DIGESTIA si ABSORBTIA

Compozitia chimica a alimentelor

Rolul alimentelor:
- Energetic
- Refacerea tesuturilor uzate
- Formarea de tesuturi noi
- Formarea unor substante cu rol functional : hormoni, enzime.

1. Dupa rolul pe care il indeplinesc in organism, alimentele sunt:

a. Alimente energetice furnizeaza energie organismului
- Glucidele
- Lipidele
b. Alimente structurale-plastice rol in formarea de celule noi in procesul de crestere
a organismului si in cel al refacere a tesuturilor distruse prin functionare.
- Proteinele
2. Dupa origine, alimentele sunt:
a. Alimente de origine vegetala
- Fructe, legume, cereale, uleiuri vegetale
b. Alimente de origine animala
- Carne, grasime animala, oua, lapte
c. Alimente de origine minerala
- Apa, sarea
3. Dupa compozitia chimica, alimentele sunt:
a. Substante anorganice
- Apa este o substanta alimentara care intervine in toate procesele chimice
din organism, inclusiv in digestie.
Apa NU este alimnet energetic sau nutritiv.
Cantitatea de apa necesara variaza cu starea organismului, cu varsta si
conditiile externe in care se desfasoara activitatea sa.
In medie, cantitatea de apa necesara este de 2l/zi.
- Sarurile minerale
Sarurile minerale NU au valoare nutritiva sau energetica, insa ele sunt
absolut necesare organismului.
b. Substante organice
- Glucidele
Glucidele sunt substante predominant energetice
Cantitatea zilnica necesara este de 300-800g, ceea ce inseamna 50-60% din
dieta.
Cea mai mare parte din glucidele organismului sunt luate sub forma de
amidon.
Alimente foarte bogate in glucide sunt cele zaharoase ( mierea, zaharul )

1
 Alimentele de origine vegetala ( grau, porumb, orez, fasole, mazare, mere,
pere, ceapa, varza, cartofi ) sunt mai bogate in glucide decat alimentele de
origine animala ( lapte, ficat, urda )
- Lipidele
Lipidele sunt substante predominant energetice.
Necesatul zilnic de lipide este de 80-160g.
Alimente bogate in lipide sunt: untul, ouale, slanina, carnea de port,
alunele, nucile, semintele de floarea soarelui
- Proteinele
Protinele sunt substante alimentare care au rol plastic(structural), desi au si
rol functional si chiar energetic.
Necesarul zilnic de proteine este de 60-80g
Alimente bogate in proteine sunt: soia, lintea, fasolea, mazarea, carnea de
curcan, pastrama de oaie, branza de oi, ouale.
- Vitaminele
Vitaminele NU au rol utritiv sau energetic, dar sunt substante cu rol de
biocatalizatori importante in procesele de crestere ale organismului.
Vitaminele se clasifica dupa solubilitate in:
a. Vitamine liposolubile solubile in grasimi ( A, D, E, K )
b. Vitamine hidrosolubile solubile in apa ( B, C, P, etc. )

Structura tubului digestiv

Digestia si absorbtia

Prin nutritie se asigura metabolismul.

La nivelul tubului dingestiv hrana este supusa urmatoarelor procese:
- Ingestie
- Digestie
- Absorbtie
- Egestie
Organele tubului digestiv sunt bine adaptate pentru realizarea urmatoarelor functii:
- Receptia si formarea bolului alimentar cavitatea bucala
- Depozitarea si digestia partiala stomac
- Digestia finala prima portiune a intestinului
- Absorbtia intestinul subtire si intestinul gros
Tubul digestiv are o structura unitara.
Alimentatia include:
- Ingestia alimentelor, urmata de prelucrarea mecanica prin masticatie si deglutitie
- Digestia chimica a principiilor alimentare, urmata de absorbtia nutrimentelor in sange
sau intr-o mica masura in limfa
- Prelucrarea, depozitarea si eliminarea resturilor nedigerate, procese ce au loc in
intestinul gros.
Procesele de digestie si absorbtie se desfasoara la nivelul sistemului digestiv.

2
 Digestia consta in totalitatea tranformarilor fizice( maruntirea si dizolvarea alimentelor) si
chimice ( descompunerea alimentelor ) suferite de alimente de-a lungul tubului digestiv.
In urma digestiei se obtin nutrimente, care sunt substante cu molecule mici, nespecifice si
absorbabile.
Sistemul digestiv este alcatuit din organe la nivelul carora se realizeaza digestia
alimentelor, transformarea lor in produsi absorbabili si eliminarea resturilor neabsorbite.
Pol luminal = pol apical
Digestia fizica:
- Inmuierea alimentelor
- Dizolvarea substantelor hidrosolubile
- Emulsionarea grasimilor
Digestia chimica este realizata de actiunea fermentilor digestivi care transforma
substantele alimenatre complexe, insolubile, in substante solubile cu molecule mici si
absorbabile (nutrimente)
Sucurile digestive contribuie la procesele fizice si chimice, actionan prin componentele lor
: apa si fermentii digestivi ( enzimele digestive )
Enzimele = biocatalizatori = substante organice proteice care au actiune specifica de
substrat.
Toate transformarile chimice pe acre le sufera alimentele se fac prin hidroliza, adica cu
participarea apei.

Structura tubului digestiv:

Tubul digestiv este compus din 4 straturi ( de la interior spre exterior ):
1. Tunica mucoasa
Tunica mucoasa este stratul intern al tubului digestiv, alcatuita din celule secretoare
de: mucus protector, enzime digestive si hormoni cu rol reglator.
Tunica mucoasa in anumite segmente s-a specialiat pentru secretia sucurilor digestive
si pentru absorbtia nutrimentelor
Tunica mucoasa formeaza la nivelul jejunului si ileonului vilozitati intestinale alcatuite
dintr-un strat unistratificat cilindric, a carui celule prezinta microvili.
2. Tunica submucoasa
Tinica submucoasa este un tesut lax bogat vascularizat si inervat
Tunica submucoasa este un strat conjunctiv lax bogat in fibre nervoase
vegetative( plexul intramural Meissner), vase sangvine, limfatice si glande de tip mucos
Tunica submucoasa formeaza valvule conivente la nivelul mucoasei intestinale.
3. Tunica musculara
Tunica mucoasa este alcatuita din tesut muscular striat in cavitatea bucala, faringe,
treimea superioara a esofagului si din tesut muscular neted in restul tubului digetiv.
Tunica mucoasa este alcatuita in general din fibre netede:
- Circulare, orientate spre interior, care prin concentrare constituie sfincterele
- Longitudinale, orientate spre exterior
La nivelul stomacvului apare si al treilea strat al tunicii musculare, cu dispozitie oblica.
Tunica muscularan actionaza pentru amestecul alimentelor cu enzimele digestive si
propulsarea continutului tubului digestiv

3
 In grosimea tunicii musculare se afla plexul intramural Auerbach
Inaintarea hranei de-a lungul tubului digestiv se face prin contractii ritmice ale
musculaturii netede ( unde peristaltice ), care asigura amestecul hranei cu sucurile
digestive ( facilitand digestia chimica ) si eliminarea resturilor nedigerabile.
4. Tunica seroasa
Tunica seroasa este stratul extern de tesut conjunctiv lax de natura epiteliala, care este
inlocuit cu adventicea la nivelul segmentelor supradiafragmatice ( esofag, faringe, etc )
La nivelul organelor abdominale, aceatsa se numeste seroasa peritoneala, cu rol de
fixare.

Alcatuirea sistemului digestiv:

Sistemul digestiv este alcatuit din:
A. Tub digestiv, care este impartit in:
1. Cavitate bucala
Elemente anatomice ale cavitatii bucale:
- Buza superioara si buza inferioara
- Limba
- Frenul ( fraul )buzei superioare, frenul buzei inferioare si frenul lingual
- Palatul dur si palatul moale
- Amigdala palatina ( tonsinele palatine )
- Lueta / uvula ( omuletul )
- Cavitate faringiana
- Gingie
- Dinti: molari, premolari, canini si incisivi ( pag 78/Ionel Rosu- imagine dinte)

2. Faringe
a. Nazofaringe
b. Orofaringe
c. Laringofaringe
3. Esofag
4. Stomac
Elemente anatomice ale stomacului:
- Fundul stomacului
- Corpul gastric
- Muschi longitudinal
- Muschi circular
- Muschi oblic
- Marea si mica curbura
- Pliurile mucoasei
- Mucoasa
- Submucoasa
- Antrul piloric
- Canal piloric
- Sfincter piloric

4
 - Sfincter cardia
- Adventice

5. Intestin subtire
a. Duoden
b. Jejun
c. Ileon
Elemente anatomice ale intestinului subtire:
- mezenter
6. Intestin gros
a. Cec
b. Colon
- Ascendent
- Transvers
- Descendent
- Sigmoid
c. Rect
Elemente anatomice ale intestinului gros
- Tenii (benzi musculare)
- Haustre ( mici pungi formate prin strangulare, ce ofera intestinului gros
ascpectul segmentat caracteristic )
- Apendice epiploice ( adipoase )
- Mezocolon
- Apendice vermiform
B. Glande anexe tubului digestiv
1. Glandele salivare
a. Submandibulare
b. Sublinguale
c. Parotide
2. Ficatul
3. Pancreasul
Elemente anatomice ale ficatului si pancresului
- Canale hepatice ( in profunzimea ficatului )
- Canalul cistic ( prin care bila se varsa in canalul coledoc si apoi prin acesta
din urma in duoden la nivelul sfincterului Oddi)
- Canale pancreatice ( principal Wirsung si accesor Santorini )

Limba, inserata pe planseul bucal, are radacina fixata pe mandibula si pe osul hioid.
Copilul are 20 de dinti pe cand adultul are 32 de dinti.
Dintii sunt formati din coroana, colet si radacina
Dentitia de lapte: dintii incep sa apara la cateva luni, completandu-se in interval de 30 de
luni si incep sa cada dupa 6 ani.
Dentitia permanenta se formeaza incepand din al 7-lea an de viata.
Ultimii dinti masele de minte isi fac apariti intre 14-24 ani.

5
 Faringele este un organ musculo-fibros in forma de palnie care masoara circa 15 cm.
Faringele comunica superior prin coane cu fosele nazale si inferior cu laringele si esofagul.
Glota este orificiul de comunicare a faringelui cu laringele.
Esofagul este un organ tubular de circa 26 cm, care strabate cavitatea toracica.
Stomacul are o capacitate de circa 1,5 l, situat in partea stanga a abdomenului, imediat
sub diafragma.
Stomacul prezinta:
- O fata anterioara (acoperita cvasicomplet de ficat) si o fata posterioara ( in contact
cu splina si pancreasul)
- O margine dreapta ( curbura mica ) si o margine stanga ( curbura mare )
- O portiune verticala ( in care se afla fornixul camera cu aer- si corpul stomacului )
si o portiune orizontala ( antrul si canalul piloric )
Mucoasa gastrica prezinta pliuri, care iau nastere prin contractia stratului muscular fin afla
intre mucoasa si submucoasa.
De asemenea, mucoasa gastrica prezinta orificii pentru deschiderea glandelor gastrice.
Glandele cardiale si pilorice secreta mucus.
Intestinul subtire are o lungime de 4-6 m si un diametru de 2-3cm
Valvule conivente = plici circulare
Microvilii sunt expansiuni citoplasmatice.
In spatiile dintre vilozitati se deschid glande tubulare, care in fiecare zi secreta 3l de suc
intestinal ( glandele Lieberkuhn ) si mucus ( glandele Brunner )
Intestinul gros are o lungime de circa 1,5-1,7 m si diametru dublu fata de cel al intestinului
subtire, adica 4-6cm.
Cecumul are forma unei ampule.
Ficatul are o greutate de 1500g (1,5kg)
Ficatul este situat in loja hepatica.
Ficatul prezinta:
- O fata superioara, ce prezinta 2 lobi ( stang si drept ), delimitati de un ligament al
peritoneului
- O fata inferioara, ce prezinta 4 lobi ( drept, stang, anterior si posterior), delimitati
de 3 santuri dispuse sub forma literei H.
Lobul anterior al ficatului se ai numeste si lob patrat, pe cand lobul posterior al ficatului se
mai numeste si lob caudat
Cele 3 santuri de pe fata inferioara sa ficatului sunt:
- Santul longitudinal drept, care anterior prezinta vezicula biliara ( colecist )
- Santul longitudinal stang
- Santul transversal, care prezinta hilul hepatic

Structura ficatului:
Ficatul este un organ parenchimos, acoperit de o capsula ce patrunde prin hil si formeaza
septuri, care urmeaza traseul vaselor si impart parenchimul in lobuli.
Lobulul reprezint unitatea morfofunctionala a ficatului si are o forma piramidala.
Portalul este un spatiu format de 3 lobuli
Lobulul este format din:

6
 1. Hepatocite
Hepatocitele la un pol vin in contact cu capilarele sinusoide, iar la celalat pol vin in
contact cu canaliculele biliare.
Hepatocitele sunt celule binucleate, si sunt dispuse radiar, sub forma de cordoane, pe
un schelet vascular.
2. Capilare sinusoide
Capilarele sinusoide provin din ramurile venei porte
Capilarele sinusoide se afla intre cordoanele radiare ale hepatocitelor si se varsa in
vena centrolobulara
La nivelul acestor celulele ce varsa si sangele provenit din capilarizarea arterei hepatice
Peretele capilarelor sinusoide au o structura intrerupta, favorizand schimbul cu
hepatocitele
3. Vena centrolobulara
Vena centrolobulara ia nastere prin unirea capilarelor sinusoide si dreneaza atat
sangele provenit din vena porta ( neoxigenat ) cat si sangele provenit din artera
hepatica ( oxigenat ).
Din confluarea venerol centrolobulare rezulta venele suprahepatice, care dupa ce ies
din ficat se deschid in vena cava inferioara.
4. Canalicule biliare intralobulare
Intre 2 cordoane de hepatocite se gasesc spatii numite canalicule biliare intralobulare.
Canaliculele biliare intralobulare sunt lipsite de pereti proprii si reprezinta locul unde
este varsata bila de hepatocite.
La periferia lobulului, canaliculele capata pereti proprii si se unesc, formand canale
biliare interlobulare.
Canalele biliare interlobulare conflueaza formand 2 canale hepatice ( stang si drept )
care ies prin hil si se unesc, formand caalul hepatic comun.

