cerește
în expirație (proces pasiv), cutia toracică se comprimă și volumul acesteia
scade
-aceste mișcări ciclice ale cutiei toracice determină și mișcările în același sens ale
plămânilor, deoarece aceștia sunt lipiți de cutia toracică prin intermediul pleurei
122
Cum învăț?
124
Cum învăț?
2. Presiunea pleurală
-este presiunea din spațiul cuprins între pleura viscerală și cea parietală (presiunea dintre
cele 2 foițe ale pleurei)
-în mod normal, există o sucțiune permanentă a lichidului din acest spațiu, ceea ce duce la
o presiune mai mică decât cea atmosferică
-variază cu fazele respirației
3. Presiunea alveolară
-este presiunea din interiorul alveolelor pulmonare
-în repaus, când glota(intrarea în laringe) este deschisă aerul nu circulă între plămâni și
atmosferă; în acest moment, presiunea în orice parte a arborelui respirator este egală cu
presiunea atmosfericã, consideratã 0 cm H2O (centimetri coloană de apă)
125
Cum învăț?
126
Cum învăț?
-deoarece suprafața internă a alveolelor este acoperită de acest strat subțire de lichid, iar în
alveole există aer, aici apar forțe de tensiune superficială; acest fenomen este prezent în toate
spațiile aeriene pulmonare, rezultă astfel o forță a întregului plămân, numită forța de tensiune
superficială și care împreună cu elasticitatea țesutului pulmonar, favorizează expirația
a. Volumele pulmonare
-există 4 volume pulmonare diferite
-dacă adunăm aceste 4 volume, rezultă volumul maxim pe care îl poate atinge expansiunea
pulmonară
-cele 4 volume sunt :
volumul curent (VC) – 500ml - este volumul de aer inspirat și expirat în timpul
respirației normale (inspirăm 500ml, expirăm 500ml )
volumul inspirator de rezervă (VIR) – 1500ml - este un volum suplimentar de
aer care poate fi inspirat peste volumul curent într-o inspirație forțată/maximă (se
inspiră încă 1500ml pe lângă cei 500ml din volumul curent )
volumul expirator de rezervă (VER) – 1500ml - reprezintă cantitatea
suplimentară de aer care poate fi expirată în urma unei expirații forțate/maxime,
după expirarea volumului curent (se mai expiră încă 1500ml pe lângă cei 500ml
expirați din volumul curent)
volumul rezidual (VR)– 1500ml - este volumul de aer care rămâne în plămâni
chiar și după o expirație forțată (plămânii nu se golesc niciodată complet, mereu
rămân 1500ml de aer în plămâni)
127
Cum învăț?
b. Capacitățile pulmonare
-reprezintă suma a 2 sau mai multe volume pulmonare
capacitatea inspiratorie (CI) – 2000ml - este egală cu suma dintre volumul curent
și volumul inspirator de rezervã, reprezintă cantitatea de aer pe care o persoană o
poate inspira, pornind de la nivelul expirator normal până la distensia maximă a
plămânilor (cât aer poate fi inspirat după o expirație maximă)
CI = VC + VIR
2000ml = 500ml + 1500ml
capacitatea vitală (CV) – 3500ml - este egală cu suma dintre volumul inspirator de
rezervă, volumul curent și volumul expirator de rezervă, reprezintă volumul maxim
de aer pe care o persoanã îl poate scoate din plămâni după o inspirație maximă (o
inspirație maximă urmată de o expirație maximă)
CV = VIR + VC + VER
3500ml = 1500ml + 500ml + 1500ml
128
Cum învăț?
-în diferite condiții fiziologice și patologice (boală), valorile se pot modifica foarte mult
-debitul respirator crește mult în timpul unui efort fizic
-frecvența respiratorie se înregistrează grafic cu pneumograful și depinde de :
nevoile de O2 ale organismului
cantitatea de CO2 produsă de organism
129
Cum învăț?
7. Ventilația alveolară
-este volumul de aer care ajunge în alveole în fiecare minut și participă la schimburile
de gaze respiratorii (O2 și CO2)
-valoarea sa medie este de 4,5–5 l/min, deci numai o parte din debitul respirator; restul din
debitul respirator reprezintă ventilația spațiului mort (aer care umple căile aeriene până la
bronhiile terminale și care nu participă la schimburile de gaze respiratorii)
-ventilația alveolară este unul dintre factorii majori care determină presiunile parțiale ale
oxigenului și dioxidului de carbon în alveole
130
Cum învăț?
aerul atmosferic uscat care pătrunde în căile respiratorii este umezit înainte de
a ajunge la alveole
-aerisirea lentă la nivel alveolar este foarte importantă pentru prevenirea schimbărilor
bruște ale concentrației sangvine a gazelor
Fig.57 Membrana
alveolo-capilară
131
Cum învăț?