Vascularizatia ficatului este dubla:

1. Vascularizatie nutritiva, asigurata de artera hepatica, ce se desprinde din trunchiul
celiac si asigura aportul de nutrimente si oxigen.
2. Vascularizatie functionala, asigurata de vena porta, ce ia nastere din unirea vaselor ce
colecteaza sangele de la stomac, pancreas, intestin, splina si care transporta sange cu
nutrimente absorbite la nivelul tubului digestiv.
Sistemul port incepe si se termina cu o retea de capilare intre care exista o vena( ex:
capilare de la nivelul tubului digestiv vena porta capilare sinusoidale )

Pancreasul este asezat in spatele portiunii mediane a stomacului si inferior fata de acesta.
Pancreasul este un organ retroperitoneal: fata posterioara a sa adera la peretele cavitatii
abdominale, iar fata anderioara vine in contact cu peritoneul
Coada pancreasului vine in contact cu splina.
Canalul accesor Santorini dreneaza sucvul pancreatic din acinii aflati in regiunea capului
pancreasului si se deschide fie in duoden fie in canalul principal Wirsung ( acesta colecteaza
sucul de la acinii aflati in tot pandreasul coada-cap )
Pancreasul beneficiaza de o exceptionala irigare sangvina.

7
 Functia tubului digestiv este aceea de a asigura aportul continuu de apa, electroliti si
substante nutritive necesare organismului, prin:
1. Deplasarea alimentelor
2. Secretia sucurilor digestive si digestia alimentelor
3. Absorbtia produsilor de digestie, a apei si a electrolitilor.

Glandele proprii si glandele anexe tubului digestiv secreta enzime, cu exceptia

hepatocitelor ( celulelor ficatului ) care se secreta continuu bila, ce contine saruri biliare.
Scara ph-urilor sucurilor digestive:
- 1-1,5 sucul pancreatic ( turnesolul determina coloratie rosie )
- 6-7 saliva ( turnesolul determina coloratie roz deschis, care vireaza )
- 7-7,6 bila ( turnesolul determica coloratie bleu deschis )
- 7-8,3 sucul intestinal
- 7-9 sucul pancreatic

De calitatea digestiei mecanice depinde desfacurarea corespunzatoare a digestiei chimice

si a absorbtiei intestinale.
Peristaltism=totalitatea miscarilor de contractie succesiva in directie antero-posterioara a
musculaturii peretilor unor organe tubulare.
Enzimele prezinta specificitate de substrat.
Apa substantele minerale si vitaminele trec in sange fara transformari prealabile
Digestia bucala
Digestia alimentelor este un proces unitar care incepe in cavitatea bucala si se termina in
intestin.
Cavitatea bucala este locul unde incepe digestia
Limba, apartinand cavitatii bucale, are functii:
- Nedigestive ( perceperea gustului, vorbire )
- Digestive ( intervine in masticatie si deglutitie )
Dupa ingestie, in cavitatea bucala, alimentele sufera transformari:
- Mecanice ( masticatie si deglutitie )
- Fizice ( impregnarea alimentelor si solubiliarea unr substante in saliva )
- Chimice ( digestia chimica a amidonului preparat )
Dintii, apartinand cavitatii bucale, sunt organe dure cu rol in masticatie
Glandele cavitatii bucale sunt:
- Glande mici proprii raspnadite in cavitatea bucala
- Glande mari ( propriu-zise ) sublinguale, submaxilare, parotide
Cavitatea bucala are functie motorie si secretorie
Activitatea motorie a cavitatii bucale consta din masticatie si timpul bucal al deglutitiei.
Activitatea secretorie a cavitatii bucale se datoreaza glandelor salivare.

Masticatia ( activitatea motorie a cavitatii bucale )

Masticatia este functia majora a cavitatii bucale prin care aceasta marunteste (tritutarea )
alimentele solide si semisolide ingerate cu ajutorul dintilor, a limbii, a muschilor masticatori si a
mandibulei(mobila), maxilarul superior ( fix ) si articulatia temporomandibulara.

8
 Pentru o buna masticatie, mandibula si maxila trebuie sa fie in contact si sa se mobilizeze
intre ele. Mandibula executa miscari inainte si de lateralitate datorita articulatiei
temporomandibulare si a muschilor masticatori.
Da functie, incisivii taie, caninii sfasie, si premolarii impreuna cu molarii produc triturarea
alimentelor.

Masticatia este un act reflex somatic involuntar, care se poate desfasura si sub control
voluntar.
Reflexul masticator este un reflex involuntar (motor digestiv) coordonat de centrii reflexi
din trunchiul cerebral(punte), dar prin corticalizare devine reflex conditionat ( partial
voluntar )
Masticatia este un act reflex invatat ( conditionat ). La nou nascut exista miscari de
expulzie a alimentelor introduse in gura si nu de masticatie.
Masticatia este un act reflex volunatr ( la adulti ), care se automatizeaza treptat, reglat
de centrii bulbo-pontini si corticali.

Rolurile masticatiei:
- Fragmentarea alimentelor, ce are ca efect facilitarea deglutitiei si cresterea
suprafetei de contact dintre alimente si enzimele digestive
- Formarea, lubrifierea si inmuierea bolului alimentar (cu ajutorul mucusului)
- Asigura contactul cu receptorii gustativi
- Asigura eliberarea substantelor odorante care vor stimula receptorii
olfactivi, initiind secretia gastrica
Asadar masticatia are rol indirect in declansarea secretiilor digestive (doar cele gastrice ),
prin faptul ca elibereaza substante odorante, care ajung la receptorii olfactivi, acestia fiind cei
care vor declansa direct secretia gastrica, impreuna cu receptorii gustativi.

Secretia salivara
Zilnic, se secreta 800-1500 ml de saliva
Secretia slaivara este asigurata de glandele salivare:
- Mici ( raspandite int oata mucoasa bucala propriu-zisa si vestibulara )
- Mari glandele salivare anexe ( parotida, submandibulara si sublinguala )
Glanda parotida saliva seroasa ( ++parasimpatic )
Glanda submandibulara (submaxilara) are celule seroase si mucoase in proportii
aproximativ egale
Glanda sublinguala are secretia cea mai vascoasa (mucoasa)( ++simpatic )
Proprietatile salivei:
- Lichid incolor
- Are un pH de 6-7, ceea ce ii ofera un caracter slab acid
Compozitia salivei:
1. Apa, in proportie de 99,5%
2. Reziduu uscat, in proportie de 0,5%, care la randul lui este alcatuit din:
a. Substante anorganice, in proportie de 0,2%

9
 - Na+, K+, Mg2+, Ca2+, Cl-, HCO3-, HPO32-, cloruri, fosfati, bicarbonati, NH4,
fluor,
Dintre toate acestea, toate cu exceptia K+ au o concentratie mai mica decat in
plasma sangvina.
Concentratia K+ este mai mare in saliva decat in plasma sangvina.
Ionii de Cl activeaza amilaza (?)
b. Substante organice, in proportie de 0,3%
- Amilaza salivara (ptialina) transforma amidonul preparat in dextrine
maltoza
- Mucina ( mucus )
- Lizozimul ( bastericidul lizozom )
- Acid uric
- Uree
- Creatina
- Alcool

Functiile salivei sunt:

1. Protectia mucoasei bucale prin:
- Racirea alimentelor fierbinti
- Neutralizeaza aciditatea alimentelor
- Diluarea eventualului HCl sau a bilei care ar regurgita in cavitatea bucala
- Indepartarea unor bacterii
2. Digestiva
Saliva incepe procesul de digestie al amidonului prin enzima amilaza.
amilaza produce digestia chimica a amidonului preparat, care este hidrlizat in trepte
pana la stadiul de maltoza
Enzima amilaza este inactivata de pH-ul intragastric scazut.
3. Saliva inlesneste masticatia, lubrifiaza alimentele, usureaza deglutitia, umecteaza
mucoasa bucala, favorizeaza vorbirea(alaturi de miscarea limbii), mentine curatenia
dintilor prin mucina pe care o contine, solubilizeaza unele substante.
4. Excretia unor substante endogene ( ureea, acid uric si creatinina ) si exogene ( metale
grele sau agenti patogeni )
5. Bactericida prin lizozim
6. Elaborarea senzatia gustative prin dizolvarea substantelor cu gust specific pe suprafata
receptiva a analizatorului gustativ
7. Joaca rol important in mentierea echilibrului hidroelectric

Declansarea secretiei salivare:

Secretia salivara poate fi declansata prin reflexe neconditionate sau contitionate
( acesteadin urma au ca stimuli mirosul unui aliment, vederea sau amintrea unui aliment )

Reglarea secretiei salivare:

10
 Ambele sisteme nervoase vegetative stimuleaza secretia salivara prin reflexe
neconditionate, in urma stimularii chemo- si preso-receptorilor datorita contactului cu
alimentele, in urmatoarele moduri:
- Simpaticul determina o secretie bogata in enzime, dar vascoasa.
- Parasimpaticul determina o secretie saraca in enzime, dar apoasa.

Ca urmare a transformarilor din cavitatea bucala, alimentele sunt omogenizate, imbibate

cu mucus si formeaza bolul alimentar

Deglutitia (activitate motorie a cavitatii bucale )

Deglutitia cuprinde totalitatea activitatilor motorii care asigura transportul bolului
alimentar ( alimente compactate ) din cavitatea bucala in stomac.
Deglutitia este un act voluntar numai pana la nivelul arcurilor palatine, de unde devine
involuntar ( reflexul de deglutitie )
Arcul reflex al deglutitiei:
- Receptori
- Fibre somatosenzitive ale nervilor cranieni V, VII, IX, X
- Centrii bulbo-pontini centrii vegetativi bulbari ai respiratiei
- Fibre somatomotorii ale nervilor V, IX, X, XII
- Efectori
Deglutitia este un act reflex (motor digestiv ) somatic neconditionat, dar care poate
deveni conditionat (motor digestiv ) care se desfasoara in 3 timpi:
1. Timpul bucal ( voluntar )
Timpul bucal al deglutitiei este executat in mod voluntar de catre limba, care impinge
bolul alimentar catre cerul gurii, ca mai apoi sa fie inghitit. Valul palatin se ridica si
astfel alimentele nu patrund in cavitatea nazala.

Dupa timpul bucal, procesul deglutitiei devine in intregime, sau aproape, un act automat
si, in mod obisnuit nu mai poate fi oprit.

2. Timpul faringian, care dureaza 1-2s

Bolul stimuleaza ariile receptoare din jurul intrarii in faringe. Impulsurile de la acest
nivel ajung la trunchiul cerebral si initiaza o serie de contractii faringene musculare automate,
care au ca rezultata prevenirea patrunderii alimentelor in trahee, prin ridicarea laringelui si
astuparea orificiului glotic de catre epiglota, alimentele deplasandu-se liber spre esofag
Etapele succesive ale deglutiei sunt controlate de centrul deglutitiei.
Centrul deglutitiei inhiba specific centrul respirator BULBAR pe durata deglutitiei,
oprind respiratia in orice punct al ciclului respirator.

3. Timpul esofagian
Esofagul are in principal rolul de a transporta alimentele din faringe in stomac, iar
miscarile ( peristaltice ) lui sunt organizate specific in vederea acestei functii.
In mod normal, esofagul prezinta 2 tipuri de miscari peristaltice:
a. Peristaltism esofagian primar

11
 - Este declansat de deglutitie
- Incepe cand alimentele trec din faringe in esofag
- Este coordonat vagal
b. Peristaltism esofagian secundar
- Este declansat de prezenta alimentelor in esofag si continua pana cand
alimentele sunt propulsate in stomac.
- Este coordonat de sistemul nervos enteric al esofagului.
Pe masura ce unda peristaltica se deplaseaza spre stomac, o unda de relaxare, numita
relaxare receptiva, transmisa prin neuroni mienterici inhibitori, precede contractia( relazarea se
produce inaintea contractiei ). Astfel, intreg stomacul si, intr-o masura mai mica, chiar si
duodenul, se relaxeaza cand aceasta unda ( de relaxare ) ajunge la nivelul esofagului inferior,
pregatind astfel cavitatile respective pentru primirea alimentelor.
La capatul terminal al esofagului, pe o portiune de 2-5 cm deasupra jonctiunii cu stomacul,
musculatura circulara esofagiana se ingroasa, functionand ca un sfincter, numit sfincterul
cardia . Acest sfincter prezinta o contractie tonica si este destins prin relaxare receptiva.
Contractia acestui sfincter previne un reflex gastro-esofagian.

Digestia gastrica
In stomac, alimentele sufera consecinta activitatilor motorii si secretorii gastrice, care
produc transformarea bolului alimentar intr-o pasta omogena ( lichid laptos ) numita chim
gastric.
Stomacul este alcatuit din mai multe regiuni:
1. Regiunea cardia din jurul orificiului cardia, prin care alimentele patrund in stomac
2. Regiunea fundica verticala
3. Regiunea corpului verticala
4. Regiunea orizontala ( antrul piloric+ canalul piloric ). Aceasta se continua cu duodenul.

Motilitatea gastrica
Rolurile motilitatii gastrice ( contractii tonice ):
- Contactul alimentelor cu mucoasa gastrica
- Stocarea alimentelor ca urmare a relaxarii receptive
- Maruntirea alimentelor
- Amestecul alimentelor cu secretiile gastrice
- Lichefierea alimentelor
- Evacuarea continutului gastric in duoden
Motilitatea gastrica este controlata prin 2 mecanisme:
- Nervos prin plexurile vegetative Auerbach din tunica musculara
- Umoral prin enterohormoni stimulatori ( gastrina, colecistokinina (WTF?)) si
enterohormoni inhibitori ( secretina )
Functia motorie a stomacului este asigurata prin 2 tipuri de miscari: peristaltice ( unde de
contractie si relaxare ) si tonice ( miscari de adaptare a capacitatii stomacului la continutul sau )

Peristaltismul

12
 Contractiile peristaltice ( unde de contractie ) gastrice sunt initiate de granita prin fundul si
corpul gastric, se deplaseaza caudal, determinand propulsia alimentelor catre pilor ( pilor are
deschidere intermitenta )
O contractie peristaltica puternica deschide sfincterul piloric. Cand tonusul sfincterului
pilor scade, iar pH continutului duodenat devine neutru, o alta contractie peristaltica se propaga
catre pilor si ciclul se reia.
Forta contractiilor peristaltice este controlata de acetilcolina si de gastrina.
Hormonul gastrina are rol in activitatea motorie si secretorie digestiva, acesta controland
forta contractiilor peristaltice.

Retropulsia
Cuprinde miscarile de du-te-vino a chimului gastric, determinate de propulsia puternica a
continutului gastric catre sfincterul piloric inchis.
Retropulsia are rol important in amestecul alimentelor cu secretiile gastrice

(((Din Hutanu, aprofundeaza)))

Portiunea fundica si cea superioara a corpului stomacului declanseaza contractii tonice
( izotonice ) cu frecventa mica, dar responsabile de cresterea presiunii intragastrice. Aceste
contractii sunt inhibate de deglutitie, fapt ce duce la relaxarea musculaturii gastrice si largirea
cavitatii pentru a putea depozita alimentele.
Portiunea inferioara a stomacului declanseaza putermice contractii peristaltice (de
3/min) , stimulate de relaxarea regiunilor superioare si care va determina accelerarea golirii
continutului gastric.
Transformarile fizice din stomac ( Aurora Mihail )
Stomacul gol se afla intr-o stare de contractie ( contractie tonica ) in care volumul sau
redus este umplut cu fluide. Pe masura ce se umple, musculatura peretilor sai se
destinde(tonusul scade ??). Ca urmare a acestui proces, alimentele NU sunt amestecate de la
inceput, ci mai intai sunt depozitate in starturi. De aceea, dureaza aproape 1ora pana cand
intreg continutul stomacului este bine amestecat. In general, alimentele raman in stomac 2-3
ore. Daca sunt consumate multe lichide, ele ajung mai repede in intestinul subtire. Alimentele
raman o vreme in stomac. Sub actiunea SUCULUI GASTRIC( care contine toate acele elemente )
musculatura incepe sa se contracte. Astfel, valuri succesive de contractii musculare ritmice ale
fibrelor circulare si longitudinale se propaga de la orificiul de intarre in stomac(cardia) catre cel
de iesire ( piloric ). Acestea sunt miscarile peristaltice ( asigurate de fibrele circulare si
longitudinale ), prin acre continutul este evacuat in duoden. La intrarea in stomac o una
peristaltica ia nastere la fiecare 10-20s. Prin contractia fibrelor oblice se produc miscari de
amestec ale continutului gastric. Evacuarea nu se face dintr-o data. Sfincterul piloric se contracta
intermitent, iar in timpul digestiei este inchis.

Activitatea secretorie a stomacului

Secretiile gastrice continua procesele digestive incepute in cavitatea bucala.
Zilnic se secreta o cantitate de 2l de suc digestiv
Proprietatile sucului digestiv:
- Lichid incolor

13
 - pH cuprin intre 1 si 2,5 la adulti
Compozitia sucului digestiv:
a. Apa, in proportie de 99%
b. Reziduu uscat, in proportie de 1%, alcatuit din
- Substante anorganice 0,6%
- Substante organice 0,4%

Celulele secretorii gastrice se afla la nivelul glandelor gastrice, situate in mucoasa gastrica.

Tipuri de glande gastrice:

a. Oxintice (gastrice/fundice) localizate la nivelul fundului si corpului gastric
Glandele oxintice compuse din:
Celule epiteliale de suprafata
Celule mucoase, care secreta:
- Mucus
Celule parietale, care secreta:
- HCl
Celule principale, care secreta:
- Factor intrinsec ( glicoproteina necesara pentru absorbtia ileala a vitaminei
B12)
- Pepsinogen ( enzime proteolitice )
- Lipaza gastrica ( enzime lipolitice )
b. Pilorice localizate in regiunea antrala si pilorica
Glandele pilorice contin:
Celule epiteliale de suprafata
Celule mucoase, care secreta
- mucus
Celule G care secreta:
- Gastrina ( care este aliminata in sange si stimuleaza secretia de HCl,
pepsina si motilitatea gastrica )
ATLAS pag 276

A. Substantele anorganice care alcatuiesc sucul digestiv

Prezenta HCl este caracteristica sucului gastric
In conditii bazale, secretia sa variaza intre 1 si 5 mEq/ora HCl liber sau combinat cu
proteine.
Rolurile HCl:
- Inactiveaza amilaza salivara
- Coaguleaza proteinele care pot fi descompuse de catre pepsina.
- Activeaza enzimele sucului gastric
- Necesar in digestia proteinelor
- Stimuleaza evacuarea gastrica
- Asigura un pH optim, intre 1 si 2,5 la adulti, care:
Este mediul optim pentru actiunea pepsinei

14
 Activeaza pepsinogenul, transformandul in pepsina
Oxideaza Fe2+ ( neabsorbabil ) la Fe3+ ( absorbabil )
Impiedicarea proliferarii intragastrice a unor bacterii patogene
Substante care stimuleaza secretia de HCl sunt:
- Acetilcolina
- Secretina ( nu este corect! )
- Gastrina
Substante care inhiba secretia de HCl sunt:
- Somatostatina eliberata de neuroni ai sistemului nervos enteric

B. Substantele organice care alcatuiesc sucul gastric sunt:

- Enzimele
- Mucusul
1. Pepsinogenul
Pepsina este forma activa a pepsinogenului.
Pepsina este o enzima proteolitica, activa in mediu acid ( pH optim 1,8 3,5 ),care
initiaza procesul de digestie al proteinelor
Pepsinogenul este activat la contactul cu HCl sau cu pepsina anterior formata.
Pepsina scindeaza legaturile peptidice ( CO-NH ) din proteine rezultand polipeptide
de tipul albumozelor si peptonelor, care sunt solubile in apa.
Acest proces se numeste predigestie, deoarece in urma sa nu se produc produsi
finali ( aminoacizi ) care pot fi preluati de organism.
2. Labfermentul
Labfermentul este secretat numai la sugari
Labfermentul coaguleaza laptele, pregatindu-l pentru digestia ulterioara
Sub actiunea labfermentului cazeinogenul ( solubil ) este transformat in
paracazeina, care in prezenta Ca2+ este transformata in cazeinat de calciu ( insolubil
)
Astfel laptele nu este evacuat rapid din stomac si pot fi degradate unele proteine.
3. Lipaza gastrica
Lipaza gastrica actiuneaza asupra lipidelor ca din lapte, frisca, oua, ajunse in
stomac sub forma de emulsii.
Lipaza gastrica este o enzima lipolitica cu activitate slaba.
Lipaza gastrica hidrolizeaza numai lipide ingerate sub forma de emulsie, pe care le
separa in acizi grasi si glicerol.
4. Gelatinaza
Gelatinaza hidrolizeaza gelatina.
5. Mucusul
Mucusul este o glicoproteina secretata de celulele mucoase, cu rol in protectia
mucoasei gastrice, atat mecanic cat si chimic, fata de actiunea autodigestiva a HCl
si a pepsinei.
Daca mucoasa gastrica este deteriorata intr-un anumit loc, se poate ajunge la
autodigestie. Ca urmare, apar ulceratii gastrice.

15
 In peste 90% din cazuri, ulceratiile gastrice sunt provocate de catre basteria
Helicobacter pylori, care se fixeaza pe mucoasa gastrica si secreta substante ce
distrug celulele.
Gastroenedoscopia si exploatarea radiologica cu substanta de contrast-bariu ofera
informatii asupra starii stomacului.
Numele savantului rus I.P.Pavlov (1849-1936) este legat de studiul digestiei. Pentru
cercetarile si rezultatele obtiute in acest domeniu, in anul 1904, a obtinut premiul Nobel. Prin
metoda fistulei digestive a studiat secretia reflexa a glandelor slaivare si gastrice.
Secretia gastrica este reglata prin mecanisme nervoase si umorale, desfasurate in 3 faze:

1. Faza cefalica
Faza cefalica a reglarii gastrice consta in mecanisme exclusiv nervoase, stimulate prin
vedere, miros si contactul alimentelor cu receptorii gustativi.
Aceasta faza asigura pregatirea stomacului pentru prelucrarea alimentelor, de indata
ce acestea au patruns in cavitatea gastrica.

2. Faza gastrica
Faza gastrica consta in reglarea prin mecanisme nervoase si umorale a secretiei
gastrice.
a. Mecanismul nervos este un reflex vago-vagal ( deoarece atat aferenta cat si
eferenta acestui reflex este deservita de nervii vagi ), declansat de distensia
peretilor gastrici in urma patrunderii bolurilor alimentare.
b. Mecanismul umoral consta in descarcarea unor hormoni stimulatori de catre
glandelor gastrice, ca gastrina, in urma contactului alimentelor cu mucoasa
gastrica si a relaxarii musculaturii stomacului.

3. Faza intestinala
Faza intestinala consta in reglare atat nervoasa cat si umorala a secretiei gastrice.
Mecanismele umorale sunt declansate de contactul chimului gastric cu mucoasa
duodenala si se impart in efecte:
- Gastrosecretoare produse de compusii proteici si distensia duodenului
- Gastroinhibitoare produse de glucide, lipide si aciditatea chimului gastric.

Absorbtia gastrica

La nivel gastric are lor absorbtia:

- Substantele foarte solubile in lipide
- Etanol(alcool)
- Apa
- Cloruri
De asemenea, in cantitati extrem de mici sunt absorbite:
- Sodiu
- Potasiu
- Glucoza

16
 - Aminoacizi

Digestia la nivelul intestinului subtire

Intestinul subtire are o lungime de 4-6 m si prezinta urmatoarele regiuni: duoden (fix),
jejun (mobil), ileon (mobil).
Mucoasa intestinala formeaza cute, numite valvule conivente, care la nivelul jejunului si
ileonului prezinta vilozitati intestinale ( care prezinta in grosimea lor un vas chilifer central- vas
limfatic, o arteriola, o venula si o retea de capilare. ). Epiteliul vilozitatilor este unistratificat si
prevazul cu microvili la polul apical, structula adaptata pentru absorbtia nutrimentelor

Activitatea motorie la nivelul intestinului subtire

Miscarile de la nivelul intestinului subtire sunt contractii de amestec si contractii de
propulsie, care faciliteaza digestia la nivelul intestinului subtire.
a. Contractiile de amestec ( contractiile segmentare )
Contractiile segmentare constau in aparitia din loc in loc a unor inele de contractie
care impart un segment intestinal in mai multe segmente mai mici
Contractiile de amestec ( segmentare ) sunt cele mai importante fragmenteaza chimul
de 8-12 ori pe minut, in felul acesta determinand amestecarea progresiva a
particulelor alimentare solide cu secretiile din intestinul subtire.
Contractiile de segmentare deplaseaza alternativ (in suveica) continutul intestinal,
realizand un contact mai bun cu secretiile digestive.

Dupa ce majoriatea nutrimentelor au fost absorbite se intensifica si contractiile

peristaltice propagate de-a lungul intestinului spre colon.
b. Contractiile propulsive ( peristaltice )
Chimul este propulsat la nivel intestinal de undele peristaltice, care apar in orice parte
a intestinului subtire si se deplaseaza in directie anala cu o viteza de 0,5-2 cm/s, mult
mai parid in intestinul proximal si mai lent intestinul distal.
Timpul necesar chimului de a trece de la pilor la valva ileocecala este de 3-5ore.
c. Miscarile pendulare, care sunt contractii rtimice ale anselor intestinale, care se lungesc
si se scurteaza.
Contractiile intetsinului subtire sunt lente, ceea ce asigura contactul mixturii alimentelor
cu sucurile digestive.
Reglarea motiliatii intestinului subtire se face atat prin mecanism nervos cat si prin
mecanism umoral:
- Nervos: stimulare de parasimpatic si diminuate de simpatic.

Secretia pancreatica
Sucul pancreatic Nu se secreta in mod continuu, ci dupa 5-10 minute de la ingestia
alimentelor. Cantitatea de suc creste rapid, cand alimentele ajung in duoden si este maxima la 2-
3 ore dupa ingestie.
Pancreasul este o glanda tubuloacinoasa care isi elimina secretia in duoden prin doua
canale:

17
 - Canalul principal Wirsung, care impreuna cu canalul coledoc se deschide la
nivelul ampulei Vater, prevazuta cu sfincterul Oddi
- Canalul accesor Santorini, care se deschide superior fata de cel principal.

Pancreasul contine celule endocrine, exocrine si ductale.

a. Celulele exocrine sunt organizate in acini.
Celulele exocrine secreta 4 tipuri de enzime digestive:
1. Peptidaze
Peptidazele sunt raspunzatoare de digestia proteinelor
2. Lipaze
Lipazele sunt raspunzatoare de digestia lipidelor
3. Amilaze
Amilazele sunt raspunzatoare de digestia glucidelor
4. Nucleaze
Nucleazele sunt raspunzatoare de digestia acizilor nucleici
b. Celulele ductale secreta zilnic 1200 1500 ml de suc pancreatic, care contine o are
contitate de HCO3- ( bicarbonat )
Bicarbonatul are rolul de a neutraliza aciditatea gastrica si regleaza pH-ul in intestinul
superior.

Proprietatile sucului pacreatic:

- pH = 9 - 9,3

Compozitia secretiei pancretice:

- este compus din 2 tipuri de substante: enzime ( secretate de celulelor
acinilor pancreatici ) si bicarbonati ( produsi de celulele epiteliale ale
canalelor de excretie ) .
1. Electroliti
- Na+ si K+ se gasesc in aceeasi compozitie ca si in plasma.
- HCO3- se gaseste in cantitate mult mai mare decat in plasma.
Secretia de HCO3- este asigurata de celulele ductale.