-factorii care influențează rata difuziunii gazelor prin membrana alveolo-capilară sunt:
presiunea parțială a gazului în alveolă (presiunea gazului)
presiunea parțială a gazului în capilarul pulmonar (presiunea gazului)
coeficientul de difuziune al gazului (este specific pentru fiecare tip de moleculă)
dimensiunile membranei alveolo-capilare/respiratorii (invers proporționale cu
grosimea și direct proporționale cu suprafața sa: difuziunea este mai mare dacă
grosimea membranei este mai mică și difuziunea este mai mare dacă suprafața
membranei este mai mare )
132
Cum învăț?
o preluare adecvată a O2 în timpul unor perioade de stress (efort fizic, expunere la altitudini
mari etc.)
-în final sângele care pleacă din capilarele pulmonare și care merge către țesuturi, are o
presiune parțială a O2 de peste 80mmHg (80-100mmHg)
133
Cum învăț?
135
Cum învăț?
136
Cum învăț?
E. Reglarea ventilației
-se realizează prin mecanism nervos și umoral
1. Mecanismul nervos
-poate fi automat (reflex) sau voluntar
137
Cum învăț?
b. Reglarea voluntară
-este realizată de la nivel cortical prin acțiune asupra centrilor din bulb și punte sau asupra
motoneuronilor somatici care se distribuie la musculatura respiratorie
138
Cum învăț?
2. Reglarea umorală
-determinată de variații ale presiunilor parțiale ale gazelor respiratorii în sânge
-ex. creșterea presiunii CO2 de la 40mmHg la 40,5mmHg, dublează debitul ventilator fie
prin acțiune directă asupra centrilor respiratori fie prin modificarea pH-ului sangvin sau din
lichidele cerebrale
1. Gripa
Infecție respiratorie acută virală, provocată de virusul gripal. Este o boală contagioasă și
cu caracter sezonier. Poate îmbrăca forme grave, mai ales la vârstele extreme (copii mici și
bătrâni). Se transmite de la omul bolnav la cel sănătos, pe calea aerului. Actualmente
beneficiem de vaccinare antigripală, ceea ce reduce foarte mult numărul de cazuri și gravitatea
formelor.
2. Fibroza pulmonară
Este determinată de expunerea la gaze toxice, inhalarea unor particule microscopice de
siliciu, cărbune, azbest, sau prin iradiere terapeutică în cazul unor tumori. Aceasta duce la
fibroză, adică țesutul pulmonar funcțional este înlocuit cu țesut fibros care nu mai poate
139
Cum învăț?
îndeplini funcția plămânilor. Un exemplu este antracoza, ce rezultă prin inhalarea, timp
îndelungat, a prafului de cărbune.
3. Emfizemul
Termenul denotă „aer în exces” la nivel pulmonar și ilustrează un proces pulmonar
complex, obstructiv și distructiv. De cele mai multe ori, este consecința fumatului îndelungat.
Inhalarea fumului sau a altor substanțe iritante determină iritarea mucoasei bronșice și
bronșiolare și incompetența (nefuncționarea) mecanismelor locale de apărare, rezultând infecții
cronice. Are loc obstruarea(închiderea) căilor aeriene mici, ceea ce face expirul foarte
dificil,astfel încât aerul este „prins” în alveole. În acest mod, ele se supradestind, rezultând
distrugerea lor (50-80% din pereții alveolari sunt distruși). În consecință capacitatea de
difuziune la nivelul membranei alveolo-capilare scade. De asemenea, scade numărul capilarelor
pulmonare, crescând rezistența în circulația pulmonară (hipertensiune pulmonară). În timp,
fumătorul dezvoltă hipoxie(scade cantitatea de oxigen din sânge) și hipercapnie(crește
cantitatea de dioxid de carbon în sânge) peste 4% CO2 în sânge, cu final dramatic (deces).
Se întâlnește frecvent în bronșitele cronice, suflători în sticlă și la muzicienii care cântă la
instrumente de suflat.
4. Pneumonia
Reprezintă inflamația acută a alveolelor pulmonare, putând să cuprindă o parte dintr-un
plămân sau întreg plămânul. Lobulii pulmonari devin nefuncționali și se umplu cu mucus și
puroi.
5. Tuberculoza pulmonară
Este produsa de bacilul Koch. Alveolele pulmonare sunt distruse și înlocuite cu țesut
conjunctiv lipsit de elasticitate.
140
Cum învăț?
141
Cum învăț?
Bibliografie
1. Biologie clasa a XI-a, Autori: Dan Cristescu, Carmen Sălăvăstru, Cezar Th.
Niculescu, Radu Cârmaciu, Bogdan Voiculescu, Editura: Corint
3. Biologie clasa a XI-a, Autori: Aurora Mihail, Florica Macovei, Editura:Bic All
4. Biologie clasa a XI-a, Autori: Ştefania Pelmuş Giersch, Amalia Florina Toma,
Editura: CD Press
5. Biologie clasa a XI-a, Autori: Elena Huţanu Crocnan, Irina Huţanu, Editura: EDP
6. Biologie clasa a XI-a, Autori: Stelică Ene, Elena Emilia Iancu, Gabriela Brebenel,
Ofelia Tănase, Editura: Gimnasium
8. Biologie clasa a XI-a, Autori: Ionel Roşu, Călin Istrate, Aurel Ardelean, Editura:
Corin
IMAGINI DE ANATOMIE
1. Frank H. Netter "Atlas de anatomie umana" editia a III-a
2. Google Imagini
142