2. Enzime ( 4 tipuri, dintre care 3 sunt tipuri majore ):

a. Amilaze
amilaza pancreatica se secreta sub forma sa activa.
amilaza pancreatica hidrolizeaza glicogen, amidon si alte glucide ( polizaharide ),
cu exceptia celulozei, pana la stadiul de dizaharide ( ex de dizaharide: zaharoza,
lactoza, maltoza )
b. Lipaze
Lipaza pancreatica este cea mai importanta enzima lipolitica din tubul digestiv.
Lipazele se impart in: lipaza pancreatica, colesterol-lipaza, fosfolipaza
Lipaza pancreatica hidrolizeaza trigliceridele ( lipide neutre ) in acizi gras si glicerol.
Lipazele sunt secretate in forma lor activa

18
 Lipazele ( enzime care hidrolizeaza esteri insolubili in apa ) necesita prezenta
sarurilor biliare.
c. Proteaze ( peptidaze )
Proteazele se impart in: tripsina si chimotripsina, la care se adauga
carboxipeptidaza si elastaza
Proteazele sunt secretate in forma lor inactiva si eliberate in vezicule sub forma de
proenzime ( tripsinogen si chimotripsinogen )
Tripsinogenul este transformat in tripsina de enterokinaza( enzima aflata la polul
apical al enterocitelor duodenului) sau de tripsina anterior formata ( autocataliza )
Chimotripsinogenul este transformat in forma lui activa ( chimotripsina ) de catre
tripsina.
Sub actiunea tripsinei si chimotripsinei proteinele sunt digerate pana la
oligopeptide, care sub influenta altei proteaze ( carboxipeptidaza ) vor fi
descompuse in di- si tripeptide.
Elastaza este o alta proteaza, care descompune proteinele fibroase pana la stadiul
de oligopeptide.
Atat carboxipeptidazele cat si elastaza sunt activate de tripsina.
d. Inhibitorul tripsinei este secretat de aceleasi celule ( si in acelasi timp cu
proenzimele ), protejand pancresul de autodigestie.

Enzimele pancreatice : peptidaze, lipaze, amilaze sunt enzime foarte puternice care
ataca toate categoriile de substante organice din alimente.
Reglarea secretiei pancreatice se face prin mecanism nervos si umoral:
- Nervos, prin efectul stimulator al fibrelor nervoase vegetative
parasimpatice si prin efectul inhibitor al simpaticului.
- Umoral, prin secretina si pancreozimina, care stimuleaza secretia
pancreatica.
Secretia biliara
Bila este necesara pentru digestia si absorbtia lipidelor si pentru excretia unor substante
insolubile in apa cum ar fi colesterolul si bilirubina.
Lobulul hepatic reprezinta unitatea structurala si functionala a ficatului.
Bila este produsul activitatii exocrine a hepatocitelor care intre in alcatuirea lobulilor
hepatici.
Hepatocitele formeaza o retea tridimensionala, fiind dispuse sub forma de placi su
orientare radiala.
Intre hepatocite se afla canale biliare intralobulare in care se descarca bila. Aceasta este
transportata prin canale biliare interlobulare care se unesc in cele doua canale hepatice drept si
stang. Prin unirea canalelor hepatice drept si stang se formeaza caalul hepatic comun, care se
continua cu canalul coledoc, ce se deschide in duoden
Hepatocitele si celulele ductale ( care marginesc ductele biliare ) produc 250-1100ml/zi de
secretie biliara ( bila )
Din canalul hepatic comun se desprinde canalul cistic, prin care bila este transportata,
pentru a fi depozitata in perioadele interdigestive, in vezica biliara.

19
 Bila hepatica este de culoare verde-auriu, iar bila colecistica ( vezicala ) este de culoare
verde inchis.
Bila este secretata continuu si depozitata in vezica biliara in timpul perioadelor
interdigestive, unde prin reabsorbtia apei se concentreaza.
Se elibereaza in duoden numai in timpul perioadelor digestive si NUMAI dupa ce chimul a
declansat secretia de colecistokinina ( enterohormon ), care produce relaxarea sfincterului Oddi
si contractia vezicii biliare.
Producerea de bila de catre hepatocite este stimulata de catre sarurile biliare care
utilizeaza circuitul enterohepatic, dar si de secretina( enterohormon eliberat de duoden in
moemntul contactului cu lipidele din chim )

Compozitia bilei:
1. Apa in proportie de 98%

2. Saruri biliare
Hepatocitul sintetizeaza acizi biliari din degradarea colesterolului. Acizii biliari se
combina cu anumiti aminoacizi si cu Na+ , formand sarurile biliare, care sunt secretate
activ in canaliculele biliare.
Sarurile biliare NU sunt liposolubile, fapt pentru care raman in intestin pana ajung la
nivelul ileonului ( ultimul segment al intestinului subtire ), unde se reabsorb activ.
Sarurile biliare au doua roluri importante:
1. De emulsionare a lipidelor ( grasimilor ) din alimente, a caror tensiune
superficiala o reduc, permitand fragmentarea lor si facilitand actiunea lipazei
pancreatice prin cresterea suprafetei de contact dintre lipide si enzime.
2. Ajuta la absorbtia din tractul intestinal a acizilor grasi, monogliceridelor,
colesterolului si a altor lipide, prin formarea cu acestea a unor micelii complexe
numite chilomicroni(???).
In lipsa sarurilor biliare in intestin se pierd prin materiile fecale 40% din lipidele
ingerate.
Asadar, sarurile biliare ajuta la absorbtia a 40% din lipidele ingerate.
3. Stimuleaza motilitatea intestinala
4. Rol bacteriostatic

3. Pigmenti biliari
Bilirubina si biliverdina sunt metaboliti ai hemoglobinei care, ajunsi in hepatocite, sunt
excretati biliar si confera bilei culoarea sa galbena.
4. Lecitina
Lecitina are si ea rol, alaturi de sarurile biliare, in emulsionarea (transformarea in
picaturi cu diametrul sub un micron ) lipidelor
5. Colesterol
Colesterolul are rol in sinteza acizilor biliari
6. Electroliti
Electrolitii au rol in sinteza sarurilor biliare
Bila NU contine enzime

20
 Circuitul enterohepatic:
Circuitul enterohepatic este recircularea celei mai mari parti a sarurilor biliare din
intestinul subtire, prin vena porta inapoi la ficat, pentru stimularea producerii de bila de catre
hepatocite.
Capilarele sinusoide transporta sange de la vena porta prin lobulul hepatic spre
hepatocite, iar prin canaliculele biliare, sangele se intoarce in canalul hepato-coledoc.
ATLAS- pag 290, 292
Evacuarea bilei este consecinta contractiei musculaturii vezicii biliare in paralel cu
relaxarea sfincterului Oddi, acestea fiind controlate atat nervos cat si umoral.
a. Mecanismul nervos este realizat prin stimulare vagala ( care determina contractia
musculaturii vezicii biliare si relaxarea sfincteriana ) si stimulare simpatica ( cu efecte
anatagonice )
b. Mecanismul umoral consta in secretia de colecistokinina, hormon eliberat din celulele
mucoasei duodenale ca raspuns, in principal, la patrunderea in duoden a produsilor
digestiei lipidelor.
Bila are si un rol laxativ, stimuland peristaltismul intestinal.
Activitatea secretorie a intestinului subtire
Secretiile intestinului subtire contin:
1. Mucus
Mucusul este produs de:
- Glandele Brunner din duoden ( secretat atat mucus cat si bicarbonati )
- Celule speciale aflate in epiteliul intestinal si criptele Lieberkuhn
ATLAS pag 283
2. Enzime intestinale:
- Peptidaze ( tri- si dipeptidaze )
- Dizaharidaze ( maltaza, izomaltaza, zaharaza si lactaza )
- Lipaza intestinala
3. Bicarbonat de sodiu produs de celule secretoare din canalele glandulare
4. Hormoni digestivi, care mediaza, dupa ce ajung in sangele venos, secretia digestiva si
motilitatea segmentelor abdominale ale tubului digestiv.
Enzimele intestinale sunt produse de glandele intestinale Lieberkuhn, aflate la baza
vilozitatilor intestinale.
Celulele glandelor intestinale Lieberkuhn sunt de tip holocrin. Acestea, prin
dezintegrare elibereaza enzimele intestinale, care sunt retinute la nivelul microvililor
enterocitelor
Enzimele intestinale sunt asociate cu microvilii celulelor epiteliale intestinale si NU
sunt secretate in lumenul intestinal, de aceea ele isi exercita rolurile in timpul
procesului de absorbtie intestinala.
Enzimele intestinale finlizeaza digestia chimica, in urma lor rezultand nutrimentele:
aminoazici, monogliceride, acizi grasi si glicerol.
Secretia enzimelor intestinale de catre glandele Lieberkuhn este stimulata atat nervos
cat si umoral:

21
 - Nervos de catre fibrele vagale parasimpatice stimulate inca din faza cefalica
a digestiei gastrice
Simpaticul are efect inhibitor asupra secretiei glandelor Lieberkuhn
- Umoral, prin actiunea enterocrininei, activata dupa contactul chimului cu
mucoasa duodenala.
5. Apa si electroliti
Apa si electrolitii sunt secretati de celulele epiteliale intestinala si eliberate in lumenul
intestinal.
!!!!!!!sucul pancreatic contine proteaze,lipaze si amilaze , pe cand sucul inettsinal contine
peptidaze,lipaze si dizaharidaze.!!!!!!
NU s-a demonstrat secretia unui suc intestinal care sa contina enzime hidrolitice.
Absorbtia intestinala

Absorbtia se desfasoara concomitent cu digestia.

Absorbtia intestinala este procesul de trecere a produsilor rezultati in urma digestiei catre
sange si limfa.
90%din procesele de absorbtie se desfasoara la nielul intestinului subtire, iar restul de 10
% in stomac (apa, alcool, cloruri ) si colon ( apa, electroliti, vitamine )
Procese de absorbtie reduse au loc si la nivelul cavitatii bucale, stomacului ( alcool si unele
medicamente ) si intetsinului gros ( apa, saruri minerale, unele vitamine )
Absorbtia este favorizata la nivelul intestinului subtire deoarece:
Exista o suprafata mare de contact (250m2), datorita structurii specifice a
mucoasei intestinului subtire se prezinta circa 5 milioane de vilozitati intestinale,
acoperite de epiteliu cilindric simplu, alcatuit din enterocite ce prezinta la polul
apical numerosi microvili ce formeaza marginea in perie.
Distanta pe care moleculele o au de strbatut este mica, grosimea peretelui fiind
minima la acest nivel
Enterocitele sunt strans unite intre ele
Reteaua vasculara de la nivelul vilozitatilor este bogata, iar printr-un mecanism
reflex, cantitatea de sange de la acest nivel poate creste in timpul perioadelor de
digestie
Miscarile contractile ale vilozitatilor ( de scurtare si de alungire ) inlesnesc tranzitul
substantelor absorbite prin variatii ale presiunii in chiliferul central.

La nivelul stomacului si colonului sunt absorbiti contituenti alimentari precum: apa si

electrolitii:
- Stomac : apa, cloruri, alcool, CO2
- Colon: Na+, apa, Cl-, anionul bicarbonic
La nivelul mucoasei bucale (partial) si gastrice este absorbit alcoolul
Principiile alimentare sunt absorbite la nivelul intestinului subtire in general prin
mecanisme active si mai putin prin mecanisme pasive.
Absorbtia se realizeaza:
- Pasiv riboza, AG cu lant scurt de atomi de corbon, glicerol, fructoza

22
 - Activ hexoze (glucoza, galactoza), aminoacizi, vitaminele: B1, B2, B6, Na+,
Fe2+
Osmoza = trecerea solutiilor de la presiune osmotica mica la presiune osmotica mare.
Pinocitoza este tot un mecanism pasiv de transport transmembranar, prin care sunt
inglobate in vezicule particule de lichid
Mecanismele pasive sunt favorizate de cresterea presiunii din interiorul anselor intetsinale
si de miscarile vilozitarilor intestinale
Absorbtia principiilor alimentare ( nutrimentelor ):
1. Absorbtia glucidelor
Glucidele ( zaharurile ) sunt substante organice ternare alcatuite din carbon oxigen si
hidrogen.
Glucidele se impart in:
1. Monozaharide
- Pentoxe riboza
- Hexoze glucoza, fructoza, galactoza, manoza
2. Dizaharide (oligozaharide)
- Maltoza
- Zaharoza
- Lactoza
3. Polizaharide
- Amidon ( la plante )
- Celuloza ( la plante )
- Glicogen ( la animale )

Exista 3 glucide majore ale dietei: sucroza(zaharoza=glucoza+fructoza),

lactoza(=glucoza+galactoza) si amidon(=maltoza + izomaltoza )
Aceste 3 glucide majore sunt grupate in 2 categorii: dizaharide ( sucroza si lactoza ) si
polizaharide ( amidonul )
Celuloza este un alt polizaharid vegetal, prezent in dieta in cantitati mari, dar care nu
poate fi digerat deoarece tractul gastrointestinal uman nu contine enzime specifice.
Aportul de glucide este de 250-800g/zi, reprezentand 50-60% din dieta.
Produsii finali ai digestiei glucidelor sunt glucoza, galactoza si fructoza.
Dintre produsii finali ai digestiei, glucoza si galactoza se absorb in enterocite printr-un
mecanism comun (aceeasi proteina transportoare ), un sistem de transport activ Na-
dependent, in timp ce fructoza se absoarbe pasiv prin difuzie facilitata.
Absorbtia glucidelor se face sub forma de monozaharide la nivelul jejunului(la
jumatatea intestinului ), prin mecanisme active (hexoze:glucoza, frustoza) si
pasive(pentoze: riboza)
Absorbtia glucozei necesita consum de energie provenita din degradarea celulara a
ATP-ului.
Dupa ce au fost absorbite in enterocit, monozaharidele sunt transportate prin
membrana bazo-laterala a acestora prin difuziune facilitata, ca mai apoi sa difuzeze
din interstitiul intestinal in capilarele din vilozitatile intestinale si ajung prin vena porta
la ficat.

23
 Transportul activ al glucozei se poate face si cu ajutorul unui transportor, sistem
enzimatic ce asigura transportul comun al glucozei si Na+ din intestin in sange, ca mai
apoi prin vena porta sa ajunga la ficat.
Daca glucoza se afla in cantitati mici trece pasiv direct in sange, dar daca se afla in
cantitati mari este transportata activ, viteza de trecere fiind mult mai mare decat in
difuziune.
2. Absorbtia proteinelor
Proteinele sunt substante cuaternare formate din carbon, hidrogen, oxigen si azot.
Unele mai contin fosfor si sulf.
Dieta proteica zilnica necesara unui adult este de 0,5-0,7g/kg corp.
Pentru a fi absorbite, proteinele trebuie sa fie tranformate in oligopeptide=di-
tripeptide( contin intre 2-20aminoacizi)si aminoacizi
Di- si tripeptidele sunt absorbite la polul apical si in interiorul enterocitului sunt
transformate in aminoacizi, iar acestia parasesc prin difuziune polul bazal, intrand in
sange.
Absorbtia proteinelor se face sub forma de aminoacizi, in ptima parte a intestinului
subtire, prin mecanisme active si selective la polul intern(apical) al celulelor mucoasei
si prin mecanisme pasive, de difuziune de la polul extern ( bazal ) al acestora in
sange.dupa absorbtie aminoacizii trec in evna porta.
In mod normal proteinele nu sunt absorbite, dar exista cazuri rare cand acestea sunt
introduse in enterocit la polul apical prin endocitoza si eliminate la polul bazal prin
exocitoza. Acest mecanism este intalnit la nou-nascuti si este dovada imaturitatii
mucoasei intestinale, ceea ce explica numeroasele alergii alimentare ale acestei varste.
Totodata endocitoza (pinocitoza) este calea pe care imunoglobinele ( proteine si
anticorpi ) din laptele matern (colostru) ajung in sangele sugarului. La nou-nascut,
proteinele se absorb prin pinocitoza in primele 36 ore de la nastere
Mecanisme de transport ale produsilor obtinuti din digestia proteinelor:
S-au identificat mai multe mecanisme de transport activ Na-dependente pentru
absorbtia dipeptidelor, tripeptidelor si aminoacizilor.
Practic, toata cantitatea de proteine din intestin este absorbita, ajungand prin vena
porta la ficat, ceea ce inseamna ca orice proteina care apare in scaun provine din
detritusuri celulare sau din bacteriile din colon.

3. Absorbtia lipidelor
Lipidele sunt substante ternare : carbon, hidrogen si oxigen, dar spre deosebine de
lipide contin mai mult hidrogen si mai mult oxigen. Unele lipide pot contine si fosfor
( fosfolipide )
Lipidele constituie un grup heterogen de substante otganice:
- Trigliceride ( lipide neutre )
- Fosfolipide
- Colesterol
Din punct de vedere chimic, lipidele simple ( trigliceridele si colesterolul ) sunt esteri
ai acizilor grasi ( cu lant lung de atomi de C ) cu alcooli superiori, cel mai frecvent glicerol
glicerina)

24
 Aportul zilnic de lipide variaza intre 25 si 160g ( aproximativ cat la proteine )
Acizii grasi si glicerolul se absorb mai ales la nivelul duodenului.
Spre deosebire de glucide ( glucoza si galactoza) si proteine, lipidele( AG si glicerolul)
se absorb in tractul gastrointestinal la nivelul apical al enterocitelor prin difuziune
pasiva, dar pentru a putea fi absorbite ele trebuie sa fie hidrosolubile (emulsionate),
fapt ce se realizeaza in prezenta sarurilor biliare.
Inainte de a fi digerate lipidele trebuie emulsionate ( transformate in picaturi fine, in
special trigliceride, cu diametrul mai mic de 1 micron ) de catre sarurile biliare(acizi
biliari) si lecitina
Sarurile biliare (acizii biliari )si lectina transforma lipidele insolubile in lipide
emulsionate, ce se prezinta de cele mai multe ori sub forma de trigliceride.
Absorbtia lipidelor are loc in urma hidrolizei ( lipolizei in prezenta de lipasa si saruri
biliare ) TG ( trigliceridelor ) in glicerol, AG si MG
Monogliceride ( MG ), AGT ( cu lant scurt de atomi de carbon ), fosfolipidele (PL) si
colesterolul ( Cho ) se unesc cu sarurile biliare si formeaza micelii hidrosolubile in
lumenul intestinal
Glicerolul ( glicerina hidrosolubila ) traverseaza direct polul apical al enterocitului.
Miceliile hidrosolubile transporta substantele amintite la polul apical al enterocitului.
Sarurile biliare se desprind de micelii si ajung in portiunea distala a intestinului subtire.
Reabsorbite, sorurile biliare parcurg ciruitul hepato-enterohepatic, fapt important
pentru absorbtia lipidelor.
Produsii de digestie a lipidelor -MG ( monogliceride ) acizii grasi ( liposolubili ),
glicerolul ( glicerina hidrosolubila ), TG(trigliceride), PL(fosfolipide), Cho(colesterol)
- AG cu lant curt de atomi de carbon ( <C10) difuzeaza pasuv prin membrana
celulara, asemenea glicerolului si ajung in capilarele sangvine.
- AG cu lant lung de at de carbon (>C10) se recombina cu glicerolul si
formeaza TG ( in interiorul enterocitului!!!)
- TG, Cho, PL se asociaza cu proteinele si formeaza chilomicronii
(lipoproteine), care traverseaza membrana bazo-laterala a enterocitului si
unt apoi preluati de capilarele limfatice.
Etapele digestiei lipidelor (aprofundeaza!)
I. Emulsionarea lipidelor de catre sarurile biliare
II. Hidroliza trigliceridelor din picaturile lipidice pana la acizi grasi(AG) si
monogliceride (MG)
III. Prelucrarea acizilor grasi si monogliceridelor in micelii, cu producerea
miceliilor complexe ( chilomicroni )
Grasimile neutre (trigliceridele) alimentare degradate de lipazele digestive produc
50% MG si 50 % AG si glicerol.

In interiorul enterocitelor acizii grasi cu catena mica trec pasiv in sange, in timp ce cei
lungi, cu peste 10-12 atomi de C in catena vor fi prelucrati de reticolul endoplasmatic
si combinati cu glicerina,transformandu-se in trigliceride. Trigliceridele astfel formate
vor fi combinate cu fosfolipide si colesterol si vor fi acoperite cu proteine, pentru a
forma picaturi solubile in apa numite chilomicroni. Acestia vor fi prelucrati de aparatul

25
 Golgi si ulterior vor parasi enterocitele(membrana bazala a mucoasei ) dupa care vor
intra in stratil chilifer central al vilozitatilor intestinale.
(((Trigliceridele, fosfolipidele si colesterolul se combina cu proteinele din epiteliul
celulelor intestinale, constituind chilomicronii, forma in care trec in chiliferul central.)))
In timp ce aminoacizii si glucidele ajung prin vena porta la ficat, lipidele trec in
circulatia limfatica.
Vasele limfatice se varsa in vena cava superioara.
4. Absorbtia apei si a electrolitilor
In intestinul subtire apa se absoarbe pasiv, izoosmotic, ca urmare a gradientului
osmotic creat prin absorbtia electrolitilor si a substantelor nutritive.
In intestinul subtire absorbtia sodiului din NaCl se face printr-un proces activ, in timp
ce clorul urmeaza pasiv sodiul.

5. Absorbtia vitaminelor si mineralelor

a. Vitamile liposolubile ( A, D, E, K )
Vitaminele liposolubile intra in alcatuirea miceliilor si se absorb impreuna cu
celelalte lipide in intestinul subtire proximal(duoden).
b. Vitamine hidrosolubile
Vitaminele hidrosolubile se absorb prin transport facilitat sau prin sistem de
transport activ Na-dependent in intestinul subtire proximal(duoden)
c. Calciul
Calciul se absoarbe activ cu ajutorul unui transportor legat de membrana celulara
si activat de vitamina D, la nivelul duodenului si pasiv in restul intestinului.
d. Fierul
Fierul se absoarbe in jejun si ileon, absorbtia sa fiind stimulata de vitamina C.
Fe2+ se absoarbe mai usor decat Fe3+ ( la nivelul intestinului )
Cea mai mare parte a vitaminelor se absorb la nivelul intestinului subtire.
Apa se absoarbe, la nivelul intetsinului subtire, intr-o cantitate mica.
Cea mai mare parte din alimentele absorbite ( aminoacizii si glucidele ) ajung in ficat, iar o
parte mai mica ( acizi grasi si glicerol ) ajung in sistemul limfatic. In final toate se intalnesc in
circulatia sistemica pentru a fi transportate la tesuturi
Monogliceride se obtin doar dupa actiunea lipazei pancreatice, care poate scinda lipidele
emulsionate fie in 1MG + 3AG, fie in 2G + 3AG. Toate celelalte lipaze ( gastrica si intestinala )
formeaza doar 3AG si glicerol(2G)
Dupa digestia si absorbtia intestinala, la 4-5 ore de la ingestia alimentelor, chilul intestinal
( continutul intestinal ) este eliminat in intestinul gros, printr-o contrcatie peristaltica declansata
reflex.

Digestia, absorbtia si secretia la nivelul intestinului gros (colon)

Intestinul gros este alcatuit din:

- Cec, are forma de sac si prezinta pe fata pediala orificiul ileo-cecal, sub
care se afla apendicele vermiform

26
 - Colon este alcatuit din 3 regiuni: colon ascendent, colon transvers si colon
descendent ( colonul descendent este continuat cu colonul sigmoid )
- Rect prezinta superior un segment mai dilatat numin ampula si unul
inferior numin canal rectal ( anal ) care se deschide la exterior prin orificiul
anal.
Structura intestinului gros:
Dintre cele 4 tunici, rol important in au:
a. Tunica mucoasa
Tunica mucoasa a intestinului gros contine glande mucoase si prezinta pliuri
semicirculare
Tunica mucoasa a intestinului gros prezinta o bogata flora bacteriana, care realizeaza
procese de:
- fermentatie si putrefactie
- Sinteza a unor vitamine cum sunt cele din complexul B si vitamina K
Prin fermentatie, proces realizat de enzime produse de baterii aerobe-bacili coli si
lactici-(cantonate in cec, colonul ascendent si jumatatea dreapta a colonului transvers, cu rol in
digestie) sunt degradate glucide nedigerate(celuloza, dextrine, maltoza, glucoza, fructoza),
scindandu-le pana la monozaharide si apoi rezultand:
Acizi irizanti(organici), care ajung prin vena porta la ficat:
- Acid lactic
- Acid acetic
- Acid butiric
Aproximativ 500ml gaze/24h, care prin eructatie sunt eliminate in mediul
extern:
- Dimetil sulfuric
- CH4
- H2
- N2
- CO2
Aceasta flora de fermentatie sintetizeaza si vitamine indispensabile vietii cum sunt
cele din complexul B si vitamina K
Daca se administreaza antibiotice in exces acestea pot distruge flora bacteriana, de
aceea se administreaza iaurt ( contine Bacilus lacticus )
Prin putrefactie, proces ( afla sub control cortical) realizat de enzimele produse de
basterii anaerobe (cantonate jumatatea stanga a colonului transvers si in colonul descendent)
proteinele vor fi degradate pana la aminoacizi, care apoi sunt decarboxilati (-COOH) si
dezaminati, rezultand produsi toxici ( care vor fi rezorbiti si care, ajunsi la ficat, vor fi detoxificati
si eliminati prin urina) :
- Amine biogene ( histamina si tiramina ), care vor ajunge la ficat prin vena
porta
- Alte amine ( cadaverina si putresceina ) sunt toxice si ofera mirosul
neplacut al fecalelor.
- Substante toxice: indol, scatol, crezol, hidrogen sulfurat,mercaptani care
contribuie la mirosul neplacut al fecalelor.

27
 - Amoniac, care se absoarbe in sange si esti dus la ficat, unde este neutralizat
sub forma de uree( alaturi de indol, scatol)
La nivelul intestinului gros NU se desfasoara procese de digestie chimica.
b. Tunica musculara
Tunica musculara formeaza, la nivelul cecumului si colonului, trei benzi longitudinale
numite tenii.
Anusul prezinta sfincterul anal intern ( cu fibre muculare netede- intervate fibre
vegetative ) si sfincter anal extern ( cu fibre musculare striate-invervate de fibre
somatice din nervul rusinos )
Alaturi de produsii activitatii florei bacteriene, intestinul gros mai are si functie de
absorbtie si motorie.
Rolurile principale ale colonului sunt:
1. Absorbtia apei si a electrolitilor ( jumatatea proximala )
2. Depozitarea materiilor fecale pana la eliminarea lor ( jumatatea distala )
Datorita acestor roluri, miscarile de la nivelul colonului sunt lente.
3. Slaba activitate secretorie, care se rezuma doar la producerea de mucus.

Activitatea motorie la nivelul intestinului gros

Propulsia rezulta in principal prin:
- Miscarile haustrale ( de amestec /segmentare)
- Miscarile in masa ( propulsive,peristaltice )
- Miscarile tonice
1. Miscari de stationare prezente in colonul proximal, care favorizeaza absorbtia apei.
2. Miscarile de amestec ( segmentare/haustratiile ) sunt realizate prin miscari combinate
ale musculaturii ciliare si longitudinale colice ( adica apartinand colonului ), care
determina proiectia in afara a zonelor nestimulate ale peretelui colic, sub forma unor
saci numiti haustre, fiind declansate de contactul mucoasei cu continutul intestinal
Haustratiile se plaseaza lent in directie anala, in timpul perioadei lor de contractie.in
felul acesta continutul colic este impins progresiv spre colonul sigmoid.
Contractiile segmentare ale intestinului gros favorizeaza amestecarea continutului
intestinal gros cu mucusul.
Miscarile de segmentare se petrec in colonul distal

Din cei 1500ml chim gastric, doar 80-200ml se pierd prin fecale.
Din cei 1000ml (400-500???) de chil intestinal, doar 150-200ml se pierd prin ateriile
fecale.

3. Miscarile de propulsie (miscarile in masa/peristaltice).

Sunt mai rare , dar puternice, in colonul descendent si sigmoid.
Prin miscarile peristaltice, inital continutul intestinului este comprimat in zona
apendicelui. Ulterior, prin impingeri neregulate el ajunge in rect.
Aceste miscari apar in general de cateva ori pe zi. Cele mai numeroase miscari in masa
( propulsive ) dureaza aproximativ 15 minute in prima ora de la micul dejun,

28
 reprezetand un tip de peristaltism modificat, prin care materiile fecale sunt impinse
spre rect.
Ambele sfinctere au musculatura circulara.

Absorbtia si secretia la nivelul colonului

Absorbtia nu este functia majora a intestinului gros, fiind procesul prin care vitaminele,
apa si unii electroliti ( in special Na+ si Cl- neabsorbiti in intestinul subtire.) sunt transferati
sangelui
Colonul NU poate absorbi mai mult de 2-3l de apa/zi
Colonul absoarbe cea mai mare parte a natriului si clorului care nu au fost absorbite in
intestinul subtire
Poatasiul ( K+) este secretat de colon!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Absorbtia Na+ ( activ) ,a Cl- (pasiv, la schimb cu anionul bicarbonic HCO 3-) si a apei (pasiv)
si secretia K+ (activ) sunt procese controlate de aldosteron.
La nivelul intestinului gros se pot absorbi vitamine din complexul B si vitamina K si de
asemeanea unele medicamente.
La acest nivel se pot absorbi chiar si catvea cantitati mici de glucoza si aminoacizi
Mucoasa intestinului gors, lipsita de valvule conivente si vilozitati intestinale, secreta
mucus ( lichid lubrifiant care se amesteca cu materiile fecale si acopera bolurile fecale )
In urma absorbtiei se formeaza materiile fecale.
Formarea materiilor fecale:
Materiile fecale din bolul fecal contin:
- 65-85% apa
- 50 % din substanta solida o reprezinta bacteriile
- 25 % din substanta solida o reprezinta celulele epiteliale desprinse din
peretele intestinal, leucocitele, etc.
Materiile fecale contin :
- 90% resturi alimentare (Resturile rezultate din digestie si fibre vegetale de
celuloza si hemiceluloza )
- 10% mucus
- Celule descuamate din mucoasa tubului digestiv
- Leucocite
- Fosfati, saruri de Ca, Mg, Fe
- Germeni ( nepatogeni sau patogeni ) corpuri ale bacteriilor de
fermentatie si putrefactie.

Defecatia
Defecatia reprezinta procesul de eliminare a materiilor fecale din intestin
Unele miscari in masa (peristaltice ) propulseaza fecalele in rect, initiind dorinta de
defecare. Ulterior se produce contractia musculaturii netede a colonului distal si a rectului,
propulsand fecalele in canalul anal. Urmeaza relaxarea sfincterelor anal intern si extern, ultimul
continand fibre musculare striate aflate sub control voluntar.
Defecatia se desfasoara in 2 faze succesive:

29
 - Contractiile peritaltice puternice imping continutul intestinului gros
proximal in cel distal ( continutul fiind depozitat in colonul sigmoid )
- In faza restala, de evacuare, fecalele sunt eliminate prin orificiul anal.
Defecatoa este un act reflex complex ( coordonat de centrii medulari S2-S4 si controlat
cortical ):
- vegetativ neconditionat la copii de pana in 14-15 luni
- Vegetativ-somatic conditionat dupa 14-15 luni
Reflexul neconditionat, medular, al defecatiei este mediat de nervii pelvici, care relaxeaza
sfincterul anal intern ( ce are contractii involuntare )
Reflexul conditionat, cortical, al defecatiei este mediat de nervul rusinos( ce vine de la
maduva spinarii ), care controleaza sfincterul anal extern.
Defecatia devine posibila numai prin relaxarea simultana a celor 2 sfinctere, concomitent
cu stimularea motilitatii intestinului gros. La aceasta se adauga contractia musculaturii somatice
abdominale, ce functioneaza ca o presa asupra colonului si rectului. De asemenea muschiul
diafragm intervine in defecatie
Centrii nervosi vegetativi ai defecatiei se afla in maduva lombara (???) si sacrata, fiind
subordonati cortexului cerebral.
Contactul materiilor fecale cu mucoasa canalului anal declanseaza stimularea
mecanoreceptorilor si declansarea unor impulsuri ce ajung pe cale vegetativa la centrii medulari
si pe cale somatica la sentrii corticali, unde apare senzatia de necesitate.
Daca sunt conditii prielnice , pe calea fibrelor vegetative parasimpatice, se produc
contractii ale colonului si relaxarea sfincterului anal inyern, iar prin fibre somatice, reprezentate
de nervii rusinosi se produce si relacarea sfincterului anal extern si are loc defecatia.
In conditii neprielnice, sfincterul anal extern se contracta, continutul rectal este impins
inapoi in colonul sigmoid, iar prin fibrele vegetative simpatice este determinata contractia
sfincterului anal intern.

Apa, sarurle minerale, vitaminele hidrosolubile ( complexul B, vitamina C, biotina, acidul

folic, acidul pantotenic ) aminoacizii, glucoza, glicerina, AG cu lant scurt de aminoacizi sunt
preluate de vena porta si duse la ficat, pe cand vitaminele liposolubile A, D, E, K ) si lipidele sunt
transportate in limfa si ajung in final in sange.
Notiuni elementare de igiena si patologie

Factori vatamatori cu poarte de intrare digestiva sunt:

- Factori biologici: micro, virusuri, oua de paraziti
- Factori chimici: substante toxice din anumite alimente, insecticide,
dtergenti, insectofungicide, alcoolul metilic, etilic.
1. Cariile dentare
Simptome:
- Distrugerea suprafetei externe a dintilor
- Formarea de cavitati in interiorul dintelui.
- Dintele afectat devine sensibil la variatii termice
- Apare durere si inflamatie atunci cand ete afectata pulpa dintelui.

30
 - Distrugerea progresiva a substantelor dure ale dintilor.
Cauze:
- Actiunea acizilor produsi de unele bacterii ( Streptoccocus mutans si
Lactobacillus acidophilus ), care populeaza stratul aderent de coroana
dentara numita placa dentara.
- Microbiana/chimica/mecanica
Tratament:
- Stomatologic
Prevenire:
- Igiena orala
- Alimentatie sanatoasa
- Evitarea traumatismelor dentare
Cria dentara este cea mai raspandita si frecventa boala a omului: 70-98% din oameni
sufera de carii dentare.
Caria dentara este un proces distructiv, care duce la necroza ( moartea tesuturilor )
dentara, ajungand uneori pana la tesutul pulpar( nervi si vase de sange ) al dintelui.
Complicatii ale cariei dentare sunt:
- Candrena pulpara testul pulpar se descompune datorita infectarii sale cu
microfi de putrefactie
- Granulom punga de puroi situata la varful radacinii unui dinte , atunci
cand nervul si vasele de sange din interiorul dintelui s-au modificat- carie
foarte adanca )
Caria dentara apare frecvent la dintii permanenti
Cariile dentare reprezinta eroziuni ale dintilor si sunt rezultatul unor bacterii asupra
acestora.
In cazul cariilor bacteriile patrund in dentina( ce se afla sub smalt), unde produs acizi
care distrug smaltul(in primele 20min dupa masa ?), acesta devenind moale si brun.
Primul eveniment in dezvoltarea cariilor il contituie formarea placii bacteriene. Aceasta
reprezinta o pelicula alcatuita din alimente si saliva, etalata pe suprafata dintilor si
colonizata de numeroase bacterii care vor produce cariile dentare. Aceste bacterii
utilizeaza pentru a se hrani carbohidrati (glucide) si produc prin metabolismul lor
numerosi acizi, care vor dizolva smaltul dentar.
Datorita acestei dependente a viabilitatii bacteriilor de carbohidrati se afirma ca un
consum mare de carbohidrati favorizeaza aparitia cariilor. In fapt, mai importanta decat
cantitatea totala este frecventa cu care se ingera carbohidrati. Astfel cantitati mici, dar
frecvente asigura aprovizionarea bacteriilor cu substratul lor energetic in mod constant
ce favorizeaza producerea cariilor. Daca, insa, se ingera o cantitate apreciabila de
carbohidrati, dar in timpul meselor, atunci numarul cariilor cepot sa apara scade simtitor.
Astfel, s-a demonstrat ca utilizarea apei care contine mici cantitati de fluor face ca
smaltul produs sa fie mai rezistent.
Cariile se pot mosteni genetic si pot fi rezultatul scaderii secretiei salivare.
2. Stomatita
Forme de stomatita frecvente sunt:
- Stomatita herpetica ( infectia cu virus herpetic simplex I )

31
 - Stomatita candidozica/ fungica / margaritarelul ( Candida albicans )
Simptome
- inflamarea intregii mucoase orale( sau fie a gingii fie a limbii )
- Debuteaza cu mancarimi /durere localizata intr-o regiune limitata a cavitatii
bucale, urmata de cresterea cantitativa a secretiei salivare si de inflamarea
ganglionilor submandibulari
- Senzatie de arsura bucala ( datorita unui aflux puternic de sange )
- Mucoasa bucala si gingiile sunt rosii, acoperite de secretii, alteori
prezentand ulceratii, necroze, cangrene
- Depozite de culoare alba care apar pe limba(leziuni ulceroase)
- Stare generala alterata
- Dureri la masticatie si deglutitie
- Dureri de cap
- Insomnie
- Scaderea poftei de mancare
- Aparitia zabalei ( la colturile gurii )
- Miros fetid al gurii
- Salivatie abundenta
- Distrugerea epiteliala
- Febra
Cauze:
- Agenti patogeni ( stafilococi, streptococi, virusuri )
- Infectioase/alergice/hormonale/alergice
- Agenti fizici,chimici,mecanici,toxici, infectiosi, alergici, nutritionali.
- Afectiuni sistemice
- Hipovitaminozele
- Consumul de tutun si alcool
- Reactii alergice la diferite substante colorante prezente in alimente sau
produse de ingrijire a dintilor
Tratament:
- Indicat de medic
- Igiena cavitatii bucale
- Alimentatie de protectie
- Spalaturi dezinfectante
- Netratata se extinde la mucoasa faringiana si laringiana
In stomatita, papilele gingivale se umfla si deseori sangereaza.
La inceput, limba este acoperit de un strat de culoare deschisa, care mai apoi devine
cafeniu
Prevenirea stomatitei presupune evitarea unei igiene defectuoase a dintilor, alimentelor
fierbinti, condimentelor, tutunului si alcoolului, protezelor dentare necorespunzatoare,
substantelor toxice.
3. Faringita
Faringita reprezinta infectia acuta a mucoasei faringiene, inclusiv a tesutului limfatic care
constituie amigdalele => faringo-amigdalita acuta.

32
Totusi, se deosebesc 2 forme ale faringitei : acuta si cronica
Faringita este mai frecventa in sezonul rece, dar si consumarea unor lichide foarte reci in
sezonul cald poate facilita aceasta afectiune.
Faringita poate fi:
Virala ( eritematoasa)
- Este de natura virala/bacteriana/micotica
- Hiperemie ( aflux anormal de sange intr-un organ )a mucoasei
faringiene
- Hipertrofie si hiperemie a amigdalitelor cu depunere de depozite
purulente
- roseata in forma de pete
- febra moderata ( infectii virale ) sau mare ( infectii bacteriene )
- ulceratii uneori sangerande
- arsuri si uscaciune a gatului
- dureri la inghitire
- tuse
- raguseala
- limba uscata, cu depozite brune negricioase ( in stari febrile
prelungite si boli infectioase grave )
- stare permanenta de oboseala
Bacteriana ( streptococica )
- Este cauzata de episoade repetate de faringita. Provocate de
streptococi, stafilococi, pneumococi, care prin infectarea frecventa
a faringelui duc la cronicizarea bolii
- Puroi la nivelul amigdalitelor
- Inflamatia dureroasa a nodulilor maxilari si cervicali
- Dificultati la inghitit
- Senzatii de intepaturi si caldura in faringe
- Uscaciune
- Factori favorizanti: respiratia cu gura deschisa, abuzul de alcool,
tutun, tratarea necorespunzatoare a episoadelor de faringita acuta

Simptome:
- Dureri ale gatului mai ales la inghitit
- raguseala
- Faringe rosu, acoperit de mucozitati si puroi
- Amigdale si ganglioni mariti
- Febra mai mare de 38C
- Frisoane
- febra
Cauze:
- Virale ( de obicei )
- Bacteriene (15%)
- Ciuperci patogene

33
 - Consumarea de bauturi reci
- Frigul
Tratament:
- Diferentiat, indicat de medic
- Daca nu sunt tratate pot duce la nefrite, reumatism poliarticular,
endocardita.
Prevenire:
- Evitarea frigului, umezelii si a curentului.
- Evitarea contaminarii ( se transmite prin secretiile nasului si a gatului )
- Igiena a mainilor, microbii transmitandu-se de la diferite obiecte.
- Evitarea consumului de alimente foarte fierbinti sau condimente care pot
produce leziuni.
4. Leucoplazia
Leucoplazia se dezvolta in mod obisnuit in cazul iritatiei de lunga durata a mucoaselor.
Evolutia leucoplaziei este de lunga durata, uneori fiind posibila transformarea in cancer.
Leucoplazia este o afectare profunda a mucoasei, care incepe frecvent pe gingii, la
marginea unuia sau a catorva dinti. Marginile ulceratiei sunt acoperite cu o bordura de
culoare cenusiu murdar. Aceleasi ulceratii apar si pe marginea limbii, pe suprafata
inferioara a acesteia, in locul de trecere a mucoasei linguale pe fundul cavitatii bucale.
Profilaxia leucoplazei consta in eliminarea factorilor iritanti : tutun, alcool, alimente
picante, protezele dentare defecte.
5. Enterocolitele (colita )
Enterocolita: acuta, cronica.
Simptome:
- Inflamatia mucoasei intestinului subtire (enterite) si gros (colite) pana la
submucoasa.
- Pliurile mucoasei se ingroasa
- Secretie bogata de mucus
- Eroziuni in forme grave
- Debut brusc, cu febra si dureri abdominale puernice localizate in jurul
ombilicului.
- Colici ( dureri abdominale )
- Ghioraituri intestinale
- Scaune numeroase, moi- diaree ( 10-30 scaune/zi )
- Transpiratii abundente
- Lipsa poftei de mancare
- Sete intensa
- Piele uscata
- deshidratare
- Scaderi in greutate
- Insotite sau nu de grata
- Varsaturi
- Dureri abdominale
- Febra

34
 - Frisoane
- Alterarea starii generale
Cauze:
- Infectioase ( cele mai frecevente ), toxico-chimice ( de natura accidentala
sau profesionala) si fizice ( alimente prea reci sau prea fierbinti, alimente
alterate )
- Cele mai frecvente : toxiinfectii alimentare sau de orice fel.
- Consumul excesiv de condimente
- Bacteriene, parazitare, alergice, administrare necontrolata de antibiotice.
- Infectii diverse cu bacterii, virusuri, ciuperci, diversi paraziti(viermi
intestinali).
- Constipatia.
Tratament:
- Regim alimenatr bogat in lichide si protectie digestiva.
Enterocolitele reprezinta inflamatia mucoasei intestinului subtire si a celui gros.
Cauzele enterocolitelor sunt infectioase, mai ales bacteriana, dar si virala.
Enterocolitele pot imbraca forme fizice foarte grave, cu letalitate mare, in functie de
germenul implicat.
Masuri de prevenire foarte importnate sunt igiena riguroasa si atentia sporita la calitatea
apei si a alimentelor consumate.

6. Ocluzia intestinala (ileusul = incurcatura de mate)

Ocluzia intetsiala poate afecta atat intetsinul subtire cat si pe cel gros.
Simptome:
- Initial: Durere abdominala buternice localizate si apoi generalizate insotite
de vanturi, ca in scurt timp sa dispara scaunele si vanturile si sa apara
ghioraituri si miscari ale peretelui intestial sub forma de valuri.
- Diminuarea secretiei si absorbtiei intestinale
- Congestionarea peretelui intetsinal
- Acumulare in exces de alimente si lichide ingerate.
- Strandulare (25% din cazuri )
- Zgomote intestinale
- Balonare(gaze)
- Suprimarea tranzitului intestinal, atat pentru gaze cat si pentru materiile
fecale
- Constipatie rebela
- Febra
- Varsaturi alimentare si biliare ( cu gust amarui )
- Moarte ( dupa 3-7 ile datorita starii avansate de intoxicare )
Cauze:
- Mecanice ( obturarea cu un corp strain, inclusiv calculi biliari) / nervoase
( dereglarea SNV, paralizii, spasme)/parazitare ( viermi intestinali-limbrici
Ascaris )
- Inflamatii inflamator intestinale

35
 - Pietre
- cicatrice
- Tumorile
- Cancer
- Innodarile sau rasucirile intestinale
- Peritonitele acute
- Leziuni nervoase
- Calcul biliar ce migreaza in intetsin
- Traumatisme abdominale
- Leziuni ale vaselor mezenterice ( embolie, tromboza )
- Intoxicatii (alcaloizi )
- Boli infectioase
- Intoxicatii diverse
- Paralizii intestinale
- Herniile ( perforarile mucoasei peritoneale si strangularea unor diverticuli
intestinali )
Tratament:
- Prezentarea de urgenta la medic, deoarece, fara interventie chirurgicala,
inca din faza initala, evolutia catre exitus este inexorabila.
Prevenire:
- Inlaturarea tuturor cauzelor care pot duce la ocluzie intestinala

Ocluzia intestinala defineste orpirea completa sau aproape completa a pasajului la

nivelul intestinului subtire sau a celui gros
Ocluzia intestinala este o urgenta medico-chirurgicala, care se poate datora mai multor
cauze: aderente, hernii, tumori, corpi straini, etc.

7. Ciroza hepatica
Ciroza hepatica afecteaza ficatul, fiind o boala cronica progresiva.
Simptome:
- Leziuni ale hepatocitelorcare sunt strivite ca urmare a formarii unui tesut
cicatrial, nefunctional prin proliferarea exagerata a tesutului conjunctiv
intrahepatic (fibroza ) si de noduli ( regenerare )
- Alteraraea functiilor hepatice
- Alterarea circulatiei sangvine si a bilei
- Tulburari digestive
- Initial se produce marirea ficatuluica mai apoi sa se atrofieze
- Sangerari din nas si gingii
- Dilatarea vaselor stomacului si esofagului, care se rup si dau nastere la
hemoragii uneori mortale
- Oboseala
- Somnolenta
- astenie
- Inapetenta

36
 - Greata
- Creste volumul splinei
- Dureri abdominale
- Balonari
- Diaree
- Varice esofagiene
- Modificari ale tegumentului
- Hipertensiune portala
- Tulburari de personalitate
- Ascita ( acumulare de lichid in cavitatea peritoneala )
- Edeme
- Icter
- Coma
- Deces
Freceventa mare la barbati
Cauze:
- Virusurile hepatice B si C (depatita epidemica),alcoolismul ( consumul
exagerat si sistematic de alcool ),malarie
- Sifilisul netratat corespunzator
- Carente nutritionale de vitamine, proteine
- Malarie
- Tuberculoza
- Steatohepatita nonalcoolica ( depuneri de lipide in hepatocite )
Tratament:
- Regim alimentar
- Interzicerea consumului de bauturi alcoolice
Prevenire:
- Tratarea unor boli cronice ( ulcer, diabet, hepatita, litiaza biliara )

Ciroza hepatica reprezinta dezorganizarea difuza a structurii hepatice normale prin

formarea de noduli de regenerare, inconjurati de tesut fibros.
In tarile vestice, ciroza este a 3-a cauza a mortalitatii.
Ciroza are etimologii multiple:
- Infectioase
- Toxice
- Raspuns imun alterat
- Obstructie biliara
- Modificari vasculare
In ciroza, initial apar tulburari intestinale si apoi apar icter sau ascita (apa in abdomen),
bolnavul prezentand un abdomen voluminos, iar restul corpului este foarte slabit

8. Litiaza biliara ( litiaza calculara/calculi biliari/ pietre la ficat )

Simptome:

37
 - In criza, durere intensa, localizata in zona stomacului sau a ficatului si
iradiaza in spate, spre varful omoplatului drept.
- Colica biliara
- Icter
- Greturi
- Oboseala
- Diaree/constipatie
- Intoleranta la grasimi
- Varsaturi
- Frisoane
- Febra
- Uneori asimptomatica
Frecventa mare la femei
Cauze:
- Suprasaturarea cu colesterol a bilei, aparitia cristalelor de monohidrat de
colesterol, pe care se depun saruri biliare sau pigmenti biliari => calculi
micsti ( dar pot fi si alcatuiti doar din colesterol sau doar din saruri biliare )
- O anomalie asciata este disfunctia motorie a vezicii biliare.
- Colecistita ( infectare a veziculei biliare )
Tratament:
- Indepartarea colecistului si totodata a calculilor biliari.
Prevenire:
- Reducerea consumului de grasimi
- Prevenirea sedentarismului, a surmenajului si a alcoolului
- Tratarea corecta a unor boli precum : tulburari endocrine, a infectiilor
intestinale, cirozelor
- Evitarea tulburarilor nutritionale
Litiaza biliara reprezinta formarea sau prezenta de calculi in vezica biliara
Litiaza biliara este mai frecventa la femei, obezi sau persoane cu dieta dezechilibrata.
Litiaza biliara poate fi asimptomatica, sau poate deveni o urgenta medico-chirurgicala
daca vreun calcul migreaza din vezica si obstrueaza caile biliare
La inceput litiaza biliara nu produce semne specifice ci dau cel mult cefalee, lipsa poftei
de mnacre si balonari. Ulterior, datorita fie miscarilor calculilor, fie greselilor alimentare,
fie enervarilor, fie eforturilor fizice mari, por aparea rani la nivelul veicii biliare, care duc
la dureri vii in partea dreapta mai ales in timpul noptii, acestea iradiind in spate sau in
umarul drept. Criza dureroasa dureaza de la cateva ore la cateva zile
Icterul apare deoarece canalul coledoc poate fi ascupat de un calcul si astfel bila ajunge
in sange.
Alteori, datorita stagnarii bilei in colecist apare infectia, care duce la colestite purulente
sau candrenoase ce perforeaza vezica biliara.
Exista situatii in care calculii pot rasuci vezica viliara sau pot crea fistule intre vezica si
intestine.
Colecistita calculoasa se manifecta prin durere mare in partea dreapta a abdomenului,
cu iradieri in umar sau in omoplat

38
9. Pancreatita
Pancreatita este o inflamatie acuta sau cronica a pancreasului, soldata cu necroza
glandei
Pancreatita acuta se poate asocia cu litiaza biliara. Prin obstructia cailor biliare, sarurile
biliare ajung prin canalele pancreatice in acinii pancreatici, unde activeaza enzima
numita tripsinogen ( care autodigera proteinele din acini )
Pancreatita cronica este frecventa la consumatorii inveterati de alcool.
Simptome:
- Debuteaza brusc
- Dureri puternice si continuu in zona abdominala (epigastru), care difuzeaza
in tot stomacul si lombara, deterinate de actiunea directa a enzimelor
digestive pancreatice asupra pancreasului si tesuturilor vecine
- Durerile iradiaza in spate
- Varsaturi
- Balonare
- Buze si obraji rosii
- Stare de soc la forma acuta
- Slabire
- Diabet la forma cronica
- Tulburari intestinale
- Scaune abundete, albicioase si lucioase. ( pancreatita cronica )
- Febra
- Moarte ( cazuri grave )
Cauze:
- Obstructii parietale ale canalelor acinilor glandulari
- Litiaza biliara
- Leziuni direct
- Anumite droguri
- Obezitate ( sau la gurmanzi )
- Alcoolism cronic
- Urmare a ulcerului duodenal
- Urmare a unor infectii virale sau intoxicatii
- Boli ereditare
Tratament:
- Chirurgical, urmata de o dieta corespunzatoare.
Prevenire:
- Tratarea la timp a unor afectiuni a cailor biliare, hepatice, gastro-intestinale.
- Combaterea obezitatii si alcoolismului
- Evitarea meselor copioase
Pancreatita reprezinta o inflamatie acuta sau cronica la nivelul pancreasului, provocata
prin autodigestie de catre enzima digestiva pe care o produce (tripsina si chemotripsina)
Pancreatita survine la cei cu alcoolism cronic sau litiaza biliara , dar si in numeroase alte
situatii.

39
 Pancreatita evolueaza fie spre ocluzie intetsinala fie spre o supuratie locala. Alteori are o
evolutie lenta, soldata cu aparitia hematomului pancreatic.

10. Toxiinfectiile alimentare

Toxiinfectiile alimentare sunt determinate de germeni din grupul Salmonella, mai rar de
stafilococi
Toxiinfectiile alimentare se manifesta printr-o secretie intestinala abundent care
declanseaza brusc diareea insotita de obicei de varsaturi , cu scaune multiple, apoase,
care antreneaza rapid deshidratarea bolnavului

11. Diareea
Diareea este frecventa vara, cand una din cauze o constituie toxiinfectiile alimentare.
Simptome:
- Eliminarea a mai mult de 3 scaune apoase, moi intr-o zi, cu mucozitati,
sange
- Transpiratii
- Varsaturi
Cauze:
- Virusuri
- Bacterii
- Colite
- Tumori
- Deficiente de secretii digestive
- Intoleranta la alimente
- Parazitii intestinali
- Reactii la unele medicamente
Tratament:
- Evitarea deshidratarii
- Regim alimenatar ( orez, branza de vaci, paine prajita, ceai fara zahar )
Diareea consta in cersterea frecventei sau a cantitati scaunelor zilnice
Diareea are cauze multiple, cea mai frecventa fiind de natura infectioasa.
Prevenirea diareei se face, in majoritate cauzelor, printr-o igiena riguroasa.

12. Constipatia
Constipatia poate fi acuta (provocata de lipsa din alimentatie a fibrelor vegetale de
celuloza si hemiceluloza ) si cronica ( datorita atoniei intestinale )
Simptome:
- Scaune tari mai rari de 3 pe saptamana
- Stagnarea indelungata a materiilor fecale in colon, intarirea acestora si
dificultati la defecatie mai mult de 48 de ore
- Ameteli
- Dureri de cap
- Dureri de ficat
- Dureri abdominale

40
 - Hemoroii
- Fisuri anale
Cauze:
- Incetinirea peristaltismului intestinal, a tranzitului intestinal
- Constipatia este provocata fie de scaderea tonicitatii musculaturii
intestinului, fie de contractura ei.
- Lipsa fibrelor in dieta
- Incorecta mestecare
- Consum lichid de lichid
- Varsta inaintata
- sarcina
- Sedentarism
- Tulburari hormonale
- Factori psihici
Tratament:
- Dieta corecta, consum de alimente fibroase ( cu continut de celuloza )
- Evitarea sedentarismului
- Ingerarea de lichide ( 2l/zi)
- Evitarea abuzului de laxative, acre induc sindromul de intestin lenes
Constitatia se caracterizeaza prin dificultate in actul defecatiei.
Constipatia poate aparea in cadrul unor maladii sau poate fi habituala, aceasta din urma
corectandu-se prin modificarea alimentatiei, in sensul consumului unei cantitati mai
mari de fibre vegetale.

Diareea si constipatia sunt considerate simptome ale unor boli:

- Diareea apare in boli acute sau cronice ale tubului digestiv ( enterocolite,
dizenterie, boli contagioase, intoxicatii,holera, a unor tumori ), in boli
endocrine si excese alimenatre
- Constipatia apare in boli digestive(ocluzie intestinala)`, stari febrile,
excese alimentare, obstructii intestinale datorate unor tumori.
O dieta corecta contine:
1. Cereale, cartofi ( carbohidrati ) 35%
2. Legume, fructe 33%
3. Lapte, branzeturi 15%
4. Carne 12%
5. Grasimi, glucide 7%

Sunt produsi catabolici, eliminati prin excretie, NH3, uree, acid uri
Absorbtia este un proces fizic

41
42
 Digestia mecanica in intestinul gros

e,
id(propulseaza
r saruri
chilul minerale,
intestinal
continutul
trece
impingerea
prin
colic
valvula
continutului
in rect
ileocecala
)Contractii
colicinspre
cecum
peristaltice
rectsisiapoi
formarea
si in
segmentare
colon.
materiilor
In colon
se produc
fecale,
este supus
inacre
colonul
vor
unorfidistal
contractii
eliminate lente,
spre orificiul
segmentare,
anal, proces
de amestec
numitsi unor contractii peristaltice in masa
defecatie.

43
 Digestia mecanica in stomac Digestia mecanica in intetsinul subtire

Contractiile ritmice in gol ale musculaturii

In stomac segastrice
desfasoara
determina
miscari tonice
Sub( nepropagate
actiunea lor se
), de
realizeaza
umplereamestecul
In intestinchimului
au loc miscari
gastric de
cu segmentare(de
sucurile amestec), miscari peristaltice
senzatia de
a stomacului,
foame. are loc depozitarea temporara
intestinala,
a alimentelor
usurarea contactului
in functie lentesi
cu mucoasa
rapideintestinala
de propulsie
in vederea
a continutului spre colon, precum si miscari
de consistenta lor, precum si miscari
absorbtiei
peristaltice
si transportul
de amestec continutului,
cu numit chil
de intestinal
pendularesprea portiunii
colon. libere ( jejun si ileon )
sucul gastric, care duc la formarea chimului gastric. Acesta va fi
evacuat lent si fractionat in duoden prin miscari peristaltice de
evacuare.

44
 Produs intermediar rezultat Produs final rezultat
Digestia mecanica in cavitatea bucala

Maltoza Dextrine

Deglutitia,
Peptide-peptone -albumoze Polipeptide 3 timpi: bucal, faringian
care se face in Aminoacizi Masticatia,
si esofagian(
prin care
in timpul
sunt reduce
esofagian
dimensiunile alimentelor, fiind de asemenea
contractiile peristaltice primare si secundare involuntare
amestecate
deplaseaza
cu saliva,bolul
ceea ce duce la formarea bolului alimentar
alimentar spre cardia.)
- -

Glicerol(G)Acizi grasi (AG)

- -

Maltoza

Oligopeptide

45
DipeptideTripeptide Aminoacizi

- -

Glicerol(G)Acizi grasi(AG)(MG)Monogliceride

-galactoza-fructoza-glucozaMonozaharide:

Dipeptide Aminoacizi

Glicerol (G)Acizi grasi (AG)

 ( reactia )Digestia chimica

Amidon fiert ----------------------------> maltoza Amilaza salivara

Pepsina
Proteine ----------------------------> albumoze + peptone

(cheag )Cazeinogen + Ca2+------------------->paracazeinat de Ca2+ Labferment

Lipide emulsionate ----------------------> 3AG + Glicerol Lipaza gastrica

Gelatina ----------------------------> gelatina hidrolizata Gelatinaza

Amidon crud ----------------------------> maltoza Amilaza pancreatica

albumoze si peptone) Chimotripsina ( pentru Albumoze, peptone,proteine -----------> oligopeptide Trpsina ( pentru proteine)

46
oligopeptide ----------------------------> tri si dipeptide Carboxipeptidaza

Proteine fibroase --------->proteine fibroase hidrolizate Elastaza

Lipide emulsionate ------------->MG + 3AG / 2G + 3AG Saruri biliare

Lipaza pancreatica Lipide neemulsioante-------------->ipide emulsionate

Lactaza Zaharaza Maltaza

Lactoza ----------------------------> glucoza + galactoza Zaharoza ----------------------------> glucoza + fructoza Maltoza ----------------------------> 2 Glucoza

Dipeptidaze Tripeptidaze
Dipeptide ----------------------------> 2AA Tripeptide ----------------------------> dipeptide + AA

Lipide emulsionate ----------------------> 3AG + Glicerol Lipaza intestinala

 Sucul intestinal Locul actiunii Sursa enzimei Enzima (principii alimentare)Substratul asupra caruia actioneaza

-incolor ( in prima portiune )Lichid:

Cavitate bucala salivareGlandele (amilaza salivara)Ptialina Amidon preparat (fiert sau copt)

Pepsina ( 20-30% din totalul celor ingerate)Proteine

2-3l/24h
Glandele (chimozina)Labferment (proteina din lapte)Cazeinogen solubil
Stomac
gastrice
7-8,3
Lipaza gastrica Lipide emulsionate (picaturi fine)-din lapte, frisca

Substante anorganice:Apa
Gelatinaza Gelatina

amilaza pancreatica Amidon crud

Proteinele nedigerate in stomac (70-80%) si peptidele ( rezultate

Tripsina chimotripsina
in urma digestiei gastrice )

47
Pancreasul Carboxipeptidaze Oligopeptide
Duoden
exocrin

Elastaza Proteine fibroase

Bicarbonatul de sodiu neutralizeaza Colesterol-lipazaFosfo-lipazaLipaza pancreatica (insolubile in apa)Lipide neemulsionate

chimul gastric

-lactaza -zaharaza-izomaltaza-maltazaDizaharidaze: -lactoza(sucroza)-zaharoza-izomaltoza-maltozaDizaharide:

Glandele
( jejun si
Restul
ileonintestinului
) subtire
intestinale
-dipeptidaze-tripeptidazePeptidaze: DipeptideTripetide

Lipaza intestinala Lipide emulsionate

 Bila

-aurie/galbena/verde-aurie ( cea hepatica )Lichid amarui, de culoare: -tulbure ( in ultima portiune )

500-700-800ml/24h

7-7,6-8

Substante organice:-bicarbonati de Na si KSubstante anorganice:Apa 97-98% -mucina-enzime glico-, proteo- si lipolitice

-carbonat
Substante
acid organice:
de sodiu (NaHCO3) si clorura de sodiu ( NaCl )

48
Digestiv: transformarea lipidelor neemulsionate in lipide emulsionate In digestie, prin enzimele continute
 - verde inchis ( cea colecistica )

-colesterol
Pigmenti-fosfolipide
biliari, care
-mucina
provin di degradarea
-saruri biliare
hemoglobinei
provenire din degradarea colesterolului-colesterol

49
Sarurile biliare mai au rol si in stimulareaInperistaltismului
absorbtie: favorizarea
intetsinal
absorbtiei lipidelor si vitaminelor liposolubile prin formarea de micelii hidrosolubile cu acizii grasi
50
Pigmentii biliari dau coloratie
fecalelor
 Sucul pancreatic

Lichid incolor si inodor

500-1500ml/24h

(9-9,3)7-8,5-9

-enzime glico-, proteo- si lipolitice Substante organice:-Bicarbonat de sodiu ( = anion bicarbonic + cationul Na+ )Substante anorganice:Apa 98,5-99%

51
In digestie prin enzimele continute(Na2CO3) neutralizeaza HCl din structura chimului gastricBicarbonatul de sodiu
 Sucul gastric

Lichid incolor sau usor opalescent

1,5-2l/24h

1-1,5-2,5

- fosfati, cloruri-HClSubstante anorganice

-enzime (0,6%:
pepsinogen,
-mucinalabferment, lipaza gastrica )Substante organice 0,4%:Apa 99%

52
In digestie prin enzimele protelitice si lipolitice continuteHCl are actiune bactericida (antiseptica)HCl activeaza pepsinogenul in pepsina
 Saliva

Lichid incolor sau usor opalescent

(800-1500ml/saliva)1-2l/24h

6-7

0,2%:Substante anorganice-mucina-lizozim-enzima amilaza salivaraSubstante organice 0,3%:Apa 99,5%

53
Mucusul favorizeaza formarea bolului alimentarInsalivarea alimentelor (rol in masticatie ) Mucusul protejeaza mucoasa gastrica de actiunea HCl si
pepsinei
 - bicarbonati, fosfati, cloruri-sarurile de Na, Cl, K ( KCl, NaCl )

54
Excretia unor substante toxice ( uree ) si virusuriBactericid prin lizozimul continut (actiune antiseptica) Solubilizarea unor substante din alimente stimuleaza mugurii gustativi
 Rolul sucului digestiv
pH
Cantitatea

Compozitie chimica
Caracteristici

Culoarea

Principii alimentare Substanta absorbita Mecanismul absorbtiei

Glucide Pentoze Riboza Pasiv
Hexoze Glucoza Principal activ, transportul glucozei prin
Fructoza polul apical al enterocitului este cuplat cu
Galactoza Na+
Manoza
Proteine - Aminoacizi Activ, cuplat cu Na+
Pasiv, atunci cand aminoacizii cu o
concentratie mai mare in intestin decat in
sange.
Proteine - Vezicule de pinocitoza(??)
Lipide - AG cu lant scurt de Pasiv trec in sangele portal
atomi de carbon
- AG cu lant lung de Pasiv -Desfacerea miceliilor
atomi de carbon (12C) hidrosolubile la polul apical al enterocitului
si MG ( monogliceride ) in saruri biliare si componente lipidice
( MG, AG, PL, Cho si vitamine liposolubile ).
Ele strabat marginea in perie si ajung in
citoplasma enterocitului.
Vitamine Hidrosolubile Vitaminele B1, B2, B6 Activ
Vitamina B12 Activ -este transportata din stomac in
intetsinul subtire, unde vitamina B12 se
absoarbe in prezenta factorului intrinsec
produs de celulele oxintice ale stomacului.
Liposolubile Vitaminele A, D, E, K Pasiv -Absorbtia este dependenta de
sarurile biliare, facandu-se asemanator cu
cea a lipidelor.
+
Electroliti - Na Absorbtia Na+ este cuplata cu cea a
glucozei si a aminoacizilor. Transportul Na+
este partial activ la polul apical al
enterocitului.
-
- Cl Pasiv:
-Insoteste absorbtia de Na+ ( deuoden-
jejun)
-Schimb cu HCO3-(ileon-colon)
- Ca2+ Activ si pasiv sub actiunea vitaminei D3

55
 Absorbtia intestinala a vitaminelor

Apa
-
-

Vitaminele liposolubile ( A, D, Vitaminele

E, K ) se absorb
hidrosolubile
similar lipidelor,
( complexul B, vitamina C ) se absorb
prin formarea de complexe cu sarurile biliare pasiv
Fe2+

H2O

56
Dupa absorbtie, lipidele ajung pe cale portala la ficat.
raport cu absorbtia sarurilor minerale si
electrolitilor, la nivelul muoasei gastroint.
de o proteina transportoare din enterocit
Absorbtia se realizeaza prin osmoza, in
Absorbtia activa a Fe2+ este dependenta
 Absorbtia intestinala a apei si a sarurilor minerale

La nivelul intetsinului subtire si a celui gros

Ca2+ si P3+ se absorb activ, sub influenta vitaminei D si a parathormonului.

Na+ se abssoarbe activ, antrenand absorbtia
Apa
pasiva
se absoarbe
a Cl- pasiv, maximul de absorbtie fiind in colon

57
 Absorbtia intestinala a lipidelor

Lipidele se absorb sub forma de AG, MG si glicerol

In prima arte a intestinului subtire

teliului intestinal in acizi grasi(care refac TG in interiorul enetrocitului) Prin difuziune, pentru glicerol,
Prin pinocitoza
acre este pentru
hidrosolubil
mici picaturi de grasime nedigerate Doar mecanisme pasive:
hepatic)

58
Trigliceridele sunt preluate de catre sistemul limfaticGlicerolul urmeaza calea sistemului port hepatic
 Absorbtia intestinala a glucidelor

Glucidele se absorb sub forma de monozaharide

La nivelul jejunului

Transportul activ al glucozei seMecanisme

poate realiza
pasive
si cu pentru
ajutorulpentoze
unui transportor(sistem
(riboza) Mecanisme
enzimatic
active
ce asigura
pentru hexoze ( gluzoca, fructoza )
transportul comun al glucozei si Na+)

59
Dupa absorbtie, glucoza este transportata prin vena porta la ficat
 Absorbtia intestinala a proteinelor

Proteinele se absorb sub forma de aminoacizi

In prima parte a intestinului subtire (duoden?)

oza in cazul sugarilor, unde sunt absorbite proteine nedigerate di laptele

Mecanisme
matern
pasive
( colostru
de difuziune
) la polul edtern ( bazal)
Mecanisme
al acestora
active si selective la polul intern al enterocitelor

60
Dupa absorbtie, aminoacizii trec in vena porta si ajung la ficat.
 Mineralul Rol in organism Necesar zilnic Aliment
Sodiu ( Na ) -in echilibrul acido-bazic 2,5g -sare
-in functionarea neuronilor (2500mg)
Potasiu ( K ) -in echilibrul acido-bazic 2,5g -carne
-in functionarea neuronilor (2500mg) -lapte
-fructe
Calciul ( Ca ) -formarea oaselor si a dintilor 0,8g -lactate
-in contractia si relaxarea (800mg) -branza
musculara -legume
- in transmiterea nervoasa
-in hemostaza
Fosfor ( P ) -in formarea oaselor si a dintilor 0,8g -carne
-in sinteza ATP si CP (800mg) -peste
-oua
Magneziu ( Mg ) -in activitatea enzimelor 0,35g -seminte
(350mg) -frunze verzi
Fier ( Fe ) -constituient al hemoglobinei 0,01g -oua
(10mg) -carne
-frunze verzi
Iod -constituient al hormonilor 0,00014g -peste oceanic
tiroidieni (0,14mg) -scoici
-nuci

61
Substante Rol in organism Necesar zilnic Aliment
organica
Glucide -energetic 300-800g -zahar, miere,
(50-60% din dieta) -grau, porumb, orez,
fasole, mazare, mere,
pere, ceapa, varza,
cartofi
-lapte
-ficat
-urda
Lipide -energetic 80-160g -untul
-slanina
-carnea de porc
-alunele
-seminetele de floarea
soarelui
-nucile
Proteine -plastic(structural) 60-80g -soia
-functional -linte
-eneregtic -fasole
-mazare
-carnea de curcan
-pastrama de oaie
-branza de oi
-ouale
Vitamine -NU au rol energetic sau
nutritiv

62